CODUL DE
PROCEDURA PENALA AL ROMANIEI * Republicat
ACT EMIS DE: PARLAMENT
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 78 din 30 aprilie 1997
*) Republicat in temeiul art. IV din Legea nr. 141/1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.
Codul de procedura penala a fost publicat in Buletinul Oficial nr. 145 -
146 din 12 noiembrie 1968 si a mai fost republicat in Buletinul Oficial nr. 58
- 59 din 26 aprilie 1973, in temeiul art. III din Legea nr. 7/1973, publicata
in Buletinul Oficial nr. 49 din 6 aprilie 1973.
PARTEA GENERALA
TITLUL I
REGULILE DE BAZA SI ACTIUNILE IN PROCESUL PENAL
CAP. 1
SCOPUL SI REGULILE DE BAZA ALE PROCESULUI PENAL
Art. 1
Scopul procesului penal
Procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor
care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o
infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana
nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.
Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la
apararea persoanei, a drepturilor si libertatilor acesteia, la prevenirea
infractiunilor, precum si la educarea cetatenilor in spiritul respectarii
legilor.
Art. 2
Legalitatea si oficialitatea procesului penal
Procesul penal se desfasoara atat in cursul urmaririi penale cat si in
cursul judecatii, potrivit dispozitiilor prevazute de lege.
Actele necesare desfasurarii procesului penal se indeplinesc din oficiu,
afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Art. 3
Aflarea adevarului
In desfasurarea procesului penal trebuie sa se asigure aflarea adevarului
cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana
faptuitorului.
Art. 4
Rolul activ
Organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aiba
rol activ in desfasurarea procesului penal.
Art. 5
Garantarea libertatii persoanei
In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei.
Nici o persoana nu poate fi retinuta sau arestata si nici nu poate fi
supusa vreunei forme de restrangere a libertatii decat in cazurile si in
conditiile prevazute de lege.
Daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura
de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in
tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii.
Orice persoana impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva are
dreptul la repararea pagubei suferite, in conditiile prevazute de lege.
In tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv
poate cere punerea in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe
cautiune.
Art. 5^1
Respectarea demnitatii umane
Orice persoana care se afla in curs de urmarire penala sau de judecata
trebuie tratata cu respectarea demnitatii umane. Supunerea acesteia la tortura
sau la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante este pedepsita prin lege.
Art. 6
Garantarea dreptului de aparare
Dreptul de aparare este garantat invinuitului, inculpatului si celorlalte
parti in tot cursul procesului penal.
In cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate sa asigure
partilor deplina exercitare a drepturilor procesuale in conditiile prevazute de
lege si sa administreze probele necesare in aparare.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau pe
inculpat despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a acesteia
si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii.
Orice parte are dreptul sa fie asistata de aparator in tot cursul
procesului penal.
Organele judiciare au obligatia sa incunostinteze pe invinuit sau inculpat,
inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un
aparator, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de ascultare. In conditiile
si in cazurile prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia masuri
pentru asigurarea asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului, daca
acesta nu are aparator ales.
Art. 7
Limba in care se desfasoara procesul penal
In desfasurarea procesului penal se foloseste limba romana.
In fata organelor judiciare din unitatile administrativ-teritoriale locuite
si de populatie de alta nationalitate decat cea romana, se asigura folosirea
limbii materne a acelei populatii.
Art. 8
Folosirea limbii oficiale prin traducator
Partilor care nu vorbesc limba in care se desfasoara procesul penal li se
asigura posibilitatea de a lua cunostinta de piesele dosarului si dreptul de a
vorbi in instanta si a pune concluzii, prin traducator.
CAP. 2
ACTIUNEA PENALA SI ACTIUNEA CIVILA IN PROCESUL PENAL
Sectiunea I
Actiunea penala
Art. 9
Obiectul si exercitarea actiunii penale
Actiunea penala are ca obiect tragerea la raspundere penala a persoanelor
care au savarsit infractiuni.
Actiunea penala se pune in miscare prin actul de inculpare prevazut de
lege.
Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal.
Art. 10
Cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este
impiedicata
Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in
miscare nu mai poate fi exercitata daca:
a) fapta nu exista;
b) fapta nu este prevazuta de legea penala;
b^1) fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni;
c) fapta nu a fost savarsita de invinuit sau de inculpat;
d) faptei ii lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii;
e) exista vreuna din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei;
f) lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau
sesizarea organului competent ori alta conditie prevazuta de lege, necesara
pentru punerea in miscare a actiunii penale;
g) a intervenit amnistia sau prescriptia ori decesul faptuitorului;
h) a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, in cazul
infractiunilor pentru care retragerea plangerii sau impacarea partilor inlatura
raspunderea penala;
i) s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
j) exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar
daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.
In cazul prevazut la lit. f), actiunea penala poate fi pusa in miscare
ulterior in conditii legale.
Art. 11
Clasarea, scoaterea de sub urmarire, incetarea urmaririi penale, achitarea
si incetarea procesului penal
Cand se constata existenta vreunuia din cazurile prevazute in art. 10:
1. In cursul urmaririi penale procurorul, la propunerea organului de
cercetare penala sau din oficiu, dispune:
a) clasarea, cand nu exista invinuit in cauza;
b) scoaterea de sub urmarire, in cazurile prevazute in art. 10 lit. a) -
e), cand exista invinuit sau inculpat in cauza;
c) incetarea urmaririi penale, in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) -
h) si j), cand exista invinuit sau inculpat in cauza.
2. In cursul judecatii instanta pronunta:
a) achitarea in cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e);
b) incetarea procesului penal in cazurile prevazute in art. 10 lit. f) -
j).
Art. 12
Sesizarea altor organe decat cele judiciare
In cazurile aratate in art. 10 lit. b), d) si e), procurorul care dispune
clasarea sau scoaterea de sub urmarire, ori instanta de judecata care pronunta
achitarea, daca apreciaza ca fapta ar putea atrage masuri ori sanctiuni altele
decat cele prevazute de legea penala, sesizeaza organul competent.
Art. 13
Continuarea procesului penal in caz de amnistie, prescriptie sau de
retragere a plangerii
In caz de amnistie, prescriptie ori de retragere a plangerii prealabile,
invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.
Daca se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e),
procurorul dispune scoaterea de sub urmarire, iar instanta de judecata pronunta
achitarea.
Daca nu se constata vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e),
procurorul dispune incetarea urmaririi penale, iar instanta de judecata
pronunta incetarea procesului penal.
Sectiunea II
Actiunea civila
Art. 14
Obiectul si exercitarea actiunii civile
Actiunea civila are ca obiect tragerea la raspundere civila a inculpatului,
precum si a partii responsabile civilmente.
Actiunea civila poate fi alaturata actiunii penale in cadrul procesului
penal, prin constituirea persoanei vatamate ca parte civila.
Repararea pagubei se face potrivit dispozitiilor legii civile:
a) in natura, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situatiei
anterioare savarsirii infractiunii, prin desfiintarea totala ori partiala a
unui inscris si prin orice alt mijloc de reparare;
b) prin plata unei despagubiri banesti, in masura in care repararea in
natura nu este cu putinta.
De asemenea, se acorda despagubiri banesti pentru folosul de care a fost
lipsita partea civila.
Art. 15
Constituirea ca parte civila
Persoana vatamata se poate constitui parte civila in contra invinuitului
sau inculpatului si persoanei responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civila se poate face in cursul urmaririi penale,
precum si in fata instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.
Calitatea de parte civila a persoanei care a suferit o vatamare prin
infractiune nu inlatura dreptul acestei persoane de a participa in calitate de
parte vatamata in aceeasi cauza.
Actiunea civila este scutita de taxa de timbru.
Art. 16
Partea responsabila civilmente
Introducerea in procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate
avea loc, la cerere sau din oficiu, fie in cursul urmaririi penale, fie in fata
instantei de judecata pana la citirea actului de sesizare.
Persoana responsabila civilmente poate interveni in procesul penal pana la
terminarea cercetarii judecatoresti la prima instanta, luand procedura din
stadiul in care se afla in momentul interventiei.
Partea responsabila civilmente are, in ce priveste actiunea civila, toate
drepturile pe care legea le prevede pentru invinuit sau inculpat.
Art. 17
Exercitarea din oficiu a actiunii civile
Actiunea civila se porneste si se exercita si din oficiu, cand persoana
vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal.
In acest scop, organul de urmarire penala sau instanta de judecata va cere
unitatii pagubite sa prezinte situatia cu privire la intinderea pagubei si date
cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuita. Unitatea este
obligata sa prezinte situatia si datele cerute.
In cazul aratat in alin. 1, instanta este obligata sa se pronunte din
oficiu asupra repararii pagubei, chiar daca unitatea pagubita nu este
constituita parte civila.
Dispozitiile alin. 1 si 3 se aplica si in cazul in care cel vatamat este o
persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu
restransa.
Art. 18
Sustinerea actiunii civile de catre procuror
Procurorul poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de
persoana vatamata.
Cand persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art.
145 din Codul penal sau o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu
capacitate de exercitiu restransa, procurorul, cand participa la judecata, este
obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este
constituita parte civila.
Art. 19
Actiunea adresata instantei civile
Persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in procesul penal
poate introduce la instanta civila actiune pentru repararea pagubei pricinuite
prin infractiune.
Judecata in fata instantei civile se suspenda pana la rezolvarea definitiva
a cauzei penale.
De asemenea, poate sa porneasca actiune in fata instantei civile persoana
vatamata care s-a constituit parte civila sau pentru care s-a pornit din oficiu
actiunea civila in procesul penal, dar acesta a fost suspendat. In caz de
reluare a procesului penal, actiunea introdusa la instanta civila se suspenda.
Persoana vatamata care a pornit actiunea in fata instantei civile poate sa
paraseasca aceasta instanta si sa se adreseze organului de urmarire penala sau
instantei de judecata, daca punerea in miscare a actiunii penale a avut loc
ulterior sau procesul penal a fost reluat dupa suspendare. Parasirea instantei
civile nu poate avea loc daca aceasta a pronuntat o hotarare chiar
nedefinitiva.
Art. 20
Cazuri speciale de rezolvare a actiunii civile
Persoana vatamata constituita parte civila in procesul penal poate sa
porneasca actiune in fata instantei civile, daca instanta penala, prin
hotararea ramasa definitiva, a lasat nesolutionata actiunea civila.
In cazurile in care actiunea civila a fost exercitata din oficiu, daca se
constata din probe noi ca paguba nu a fost integral reparata, diferenta poate
fi ceruta pe calea unei actiuni la instanta civila.
De asemenea, persoana vatamata se poate adresa cu actiune la instanta
civila, pentru repararea pagubelor care s-au nascut ori s-au descoperit dupa
pronuntarea hotararii penale de prima instanta.
Art. 21
Exercitarea actiunii civile de catre sau fata de succesori
Actiunea civila ramane in competenta instantei penale in caz de deces al
uneia din parti, introducandu-se in cauza mostenitorii acesteia.
Daca una din parti este o persoana juridica, in caz de reorganizare a
acesteia, se introduce in cauza unitatea succesoare in drepturi, iar in caz de
desfiintare sau de dizolvare se introduc in cauza lichidatorii.
Art. 22
Autoritatea hotararii penale in civil si efectele hotararii civile in penal
Hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in
fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta
faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Hotararea definitiva a instantei civile prin care a fost solutionata
actiunea civila nu are autoritate de lucru judecat in fata organului de
urmarire penala si a instantei penale, cu privire la existenta faptei penale, a
persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acesteia.
Sectiunea III
Partile in procesul penal
Art. 23
Inculpatul
Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala este parte in
procesul penal si se numeste inculpat.
Art. 24
Alte parti in procesul penal
Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau
materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal
se numeste parte civila.
Persoana chemata in procesul penal sa raspunda, potrivit legii civile,
pentru pagubele provocate prin fapta invinuitului sau inculpatului, se numeste
parte responsabila civilmente.
TITLUL II
COMPETENTA
CAP. 1
FELURILE COMPETENTEI
Sectiunea I
Competenta dupa materie si dupa calitatea persoanei
Art. 25
Competenta judecatoriei
Judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor
date prin lege in competenta altor instante.
Art. 26
Competenta tribunalului militar
Tribunalul militar judeca in prima instanta:
1. infractiunile savarsite de militari pana la gradul de capitan inclusiv,
cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante;
2. urmatoarele infractiuni savarsite de civili:
a) infractiunile contra bunurilor aflate in proprietatea, administrarea sau
folosinta Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne,
Ministerului Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciului
Roman de Informatii, Serviciului de Informatii Externe, Serviciului de
Telecomunicatii Speciale si Serviciului de Protectie si Paza, care prin natura
sau destinatia lor au un caracter militar sau intereseaza capacitatea de
aparare ori siguranta statului;
b) infractiunile prevazute in art. 348 - 354 din Codul penal;
3. infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de catre salariatii
civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne, Ministerul
Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman de
Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii
Speciale si Serviciul de Protectie si Paza, cu exceptia celor date prin lege in
competenta altor instante.
Art. 27
Competenta tribunalului
Tribunalul:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 174 - 177, 179, 189 alin.
3, art. 190, 197 alin. 2 si 3, art. 209 alin. 3, art. 211 alin. 2 si 3, art.
212, 215 alin. 5, art. 215^1 alin. 2, art. 218, 219 alin. 3 daca fapta a avut
ca urmare un dezastru si alin. 4, art. 238, 239 alin. 3, art. 248^1, 252, 254,
255, 257, 266 - 270, 273 alin. 2, art. 274 alin. 2, art. 275 alin. 3, art. 276,
279 alin. 3, art. 279^1, 280, 280^1, 282 - 285, 298, 302^2, 312 si 317, precum
si infractiunea de contrabanda, daca a avut ca obiect arme, munitii sau materii
explozive ori radioactive;
b) infractiunile savarsite cu intentie, care au avut ca urmare moartea unei
persoane;
c) infractiunile privind siguranta nationala a Romaniei prevazute in legi
speciale;
d) infractiunea de trecere frauduloasa a frontierei de stat, in cazurile in
care minimul special al pedepsei este de 2 ani sau mai mare;
e) infractiunea de bancruta frauduloasa, daca fapta priveste sistemul
bancar;
f) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale
pronuntate de judecatorii in prima instanta, cu exceptia celor privind
infractiunile mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a);
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale
pronuntate de judecatorii, in cazul infractiunilor mentionate in art. 279 alin.
2 lit. a), precum si in alte cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din
raza sa teritoriala.
Art. 28
Competenta tribunalului militar teritorial
Tribunalul militar teritorial:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de ofiterii superiori, cu exceptia celor date
prin lege in competenta altor instante;
b) infractiunile mentionate in art. 27 pct. 1 lit. a), b) si c), savarsite
de militari pana la gradul de capitan inclusiv ori savarsite in legatura cu
serviciul de catre salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale,
Ministerul de Interne, Ministerul Justitiei - Directia generala a
penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii
Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale si Serviciul de Protectie si
Paza;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate
in prima instanta de tribunalele militare, cu exceptia infractiunilor
mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si a infractiunilor contra ordinii si
disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2
ani;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor
pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor mentionate in art.
279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si disciplinei militare
sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani, precum si in alte
cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare
din raza sa teritoriala.
Art. 28^1
Competenta Curtii de Apel
Curtea de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155 - 173 si 356 - 361;
b) infractiunile savarsite de judecatorii de la judecatorii si tribunale,
de procurorii de la parchetele de pe langa aceste instante, precum si de
notarii publici;
c) infractiunile savarsite de judecatorii, procurorii si controlorii
financiari ai camerelor de conturi judetene;
d) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor penale
pronuntate in prima instanta de tribunale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor penale
pronuntate de tribunale in apel, precum si in alte cazuri anume prevazute de
lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunale sau intre
judecatorii si tribunale din raza sa teritoriala, ori intre judecatorii din
circumscriptia unor tribunale diferite, aflate in raza teritoriala a Curtii.
Art. 28^2
Competenta Curtii Militare de Apel
Curtea Militara de Apel:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile prevazute de Codul penal in art. 155 - 173 si art. 356 -
361, savarsite de militari ori savarsite in legatura cu serviciul de catre
salariatii civili din Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de Interne,
Ministerul Justitiei - Directia generala a penitenciarelor -, Serviciul Roman
de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Telecomunicatii Speciale
si Serviciul de Protectie si Paza;
b) infractiunile savarsite de judecatorii tribunalelor militare si ai
tribunalelor militare teritoriale, precum si de procurorii militari de la
parchetele militare de pe langa aceste instante;
c) alte infractiuni date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate
in prima instanta de tribunalele militare teritoriale;
3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotararilor
pronuntate de tribunalele militare teritoriale in apel, precum si in alte
cazuri anume prevazute de lege;
4. solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele militare
teritoriale sau intre tribunalele militare si tribunalele militare teritoriale
ori intre tribunale militare din raza de competenta a unor tribunale militare
teritoriale diferite.
Art. 29
Competenta Curtii Supreme de Justitie
Curtea Suprema de Justitie:
1. judeca in prima instanta:
a) infractiunile savarsite de senatori si deputati;
b) infractiunile savarsite de membrii Guvernului;
c) infractiunile savarsite de judecatorii Curtii Constitutionale, membrii,
judecatorii, procurorii si controlorii financiari ai Curtii de Conturi si de
presedintele Consiliului Legislativ;
d) infractiunile savarsite de maresali, amirali si generali;
e) infractiunile savarsite de sefii cultelor religioase organizate in
conditiile legii si de ceilalti membri ai Inaltului Cler, care au cel putin
rangul de arhiereu sau echivalent al acestuia;
f) infractiunile savarsite de judecatorii si magistratii asistenti de la
Curtea Suprema de Justitie, de judecatorii de la curtile de apel si Curtea
Militara de Apel, precum si de procurorii de la parchetele de pe langa aceste
instante;
g) alte cauze date prin lege in competenta sa;
2. ca instanta de recurs, judeca:
a) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta,
de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
b) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, ca instante de
apel, de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
c) recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate, in prima instanta,
de sectia penala si sectia militara ale Curtii Supreme de Justitie;
3. judeca recursurile in interesul legii;
4. judeca recursurile in anulare;
5. solutioneaza:
a) conflictele de competenta in cazurile in care Curtea Suprema de Justitie
este instanta superioara comuna;
b) cazurile in care cursul justitiei este intrerupt;
c) cererile de stramutare.
Sectiunea II
Competenta teritoriala
Art. 30
Competenta pentru infractiunile savarsite in tara
Competenta dupa teritoriu este determinata de:
a) locul unde a fost savarsita infractiunea;
b) locul unde a fost prins faptuitorul;
c) locul unde locuieste faptuitorul;
d) locul unde locuieste persoana vatamata.
Judecarea cauzei revine aceleia dintre instantele competente potrivit alin.
1, in a carei raza teritoriala s-a efectuat urmarirea penala.
Cand urmarirea penala se efectueaza de catre Parchetul General de pe langa
Curtea Suprema de Justitie sau de catre parchetele de pe langa curtile de apel
ori de pe langa tribunale sau de catre un organ de cercetare central ori
judetean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileste careia dintre instantele
prevazute in alin. 1 ii revine competenta de a judeca, tinand seama ca, in
raport cu imprejurarile cauzei, sa fie asigurata buna desfasurare a procesului
penal.
Prin "locul savarsirii infractiunii" se intelege locul unde s-a
desfasurat activitatea infractionala, in totul sau in parte, ori locul unde s-a
produs rezultatul acesteia.
Art. 31
Competenta pentru infractiunile savarsite in strainatate
Infractiunile savarsite in afara teritoriului tarii se judeca, dupa caz, de
catre instantele civile sau militare in a caror raza teritoriala isi are
domiciliul sau locuieste faptuitorul. Daca acesta nu are domiciliul si nici nu
locuieste in Romania, si fapta este de competenta judecatoriei, se judeca de
Judecatoria Sectorului 2, iar in celelalte cazuri, de instanta competenta dupa
materie si calitatea persoanei, din municipiul Bucuresti.
Infractiunea savarsita pe o nava este de competenta instantei in a carei
raza teritoriala se afla primul port roman in care ancoreaza nava, afara de
cazul in care prin lege se dispune altfel.
Infractiunea savarsita pe o aeronava este de competenta instantei in a
carei raza teritoriala se afla primul loc de aterizare pe teritoriul roman.
Daca nava nu ancoreaza intr-un port roman sau daca aeronava nu aterizeaza
pe teritoriul roman, competenta este cea prevazuta in alin. 1, afara de cazul
in care prin lege se dispune altfel.
Sectiunea III
Competenta in caz de indivizibilitate si conexitate
Art. 32
Reunirea cauzelor
In caz de indivizibilitate sau de conexitate, judecata in prima instanta,
daca are loc in acelasi timp pentru toate faptele si pentru toti faptuitorii,
se efectueaza de aceeasi instanta.
Art. 33
Cazurile de indivizibilitate
Este indivizibilitate:
a) cand la savarsirea unei infractiuni au participat mai multe persoane;
b) cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite prin acelasi act;
c) in cazul infractiunii continuate sau in orice alte cazuri cand doua sau
mai multe acte materiale alcatuiesc o singura infractiune.
Art. 34
Cazurile de conexitate
Este conexitate:
a) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite prin acte diferite,
de una sau de mai multe persoane impreuna, in acelasi timp si in acelasi loc;
b) cand doua sau mai multe infractiuni sunt savarsite in timp ori in loc
diferit, dupa o prealabila intelegere intre infractori;
c) cand o infractiune este savarsita pentru a pregati, a inlesni sau a
ascunde comiterea altei infractiuni, ori este savarsita pentru a inlesni sau a
asigura sustragerea de la raspundere penala a faptuitorului altei infractiuni;
d) cand intre doua sau mai multe infractiuni exista legatura si reunirea
cauzelor se impune pentru o buna infaptuire a justitiei.
Art. 35
Competenta in caz de indivizibilitate sau conexitate
In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca competenta in raport cu
diferitii faptuitori ori diferitele fapte apartine, potrivit legii, mai multor
instante de grad egal, competenta de a judeca toate faptele si pe toti
faptuitorii revine instantei mai intai sesizate, iar daca competenta dupa
natura faptelor sau dupa calitatea persoanelor apartine unor instante de grad
diferit, competenta de a judeca toate cauzele reunite revine instantei
superioare in grad.
Daca dintre instante una este civila, iar alta militara, competenta revine
instantei militare.
Daca instanta civila este superioara in grad, competenta revine instantei
militare echivalente in grad cu instanta civila.
Competenta de a judeca cauzele reunite ramane dobandita instantei, chiar
daca pentru fapta sau pentru faptuitorul care a determinat competenta acestei
instante s-a dispus incetarea procesului penal ori s-a pronuntat achitarea.
Tainuirea, favorizarea infractorului si nedenuntarea unor infractiuni sunt
de competenta instantei care judeca infractiunea la care acestea se refera.
Art. 36
Instanta competenta a hotari reunirea cauzelor
Reunirea cauzelor se hotaraste de instanta careia ii revine competenta de
judecata, potrivit dispozitiilor art. 35.
In cazul prevazut in art. 35 alin. 3, reunirea cauzelor se hotaraste de
instanta civila, care trimite dosarul instantei militare careia ii revine
competenta.
Art. 37
Cazuri speciale
In cazurile de indivizibilitate prevazute in art. 33 lit. a) si b), precum
si in cele de conexitate, cauzele sunt reunite daca ele se afla in fata primei
instante de judecata, chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre
instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere de catre instanta de recurs.
Cauzele se reunesc si la instantele de apel, precum si la cele de recurs,
de acelasi grad, daca se afla in acelasi stadiu de judecata.
In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. c) cauzele trebuie sa
fie reunite intotdeauna.
Art. 38
Disjungerea
In cazul de indivizibilitate prevazut in art. 33 lit. a), precum si in
toate cazurile de conexitate, instanta poate dispune, in interesul unei bune
judecati, disjungerea cauzei, astfel ca judecarea unora dintre infractori sau
dintre infractiuni sa se faca separat.
Sectiunea IV
Dispozitii comune
Art. 39
Exceptii de necompetenta
Exceptia de necompetenta materiala si cea de necompetenta dupa calitatea
persoanei pot fi ridicate in tot cursul procesului penal, pana la pronuntarea
hotararii definitive.
Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi ridicata numai pana la
citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata.
Exceptiile de necompetenta pot fi ridicate de procuror, de oricare dintre
parti, sau puse in discutia partilor din oficiu.
Art. 40
Competenta in caz de schimbare a calitatii inculpatului
Cand competenta instantei este determinata de calitatea inculpatului,
instanta ramane competenta a judeca, chiar daca inculpatul, dupa savarsirea
infractiunii, nu mai are acea calitate.
Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea
competentei.
Art. 41
Competenta in caz de schimbare a incadrarii juridice sau a calificarii
Instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o
judeca chiar daca constata, dupa efectuarea cercetarii judecatoresti, ca
infractiunea este de competenta instantei inferioare.
Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua, intervenita in cursul
judecarii cauzei, nu atrage incompetenta instantei de judecata, afara de cazul
cand prin acea lege s-ar dispune altfel.
Art. 42
Declinarea de competenta
Instanta de judecata care isi declina competenta trimite dosarul instantei
de judecata aratata ca fiind competenta prin hotararea de declinare.
Daca declinarea a fost determinata de competenta materiala sau dupa
calitatea persoanei, instanta careia i s-a trimis cauza poate folosi actele
indeplinite si poate mentine masurile dispuse de instanta desesizata.
In cazul declinarii pentru necompetenta teritoriala, actele indeplinite ori
masurile dispuse se mentin.
Hotararea de declinare a competentei nu este supusa apelului si nici
recursului.
Art. 43
Conflictul de competenta
Cand doua sau mai multe instante se recunosc competente a judeca aceeasi
cauza ori isi declina competenta, conflictul pozitiv sau negativ de competenta
se solutioneaza de instanta ierarhic superioara comuna.
Cand conflictul de competenta se iveste intre o instanta civila si una
militara, solutionarea conflictului este de competenta Curtii Supreme de
Justitie.
Instanta ierarhic superioara comuna este sesizata in caz de conflict
pozitiv, de catre instanta care s-a declarat cea din urma competenta, iar in
caz de conflict negativ, de catre instanta care si-a declinat cea din urma
competenta.
In toate cazurile, sesizarea se poate face si de procuror sau de parti.
Pana la solutionarea conflictului pozitiv de competenta judecata se
suspenda.
Instanta care si-a declinat competenta ori s-a declarat competenta cea din
urma ia masurile si efectueaza actele ce reclama urgenta.
Instanta ierarhic superioara comuna hotaraste asupra conflictului de
competenta cu citarea partilor.
Cand instanta sesizata cu solutionarea conflictului de competenta constata
ca acea cauza este de competenta altei instante decat cele intre care a
intervenit conflictul si fata de care nu este instanta superioara comuna
trimite dosarul instantei superioare comune.
Instanta careia i s-a trimis cauza prin hotararea de stabilire a
competentei nu se mai poate declara necompetenta, afara de cazul in care, in
urma noii situatii de fapt ce rezulta din completarea cercetarii judecatoresti,
se constata ca fapta constituie o infractiune data prin lege in competenta
altei instante.
Instanta careia i s-a trimis cauza aplica in mod corespunzator dispozitiile
art. 42 alin. 2.
Art. 44
Chestiuni prealabile
Instanta penala este competenta sa judece orice chestiune prealabila de
care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura ei acea chestiune este
de competenta altei instante.
Chestiunea prealabila se judeca de catre instanta penala, potrivit
regulilor si mijloacelor de proba privitoare la materia careia ii apartine acea
chestiune.
Hotararea definitiva a instantei civile, asupra unei imprejurari ce
constituie o chestiune prealabila in procesul penal, are autoritate de lucru
judecat in fata instantei penale.
Art. 45
Dispozitii care se aplica la urmarirea penala
Dispozitiile cuprinse in art. 30 - 36, 38, 40, 42 si 44 se aplica in mod
corespunzator si in cursul urmaririi penale.
Cand nici unul din locurile aratate in art. 30 alin. 1 nu este cunoscut,
competenta revine organului de urmarire penala care a fost mai intai sesizat.
In caz de sesizari simultane, precaderea se stabileste in ordinea
enumerarii de la art. 30 alin. 1.
Daca in raport cu vreunul din criteriile aratate in art. 30 alin. 1 sunt
competente mai multe organe de urmarire penala, competenta revine organului
care a fost mai intai sesizat.
Urmarirea penala a infractiunilor savarsite in conditiile prevazute in art.
31 se efectueaza de catre organul de urmarire penala din raza teritoriala a
instantei competente sa judece cauza.
Conflictul de competenta intre doi sau mai multi procurori se rezolva de
catre procurorul superior comun acestora. Cand conflictul se iveste intre doua
sau mai multe organe de cercetare penala, competenta se stabileste de catre
procurorul care exercita supravegherea activitatii de cercetare penala a
acestor organe.
CAP. 2
INCOMPATIBILITATEA SI STRAMUTAREA
Sectiunea I
Incompatibilitatea
Art. 46
Rudenia intre judecatori
Judecatorii care sunt soti sau rude apropiate intre ei nu pot face parte
din acelasi complet de judecata.
Art. 47
Judecator care s-a pronuntat anterior
Judecatorul care a luat parte la solutionarea unei cauze nu mai poate
participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o instanta superioara, sau la
judecarea cauzei dupa desfiintarea hotararii cu trimitere in apel sau dupa
casarea cu trimitere in recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care
si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in
acea cauza.
Art. 48
Alte cauze de incompatibilitate
Judecatorul este de asemenea incompatibil de a judeca, daca in cauza
respectiva:
a) a pus in miscare actiunea penala, a emis mandatul de arestare, a dispus
trimiterea in judecata, sau a pus concluzii in fond in calitate de procuror la
instanta de judecata;
b) a fost reprezentant sau aparator al vreuneia din parti;
c) a fost expert sau martor;
d) exista imprejurari din care rezulta ca este interesat sub orice forma,
el, sotul sau vreo ruda apropiata.
Art. 49
Incompatibilitatea procurorului, grefierului si a organului de cercetare
penala
Dispozitiile art. 46 se aplica procurorului si grefierului de sedinta, cand
cauza de incompatibilitate exista intre ei sau intre vreunul dintre ei si unul
dintre membrii completului de judecata.
Dispozitiile privind cazurile de incompatibilitate prevazute in art. 48
lit. b), c) si d) se aplica procurorului, persoanei care efectueaza cercetarea
penala si grefierului de sedinta.
Procurorul care a participat ca judecator la solutionarea cauzei in prima
instanta nu poate pune concluzii la judecarea ei in apel sau in recurs.
Persoana care a efectuat urmarirea penala este incompatibila sa procedeze
la completarea sau refacerea acesteia, cand completarea sau refacerea este
dispusa de instanta.
Art. 50
Abtinerea
Persoana incompatibila este obligata sa declare, dupa caz, presedintelui
instantei, procurorului care supravegheaza cercetarea penala sau procurorului
ierarhic superior, ca se abtine de a participa la procesul penal, cu aratarea
cazului de incompatibilitate ce constituie motivul abtinerii.
Declaratia de abtinere se face de indata ce persoana obligata la aceasta a
luat cunostinta de existenta cazului de incompatibilitate.
Art. 51
Recuzarea
In cazul in care persoana incompatibila nu a facut declaratie de abtinere,
poate fi recuzata atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii,
de oricare dintre parti, de indata ce partea a aflat despre existenta cazului
de incompatibilitate.
Recuzarea se formuleaza oral sau scris, cu aratarea cazului de
incompatibilitate ce constituie motivul recuzarii.
Art. 52
Procedura de solutionare in cursul judecatii
Abtinerea sau recuzarea judecatorului, procurorului sau grefierului se
solutioneaza de un alt complet, in sedinta secreta, fara participarea celui ce
declara ca se abtine sau este recuzat.
Examinarea declaratiei de abtinere sau a cererii de recuzare se face de
indata, ascultandu-se procurorul cand este prezent in instanta, iar daca se
gaseste necesar, si partile, precum si persoana care se abtine sau a carei
recuzare se cere.
Cand abtinerea sau recuzarea priveste cazul prevazut in art. 46 si 49 alin.
1, instanta, admitand recuzarea, stabileste care dintre persoanele aratate in
mentionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.
In caz de admitere a abtinerii sau a recuzarii, se va stabili in ce masura
actele indeplinite ori masurile dispuse se mentin.
Abtinerea sau recuzarea care priveste intreaga instanta se solutioneaza de
instanta ierarhic superioara. Aceasta, in cazul cand gaseste intemeiata
abtinerea sau recuzarea, desemneaza pentru judecarea cauzei o instanta egala in
grad cu instanta in fata careia s-a produs abtinerea sau recuzarea.
Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abtinerea, ca si aceea prin
care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei cai de atac.
Art. 53
Procedura de solutionare in cursul urmaririi penale
In cursul urmaririi penale, asupra abtinerii sau recuzarii se pronunta
procurorul care supravegheaza cercetarea penala sau procurorul ierarhic
superior.
Cererea de recuzare privitoare la persoana care efectueaza cercetarea penala
se adreseaza fie acestei persoane, fie procurorului. In cazul in care cererea
este adresata persoanei care efectueaza cercetarea penala, aceasta este
obligata sa o inainteze impreuna cu lamuririle necesare, in termen de 24 de
ore, procurorului, fara a intrerupe cursul cercetarii penale.
Procurorul este obligat sa solutioneze cererea in cel mult 3 zile, printr-o
ordonanta.
Cererea de recuzare care priveste pe procuror se solutioneaza in acelasi
termen si in aceleasi conditii de procurorul ierarhic superior.
Abtinerea se solutioneaza potrivit dispozitiilor din alin. 3 si 4, care se
aplica in mod corespunzator.
Art. 54
Incompatibilitatea expertului si interpretului
Dispozitiile art. 48, 50, 51, 52 si 53 se aplica in mod corespunzator
expertului si interpretului.
Calitatea de expert este incompatibila cu aceea de martor in aceeasi cauza.
Calitatea de martor are intaietate.
Participarea ca expert sau ca interpret de mai multe ori in aceeasi cauza
nu constituie un motiv de recuzare.
Sectiunea II
Stramutarea judecatii cauzei penale
Art. 55
Temeiul stramutarii
Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta
competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind
temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura
desfasurarea normala a procesului.
Stramutarea poate fi ceruta de partea interesata, de procuror sau de
ministrul justitiei.
Art. 56
Cererea si efectele ei
Cererea de stramutare se adreseaza Curtii Supreme de Justitie si trebuie
motivata. Inscrisurile pe care se sprijina cererea se alatura la aceasta, cand
sunt detinute de partea care cere stramutarea.
In cerere se face mentiune daca in cauza se gasesc arestati.
Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii
Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de
Justitie dupa ce aceasta a fost investita.
Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de
drept judecarea cauzei.
Art. 57
Procedura de informare
Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei,
informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se
afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat
pentru judecarea cererii de stramutare.
Cand Curtea Suprema de Justitie este instanta ierarhic superioara,
informatiile se cer Ministerului Justitiei.
In cazul introducerii unei noi cereri de stramutare cu privire la aceeasi
cauza, cererea de informatii este facultativa.
Art. 58
Instiintarea partilor
Presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza ia
masuri pentru incunostintarea partilor despre introducerea cererii de stramutare,
despre termenul fixat pentru solutionarea acesteia, cu mentiunea ca partile pot
trimite memorii si se pot prezenta la termenul fixat pentru solutionarea
cererii.
In informatiile trimise Curtii Supreme de Justitie se face mentiune expresa
despre efectuarea incunostintarilor, atasandu-se si dovezile de comunicare a
acestora.
Cand in cauza a carei stramutare se cere sunt arestati, presedintele
dispune desemnarea unui aparator din oficiu.
Art. 59
Examinarea cererii
Examinarea cererii de stramutare se face in sedinta secreta.
Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora.
Art. 60
Solutionarea cererii
Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau
respingerea cererii.
In cazul in care gaseste cererea intemeiata, dispune stramutarea judecarii
cauzei, hotarand totodata in ce masura actele indeplinite in fata instantei de
la care s-a stramutat cauza se mentin.
Aceasta instanta va fi instiintata de indata despre admiterea cererii de
stramutare.
Daca instanta la care se afla cauza a carei stramutare se cere a procedat
intre timp la judecarea cauzei, hotararea pronuntata este desfiintata prin
efectul admiterii cererii de stramutare.
Art. 61
Repetarea cererii
Stramutarea cauzei nu poate fi ceruta din nou, afara de cazul cand noua
cerere se intemeiaza pe imprejurari necunoscute Curtii Supreme de Justitie la
solutionarea cererii anterioare sau ivite dupa aceasta.
TITLUL III
PROBELE SI MIJLOACELE DE PROBA
CAP. 1
DISPOZITII GENERALE
Art. 62
Lamurirea cauzei prin probe
In vederea aflarii adevarului, organul de urmarire penala si instanta de
judecata sunt obligate sa lamureasca cauza sub toate aspectele, pe baza de
probe.
Art. 63
Probele si aprecierea lor
Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea
existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a
savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a
cauzei.
Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe se
face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit
convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si
conducandu-se dupa constiinta lor.
Art. 64
Mijloacele de proba
Mijloacele de proba prin care se constata elementele de fapt ce pot servi
ca proba sunt: declaratiile invinuitului sau ale inculpatului, declaratiile
partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile civilmente,
declaratiile martorilor, inscrisurile, inregistrarile audio sau video,
fotografiile, mijloacele materiale de proba, constatarile tehnico-stiintifice,
constatarile medico-legale si expertizele.
Art. 65
Sarcina administrarii probelor
Sarcina administrarii probelor in procesul penal revine organului de
urmarire penala si instantei de judecata.
La cererea organului de urmarire penala ori a instantei de judecata, orice
persoana care cunoaste vreo proba sau detine vreun mijloc de proba este
obligata sa le aduca la cunostinta sau sa le infatiseze.
Art. 66
Prezumtia de nevinovatie
Invinuitul sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa.
In cazul cand exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are
dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.
Art. 67
Concludenta si utilitatea probei
In cursul procesului penal partile pot propune probe si cere administrarea
lor.
Cererea pentru administrarea unei probe nu poate fi respinsa, daca proba
este concludenta si utila.
Admiterea sau respingerea cererii se face motivat.
Art. 68
Interzicerea mijloacelor de constrangere
Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de
constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obtine
probe.
De asemenea, este oprit a determina o persoana sa savarseasca sau sa
continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
CAP. 2
MIJLOACELE DE PROBA
Sectiunea I
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Art. 69
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului
Declaratiile invinuitului sau ale inculpatului facute in cursul procesului
penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care sunt coroborate
cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
Art. 70
Intrebari si lamuriri prealabile
Invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu
privire la nume, prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele
parintilor, cetatenie, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie,
adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale
personale.
Invinuitului sau inculpatului i se aduce apoi la cunostinta fapta care formeaza
obiectul cauzei si i se pune in vedere sa declare tot ce stie cu privire la
fapta si la invinuirea ce i se aduce in legatura cu aceasta.
Organul de urmarire penala, inainte de a-l asculta pe invinuit, cere
acestuia sa dea o declaratie scrisa personal, cu privire la invinuirea ce i se
aduce.
Art. 71
Modul de ascultare
Fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat.
In cursul urmaririi penale, daca sunt mai multi invinuiti sau inculpati,
fiecare este ascultat fara sa fie de fata ceilalti.
Invinuitul sau inculpatul este mai intai lasat sa declare tot ce stie in
cauza.
Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu poate incepe cu citirea sau
reamintirea declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior in cauza.
Invinuitul sau inculpatul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa de
mai inainte, insa se poate servi de insemnari asupra amanuntelor greu de
retinut.
Art. 72
Intrebari cu privire la fapta
Dupa ce invinuitul sau inculpatul a facut declaratia, i se pot pune
intrebari cu privire la fapta care formeaza obiectul cauzei si la invinuirea ce
i se aduce. De asemenea, este intrebat cu privire la probele pe care intelege
sa le propuna.
Art. 73
Consemnarea declaratiilor
Declaratiile invinuitului sau inculpatului se consemneaza in scris.
Declaratia scrisa se citeste acestuia, iar daca cere, i se da sa o citeasca.
Cand este de acord cu continutul ei, o semneaza pe fiecare pagina si la
sfarsit.
Cand invinuitul sau inculpatul nu poate sau refuza sa semneze, se face
mentiune in declaratia scrisa.
Declaratia scrisa este semnata si de organul de urmarire penala care a
procedat la ascultarea invinuitului sau inculpatului ori de presedintele
completului de judecata si de grefier, precum si de interpret cand declaratia a
fost luata printr-un interpret.
Daca invinuitul sau inculpatul revine asupra vreuneia din declaratiile sale
sau are de facut completari, rectificari sau precizari, acestea se consemneaza
si se semneaza in conditiile aratate in prezentul articol.
Art. 74
Ascultarea invinuitului sau inculpatului la locul unde se afla
Ori de cate ori invinuitul sau inculpatul se gaseste in imposibilitate de a
se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmarire penala sau instanta de
judecata procedeaza la ascultarea acestuia la locul unde se afla.
Sectiunea II
Declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile
civilmente
Art. 75
Declaratiile celorlalte parti din proces
Declaratiile partii vatamate, ale partii civile si ale partii responsabile
civilmente facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului,
numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din
ansamblul probelor existente in cauza.
Art. 76
Explicatii prealabile
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa cheme,
spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vatamare prin infractiune,
precum si persoana civilmente responsabila.
Inainte de ascultare, persoanei vatamate i se pune in vedere ca poate
participa in proces ca parte vatamata, iar daca a suferit o paguba materiala,
ca se poate constitui parte civila. De asemenea, i se atrage atentia ca
declaratia de participare in proces ca parte vatamata sau de constituire ca
parte civila se poate face in tot cursul urmaririi penale, iar in fata primei
instante de judecata, pana la citirea actului de sesizare.
Art. 77
Modul de ascultare
Ascultarea partii vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente
se face potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea invinuitului sau
inculpatului, care se aplica in mod corespunzator.
Sectiunea III
Declaratiile martorilor
Art. 78
Martorul
Persoana care are cunostinta despre vreo fapta sau despre vreo imprejurare
de natura sa serveasca la aflarea adevarului in procesul penal poate fi
ascultata in calitate de martor.
Art. 79
Ascultarea persoanei obligate a pastra secretul profesional
Persoana obligata a pastra secretul profesional nu poate fi ascultata ca
martor cu privire la faptele si imprejurarile de care a luat cunostinta in
exercitiul profesiei, fara incuviintarea persoanei sau a unitatii fata de care
este obligata a pastra secretul.
Calitatea de martor are intaietate fata de calitatea de aparator, cu
privire la faptele si imprejurarile pe care acesta le-a cunoscut inainte de a
fi devenit aparator sau reprezentant al vreuneia dintre parti.
Art. 80
Ascultarea sotului si a rudelor apropiate
Sotul si rudele apropiate ale invinuitului sau inculpatului nu sunt
obligate sa depuna ca martori.
Organele judiciare vor aduce aceasta la cunostinta persoanelor aratate in
alineatul precedent, de indata ce au fost indeplinite dispozitiile alin. 3 din
art. 84.
Art. 81
Martor minor
Minorul poate fi ascultat ca martor. Pana la varsta de 14 ani ascultarea
lui se face in prezenta unuia dintre parinti ori a tutorelui sau a persoanei
careia ii este incredintat minorul spre crestere si educare.
Art. 82
Persoana vatamata
Persoana vatamata poate fi ascultata ca martor, daca nu este constituita
parte civila sau nu participa in proces ca parte vatamata.
Art. 83
Obligatia de prezentare
Persoana chemata ca martor este obligata sa se infatiseze la locul, ziua si
ora aratate in citatie si are datoria sa declare tot ce stie cu privire la
faptele cauzei.
Art. 84
Intrebari prealabile
Martorul este intrebat mai intai despre nume, prenume, etate, adresa si
ocupatie.
In caz de indoiala asupra identitatii martorului, aceasta se stabileste
prin orice mijloc de proba.
Martorul va fi apoi intrebat daca este sot sau ruda a vreuneia dintre parti
si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo paguba de
pe urma infractiunii.
Art. 85
Juramantul martorului
Inainte de a fi ascultat, martorul depune urmatorul juramant: "Jur ca
voi spune adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu. Asa sa-mi ajute
Dumnezeu!"
In timpul depunerii juramantului, martorul tine mana pe cruce sau pe
biblie.
Referirea la divinitate din formula juramantului se schimba potrivit
credintei religioase a martorului.
Martorului de alta religie decat cea crestina nu ii sunt aplicabile
prevederile alin. 2. Martorul fara confesiune va depune urmatorul juramant:
"Jur pe onoare si constiinta ca voi spune adevarul si ca nu voi ascunde
nimic din ceea ce stiu".
Martorii care din motive de constiinta sau confesiune nu depun juramantul
vor rosti in fata instantei urmatoarea formula: "Ma oblig ca voi spune
adevarul si ca nu voi ascunde nimic din ceea ce stiu".
Situatiile la care se refera alin. 3, 4 si 5 se retin de organul judiciar
pe baza afirmatiilor facute de martor.
Dupa depunerea juramantului sau dupa rostirea formulei prevazute in alin.
5, se va pune in vedere martorului ca, daca nu va spune adevarul, savarseste
infractiunea de marturie mincinoasa.
Despre toate acestea se face mentiune in declaratia scrisa.
Minorul care nu a implinit 14 ani nu depune juramant; i se atrage insa
atentia sa spuna adevarul.
Art. 86
Modul si limitele ascultarii martorului
Martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt
faptele sau imprejurarile pentru dovedirea carora a fost propus ca martor,
cerandu-i-se sa declare tot ce stie cu privire la acestea.
Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la
faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la
persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate.
Dispozitiile art. 71 - 74 se aplica in mod corespunzator si la ascultarea
martorului.
Sectiunea IV
Confruntarea
Art. 87
Obiectul confruntarii
Cand se constata ca exista contraziceri intre declaratiile persoanelor
ascultate in aceeasi cauza, se procedeaza la confruntarea acelor persoane, daca
aceasta este necesara pentru lamurirea cauzei.
Art. 88
Procedura confruntarii
Persoanele confruntate sunt ascultate cu privire la faptele si
imprejurarile in privinta carora declaratiile date anterior se contrazic.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate incuviinta ca
persoanele confruntate sa-si puna reciproc intrebari.
Declaratiile date de persoanele confruntate se consemneaza in proces-verbal.
Sectiunea V
Inscrisurile
Art. 89
Mijloacele de proba scrise
Inscrisurile pot servi ca mijloace de proba, daca in continutul lor se
arata fapte sau imprejurari de natura sa contribuie la aflarea adevarului.
Art. 90
Procesul-verbal ca mijloc de proba
Procesele-verbale incheiate de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata sunt mijloace de proba.
De asemenea, sunt mijloace de proba procesele-verbale si actele de
constatare, incheiate de alte organe, daca legea prevede aceasta.
Art. 91
Cuprinsul si forma procesului-verbal
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda:
a) data si locul unde este incheiat;
b) numele, prenumele si calitatea celui care il incheie;
c) numele, prenumele, ocupatia si adresa martorilor asistenti, cand exista;
d) descrierea amanuntita a celor constatate, precum si a masurilor luate;
e) numele, prenumele, ocupatia si adresa persoanelor la care se refera
procesul-verbal, obiectiile si explicatiile acestora;
f) mentiunile prevazute de lege pentru cazurile speciale.
Procesul-verbal trebuie semnat pe fiecare pagina si la sfarsit de cel care
il incheie, precum si de persoanele aratate la lit. c) si e). Daca vreuna
dintre aceste persoane nu poate sau refuza sa semneze, se face mentiune despre
aceasta.
Sectiunea V^1
Inregistrarile audio sau video
Art. 91^1
Inregistrarile convorbirilor
Inregistrarile pe banda magnetica ale unor convorbiri efectuate cu
autorizarea motivata a procurorului desemnat de prim-procurorul Parchetului de
pe langa Curtea de Apel, in cazurile si in conditiile prevazute de lege, daca
sunt date sau indicii temeinice privind pregatirea sau savarsirea unei
infractiuni pentru care urmarirea penala se face din oficiu, iar interceptarea
este utila, pentru aflarea adevarului, pot servi ca mijloace de proba, daca din
continutul convorbirilor inregistrate rezulta fapte sau imprejurari de natura
sa contribuie la aflarea adevarului.
Autorizarea procurorului se da pentru durata necesara inregistrarii, pana
la cel mult 30 de zile, in afara de cazul in care legea dispune altfel.
Autorizarea poate fi prelungita in aceleasi conditii, pentru motive temeinic
justificate, fiecare prelungire neputand depasi 30 de zile.
Inregistrarile prevazute in alin. 1 pot fi facute si la cererea motivata a
persoanei vatamate privind comunicarile ce-i sunt adresate, cu autorizarea
procurorului anume desemnat de procurorul general.
Art. 91^2
Certificarea inregistrarilor
Despre efectuarea inregistrarilor mentionate in art. 91^1, organul de
urmarire penala intocmeste un proces-verbal in care se mentioneaza autorizatia
data de procuror pentru efectuarea interceptarii, numarul sau numerele
posturilor telefonice intre care se poarta convorbirile, numele persoanelor
care le poarta, daca sunt cunoscute, data si ora fiecarei convorbiri in parte
si numarul de ordine al rolei sau casetei pe care se face imprimarea.
Convorbirile inregistrate sunt redate integral in forma scrisa si se ataseaza
la procesul-verbal, cu certificarea pentru autenticitate de catre organul de
urmarire penala, verificat si contrasemnat de procurorul care efectueaza sau
supravegheaza urmarirea penala in cauza. La procesul-verbal se ataseaza, de
asemenea, caseta sau rola care contine inregistrarea convorbirii, in original,
sigilat, cu sigiliul organului de urmarire penala.
Art. 91^3
Alte inregistrari
Modalitatile si conditiile de efectuare a inregistrarilor aratate in art.
91^1 si 91^2 sunt aplicabile si in cazul oricarei alte inregistrari a
convorbirilor pe banda magnetica, autorizate conform legii.
Art. 91^4
Inregistrarile de imagini
Dispozitiile art. 91^1 sunt aplicabile si in cazul inregistrarii de
imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevazuta in art.
91^2, cu exceptia redarii in forma scrisa, dupa caz.
Art. 91^5
Verificarea mijloacelor de proba
Mijloacele de proba prevazute in prezenta sectiune pot fi supuse expertizei
tehnice la cererea procurorului, a partilor ori din oficiu.
Inregistrarile prevazute in prezenta sectiune, prezentate de parti, pot
servi ca mijloace de proba, daca nu sunt interzise de lege.
Sectiunea VI
Martorii asistenti
Art. 92
Prezenta martorilor asistenti
Cand legea prevede ca la efectuarea unui act procedural este necesara
prezenta unor martori asistenti, numarul acestora trebuie sa fie de cel putin
doi.
Nu pot fi martori asistenti minorii sub 14 ani, persoanele interesate in
cauza si cei ce fac parte din aceeasi unitate cu organul care efectueaza actul
procedural.
Art. 93
Stabilirea identitatii martorilor asistenti
Organul care procedeaza la efectuarea unui act procedural in prezenta
martorilor asistenti este obligat sa constate si sa consemneze in procesul-verbal
pe care il incheie date privind identitatea martorilor asistenti, mentionand si
observatiile pe care acestia au fost invitati sa le faca cu privire la cele
constatate si la desfasurarea operatiilor la care asista.
Sectiunea VII
Mijloacele materiale de proba
Art. 94
Obiectele ca mijloc de proba
Obiectele care contin sau poarta o urma a faptei savarsite, precum si orice
alte obiecte care pot servi la aflarea adevarului, sunt mijloace materiale de
proba.
Art. 95
Corpuri delicte
Sunt de asemenea mijloace materiale de proba obiectele care au fost
folosite sau au fost destinate sa serveasca la savarsirea unei infractiuni,
precum si obiectele care sunt produsul infractiunii.
Sectiunea VIII
Ridicarea de obiecte si inscrisuri. Efectuarea perchezitiilor
Art. 96
Ridicarea de obiecte si inscrisuri
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata are obligatia sa ridice
obiectele si inscrisurile ce pot servi ca mijloc de proba in procesul penal.
Art. 97
Predarea obiectelor si inscrisurilor
Orice unitate din cele la care se refera art. 145 din Codul penal sau orice
persoana in posesia careia se afla un obiect sau un inscris ce poate servi ca
mijloc de proba este obligata sa-l prezinte si sa-l predea sub luare de dovada
organului de urmarire penala sau instantei de judecata, la cererea acestora.
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata apreciaza ca si o
copie de pe un inscris poate servi ca mijloc de proba, retine numai copia.
Daca obiectul sau inscrisul are caracter secret, prezentarea sau predarea
se face in conditii care sa asigure pastrarea secretului.
Art. 98
Retinerea si predarea corespondentei si a obiectelor
Organul de cercetare penala, cu incuviintarea procurorului, ori instanta de
judecata, daca interesul urmaririi penale sau al judecatii cere, poate dispune
ca orice unitate postala sau de transport sa retina si sa predea scrisorile,
telegramele si oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau
inculpat, ori adresate acestuia fie direct, fie indirect.
Corespondenta si obiectele ridicate care nu au legatura cu cauza se
restituie destinatarului.
Art. 99
Ridicarea silita de obiecte sau de inscrisuri
Daca obiectul sau inscrisul cerut nu este predat de bunavoie, organul de
urmarire penala sau instanta de judecata dispune ridicarea silita.
In cursul judecatii dispozitia de ridicare silita a obiectelor sau
inscrisurilor se comunica procurorului, care ia masuri de aducere la indeplinire
prin organul de cercetare penala.
Art. 100
Perchezitia
Cand persoana careia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun inscris
din cele aratate in art. 98 tagaduieste existenta sau detinerea acestora,
precum si ori de cate ori pentru descoperirea si strangerea probelor este
necesar, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune
efectuarea unei perchezitii.
Perchezitia poate fi domiciliara sau corporala.
Art. 101
Incuviintarea perchezitiei domiciliare
Organul de cercetare penala poate face perchezitii domiciliare cu
autorizatia procurorului.
Perchezitia domiciliara se poate face fara autorizatia procurorului numai
daca persoana la domiciliul careia urmeaza a se face perchezitia consimte in
scris la aceasta.
In caz de infractiune flagranta, perchezitia domiciliara se efectueaza fara
autorizatia procurorului.
Art. 102
Perchezitia domiciliara in cursul judecatii
Instanta poate proceda la efectuarea perchezitiei cu ocazia unei cercetari
locale.
In celelalte cazuri, dispozitia instantei de judecata de a se efectua o
perchezitie se comunica procurorului, in vederea efectuarii acesteia.
Art. 103
Timpul de efectuare a perchezitiei
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se pot
face de organul de cercetare penala intre orele 6 - 20, iar in celelalte ore
numai in caz de infractiune flagranta, sau cand perchezitia urmeaza a se
efectua intr-un local public. Perchezitia inceputa intre orele 6 - 20 poate continua
si in timpul noptii. Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia
domiciliara se pot face de procuror si in timpul noptii.
Art. 104
Procedura perchezitiei
Organul judiciar care urmeaza a efectua perchezitia este obligat ca in prealabil
sa se legitimeze si, in cazurile prevazute de lege, sa prezinte autorizatia
data de procuror.
Ridicarea de obiecte si inscrisuri precum si perchezitia domiciliara se fac
in prezenta persoanei de la care se ridica obiecte ori inscrisuri, sau la care
se efectueaza perchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenta unui
reprezentant, a unui membru al familiei, sau a unui vecin, avand capacitate de
exercitiu.
Aceste operatiuni se efectueaza de organul de cercetare penala in prezenta
unor martori asistenti.
Cand persoana la care se face perchezitia este retinuta ori arestata, va fi
adusa la perchezitie. In cazul in care nu poate fi adusa, ridicarea de obiecte
si inscrisuri, precum si perchezitia domiciliara se fac in prezenta unui
reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin,
avand capacitate de exercitiu.
Art. 105
Efectuarea perchezitiei domiciliare
Organul judiciar care efectueaza perchezitia are dreptul sa deschida
incaperile sau alte mijloace de pastrare in care s-ar putea gasi obiectele sau
inscrisurile cautate, daca cel in masura sa le deschida refuza aceasta.
Organul judiciar este obligat sa se limiteze la ridicarea numai a
obiectelor si inscrisurilor care au legatura cu fapta savarsita; obiectele sau
inscrisurile a caror circulatie sau detinere este interzisa se ridica
totdeauna.
Organul judiciar trebuie sa ia masuri ca faptele si imprejurarile din viata
personala a celui la care se efectueaza perchezitia si care nu au legatura cu
cauza, sa nu devina publice.
Art. 106
Efectuarea perchezitiei corporale
Perchezitia corporala se efectueaza de organul judiciar care a dispus-o, cu
respectarea dispozitiilor art. 104 alin. 1, sau de persoana desemnata de acest
organ.
Perchezitia corporala se face numai de o persoana de acelasi sex cu cea
perchezitionata.
Art. 107
Identificarea si pastrarea obiectelor
Obiectele sau inscrisurile se prezinta persoanei de la care sunt ridicate
si celor care asista, pentru a fi recunoscute si a fi insemnate de catre
acestea spre neschimbare, dupa care se eticheteaza si se sigileaza.
Obiectele care nu pot fi insemnate ori pe care nu se pot aplica etichete si
sigilii se impacheteaza sau se inchid, pe cat posibil laolalta, dupa care se
aplica sigilii.
Obiectele care nu pot fi ridicate se sechestreaza si se lasa in pastrare
fie celui la care se afla, fie unui custode.
Probele pentru analiza se iau cel putin in dublu si se sigileaza. Una din
probe se lasa celui de la care se ridica, iar in lipsa acestuia, uneia din
persoanele aratate in art. 108 alin. final.
Art. 108
Procesul-verbal de perchezitie si de ridicare a obiectelor si inscrisurilor
Despre efectuarea perchezitiei si ridicarea de obiecte si inscrisuri se
intocmeste proces-verbal.
Procesul-verbal trebuie sa cuprinda, in afara de mentiunile prevazute in
art. 91, si urmatoarele mentiuni: locul, timpul si conditiile in care
inscrisurile si obiectele au fost descoperite si ridicate, enumerarea si
descrierea lor amanuntita, pentru a putea fi recunoscute.
In procesul-verbal se face mentiune si despre obiectele care nu au fost
ridicate, precum si de acelea care au fost lasate in pastrare.
Copie de pe procesul-verbal se lasa persoanei la care s-a facut perchezitia
sau de la care s-au ridicat obiectele si inscrisurile, ori reprezentantului
acesteia sau unui membru al familiei, iar in lipsa, celor cu care locuieste sau
unui vecin si, daca este cazul, custodelui.
Art. 109
Masuri privind obiectele ridicate
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata dispune ca obiectele
ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de proba sa fie, dupa caz,
atasate la dosar sau pastrate in alt mod.
Obiectele si inscrisurile ridicate, care nu sunt atasate la dosar, pot fi
fotografiate. In acest caz fotografiile se vizeaza si se ataseaza la dosar.
Pana la solutionarea definitiva a cauzei, mijloacele materiale de proba se
pastreaza de organul de urmarire penala sau de instanta de judecata la care se
gaseste dosarul.
Obiectele si inscrisurile predate sau ridicate in urma perchezitiei si care
nu au legatura cu cauza se restituie persoanei careia ii apartin. Obiectele
supuse confiscarii nu se restituie.
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca nu sunt supuse confiscarii,
pot fi restituite persoanei careia ii apartin, chiar inainte de solutionarea
definitiva a procesului, afara de cazul cand prin aceasta restituire s-ar putea
stanjeni aflarea adevarului. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata
pune in vedere persoanei careia i-au fost restituite obiectele, ca este
obligata sa le pastreze pana la solutionarea definitiva a cauzei.
Art. 110
Conservarea sau valorificarea obiectelor ridicate
Obiectele ce servesc ca mijloc de proba, daca sunt dintre acelea aratate in
art. 165 alin. 2 si daca nu este cazul a fi restituite, se conserva sau se
valorifica potrivit dispozitiilor acelui articol.
Art. 111
Dispozitii speciale privind unitatile publice
Dispozitiile din prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si atunci
cand actele procedurale se efectueaza la o unitate din cele la care se refera
art. 145 din Codul penal, dispozitii care se completeaza dupa cum urmeaza:
a) organul judiciar se legitimeaza si, dupa caz, infatiseaza
reprezentantului unitatii autorizatia data de procuror;
b) ridicarea de obiecte si inscrisuri, precum si perchezitia se efectueaza
in prezenta reprezentantului unitatii;
c) atunci cand este obligatorie prezenta martorilor asistenti, acestia pot
face parte din personalul unitatii;
d) copie de pe procesul-verbal se lasa reprezentantului unitatii.
Sectiunea IX
Constatarea tehnico-stiintifica si constatarea medico-legala
Art. 112
Folosirea unor specialisti
Cand exista pericol de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbare
a unor situatii de fapt si este necesara lamurirea urgenta a unor fapte sau
imprejurari ale cauzei, organul de urmarire penala poate folosi cunostintele
unui specialist sau tehnician, dispunand, din oficiu sau la cerere, efectuarea
unei constatari tehnico-stiintifice.
Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza, de regula, de catre
specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul ori pe langa institutia
de care apartine organul de urmarire penala. Ea poate fi efectuata si de catre
specialisti sau tehnicieni care functioneaza in cadrul altor organe.
Art. 113
Obiectul si materialul constatarii tehnico-stiintifice
Organul de urmarire penala care dispune efectuarea constatarii tehnico-stiintifice
stabileste obiectul acesteia, formuleaza intrebarile la care trebuie sa se
raspunda si termenul in care urmeaza a fi efectuata lucrarea.
Constatarea tehnico-stiintifica se efectueaza asupra materialelor si
datelor puse la dispozitie sau indicate de catre organul de urmarire penala.
Celui insarcinat cu efectuarea constatarii nu i se pot delega si nici acesta
nu-si poate insusi atributii de organ de urmarire penala sau de organ de
control.
Specialistul sau tehnicianul insarcinat cu efectuarea lucrarii, daca
socoteste ca materialele puse la dispozitie ori datele indicate sunt
insuficiente, comunica aceasta organului de urmarire penala, in vederea
completarii lor.
Art. 114
Constatarea medico-legala
In caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste ori este
suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului ori
persoanei vatamate pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor
infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari
medico-legale si cere organului medico-legal, caruia ii revine competenta
potrivit legii, sa efectueze aceasta constatare.
Exhumarea in vederea constatarii cauzelor mortii se face numai cu
incuviintarea procurorului.
Art. 115
Raportul de constatare tehnico-stiintifica sau medico-legala
Operatiile si concluziile constatarii tehnico-stiintifice sau medico-legale
se consemneaza intr-un raport.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, din oficiu sau la cererea
oricareia dintre parti, daca apreciaza ca raportul tehnico-stiintific ori
medico-legal nu este complet sau concluziile acestuia nu sunt precise, dispune
refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori medico-legale,
sau efectuarea unei expertize.
Cand refacerea sau completarea constatarii tehnico-stiintifice ori
medico-legale este dispusa de instanta de judecata, raportul se trimite
procurorului, pentru ca acesta sa ia masuri in vederea completarii sau
refacerii lui.
Sectiunea X
Expertizele
Art. 116
Ordonarea efectuarii expertizei
Cand pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, in vederea
aflarii adevarului, sunt necesare cunostintele unui expert, organul de urmarire
penala ori instanta de judecata dispune, la cerere sau din oficiu, efectuarea
unei expertize.
Art. 117
Expertiza obligatorie
Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie in cazul
infractiunii de omor deosebit de grav, precum si atunci cand organul de
urmarire penala sau instanta de judecata are indoiala asupra starii psihice a
invinuitului sau inculpatului.
Expertiza in aceste cazuri se efectueaza in institutii sanitare de
specialitate. In vederea efectuarii expertizei, organul de cercetare penala cu
aprobarea procurorului sau instanta de judecata dispune internarea invinuitului
ori inculpatului pe timpul necesar. Aceasta masura este executorie si se aduce
la indeplinire, in caz de opunere, de organele de politie.
De asemenea, efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabili
cauzele mortii, daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.
Art. 118
Procedura expertizei
Expertiza se efectueaza potrivit dispozitiilor din prezentul cod, afara de
cazul cand prin lege se dispune altfel. Dispozitiile art. 113 se aplica in mod
corespunzator.
Expertul este numit de organul de urmarire penala sau de instanta de
judecata, cu exceptia expertizei prevazute in art. 119 alin. 2.
Fiecare dintre parti are dreptul sa ceara ca un expert recomandat de ea sa
participe la efectuarea expertizei.
Art. 119
Experti oficiali
Daca exista experti medico-legali sau experti oficiali in specialitatea
respectiva, nu poate fi numit expert o alta persoana, decat daca imprejurari
deosebite ar cere aceasta.
Cand expertiza urmeaza sa fie efectuata de un serviciu medico-legal, de un
laborator de expertiza criminalistica sau de orice institut de specialitate,
organul de urmarire penala ori instanta de judecata se adreseaza acestora
pentru efectuarea expertizei.
Cand serviciul medico-legal ori laboratorul de expertiza criminalistica sau
institutul de specialitate considera necesar ca la efectuarea expertizei sa
participe sau sa-si dea parerea si specialisti de la alte institutii, poate
folosi asistenta sau avizul acestora.
Art. 120
Lamuriri date expertului si partilor
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand dispune
efectuarea unei expertize, fixeaza un termen la care sunt chemate partile,
precum si expertul, daca acesta a fost desemnat de organul de urmarire penala
sau de instanta.
La termenul fixat se aduce la cunostinta partilor si expertului obiectul
expertizei si intrebarile la care expertul trebuie sa raspunda si li se pune in
vedere ca au dreptul sa faca observatii cu privire la aceste intrebari si ca
pot cere modificarea sau completarea lor.
Partile mai sunt incunostintate ca au dreptul sa ceara numirea si a cate
unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care sa participe la efectuarea
expertizei.
Dupa examinarea obiectiilor si cererilor facute de parti si expert, organul
de urmarire penala sau instanta de judecata pune in vedere expertului termenul
in care urmeaza a fi efectuata expertiza, incunostintandu-i totodata daca la
efectuarea acesteia urmeaza sa participe partile.
Dispozitiile alin. 3 si 4 nu se aplica in cazul expertizei prevazute in
art. 119 alin. 2.
Art. 121
Drepturile expertului
Expertul are dreptul sa ia cunostinta de materialul dosarului necesar
pentru efectuarea expertizei. In cursul urmaririi penale cercetarea dosarului
se face cu incuviintarea organului de urmarire.
Expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de
judecata cu privire la anumite fapte ori imprejurari ale cauzei.
Partile, cu incuviintarea si in conditiile stabilite de organul de urmarire
penala sau de instanta de judecata, pot da expertului explicatiile necesare.
Art. 122
Raportul de expertiza
Dupa efectuarea expertizei, expertul intocmeste un raport scris.
Cand sunt mai multi experti se intocmeste un singur raport de expertiza.
Daca sunt deosebiri de pareri, opiniile separate sunt consemnate in cuprinsul
raportului sau intr-o anexa.
Raportul de expertiza se depune la organul de urmarire penala sau la
instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei.
Art. 123
Continutul raportului
Raportul de expertiza cuprinde:
a) partea introductiva, in care se arata organul de urmarire penala sau
instanta de judecata care a dispus efectuarea expertizei, data cand s-a dispus
efectuarea acesteia, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost
efectuata, data intocmirii raportului de expertiza, obiectul acesteia si
intrebarile la care expertul urma sa raspunda, materialul pe baza caruia
expertiza a fost efectuata si daca partile care au participat la aceasta au dat
explicatii in cursul expertizei;
b) descrierea in amanunt a operatiilor de efectuare a expertizei,
obiectiile sau explicatiile partilor, precum si analiza acestor obiectii ori
explicatii in lumina celor constatate de expert;
c) concluziile, care cuprind raspunsurile la intrebarile puse si parerea
expertului asupra obiectului expertizei.
Art. 124
Suplimentul de expertiza
Cand organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata, la
cerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completa, dispune efectuarea unui
supliment de expertiza fie de catre acelasi expert, fie de catre altul.
De asemenea, cand se socoteste necesar, se cer expertului lamuriri
suplimentare in scris, ori se dispune chemarea lui spre a da explicatii verbale
asupra raportului de expertiza. In acest caz, ascultarea expertului se face
potrivit dispozitiilor privitoare la ascultarea martorilor.
Lamuririle suplimentare in scris pot fi cerute si serviciului medico-legal,
laboratorului de expertiza criminalistica ori institutului de specialitate care
a efectuat expertiza.
Art. 125
Efectuarea unei noi expertize
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata are indoieli cu
privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiza, dispune efectuarea
unei noi expertize.
Art. 126
Lamuriri cerute la institutul de emisiune
In cazurile privitoare la infractiunea de falsificare de moneda sau de alte
valori, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate cere lamuriri
institutului de emisiune.
Art. 127
Prezentarea scriptelor de comparatie
In cauzele privind infractiuni de fals in inscrisuri, organul de urmarire
penala sau instanta de judecata poate ordona sa fie prezentate scripte de
comparatie.
Daca scriptele se gasesc in depozite publice, autoritatile in drept sunt
obligate a le elibera.
Daca scriptele se gasesc la un particular care nu este sot sau ruda
apropiata cu invinuitul sau inculpatul, organul de urmarire penala ori instanta
de judecata ii pune in vedere sa le prezinte.
Scriptele de comparatie trebuie vizate de organul de urmarire penala sau de
presedintele completului de judecata si semnate de acela care le prezinta.
Organul de urmarire penala ori instanta de judecata poate dispune ca
invinuitul sau inculpatul sa prezinte o piesa scrisa cu mana sa, ori sa scrie
dupa dictarea ce i s-ar face.
Daca invinuitul sau inculpatul refuza, se face mentiune in procesul-verbal.
Sectiunea XI
Folosirea interpretilor
Art. 128
Cazurile si procedura de folosire a interpretilor
Cand una din parti sau o alta persoana care urmeaza sa fie ascultata nu
cunoaste limba romana, ori nu se poate exprima, iar organul de urmarire penala
sau instanta de judecata nu are posibilitatea de a se intelege cu aceasta, ii
asigura folosirea unui interpret. In cursul judecatii partile pot fi asistate
si de un interpret ales de ele.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica in mod corespunzator si in
cazul cand unele dintre inscrisurile aflate in dosarul cauzei sau prezentate in
instanta sunt redactate intr-o alta limba decat cea romana.
Dispozitiile art. 83, 84 si 85 se aplica in mod corespunzator si
interpretului.
Sectiunea XII
Cercetarea la fata locului si reconstituirea
Art. 129
Cercetarea la fata locului
Cercetarea la fata locului se efectueaza atunci cand este necesar sa se
faca constatari cu privire la situatia locului savarsirii infractiunii, sa se
descopere si sa se fixeze urmele infractiunii, sa se stabileasca pozitia si
starea mijloacelor materiale de proba si imprejurarile in care infractiunea a
fost savarsita.
Organul de urmarire penala efectueaza cercetarea la fata locului in
prezenta martorilor asistenti, afara de cazul cand aceasta nu este posibil.
Cercetarea la fata locului se face in prezenta partilor, atunci cand este
necesar. Neprezentarea partilor incunostintate nu impiedica efectuarea
cercetarii.
Cand invinuitul sau inculpatul este retinut ori arestat, daca nu poate fi
adus la cercetare, organul de urmarire penala ii pune in vedere ca are dreptul
sa fie reprezentat si ii asigura, la cerere, reprezentarea.
Instanta de judecata efectueaza cercetarea la fata locului cu citarea
partilor si in prezenta procurorului, cand participarea acestuia la judecata
este obligatorie.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate interzice
persoanelor care se afla ori vin la locul unde se efectueaza cercetarea, sa
comunice intre ele sau cu alte persoane, ori sa plece inainte de terminarea
cercetarii.
Art. 130
Reconstituirea
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, daca gaseste necesar
pentru verificarea si precizarea unor date, poate sa procedeze la
reconstituirea la fata locului, in intregime sau in parte, a modului si a
conditiilor in care a fost savarsita fapta.
Reconstituirea se face in prezenta invinuitului sau inculpatului.
Dispozitiile art. 129 alin. 2 se aplica in mod corespunzator.
Art. 131
Procesul-verbal de cercetare la fata locului
Despre efectuarea cercetarii la fata locului se incheie proces-verbal, care
trebuie sa cuprinda, in afara mentiunilor aratate in art. 91, descrierea
amanuntita a situatiei locului, a urmelor gasite, a obiectelor examinate si a
celor ridicate, a pozitiei si starii celorlalte mijloace materiale de proba,
astfel incat acestea sa fie redate cu precizie si pe cat posibil cu
dimensiunile respective.
In caz de reconstituire a modului in care a fost savarsita fapta, se
consemneaza amanuntit si desfasurarea reconstituirii.
In toate cazurile se pot face schite, desene sau fotografii, ori alte
asemenea lucrari, care se vizeaza si se anexeaza la procesul-verbal.
Sectiunea XIII
Comisia rogatorie si delegarea
Art. 132
Conditii pentru dispunerea comisiei rogatorii
Cand un organ de urmarire penala sau instanta de judecata nu are
posibilitatea sa asculte un martor, sa faca o cercetare la fata locului, sa
procedeze la ridicarea unor obiecte sau sa efectueze orice alt act procedural,
se poate adresa unui alt organ de urmarire penala ori unei alte instante, care
are posibilitatea sa le efectueze.
Punerea in miscare a actiunii penale, luarea masurilor preventive,
incuviintarea de probatorii, precum si dispunerea celorlalte acte procesuale
sau masuri procesuale nu pot forma obiectul comisiei rogatorii.
Comisia rogatorie se poate adresa numai unui organ sau unei instante egale
in grad.
Art. 133
Continutul comisiei rogatorii
Rezolutia sau incheierea prin care s-a dispus comisia rogatorie trebuie sa
contina toate lamuririle referitoare la indeplinirea actului care face obiectul
acesteia, iar in cazul cand urmeaza sa fie ascultata o persoana, se vor arata
si intrebarile ce trebuie sa i se puna.
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata care efectueaza comisia
rogatorie poate pune si alte intrebari, daca necesitatea acestora rezulta in
cursul ascultarii.
Art. 134
Drepturile partilor in cazul comisiei rogatorii
Cand comisia rogatorie s-a dispus de instanta de judecata, partile pot
formula in fata acesteia intrebari, care vor fi transmise instantei ce urmeaza
a efectua comisia rogatorie.
Totodata, oricare dintre parti poate cere sa fie citata la efectuarea
comisiei rogatorii.
Cand inculpatul este arestat, instanta care urmeaza a efectua comisia
rogatorie dispune desemnarea unui aparator din oficiu, care il va reprezenta.
Art. 135
Delegarea
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate dispune, in
conditiile aratate in art. 132, efectuarea unui act de procedura si prin
delegare. Delegarea poate fi data numai unui organ sau unei instante de
judecata ierarhic inferioare.
Dispozitiile privitoare la comisia rogatorie se aplica in mod corespunzator
si in caz de delegare.
TITLUL IV
MASURILE PREVENTIVE SI ALTE MASURI PROCESUALE
CAP. 1
MASURILE PREVENTIVE
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 136
Scopul si categoriile masurilor preventive
In cauzele privitoare la infractiuni pedepsite cu inchisoare, pentru a se
asigura buna desfasurare a procesului penal ori pentru a se impiedica
sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmarirea penala, de la
judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua fata de acesta una din
urmatoarele masuri preventive:
a) retinerea;
b) obligarea de a nu parasi localitatea;
c) arestarea preventiva.
Masura aratata la lit. a) poate fi luata de organul de cercetare penala,
iar masurile aratate la lit. b) si c) se pot lua numai de procuror sau de
instanta de judecata.
Alegerea masurii ce urmeaza a fi luata se face tinandu-se seama de scopul
acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, varsta,
antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura.
Art. 137
Cuprinsul actului prin care se ia masura preventiva
Actul prin care se ia masura preventiva trebuie sa arate fapta care face
obiectul invinuirii sau inculparii, textul de lege in care aceasta se
incadreaza, pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita si
temeiurile concrete care au determinat luarea masurii preventive.
Art. 137^1
Aducerea la cunostinta a motivelor luarii masurilor preventive si a
invinuirii
Persoanei retinute sau arestate i se aduc, de indata, la cunostinta,
motivele retinerii sau ale arestarii. Invinuirea se aduce la cunostinta celui
arestat, in cel mai scurt termen, in prezenta unui avocat.
Cand se dispune arestarea preventiva a invinuitului sau inculpatului,
procurorul sau instanta de judecata incunostinteaza despre aceasta, in termen
de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o alta persoana pe care o
desemneaza invinuitul sau inculpatul, consemnandu-se aceasta intr-un
proces-verbal.
Art. 138
Sesizarea procurorului pentru luarea unor masuri preventive
Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa se ia vreuna
din masurile prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b) si c), intocmeste un referat
motivat pe care il inainteaza procurorului, care se pronunta dupa ce a examinat
si dosarul cauzei.
In cazul masurii prevazute in art. 136 alin. 1 lit. b), procurorul este
obligat sa se pronunte in termen de 24 de ore.
Art. 139
Inlocuirea sau revocarea masurilor preventive
Masura preventiva luata se inlocuieste cu alta masura preventiva, cand s-au
schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii.
Cand nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii
preventive, aceasta trebuie revocata din oficiu sau la cerere.
In cazul cand masura preventiva a fost luata de procuror, organul de
cercetare penala are obligatia sa-l informeze pe acesta despre schimbarea ori
incetarea temeiurilor care au motivat luarea masurii.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica chiar daca organul judiciar
urmeaza sa-si decline competenta.
Art. 140
Incetarea de drept a masurilor preventive
Masurile preventive inceteaza de drept:
a) la expirarea termenelor prevazute de lege sau stabilite de organele
judiciare;
b) in caz de scoatere de sub urmarire, de incetare a urmaririi penale sau
de incetare a procesului penal ori de achitare.
Masura arestarii preventive inceteaza de drept si atunci cand, inainte de
pronuntarea unei hotarari de condamnare in prima instanta, durata arestarii a
atins jumatatea maximului pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea care
face obiectul invinuirii, precum si in celelalte cazuri anume prevazute de
lege.
In cazurile aratate in alin. 1 lit. b) si alin. 2, procurorul in cursul
urmaririi penale, din oficiu sau in urma informarii organului de cercetare, ori
instanta de judecata, are obligatia sa dispuna punerea de indata in libertate a
celui retinut sau arestat, trimitand administratiei locului de retinere ori de
detinere copie de pe ordonanta sau dispozitiv, ori un extras cuprinzand
urmatoarele mentiuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau
inculpatului, numarul mandatului de arestare, numarul si data ordonantei sau a
hotararii prin care s-a dispus liberarea, precum si temeiul legal al liberarii.
Art. 140^1
Plangerea impotriva masurilor preventive luate de procuror
Impotriva ordonantei de arestare preventiva sau a aceleia de obligare de a
nu parasi localitatea se poate face plangere la instanta careia i-ar reveni
competenta sa judece cauza in fond.
Plangerea impreuna cu dosarul cauzei va fi trimisa instantei prevazute in
alin. 1, in termen de 24 de ore, iar invinuitul sau inculpatul arestat va fi
adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
In cazul in care inculpatul se afla internat in spital si din cauza starii
sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care
deplasarea sa nu este posibila, plangerea va fi examinata in lipsa
inculpatului, dar numai in prezenta aparatorului, caruia i se da cuvantul
pentru a pune concluzii.
Plangerea se va cerceta in camera de consiliu.
Instanta se pronunta in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii
masurii, dupa ascultarea invinuitului sau a inculpatului.
Incheierea este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3 zile si
curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei
lipsa. Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta
considera necesar.
Participarea procurorului este obligatorie.
Cand considera ca masura preventiva luata este ilegala, instanta dispune
revocarea arestarii si punerea in libertate a invinuitului sau a inculpatului
ori, dupa caz, revocarea masurii obligatorii de a nu parasi localitatea.
Art. 141
Calea de atac in contra incheierii privind masurile preventive
Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea,
inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu
recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge
de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea unei
masuri preventive nu este suspensiv de executare.
Art. 142
Tinerea separata a unor categorii de infractori
In timpul retinerii si arestarii, minorii se tin separat de majori, iar
femeile separat de barbati.
Sectiunea II
Retinerea
Art. 143
Conditiile retinerii
Masura retinerii poate fi luata de organul de cercetare penala fata de
invinuit, daca sunt probe sau indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta
de legea penala.
Masura retinerii se ia in cazurile prevazute in art. 148, oricare ar fi
limitele pedepsei cu inchisoare prevazute de lege pentru fapta savarsita.
Sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta
presupunerea ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit
fapta.
Art. 144
Durata retinerii
Masura retinerii poate dura cel mult 24 de ore.
In ordonanta prin care s-a dispus retinerea trebuie sa se mentioneze ziua
si ora la care retinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate,
ziua si ora la care retinerea a incetat.
Cand organul de cercetare penala considera ca este necesar a se lua masura
arestarii preventive, inainteaza procurorului, inauntrul termenului prevazut in
alin. 1, un referat motivat.
Sectiunea III
Obligarea de a nu parasi localitatea
Art. 145
Continutul masurii
Masura obligarii de a nu parasi localitatea consta in indatorirea impusa
invinuitului sau inculpatului, de procuror ori de instanta de judecata, de a nu
parasi localitatea in care locuieste, fara incuviintarea organului care a
dispus aceasta masura. Procurorul poate lua aceasta masura prin ordonanta si
numai daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 143 alin. 1.
In cursul urmaririi penale, durata masurii prevazute in alineatul precedent
nu poate depasi 30 de zile.
In caz de incalcare a masurii aplicate se poate lua impotriva invinuitului
sau inculpatului una din celelalte masuri preventive, daca sunt indeplinite
conditiile prevazute de lege pentru luarea acelor masuri.
Sectiunea IV
Arestarea preventiva
_1. Arestarea invinuitului
Art. 146
Conditiile pentru arestarea invinuitului
Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penala, cand
sunt intrunite conditiile prevazute in art. 143 si exista in mod corespunzator
vreunul din cazurile prevazute in art. 148, daca considera ca in interesul
urmaririi penale este necesara privarea de libertate a invinuitului, dispune
prin ordonanta motivata arestarea acestuia, aratand temeiurile care justifica
luarea masurii si fixand durata arestarii, care nu poate depasi 5 zile.
Totodata, procurorul emite un mandat de arestare a invinuitului. Mandatul
cuprinde in mod corespunzator mentiunile aratate in art. 151 lit. a) - c), e)
si j), precum si numele si prenumele invinuitului si durata pentru care este
dispusa arestarea acestuia.
Art. 147
Arestarea invinuitului la instanta de judecata
Instanta de judecata, in situatiile aratate in partea speciala, titlul II,
poate dispune arestarea invinuitului in cazurile si conditiile prevazute in
art. 146. Cand s-a dispus arestarea, presedintele completului de judecata emite
mandatul de arestare a invinuitului. Invinuitul arestat este trimis de indata
procurorului impreuna cu mandatul de arestare.
_2. Arestarea inculpatului
Art. 148
Conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului
Masura arestarii inculpatului poate fi luata daca sunt intrunite conditiile
prevazute in art. 143 si numai in vreunul din urmatoarele cazuri:
a) identitatea sau domiciliul inculpatului nu pot fi stabilite din lipsa
datelor necesare;
b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazuta de lege
este mai mare de 3 luni;
c) inculpatul a fugit ori s-a ascuns in scopul de a se sustrage de la
urmarire sau de la judecata, ori a facut pregatiri pentru asemenea acte, precum
si daca in cursul judecatii sunt date ca inculpatul urmareste sa se sustraga de
la executarea pedepsei;
d) sunt date suficiente ca inculpatul a incercat sa zadarniceasca aflarea
adevarului, prin influentarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori
alterarea mijloacelor materiale de proba sau prin alte asemenea fapte;
e) inculpatul a comis din nou o infractiune, ori exista date care justifica
temerea ca va savarsi si alte infractiuni;
f) inculpatul este recidivist;
g) cand exista una din circumstantele agravante;
h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa
inchisorii mai mare de 2 ani, iar lasarea sa in libertate ar prezenta un
pericol pentru ordinea publica.
In cazurile prevazute la lit. c) - g), masura arestarii inculpatului poate
fi luata numai daca pedeapsa inchisorii prevazuta de lege este mai mare de un
an.
Art. 149
Durata arestarii inculpatului
Durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul
cand ea este prelungita in conditiile legii. Termenul curge de la data emiterii
mandatului cand arestarea a fost dispusa dupa ascultarea inculpatului, iar in
cazul cand arestarea a fost dispusa in lipsa inculpatului, termenul curge de la
prezentarea acestuia la organul judiciar care a emis mandatul.
Cand o cauza este trecuta pentru continuarea urmaririi penale de la un
organ de urmarire la altul, mandatul de arestare emis anterior ramane valabil.
Durata arestarii se calculeaza potrivit dispozitiilor alineatului precedent.
Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea
definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei.
Art. 150
Ascultarea inculpatului
Masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia
de catre procuror sau de catre instanta de judecata, afara de cazul cand
inculpatul este disparut, se afla in strainatate, ori se sustrage de la
urmarire sau de la judecata.
In cazul prevazut in alineatul precedent, cand mandatul a fost emis fara
ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a
prezentat.
Art. 151
Continutul mandatului de arestare
Dupa intocmirea ordonantei sau hotararii prin care s-a dispus arestarea inculpatului,
procurorul ori presedintele completului de judecata emite de indata mandat de
arestare.
Daca prin aceeasi ordonanta sau hotarare s-a dispus arestarea mai multor
inculpati, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.
In mandatul de arestare trebuie sa se arate:
a) parchetul sau instanta care a dispus luarea masurii arestarii
inculpatului;
b) data si locul emiterii;
c) numele, prenumele si calitatea persoanei care a emis mandatul de
arestare;
d) datele privitoare la persoana inculpatului, prevazute in art. 70;
e) aratarea faptei ce formeaza obiectul inculparii si denumirea
infractiunii;
f) incadrarea juridica a faptei si pedeapsa prevazuta de lege;
g) temeiurile concrete care determina arestarea;
h) ordinul de a fi arestat inculpatul;
i) indicarea locului unde urmeaza a fi detinut cel arestat;
j) semnatura procurorului sau a presedintelui completului de judecata.
Art. 152
Executarea mandatului
Cand mandatul de arestare a fost emis dupa ascultarea inculpatului,
procurorul sau presedintele completului de judecata care a emis mandatul
inmaneaza un exemplar al mandatului persoanei arestate, iar un alt exemplar il
trimite organului de politie pentru a fi predat la locul de detinere odata cu
arestatul.
Cand masura arestarii a fost dispusa in lipsa inculpatului potrivit art.
150, mandatul emis se inainteaza in dublu exemplar organului de politie, pentru
executare.
Organul de politie procedeaza la arestarea persoanei aratate in mandat,
careia ii preda un exemplar al mandatului si o conduce in fata organului
judiciar care a emis mandatul.
Daca mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta mentioneaza pe
mandat data prezentarii inculpatului si procedeaza de indata la ascultarea
acestuia, dupa care dispune prin rezolutie asupra arestarii inculpatului. Daca
intre timp cauza a ajuns in fata instantei de judecata, procurorul va trimite
pe arestat instantei.
Presedintele instantei procedeaza la ascultarea inculpatului, iar daca
acesta ridica obiectii care necesita o rezolvare urgenta, fixeaza de indata
termen de judecata.
Art. 153
Obiectii in ceea ce priveste identitatea
Daca cel arestat ridica obiectii in contra executarii mandatului numai in
ce priveste identitatea, este condus in fata procurorului locului unde a fost
gasit. Cand este necesar, procurorul cere relatii organului judiciar care a
emis mandatul.
Pana la rezolvarea obiectiilor, procurorul, daca apreciaza ca nu exista
pericol de disparitie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva
careia s-a executat mandatul.
Daca procurorul constata ca persoana adusa nu este cea aratata in mandat, o
pune imediat in libertate, iar daca constata ca obiectiile sunt nefondate,
dispune executarea mandatului, procedandu-se potrivit art. 152 alin. 3 si 4.
Despre toate acestea procurorul incheie un proces-verbal, ce se trimite
organului judiciar care a emis mandatul.
Art. 154
Negasirea persoanei prevazute in mandat
Cand persoana prevazuta in mandat nu a fost gasita, organul insarcinat cu
executarea incheie un proces-verbal, prin care constata aceasta si instiinteaza
organul judiciar care a emis mandatul, precum si organele competente pentru
darea in urmarire.
Art. 155
Prelungirea duratei arestarii
Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita in caz de necesitate si
numai motivat.
Prelungirea duratei arestarii inculpatului poate fi dispusa de instanta
careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond sau de instanta
corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.
Art. 156
Propunerea pentru prelungirea arestarii
Prelungirea duratei arestarii se dispune pe baza propunerii motivate a
organului care efectueaza urmarirea penala. Propunerea organului de cercetare
penala este avizata de procurorul care exercita supravegherea.
Propunerea se inainteaza conducatorului parchetului din care face parte cel
care a facut sau a avizat propunerea sau, dupa caz, procurorului sef de sectie
din Parchetul General, cu cel putin 8 zile inainte de expirarea duratei
arestarii. Acesta, daca apreciaza ca nu este cazul ca inculpatul sa fie pus in
libertate, sesizeaza, cu cel putin 5 zile inainte de expirarea termenului,
instanta competenta.
Daca arestarea a fost dispusa de procurorul de la parchetul ierarhic
inferior celui corespunzator instantei competente sa acorde prelungirea,
propunerea se inainteaza procurorului de la parchetul ierarhic superior, care,
daca o socoteste intemeiata, sesizeaza instanta, potrivit alin. 2.
Propunerea se anexeaza la adresa de sesizare a instantei. In cuprinsul
adresei se pot arata si alte motive care justifica prelungirea arestarii decat
cele cuprinse in propunere.
Art. 157
Abrogat.
Art. 158
Abrogat.
Art. 159
Procedura prelungirii arestarii de catre instanta
Completul de judecata va fi prezidat de presedintele instantei sau de un
judecator desemnat de acesta, iar participarea procurorului este obligatorie.
Dosarul cauzei va fi depus de catre procuror cu cel putin 2 zile inainte de
termen si va putea fi consultat de catre aparator la cererea acestuia.
Inculpatul este adus in fata instantei si va fi asistat de aparator.
In cazul in care inculpatul arestat se afla internat in spital si din cauza
starii sanatatii nu poate fi adus in fata instantei, sau in alte cazuri in care
deplasarea sa nu este posibila, propunerea de prelungire a duratei arestarii
preventive va fi examinata in lipsa inculpatului, dar numai in prezenta
aparatorului, caruia i se da cuvantul pentru a pune concluzii.
In cazul in care instanta acorda prelungirea, aceasta nu va putea depasi 30
de zile.
Instanta se pronunta asupra prelungirii arestarii preventive inainte de
expirarea duratei mandatului, si restituie dosarul procurorului in termen de 24
de ore de la pronuntare.
Incheierea prin care s-a hotarat asupra prelungirii arestarii poate fi
atacata cu recurs de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3
zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru
cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus
prelungirea arestarii preventive nu este suspensiv de executare, iar recursul
declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus respingerea prelungirii
arestarii preventive este suspensiv de executare.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera
necesar.
Masura dispusa de instanta se comunica administratiei locului de detinere,
care este obligata sa o aduca la cunostinta inculpatului.
Instanta poate acorda si alte prelungiri, fiecare neputand depasi 30 de
zile. Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator.
Art. 160
Procedura in cauzele cu mai multi arestati
Cand in aceeasi cauza se gasesc mai multi inculpati arestati pentru care
durata prelungirii arestarii expira la date diferite, prim-procurorul
parchetului sau, dupa caz, procurorul sef de sectie din Parchetul General, care
sesizeaza instanta potrivit art. 156 pentru unul din inculpati, va sesiza,
totodata, instanta si cu privire la ceilalti inculpati.
Sectiunea V
Liberarea provizorie sub control judiciar si liberarea provizorie pe
cautiune
Art. 160^1
Modalitatile liberarii provizorii
In tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate cere
punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
_1. Liberarea provizorie sub control judiciar
Art. 160^2
Conditiile liberarii
Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda in cazul
infractiunilor savarsite din culpa, precum si al infractiunilor intentionate
pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii care nu depaseste 7 ani.
Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care
inculpatul este recidivist ori exista date care justifica temerea ca va savarsi
o alta infractiune sau ca va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin
influentarea unor martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de
proba sau prin alte asemenea fapte.
Organul judiciar dispune ca, pe timpul liberarii provizorii, inculpatul sa
respecte una sau mai multe din urmatoarele obligatii:
a) sa nu depaseasca limita teritoriala fixata decat in conditiile stabilite
de organul judiciar;
b) sa comunice organului judiciar orice schimbare de domiciliu sau
resedinta;
c) sa nu mearga in locuri anume stabilite;
d) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta
de judecata ori de cate ori este chemat;
e) sa nu intre in legatura cu anumite persoane determinate;
f) sa nu conduca nici un autovehicul sau anumite autovehicule;
g) sa nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la
savarsirea faptei.
Art. 160^3
Ridicarea controlului judiciar
Controlul judiciar instituit de catre procuror sau instanta poate fi
ridicat oricand, in totul sau in parte, pentru motive temeinice.
_2. Liberarea provizorie pe cautiune
Art. 160^4
Conditiile liberarii
Liberarea provizorie pe cautiune se poate acorda, la cerere, cand este
asigurata repararea pagubei produse prin infractiune si s-a depus cautiunea
stabilita de organul judiciar competent.
Pe timpul liberarii provizorii, inculpatul este obligat sa se prezinte la
chemarea organelor judiciare si sa comunice orice schimbare de domiciliu sau
resedinta.
Liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda in cazul savarsirii
infractiunilor intentionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai
mare de 7 ani ori cand inculpatul este recidivist, ori exista date care
justifica temerea ca inculpatul va savarsi o alta infractiune sau va incerca sa
zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor martori sau experti,
alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte
asemenea fapte.
Art. 160^5
Cautiunea
Cautiunea garanteaza respectarea de catre inculpat a obligatiilor ce-i
revin in timpul liberarii provizorii.
Cuantumul cautiunii este de cel putin 2.000.000 lei.
Consemnarea cautiunii se face pe numele inculpatului si la dispozitia
organului care a stabilit cuantumul acesteia.
Cautiunea se restituie cand:
a) se revoca liberarea provizorie pentru cazul prevazut in art. 160^10
alin. 1 lit. a);
b) se constata, de catre procuror prin ordonanta, iar de instanta prin
incheiere, ca nu mai exista temeiurile care au justificat masura arestarii
preventive;
c) se dispune scoaterea de sub urmarire penala, incetarea urmaririi penale,
achitarea sau incetarea procesului penal;
d) se pronunta pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea
conditionata a executarii ori cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu
executarea la locul de munca;
e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii.
Cautiunea nu se restituie, in cazul prevazut la lit. e), cand liberarea
provizorie s-a revocat potrivit dispozitiilor art. 160^10 alin. 1 lit. b).
Cautiunea se face venit la bugetul de stat, la ramanerea definitiva a hotararii
de condamnare.
In cazurile prevazute la lit. b) - e) se dispune si incetarea starii de
liberare provizorie.
_3. Dispozitii comune
Art. 160^6
Cererea de liberare provizorie si organul competent sa o rezolve
Cererea de liberare provizorie poate fi facuta in cursul urmaririi penale,
precum si in cursul judecatii pana la terminarea cercetarii judecatoresti la
prima instanta, de catre inculpat, sotul acestuia, rudele apropiate.
Cererea poate fi facuta si in cazul in care s-a dispus rejudecarea cauzei
de catre instanta de recurs pentru administrarea de noi probe sau cand s-a
dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata.
Cererea trebuie sa cuprinda numele, prenumele, domiciliul si calitatea
persoanei care o face, precum si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii privitoare
la cazurile de revocare a liberarii provizorii.
In cazul liberarii provizorii pe cautiune, cererea trebuie sa cuprinda si
obligatia depunerii cautiunii si mentiunea cunoasterii dispozitiilor legii
privind cazurile de nerestituire a cautiunii.
Competenta de rezolvare a cererii revine, in cursul urmaririi penale, dupa
caz, procurorului care efectueaza urmarirea penala sau procurorului care
exercita supravegherea cercetarii penale, iar in cursul judecatii, instantei
sesizate cu judecarea cauzei.
Cererea depusa la organul de cercetare penala ori la administratia locului
de detinere se inainteaza, in termen de 24 de ore, procurorului sau instantei
competente, dupa cum cauza se afla in curs de urmarire penala sau de judecata.
Art. 160^7
Masurile premergatoare examinarii cererii
Procurorul sau instanta verifica daca cererea de liberare provizorie
cuprinde mentiunile prevazute in art. 160^6 alin. 3 si 4 si, daca este cazul,
ia masuri pentru completarea acesteia. Cand cererea este depusa la instanta
inaintea termenului de judecata, aceste obligatii revin presedintelui
instantei, care procedeaza si la incunostintarea petitionarului despre termenul
de judecare a cererii.
Cand cererea este facuta de catre o alta persoana decat inculpatul, din
cele aratate in art. 160^6 alin. 1, organul competent sa o rezolve intreaba pe
inculpat daca isi insuseste cererea, iar declaratia acestuia se consemneaza pe
cerere.
Art. 160^8
Examinarea si admiterea cererii
Procurorul sau instanta examineaza de urgenta cererea, verificand daca sunt
indeplinite conditiile prevazute de lege pentru admisibilitatea acesteia.
In cazul cererii de liberare pe cautiune, daca procurorul sau instanta
constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, stabileste cuantumul
cautiunii si incunostinteaza despre aceasta persoana care a facut cererea. Dupa
depunerea dovezii de consemnare a cautiunii, procurorul solutioneaza cererea,
iar instanta fixeaza termenul pentru judecare.
Solutionarea cererii se face de catre procuror, dupa ascultarea
inculpatului asistat de aparator, iar de catre instanta, dupa ascultarea
inculpatului si a concluziilor aparatorului, precum si ale procurorului.
In cazul in care constata ca sunt indeplinite conditiile prevazute de lege
si cererea este intemeiata, procurorul sau instanta admite cererea si dispune
punerea in libertate provizorie a inculpatului.
Solutionarea cererii se face de catre procuror, prin ordonanta, iar de
catre instanta prin incheiere.
Incheierea instantei este supusa recursului. Termenul de recurs este de 3
zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru
cei lipsa.
Inculpatul este adus la judecarea recursului numai cand instanta considera
necesar.
Prin ordonanta procurorului sau incheierea instantei, in cazul admiterii
cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se stabilesc si
obligatiile ce urmeaza a fi respectate de inculpat.
Copie de pe ordonanta sau de pe dispozitivul incheierii, ori un extras al
acesteia, se trimite administratiei locului de detinere, precum si organului de
politie in a carui raza teritoriala locuieste inculpatul. Persoanele interesate
se incunostinteaza.
Administratia locului de detinere este obligata sa ia masuri pentru punerea
de indata in libertate a inculpatului.
Art. 160^9
Respingerea cererii de liberare provizorie
In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege, cand
cererea este neintemeiata sau cand aceasta a fost facuta de catre o alta persoana
si nu a fost insusita de inculpat, procurorul sau instanta respinge cererea.
Impotriva ordonantei procurorului se poate face plangere la instanta careia
i-ar reveni competenta sa judece cauza in fond. Incheierea instantei prin care
se solutioneaza plangerea, precum si incheierea de respingere a cererii de
liberare provizorie sunt supuse recursului.
Dispozitiile art. 160^8 se aplica in mod corespunzator.
Art. 160^10
Revocarea liberarii
Liberarea provizorie poate fi revocata daca:
a) se descopera fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute la data
admiterii cererii de liberare provizorie si care justifica arestarea
inculpatului;
b) inculpatul nu indeplineste, cu rea-credinta, obligatiile ce-i revin
potrivit art. 160^2 alin. 3 si art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca
aflarea adevarului ori savarseste din nou, cu intentie, o infractiune pentru
care este urmarit sau judecat.
Revocarea liberarii provizorii se dispune de catre procuror prin ordonanta,
iar de instanta prin incheiere, cu ascultarea inculpatului asistat de aparator.
Revocarea se dispune si in lipsa inculpatului, cand acesta, fara motive
temeinice, nu se prezinta la chemarea facuta.
In caz de revocare a liberarii provizorii, procurorul sau instanta dispune
arestarea preventiva a inculpatului si emite un nou mandat de arestare.
Dispozitiile art. 160^9 alin. 2 si 3 sunt aplicabile.
CAP. 2
ALTE MASURI PROCESUALE
Sectiunea I
Luarea masurilor de ocrotire si de siguranta
Art. 161
Masurile de ocrotire in caz de retinere sau de arestare preventiva
Cand masura retinerii sau a arestarii preventive a fost luata fata de un
invinuit sau inculpat in a carui ocrotire se afla un minor, o persoana pusa sub
interdictie, o persoana careia i s-a instituit curatela, ori o persoana care
datorita varstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, trebuie sa fie
instiintata autoritatea competenta in vederea luarii masurilor de ocrotire.
Obligatia de incunostintare revine organului judiciar care a luat masura
retinerii ori a arestarii preventive.
Art. 162
Luarea masurilor de siguranta
In tot cursul procesului penal, daca procurorul sau instanta de judecata
constata ca invinuitul ori inculpatul se afla in vreuna din situatiile aratate
in art. 113 sau 114 din Codul penal, dispune luarea in mod provizoriu a masurii
de siguranta corespunzatoare.
Procurorul sau instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire a
internarii provizorii si totodata sesizeaza comisia medicala competenta sa
avizeze internarea bolnavilor mintali si a toxicomanilor periculosi.
Masura internarii provizorii dureaza pana la confirmarea acesteia de catre
instanta de judecata.
Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale.
In cazul in care s-a dispus internarea medicala, se vor lua si masurile
prevazute in art. 161.
Hotararea instantei de judecata prin care s-a confirmat masura internarii
poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.
Sectiunea II
Masurile asiguratorii, restituirea lucrurilor si restabilirea situatiei
anterioare savarsirii infractiunii
Art. 163
Masurile asiguratorii
Masurile asiguratorii se iau in cursul procesului penal de organul de
urmarire penala sau de instanta de judecata si constau in indisponibilizarea
prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile si imobile, in vederea
repararii pagubei produse prin infractiune, precum si pentru garantarea
executarii pedepsei amenzii.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua asupra
bunurilor invinuitului sau inculpatului si ale persoanei responsabile
civilmente, pana la concurenta valorii probabile a pagubei.
Masurile asiguratorii pentru garantarea executarii pedepsei amenzii se iau
numai asupra bunurilor invinuitului sau inculpatului.
Nu pot fi sechestrate bunuri care apartin unei unitati dintre cele la care
se refera art. 145 din Codul penal, precum si cele exceptate de lege.
Masurile asiguratorii in vederea repararii pagubei se pot lua la cererea
partii civile sau din oficiu.
Luarea masurilor asiguratorii este obligatorii:
a) in cazul in care prin infractiune s-a adus o paguba avutului uneia din
unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, fara deosebire, daca este
sau nu parte civila constituita;
b) in cazul in care cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de
exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.
Art. 164
Organele care aduc la indeplinire masurile asiguratorii
Ordonanta de luare a masurii asiguratorii se aduce la indeplinire de catre
organul de urmarire penala care a luat masura.
Incheierea instantei judecatoresti prin care s-a dispus luarea masurii
asiguratorii se aduce la indeplinire prin executorul judecatoresc.
Masurile asiguratorii dispuse de organul de urmarire penala sau de instanta
de judecata pot fi aduse la indeplinire si prin organele proprii de executare
ale unitatii pagubite, in cazul in care aceasta este una din cele la care se
refera art. 145 din Codul penal.
In cazurile in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror,
acesta poate dispune ca masura asiguratorie luata sa fie adusa la indeplinire
de catre secretarul parchetului.
Art. 165
Procedura sechestrului
Organul care procedeaza la aplicarea sechestrului este obligat sa
identifice si sa evalueze bunurile sechestrate, putand recurge in caz de
necesitate si la experti.
Bunurile perisabile, obiectele din metale sau pietre pretioase, mijloacele
de plata straine, titlurile de valoare interne, obiectele de arta si de muzeu,
colectiile de valoare, precum si sumele de bani care fac obiectul sechestrului,
vor fi ridicate in mod obligatoriu.
Bunurile perisabile se predau unitatilor comerciale cu capital majoritar de
stat, potrivit profilului activitatii, care sunt obligate sa le primeasca si sa
le valorifice de indata.
Metalele sau pietrele pretioase ori obiectele confectionate cu acestea si
mijloacele de plata straine se depun la cea mai apropiata institutie bancara
competenta.
Titlurile de valoare interne, obiectele de arta sau de muzeu si colectiile
de valoare se predau spre pastrare institutiilor de specialitate.
Obiectele prevazute in alin. 4 si 5 se predau in termen de 48 de ore de la
ridicare. Daca obiectele sunt strict necesare urmaririi penale, depunerea se
face ulterior, dar nu mai tarziu de 48 de ore de la rezolvarea cauzei de catre
procuror, dupa terminarea urmaririi penale.
Obiectele sechestrate se pastreaza pana la ridicarea sechestrului.
Mijloacele de plata straine pot fi valorificate de indata de institutia bancara
competenta, in cazul cand aceasta ar gasi necesar.
Sumele de bani rezultate din valorificarea facuta potrivit alin. 3 si 7,
precum si sumele de bani ridicate potrivit alin. 2, se consemneaza, dupa caz,
pe numele invinuitului, inculpatului sau persoanei responsabile civilmente, la
dispozitia organului care a dispus instituirea sechestrului, caruia i se preda
recipisa de consemnare a sumei, in termen de cel mult 3 zile de la ridicarea
banilor ori de la valorificarea bunurilor.
Daca exista pericol de instrainare, celelalte bunuri mobile sechestrate vor
fi puse sub sigiliu sau ridicate, putandu-se numi un custode.
Art. 166
Procesul-verbal de sechestru si inscriptia ipotecara
Organul care aplica sechestrul incheie proces-verbal despre toate actele
efectuate potrivit art. 165, descriind amanuntit bunurile sechestrate, cu
indicarea valorii lor. In procesul-verbal se arata bunurile exceptate de lege
de la urmarire, gasite la persoana careia i s-a aplicat sechestru. De asemenea,
se consemneaza obiectiile partilor sau ale altor persoane interesate.
Un exemplar de pe procesul-verbal se lasa persoanei careia i s-a aplicat
sechestrul, iar in lipsa, celor cu care locuieste, administratorului,
portarului, ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste sau unui vecin. In
cazul cand parte din bunuri ori totalitatea lor au fost predate unui custode,
se lasa acestuia o copie de pe procesul-verbal. Un exemplar se inainteaza si
organului care a dispus luarea masurii asiguratorii, in termen de 24 de ore de
la incheierea procesului-verbal.
Pentru bunurile imobile sechestrate, organul care a dispus instituirea
sechestrului cere organului competent luarea inscriptiei ipotecare asupra
bunurilor sechestrate, anexand copii de pe actul prin care s-a dispus
sechestrul si un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Art. 167
Poprirea
Sumele de bani datorate cu orice titlu invinuitului, inculpatului sau
partii responsabile civilmente de catre o a treia persoana, ori de catre cel
pagubit, sunt poprite in mainile acestora si in limitele prevazute de lege, de
la data primirii actului prin care se infiinteaza sechestrul. Aceste sume vor
fi consemnate de debitori, dupa caz, la dispozitia organului care a dispus poprirea
sau a organului de executare, in termen de 5 zile de la scadenta, recipisele
urmand a fi predate aceluiasi organ in 24 de ore de la consemnare.
Art. 168
Contestarea masurii asiguratorii
In contra masurii asiguratorii luate si modului de aducere la indeplinire a
acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabila civilmente, precum si
orice alta persoana interesata, se pot plange organului de cercetare penala
care a dispus luarea masurii ori procurorului care supravegheaza cercetarea
penala, pana la sesizarea instantei de judecata, dupa care plangerea se
adreseaza acelei instante.
Hotararea instantei de judecata poate fi atacata separat cu recurs.
Recursul nu suspenda executarea.
Dupa solutionarea definitiva a procesului penal, daca nu s-a facut plangere
impotriva aducerii la indeplinire a masurii asiguratorii, se poate face
contestatie potrivit legii civile.
Art. 169
Restituirea lucrurilor
Daca organul de urmarire penala sau instanta de judecata constata ca
lucrurile ridicate de la invinuit sau inculpat, sau de la orice persoana care
le-a primit spre a le pastra, sunt proprietatea persoanei vatamate ori au fost
luate pe nedrept din posesia sau detinerea sa, dispune restituirea acestor
lucruri persoanei vatamate. Orice alta persoana care pretinde un drept asupra
lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispozitiilor art. 168, stabilirea
acestui drept si restituirea.
Restituirea lucrurilor ridicate are loc numai daca prin aceasta nu se
stinghereste aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei si cu obligatia
pentru cel caruia ii sunt restituite sa le pastreze pana la ramanerea
definitiva a hotararii.
Art. 170
Restabilirea situatiei anterioare
Organul de cercetare penala cu aprobarea procurorului sau instanta de
judecata poate lua masuri de restabilire a situatiei anterioare savarsirii
infractiunii, cand schimbarea acelei situatii a rezultat in mod vadit din
comiterea infractiunii, iar restabilirea este posibila.
TITLUL V
ACTE PROCESUALE SI PROCEDURALE COMUNE
CAP. 1
ASISTENTA JURIDICA SI REPREZENTAREA
Art. 171
Asistenta invinuitului sau a inculpatului
Invinuitul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de aparator, in tot
cursul urmaririi penale si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate
sa-i aduca la cunostinta acest drept.
Asistenta juridica este obligatorie cand invinuitul sau inculpatul este
minor, militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev
al unei institutii militare de invatamant, internat intr-un centru de reeducare
sau intr-un institut medical-educativ ori cand este arestat, chiar in alta
cauza.
In cursul judecatii asistenta juridica este obligatorie si in cauzele in
care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa inchisorii mai mare
de 5 ani sau cand instanta apreciaza ca inculpatul nu si-ar putea face singur
apararea.
Cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu
si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din
oficiu.
Delegatia aparatorului desemnat din oficiu inceteaza la prezentarea
aparatorului ales.
Daca la judecarea cauzei aparatorul lipseste si nu poate fi inlocuit, cauza
se amana.
Art. 172
Drepturile aparatorului
In cursul urmaririi penale, aparatorul invinuitului sau inculpatului are
dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala si poate
formula cereri si depune memorii. Lipsa aparatorului nu impiedica efectuarea
actului de urmarire penala, daca exista dovada ca aparatorul a fost
incunostintat de data si ora efectuarii actului.
Cand asistenta juridica este obligatorie, organul de urmarire penala va
asigura prezenta aparatorului la ascultarea inculpatului.
In cazul in care aparatorul invinuitului sau inculpatului este prezent la
efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar
actul este semnat si de aparator.
Inculpatul arestat are dreptul sa ia contact cu aparatorul. In mod
exceptional, cand interesul urmaririi cere, procurorul, din oficiu sau la
propunerea organului de cercetare penala, poate dispune, prin ordonanta
motivata, interzicerea luarii de contact a inculpatului arestat cu aparatorul,
o singura data, pe o durata de cel mult 5 zile.
Luarea de contact cu aparatorul nu poate fi interzisa la prelungirea
duratei arestarii de catre instanta de judecata, iar la prezentarea
materialului de urmarire penala aceasta este obligatorie.
Aparatorul are dreptul de a se plange, potrivit art. 275, daca cererile
sale nu au fost acceptate; in situatiile prevazute in alin. 2, 4 si 5,
procurorul este obligat sa rezolve plangerea in cel mult 48 de ore.
In cursul judecatii, aparatorul are dreptul sa asiste pe inculpat, sa
exercite drepturile procesuale ale acestuia, iar in cazul cand inculpatul este
arestat, sa ia contact cu acesta.
Aparatorul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta
juridica a invinuitului sau inculpatului. Pentru nerespectarea acestei
obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza
conducerea baroului de avocati, spre a lua masuri.
Art. 173
Asistenta celorlalte parti
Aparatorul partii vatamate, al partii civile si al partii responsabile
civilmente are dreptul de a formula cereri si de a depune memorii. Aparatorul
are dreptul sa asiste la efectuarea urmatoarelor acte de urmarire penala:
ascultarea partii pe care o apara, cercetari la fata locului, perchezitii si
autopsii, prelungirea duratei arestarii, iar la efectuarea altor acte de
urmarire poate asista cu incuviintarea organului de urmarire penala.
In cursul judecatii, aparatorul exercita drepturile partii pe care o
asista.
Cand instanta apreciaza ca din anumite motive partea vatamata, partea
civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea,
dispune din oficiu sau la cerere luarea masurilor pentru desemnarea unui
aparator.
Art. 174
Reprezentarea
In cursul judecatii, inculpatul poate fi reprezentat:
a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa
desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs,
numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda
sau inchisoarea de cel mult un an;
b) la judecarea cauzei in caile de atac.
In toate cazurile in care legea admite reprezentarea inculpatului, instanta
de judecata are dreptul, cand gaseste necesara prezenta acestuia, sa dispuna
aducerea lui.
Celelalte parti pot fi intotdeauna reprezentate.
CAP. 2
CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
Art. 175
Modul de citare
Chemarea unei persoane in fata organului de urmarire penala sau a instantei
de judecata se face prin citatie scrisa. Citarea se poate face si prin nota
telefonica sau telegrafica.
Citatiile se inmaneaza de agenti anume insarcinati cu indeplinirea acestei
atributii sau prin mijlocirea serviciului postal.
Art. 176
Continutul citatiei
Citatia este individuala si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni:
a) denumirea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata care
emite citatia, sediul sau, data emiterii si numarul dosarului;
b) numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat si indicarea
obiectului cauzei;
c) adresa celui citat, care trebuie sa cuprinda in orase si municipii:
localitatea, judetul, strada, numarul si apartamentul unde locuieste, iar in
comune: judetul, comuna si satul.
In citatie se mentioneaza, cand este cazul, orice alte date necesare pentru
stabilirea adresei celui citat;
d) ora, ziua, luna si anul, locul de infatisare, precum si invitarea celui
citat sa se prezinte la data si locul indicate, cu aratarea consecintelor
legale in caz de neprezentare.
Citatia se semneaza de cel care o emite.
Art. 177
Locul de citare
Invinuitul sau inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar daca
aceasta nu este cunoscuta, la adresa locului sau de munca, prin serviciul de
personal al unitatii la care lucreaza.
Daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau
inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul
indicat.
In caz de schimbare a adresei aratata in declaratia invinuitului sau
inculpatului, acesta este citat la noua sa adresa, numai daca a incunostintat
organul de urmarire penala ori instanta de judecata de schimbarea intervenita,
sau daca organul judiciar apreciaza pe baza datelor obtinute potrivit art. 180
ca s-a produs o schimbare de adresa.
Daca nu se cunoaste adresa unde locuieste invinuitul sau inculpatul si nici
locul sau de munca, citatia se afiseaza la sediul consiliului local in a carui
raza teritoriala s-a savarsit infractiunea. Cand activitatea infractionala s-a
desfasurat in mai multe locuri, citatia se afiseaza la sediul consiliului local
in a carui raza teritoriala se afla organul care efectueaza urmarirea penala.
Bolnavii aflati in spital sau intr-o casa de sanatate se citeaza prin
administratia acestora.
Detinutii se citeaza la locul de detinere, prin administratia acestuia.
Militarii incazarmati se citeaza la unitatea din care fac parte, prin
comandantul acesteia.
Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face
prin scrisoare recomandata, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel.
Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de
citare.
Citarea altor persoane decat invinuitul sau inculpatul se face potrivit
dispozitiilor din prezentul articol. Unitatile la care se refera art. 145 din Codul
penal se citeaza la sediul acestora.
Art. 178
Inmanarea citatiei
Citatia se inmaneaza personal celui citat, care va semna dovada de primire.
Daca persoana citata nu vrea sa primeasca citatia, sau primind-o nu voieste
sau nu poate sa semneze dovada de primire, agentul lasa citatia celui citat
ori, in cazul refuzului de primire, o afiseaza pe usa locuintei acestuia,
incheind despre aceasta proces-verbal.
Cand citarea se face potrivit art. 177 alin. 1 partea finala, alin. 5, 6 si
7, unitatile acolo aratate sunt obligate a inmana de indata citatia persoanei
citate sub luare de dovada, certificandu-i semnatura sau aratand motivul pentru
care nu s-a putut obtine semnatura acesteia. Dovada este predata agentului
procedural, iar acesta o inainteaza organului de urmarire penala sau instantei
de judecata care a emis citatia.
Citatia destinata unei unitati din cele la care se refera art. 145 din
Codul penal se preda la registratura sau functionarului insarcinat cu primirea
corespondentei. Dispozitiile alin. 2 se aplica in mod corespunzator.
Art. 179
Inmanarea citatiei altor persoane
Daca persoana citata nu se afla acasa, agentul inmaneaza citatia sotului,
unei rude sau oricarei persoane care locuieste cu ea, ori care in mod obisnuit
ii primeste corespondenta. Citatia nu poate fi inmanata unui minor sub 14 ani
sau unei persoane lipsite de uzul ratiunii.
Daca persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe apartamente sau
intr-un hotel, in lipsa persoanelor aratate in alin. 1, citatia se preda
administratorului, portarului ori celui care in mod obisnuit il inlocuieste.
Persoana care primeste citatia semneaza dovada de primire, iar agentul,
certificand identitatea si semnatura, incheie proces-verbal. Daca aceasta nu
voieste sau nu poate semna dovada de primire, agentul afiseaza citatia pe usa
locuintei, incheind proces-verbal.
In lipsa persoanelor aratate in alin. 1 si 2, agentul este obligat sa se
intereseze cand poate gasi persoana citata pentru a-i inmana citatia. Cand nici
pe aceasta cale nu se poate ajunge la inmanare, agentul afiseaza citatia pe usa
locuintei persoanei citate, incheind proces-verbal.
In cazul cand persoana citata locuieste intr-un imobil cu mai multe
apartamente sau intr-un hotel, daca in citatie nu s-a indicat apartamentul ori
camera in care locuieste, agentul este obligat sa faca investigatii pentru a
afla aceasta. Daca investigatiile au ramas fara rezultat, agentul afiseaza
citatia pe usa principala a cladirii, incheind proces-verbal si facand mentiune
despre imprejurarile care au facut imposibila inmanarea citatiei.
Art. 180
Cercetari in vederea inmanarii citatiei
Daca persoana citata si-a schimbat adresa, agentul afiseaza citatia pe usa
locuintei aratate in citatie si se informeaza pentru aflarea noii adrese,
mentionand in procesul-verbal datele obtinute.
Art. 181
Dovada de primire si procesul-verbal de predare a citatiei
Dovada de primire a citatiei trebuie sa cuprinda numarul dosarului,
denumirea organului de urmarire penala sau a instantei care a emis citatia,
numele, prenumele si calitatea persoanei citate, precum si data pentru care
este citata. De asemenea, trebuie sa cuprinda data inmanarii citatiei, numele,
prenumele, calitatea si semnatura celui ce inmaneaza citatia, certificarea de
catre acesta a identitatii si semnaturii persoanei careia i s-a inmanat
citatia, precum si aratarea calitatii acesteia.
Ori de cate ori cu prilejul predarii sau afisarii unei citatii se incheie
un proces-verbal, acesta va cuprinde in mod corespunzator si mentiunile aratate
in alineatul precedent.
Art. 182
Comunicarea altor acte procedurale
Comunicarea celorlalte acte de procedura se face potrivit dispozitiilor
prevazute in prezentul capitol.
Art. 183
Mandatul de aducere
O persoana poate fi adusa in fata organului de urmarire penala sau a
instantei de judecata pe baza unui mandat de aducere, intocmit potrivit
dispozitiilor art. 176, daca fiind anterior citata nu s-a prezentat, iar
ascultarea ori prezenta ei este necesara.
Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi
fost chemat prin citatie, daca organul de urmarire penala sau instanta constata
motivat ca in interesul rezolvarii cauzei se impune aceasta masura.
Art. 184
Executarea mandatului de aducere
Mandatul de aducere se executa prin organele politiei.
Daca persoana aratata in mandat nu poate fi adusa din motive de boala sau
din orice alta cauza, cel insarcinat cu executarea mandatului constata aceasta
printr-un proces-verbal, care se inainteaza de indata organului de urmarire
penala ori instantei de judecata.
Daca cel insarcinat cu executarea mandatului de aducere nu gaseste persoana
prevazuta in mandat la adresa indicata, face cercetari si daca acestea au ramas
fara rezultat, incheie un proces-verbal care va cuprinde mentiuni despre
cercetarile facute.
Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin
comandantul unitatii militare sau prin comandantul garnizoanei.
CAP. 3
TERMENELE
Art. 185
Consecintele nerespectarii termenului
Cand pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit
termen, nerespectarea acestuia atrage decaderea din exercitiul dreptului si
nulitatea actului facut peste termen.
Cand o masura procesuala nu poate fi luata decat pe un anumit termen,
expirarea acestuia atrage de drept incetarea efectului masurii.
Pentru celelalte termene procedurale se aplica, in caz de nerespectare,
dispozitiile privitoare la nulitati.
Art. 186
Calculul termenelor procedurale
La calcularea termenelor procedurale se porneste de la ora, ziua, luna sau
anul mentionat in actul care a provocat curgerea termenului, afara de cazul
cand legea dispune altfel.
La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteste ora sau ziua de
la care incepe sa curga termenul, nici ora sau ziua in care acesta se
implineste.
Termenele socotite pe luni sau pe ani expira, dupa caz, la sfarsitul zilei
corespunzatoare a ultimei luni ori la sfarsitul zilei si lunii corespunzatoare
din ultimul an. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare,
termenul expira in ultima zi a acelei luni.
Cand ultima zi a unui termen cade intr-o zi nelucratoare, termenul expira
la sfarsitul primei zile lucratoare care urmeaza.
Art. 187
Acte considerate ca facute in termen
Actul depus inauntrul termenului prevazut de lege la administratia locului
de detinere ori la unitatea militara sau la oficiul postal prin scrisoare
recomandata este considerat ca facut in termen. Inregistrarea sau atestarea
facuta de catre administratia locului de detinere pe actul depus, recipisa
oficiului postal, precum si inregistrarea ori atestarea facuta de unitatea
militara pe actul depus, servesc ca dovada a datei depunerii actului.
Cu exceptia cailor de atac, actul efectuat de procuror este considerat ca
facut in termen, daca data la care a fost trecut in registrul de iesire al
parchetului este inauntrul termenului cerut de lege pentru efectuarea actului.
Art. 188
Calcularea termenelor in cazul masurilor preventive
In calcularea termenelor privind luarea, mentinerea ori revocarea masurilor
preventive, ora sau ziua de la care incepe si la care sfarseste termenul intra
in durata acestuia.
CAP. 4
CHELTUIELILE JUDICIARE
Art. 189
Acoperirea cheltuielilor judiciare
Cheltuielile necesare pentru efectuarea actelor de procedura, administrarea
probelor, conservarea mijloacelor materiale de proba, retribuirea aparatorilor,
precum si orice alte cheltuieli ocazionate de desfasurarea procesului penal se
acopera din sumele avansate de stat sau platite de parti.
Art. 190
Sumele cuvenite martorului, expertului si interpretului
Martorul, expertul si interpretul chemati de organul de urmarire penala ori
de instanta de judecata au dreptul la restituirea cheltuielilor de transport,
intretinere, locuinta si altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor.
Martorul, expertul si interpretul, salariati ai unei unitati la care se
refera art. 145 din Codul penal, au dreptul si la venitul de la locul de munca,
pe durata lipsei de la serviciu prilejuita de chemarea la organul de urmarire
penala sau la instanta de judecata.
Martorul care nu este salariatul unei unitati din cele prevazute in alineatul
precedent, dar care are venit din munca, este indreptatit sa primeasca si o
compensare.
Expertul si interpretul au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea
insarcinarii date, in cazurile si conditiile prevazute prin dispozitii legale.
Sumele acordate potrivit alin. 1, 3 si 4 se platesc pe baza dispozitiilor
luate de organul care a dispus chemarea si in fata caruia s-a prezentat
martorul, expertul sau interpretul, din fondul cheltuielilor judiciare special
alocat. Aceste sume se platesc martorului imediat dupa infatisare, iar
expertului si interpretului, dupa ce si-au indeplinit insarcinarile.
Suma care reprezinta venitul aratat in alin. 2 se plateste de unitatea la
care lucreaza martorul, expertul sau interpretul.
Art. 191
Plata cheltuielilor avansate de stat in caz de condamnare
In caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat.
Cand sunt mai multi inculpati condamnati, instanta hotaraste partea din
cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei parti se tine
seama, pentru fiecare dintre inculpati, de masura in care a provocat
cheltuielile judiciare.
Partea responsabila civilmente, in masura in care este obligata solidar cu
inculpatul la repararea pagubei, este obligata in mod solidar cu acesta si la
plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Art. 192
Plata cheltuielilor avansate de stat in celelalte cazuri
In caz de achitare sau de incetare a procesului penal in fata instantei de
judecata, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate dupa cum
urmeaza:
1. In caz de achitare, de catre:
a) partea vatamata, in masura in care cheltuielile au fost determinate de
aceasta;
b) partea civila careia i s-a respins in totul pretentiile civile, in
masura in care cheltuielile au fost determinate de aceasta parte;
c) inculpat, in cazul cand, desi achitat, a fost totusi obligat la
repararea pagubei.
2. In caz de incetare a procesului penal, de catre:
a) inculpat, daca s-a dispus inlocuirea raspunderii penale;
b) ambele parti, in caz de impacare;
c) partea vatamata, in caz de retragere a plangerii.
3. In caz de amnistie, prescriptie sau retragere a plangerii, daca
inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt
suportate de catre:
a) partea vatamata, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 2;
b) inculpat, atunci cand in cauza se face aplicatia art. 13 alin. 3.
In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii oricarei
alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana careia i
s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.
In toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat raman in
sarcina acestuia.
In cazul cand mai multe parti sunt obligate la suportarea cheltuielilor
judiciare, instanta hotaraste partea din cheltuielile judiciare datorate de
fiecare.
Dispozitiile prevazute la pct. 1 lit. a), precum si la pct. 2 si 3, se
aplica in mod corespunzator si in caz de clasare, de scoatere de sub urmarire
sau de incetare a urmaririi penale.
Art. 193
Plata cheltuielilor judiciare facute de parti
Inculpatul este obligat sa plateasca partii vatamate in caz de condamnare,
precum si partii civile careia i s-a admis actiunea civila, cheltuielile
judiciare facute de acestea.
Cand actiunea civila este admisa numai in parte, instanta poate obliga pe
inculpat la plata totala sau partiala a cheltuielilor judiciare.
In caz de renuntare la actiunea civila, instanta se pronunta asupra
cheltuielilor la cererea partilor.
In situatiile prevazute in alin. 1 si 2, cand sunt mai multi condamnati,
ori daca exista si parte responsabila civilmente, se aplica in mod
corespunzator dispozitiile art. 191 alin. 2 si 3.
In caz de achitare, partea vatamata este obligata sa plateasca inculpatului
si partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in
masura in care au fost provocate de partea vatamata.
In celelalte cazuri privind restituirea cheltuielilor judiciare facute de
parti in cursul procesului penal, instanta stabileste obligatia de restituire
potrivit legii civile.
CAP. 5
MODIFICAREA ACTELOR PROCEDURALE, INDREPTAREA ERORILOR MATERIALE SI
INLATURAREA UNOR OMISIUNI VADITE
Art. 194
Modificari in acte procedurale
Orice adaugare, corectura ori suprimare facuta in cuprinsul unui act
procedural este tinuta in seama, numai daca aceste modificari sunt confirmate
in scris, in cuprinsul sau la sfarsitul actului, de catre cei care l-au semnat.
Modificarile neconfirmate, dar care nu schimba intelesul frazei, raman
valabile.
Locurile nescrise in cuprinsul unei declaratii trebuie barate, astfel incat
sa nu se poata face adaugari.
Art. 195
Indreptarea erorilor materiale
Erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se indreapta
de insusi organul de urmarire penala sau de instanta de judecata care a
intocmit actul, la cererea celui interesat ori din oficiu.
In vederea indreptarii erorii, partile pot fi chemate spre a da lamuriri.
Despre indreptarea efectuata, organul de urmarire penala sau instanta de
judecata, dupa caz, intocmeste un proces-verbal sau o incheiere, facandu-se
mentiune si la sfarsitul actului corectat.
Art. 196
Inlaturarea unor omisiuni vadite
Dispozitiile art. 195 se aplica si in cazul cand organul de urmarire penala
sau instanta, ca urmare a unei omisiuni vadite, nu s-a pronuntat asupra sumelor
pretinse de martori, experti, interpreti, aparatori, potrivit art. 189 sau 190,
precum si cu privire la restituirea lucrurilor sau la ridicarea masurilor
asiguratorii.
CAP. 6
NULITATILE
Art. 197
Incalcarile care atrag nulitatea
Incalcarile dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului
penal atrag nulitatea actului, numai atunci cand s-a adus o vatamare care nu
poate fi inlaturata decat prin anularea acelui act.
Dispozitiile relative la competenta dupa materie sau dupa calitatea
persoanei, la sesizarea instantei, la compunerea acesteia si la publicitatea
sedintei de judecata sunt prevazute sub sanctiunea nulitatii. De asemenea, sunt
prevazute sub sanctiunea nulitatii si dispozitiile relative la participarea
procurorului, prezenta inculpatului si asistarea acestuia de catre aparator,
cand sunt obligatorii potrivit legii, precum si la efectuarea anchetei sociale
in cauzele cu infractori minori.
Nulitatea prevazuta un alin. 2 nu poate fi inlaturata in nici un mod. Ea
poate fi invocata in orice stare a procesului si se ia in considerare chiar din
oficiu.
Incalcarea oricarei alte dispozitii legale decat cele prevazute in alin. 2
atrage nulitatea actului in conditiile alin. 1, numai daca a fost invocata in
cursul efectuarii actului cand partea este prezenta sau la primul termen de
judecata cu procedura completa cand partea a lipsit la efectuarea actului.
Instanta ia in considerare din oficiu incalcarile, in orice stare a procesului,
daca anularea actului este necesara pentru aflarea adevarului si justa
solutionare a cauzei.
CAP. 7
AMENDA JUDICIARA
Art. 198
Abateri judiciare
Urmatoarele abateri savarsite in cursul procesului penal se sanctioneaza cu
amenda judiciara de la 20.000 lei la 100.000 lei:
a) neindeplinirea sau indeplinirea gresita ori cu intarziere a lucrarilor
de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor,
precum si a oricaror alte lucrari, daca prin acestea s-au provocat intarzieri
in desfasurarea procesului penal;
b) neindeplinirea ori indeplinirea gresita a indatoririlor de inmanare ori
de comunicare a citatiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum si
neexecutarea mandatelor de aducere;
c) lipsa nejustificata a martorului, expertului sau interpretului legal
citat;
d) tergiversarea de catre expert sau interpret a indeplinirii
insarcinarilor primite;
e) neindeplinirea de catre orice persoana a obligatiei de prezentare, la
cererea organului de urmarire penala sau a instantei de judecata, a obiectelor
ori inscrisurilor cerute de acestea, precum si neindeplinirea aceleiasi
obligatii de catre conducatorul unitatii sau de cel insarcinat cu aducerea la
indeplinire a acestei obligatii;
f) nerespectarea obligatiei de pastrare prevazuta in art. 109 alin. ultim;
g) neluarea de catre conducatorul unitatii in cadrul careia urmeaza a se
efectua o expertiza, a masurilor necesare pentru efectuarea acesteia;
h) nerespectarea de catre oricare dintre partile si persoanele care asista
la sedinta de judecata a masurilor luate de catre presedintele completului de
judecata potrivit art. 298.
Lipsa nejustificata a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, cand
asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului este obligatorie, potrivit
legii, se sanctioneaza cu amenda judiciara de la 100.000 lei la 500.000 lei.
Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura raspunderea penala, in cazul in
care fapta constituie infractiune.
Art. 199
Procedura privitoare la amenda judiciara
Amenda se aplica de organul de urmarire penala, prin ordonanta, iar de
instanta de judecata, prin incheiere.
Persoana amendata poate cere scutirea de amenda ori reducerea amenzii.
Cererea de scutire sau de reducere se poate face in termen de 10 zile de la
comunicarea ordonantei ori a incheierii de amendare.
Daca persoana amendata justifica de ce nu a putut indeplini obligatia sa,
organul de urmarire penala sau instanta de judecata, apreciind, dispune
scutirea sau reducerea amenzii.
PARTEA SPECIALA
TITLUL I
URMARIREA PENALA
CAP. 1
DISPOZITII GENERALE
Art. 200
Obiectul urmaririi penale
Urmarirea penala are ca obiect strangerea probelor necesare cu privire la
existenta infractiunilor, la identificarea faptuitorilor si la stabilirea
raspunderii acestora, pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna
trimiterea in judecata.
Art. 201
Organele de urmarire penala
Urmarirea penala se efectueaza de catre procurori si de catre organele de
cercetare penala.
Organele de cercetare penala sunt:
a) organele de cercetare ale politiei;
b) organele de cercetare speciale.
Ca organe de cercetare ale politiei functioneaza lucratorii operativi anume
desemnati din Ministerul de Interne.
Art. 202
Rolul activ al organului de urmarire penala
Organul de urmarire penala este obligat sa stranga probele necesare pentru
aflarea adevarului si pentru lamurirea cauzei sub toate aspectele, in vederea
justei solutionari a acesteia. Organul de urmarire aduna probele atat in
favoarea, cat si in defavoarea invinuitului sau inculpatului.
Indatoririle prevazute in alineatul precedent se indeplinesc chiar daca
invinuitul sau inculpatul recunoaste fapta.
Organul de urmarire penala este obligat sa explice invinuitului sau
inculpatului, precum si celorlalte parti drepturile lor procesuale.
Organul de urmarire penala este de asemenea obligat sa stranga date cu
privire la imprejurarile care au determinat, inlesnit sau favorizat savarsirea
infractiunii, precum si orice alte date de natura sa serveasca la solutionarea
cauzei.
Art. 203
Ordonantele organului de urmarire penala
In desfasurarea urmaririi penale, organul de urmarire dispune asupra
actelor sau masurilor procesuale prin ordonanta, acolo unde legea prevede
aceasta, iar in celelalte cazuri prin rezolutie motivata.
Ordonanta trebuie sa fie motivata si sa cuprinda totdeauna data si locul
intocmirii, numele, prenumele si calitatea celui care o intocmeste, cauza la
care se refera, obiectul actului sau masurii procesuale, temeiul legal al
acesteia si semnatura celui care a intocmit-o. Ordonanta va cuprinde de
asemenea mentiunile speciale prevazute de lege pentru anumite acte sau masuri.
Cand organul de cercetare penala considera ca este cazul sa fie luate
anumite masuri, face propuneri motivate.
Art. 204
Efectuarea unor acte de urmarire in incinta unor unitati
Orice act de urmarire penala in incinta unei unitati din cele la care se
refera art. 145 din Codul penal se poate efectua numai cu consimtamantul
conducerii acelei unitati sau cu autorizatia procurorului.
In caz de infractiuni flagrante, consimtamantul sau autorizatia nu este
necesara.
Art. 205
Pastrarea unor acte de urmarire penala
Cand legea prevede ca un act sau o masura procesuala trebuie sa fie
incuviintata, autorizata sau confirmata de procuror, un exemplar al ordonantei
sau al actului procesual ramane la procuror.
CAP. 2
COMPETENTA ORGANELOR DE URMARIRE PENALA
Art. 206
Abrogat.
Art. 207
Competenta organelor de cercetare ale politiei
Cercetarea penala se efectueaza de organele de cercetare ale politiei,
pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta
altor organe de cercetare.
Art. 208
Competenta organelor de cercetare penala speciale
Cercetarea penala se efectueaza si de urmatoarele organe speciale:
a) ofiterii anume desemnati de catre comandantii unitatilor militare corp
aparte si similare, pentru militarii in subordine, precum si pentru
infractiunile savarsite in legatura cu serviciul de angajatii civili ai acestor
unitati. Cercetarea poate fi efectuata si personal de catre comandant;
b) ofiterii anume desemnati de catre sefii comenduirilor de garnizoana,
pentru infractiunile savarsite de militari in afara unitatilor militare. Cercetarea
poate fi efectuata si personal de sefii comenduirilor de garnizoana;
c) ofiterii anume desemnati de catre comandantii centrelor militare, pentru
infractiunile de competenta instantelor militare, savarsite de persoanele
civile in legatura cu obligatiile lor militare. Cercetarea poate fi efectuata
si personal de catre comandantii centrelor militare.
La cererea comandantului centrului militar, organul de politie efectueaza
unele acte de cercetare, dupa care inainteaza lucrarile comandantului centrului
militar;
d) ofiterii de graniceri, precum si ofiterii anume desemnati din Ministerul
de Interne, pentru infractiunile de frontiera;
e) capitanii porturilor, pentru infractiunile contra sigurantei navigatiei
pe apa si contra disciplinei si ordinii la bord, precum si pentru infractiunile
de serviciu sau in legatura cu serviciul, prevazute in Codul penal, savarsite
de personalul navigant al marinei civile, daca fapta a pus sau ar fi putut pune
in pericol siguranta navei sau a navigatiei.
In cazurile prevazute la lit. a), b) si c), cercetarea penala se efectueaza
in mod obligatoriu de organele speciale acolo prevazute.
Art. 209
Competenta procurorului in faza urmaririi
Procurorul exercita supravegherea asupra actelor de urmarire penala; in
exercitarea acestei atributii procurorii conduc si controleaza activitatea de
cercetare penala a politiei si a altor organe.
Procurorul poate sa efectueze orice acte de urmarire penala in cauzele pe
care le supravegheaza.
Urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu, de catre procuror, in
cazul infractiunilor prevazute in art. 155 - 173, 174 - 177, 179, 189 alin. 3,
art. 190, 191, 211 alin. 3, art. 212, 236, 236^1 , 238, 239, 239^1, 250, 252,
254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273 - 276, 279^1, 280, 280^1, 302^2,
317 si 356 - 361 din Codul penal, in cazul infractiunilor aratate in art. 26
pct. 2 lit. a), art. 27 pct. 1 lit. b) si c), art. 28^1 pct. 1 lit. b) si c),
art. 28^2 pct. 1 lit. b) si art. 29 pct. 1 din acest cod, precum si in cazul
infractiunilor impotriva protectiei muncii.
Este competent sa efectueze urmarirea penala, in cazurile prevazute in
alineatul precedent, si sa exercite supravegherea asupra activitatii de
cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei care,
potrivit legii, judeca in prima instanta cauza.
Atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, ordonanta prin
care s-a dispus arestarea preventiva si rechizitoriul sunt supuse confirmarii
prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea este facuta de acesta,
confirmarea se face de procurorul ierarhic superior.
Art. 210
Verificarea competentei
Organul de urmarire penala sesizat potrivit art. 221 este dator sa-si
verifice competenta.
Daca organul de cercetare penala constata ca nu este competent a efectua
cercetarea, trimite de indata cauza procurorului care exercita supravegherea,
in vederea sesizarii organului competent.
Art. 211
Extinderea competentei teritoriale
Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara
razei teritoriale in care se face cercetarea, organul de cercetare penala poate
sa le efectueze el insusi sau sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie
ori delegare.
In cazul in care organul de cercetare penala intelege sa procedeze el
insusi la efectuarea actelor, instiinteaza in prealabil despre aceasta organul
corespunzator din raza teritoriala in care va efectua aceste acte.
In cuprinsul aceleiasi localitati, organul de cercetare penala efectueaza
toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite
in afara razei sale teritoriale, cu respectarea dispozitiei din alineatul
precedent.
Art. 212
Abrogat.
Art. 213
Cazuri urgente
Organul de cercetare penala este obligat sa efectueze actele de cercetare
ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza care nu este de
competenta lui. Lucrarile efectuate in astfel de cazuri se trimit, de indata,
prin procurorul care exercita supravegherea activitatii organului ce le-a
efectuat, procurorului competent.
Art. 214
Actele incheiate de unele organe de constatare
Sunt obligate sa procedeze la luarea de declaratii de la faptuitor si de la
martorii care au fost de fata la savarsirea unei infractiuni si sa intocmeasca
proces-verbal despre imprejurarile concrete ale savarsirii acesteia:
a) organele inspectiilor de stat, alte organe de stat, precum si ale
unitatilor la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile
care constituie incalcari ale dispozitiilor si obligatiilor a caror respectare
o controleaza potrivit legii;
b) organele de control si cele de conducere ale administratiei publice, ale
altor unitati la care se refera art. 145 din Codul penal, pentru infractiunile
savarsite in legatura cu serviciul de cei aflati in subordine ori sub controlul
lor.
Organele aratate mai sus au dreptul sa retina corpurile delicte, sa
procedeze la evaluarea pagubelor, precum si sa efectueze orice alte acte, cand
legea prevede aceasta.
Actele incheiate se inainteaza procurorului in cel mult 3 zile de la
descoperirea faptei ce constituie infractiune, afara de cazul cand legea
dispune altfel.
In caz de infractiuni flagrante, aceleasi organe au obligatia sa inainteze
de indata procurorului pe faptuitor, impreuna cu lucrarile efectuate si cu
mijloacele materiale de proba.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
Art. 215
Actele incheiate de comandantii de nave si aeronave si de subofiterii trupelor
de graniceri
Obligatiile si drepturile prevazute in art. 214 alin. 1 si 2 le au si
urmatoarele organe:
a) comandantii de nave si aeronave pentru infractiunile savarsite pe
acestea, pe timpul cat navele si aeronavele pe care le comanda se afla in afara
porturilor sau aeroporturilor;
b) subofiterii din trupele de graniceri, pentru infractiunile de frontiera.
Organele de mai sus pot efectua perchezitii corporale asupra faptuitorului
si pot verifica lucrurile pe care acesta le are cu sine.
De asemenea, organele de mai sus pot prinde pe faptuitor, in care caz il
predau de indata procurorului sau organului de cercetare penala, impreuna cu
lucrarile efectuate si cu mijloacele materiale de proba.
In celelalte cazuri, lucrarile efectuate se inainteaza organului de
cercetare penala competent, in cel mult 5 zile de la prima constatare
efectuata, impreuna cu mijloacele materiale de proba.
Cand infractiunea a fost savarsita pe o nava sau aeronava, termenele de mai
sus curg de la ancorarea navei ori aterizarea aeronavei pe teritoriul roman.
Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de proba.
CAP. 3
SUPRAVEGHEREA EXERCITATA DE PROCUROR IN ACTIVITATEA DE URMARIRE PENALA
Art. 216
Obiectul supravegherii
Procurorul, in exercitarea supravegherii respectarii legii in activitatea
de urmarire penala, vegheaza ca orice infractiune sa fie descoperita, orice
infractor sa fie tras la raspundere penala si ca nici o persoana sa nu fie
urmarita penal fara sa existe indicii temeinice ca a savarsit o fapta prevazuta
de legea penala.
De asemenea, procurorul vegheaza ca nici o persoana sa nu fie retinuta sau
arestata, decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.
In exercitarea activitatii de supraveghere, procurorul ia masurile necesare
sau da dispozitii organelor de cercetare penala ca sa ia asemenea masuri.
Procurorul ia masuri si da dispozitii in scris si motivat.
Art. 217
Trecerea cauzei de la un organ la altul
Procurorul poate sa dispuna, dupa necesitate, ca intr-o cauza in care
cercetarea penala trebuie efectuata de un anumit organ de cercetare, sa fie
efectuata de un alt asemenea organ.
Preluarea unei cauze de catre un organ de cercetare penala ierarhic
superior se dispune de procurorul de la parchetul care exercita supravegherea
acestuia, pe baza propunerii motivate a organului de cercetare penala care
preia cauza si dupa incunostintarea procurorului care exercita supravegherea
acesteia.
In cauzele preluate de catre un organ de cercetare penala central,
supravegherea se exercita de catre un procuror din Parchetul General de pe
langa Curtea Suprema de Justitie.
In cauzele in care urmarirea penala se efectueaza de catre procuror, acesta
poate dispune ca anumite acte de cercetare penala sa fie efectuate de catre
organele politiei.
Art. 218
Modalitati de exercitare a supravegherii
Procurorul conduce si controleaza activitatea de cercetare penala a
politiei si a altor organe si supravegheaza ca actele de urmarire penala sa fie
efectuate cu respectarea dispozitiilor legale.
Organele de cercetare penala sunt obligate sa incunostinteze de indata pe
procuror despre infractiunile de care au luat cunostinta.
Procurorul poate sa asiste la efectuarea oricarui act de cercetare penala
sau sa-l efectueze personal. Procurorul poate sa ceara spre verificare orice
dosar de la organul de cercetare penala, care este obligat sa-l trimita, cu
toate actele, materialele si datele privitoare la fapte care formeaza obiectul cercetarii.
Art. 219
Dispozitii date de procuror
Procurorul poate sa dea dispozitii cu privire la efectuarea oricarui act de
urmarire penala.
Dispozitiile date de procuror sunt obligatorii pentru organul de cercetare
penala. Daca acest organ are de facut obiectii, poate sesiza pe prim-procurorul
parchetului sau, cand dispozitiile sunt date de acesta, pe procurorul ierarhic
superior, fara a intrerupe executarea lor. In termen de 3 zile de la sesizare
prim-procurorul sau procurorul ierarhic superior este obligat sa se pronunte.
Art. 220
Infirmarea actelor sau masurilor procesuale nelegale
Cand procurorul constata ca un act sau o masura procesuala a organului de
urmarire penala nu este data cu respectarea dispozitiilor legale, o infirma
motivat.
CAP. 4
EFECTUAREA URMARIRII PENALE
Sectiunea I
Sesizarea organelor de urmarire penala
Art. 221
Modurile de sesizare
Organul de urmarire penala este sesizat prin plangere sau denunt, ori se
sesizeaza din oficiu cand afla pe orice alta cale ca s-a savarsit o
infractiune.
Cand, potrivit legii, punerea in miscare a actiunii penale se face numai la
plangerea prealabila ori la sesizarea sau cu autorizarea organului prevazut de
lege, urmarirea penala nu poate incepe in lipsa acestora.
De asemenea, urmarirea penala nu poate incepe fara exprimarea dorintei
guvernului strain in cazul infractiunii prevazute in art. 171 din Codul penal.
Cand prin savarsirea unei infractiuni s-a produs o paguba uneia din
unitatile la care se refera art. 145 din Codul penal, unitatea pagubita este
obligata sa sesizeze de indata organul de urmarire penala, sa prezinte situatii
explicative cu privire la intinderea pagubei, date cu privire la faptele prin
care paguba a fost pricinuita si sa se constituie parte civila.
Art. 222
Plangerea
Plangerea este incunostintarea facuta de o persoana sau de o unitate din
cele la care se refera art. 145 din Codul penal, careia i s-a cauzat o vatamare
prin infractiune.
Plangerea trebuie sa cuprinda: numele, prenumele, calitatea si domiciliul
petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea
faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba.
Plangerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie sa fie
special, iar procura ramane atasata plangerii.
Plangerea facuta oral se consemneaza intr-un proces-verbal de organul care
o primeste.
Plangerea se poate face si de catre unul dintre soti pentru celalalt sot,
sau de catre copilul major pentru parinti. Persoana vatamata poate sa declare
ca nu-si insuseste plangerea.
Pentru persoana lipsita de capacitatea de exercitiu, plangerea se face de
reprezentantul sau legal. Persoana cu capacitate de exercitiu restransa poate
face plangere cu incuviintarea persoanelor prevazute de legea civila.
Art. 223
Denuntul
Denuntul este incunostintarea facuta de catre o persoana sau de catre o
unitate dintre cele la care se refera art. 145 din Codul penal, despre
savarsirea unei infractiuni.
Denuntul trebuie sa contina aceleasi date ca si plangerea.
Denuntul scris trebuie sa fie semnat de denuntator, iar in cazul denuntului
oral, acesta se consemneaza intr-un proces-verbal de catre organul in fata
caruia a fost facut.
Art. 224
Acte premergatoare
In vederea inceperii urmaririi penale, organul de urmarire penala poate
efectua acte premergatoare.
De asemenea, in vederea strangerii datelor necesare organelor de urmarire
penala pentru inceperea urmaririi penale, pot efectua acte premergatoare si
lucratorii operativi din Ministerul de Interne, precum si din celelalte organe
de stat cu atributii in domeniul sigurantei nationale, anume desemnati in acest
scop, pentru fapte care constituie, potrivit legii, amenintari la adresa sigurantei
nationale.
Procesul-verbal prin care se constata efectuarea unor acte premergatoare
poate constitui mijloc de proba.
Art. 225
Sesizarea la cererea organului competent
Cand legea prevede ca inceperea urmaririi penale nu poate avea loc fara o
sesizare speciala, aceasta trebuie facuta in scris si semnata de catre organul
competent. In actul de sesizare trebuie sa se arate in mod corespunzator datele
prevazute in art. 222 alin. 2.
Art. 226
Unele dispozitii privind urmarirea penala pentru militari
Pentru infractiunile prevazute de Codul penal in art. 331 - 336, 348, 353
si 354, urmarirea penala poate incepe numai la sesizarea comandantului.
Pentru celelalte infractiuni savarsite de militari, organul de urmarire
penala procedeaza potrivit regulilor obisnuite, informand pe comandant de
indata ce a inceput urmarirea penala.
Art. 227
Sesizari facute de persoane cu functii de conducere si de salariati
Orice persoana cu functie de conducere intr-o unitate la care se refera
art. 145 din Codul penal sau cu atributii de control, care a luat cunostinta de
savarsirea unei infractiuni in acea unitate, este obligata sa sesizeze de
indata pe procuror sau organul de cercetare penala si sa ia masuri sa nu
dispara urmele infractiunii, corpurile delicte si orice alte mijloace de proba.
Obligatiile prevazute in alineatul precedent revin si oricarui functionar
sau altui salariat care a luat cunostinta despre savarsirea unei infractiuni in
legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile.
Sectiunea II
Desfasurarea urmaririi penale
Art. 228
Inceperea urmaririi penale
Organul de urmarire penala sesizat in vreunul din modurile prevazute in
art. 221 dispune prin rezolutie inceperea urmaririi penale, cand din cuprinsul
actului de sesizare sau al actelor premergatoare efectuate nu rezulta vreunul
din cazurile de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in
art. 10, cu exceptia celui de la lit. b^1).
In cazul aratat in art. 10 lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza
dosarul procurorului cu propunerea de a dispune scoaterea de sub urmarire
penala.
Cand organul de urmarire penala se sesizeaza din oficiu, incheie un
proces-verbal care constituie actul de incepere a urmaririi penale.
Daca din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergatoare
efectuate dupa primirea plangerii sau denuntului rezulta vreunul din cazurile
de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale prevazute in art. 10, cu
exceptia celui de la lit. b^1), organul de urmarire penala inainteaza
procurorului actele incheiate cu propunerea de a nu se incepe urmarirea penala.
Daca procurorul constata ca nu sunt intrunite conditiile aratate in
alineatul precedent, restituie actele organului de urmarire penala pentru
inceperea urmaririi penale.
In cazul in care procurorul este de acord cu propunerea, o confirma prin
rezolutie motivata si instiinteaza despre aceasta persoana care a facut
sesizarea.
Daca ulterior se constata ca nu a existat sau ca a disparut imprejurarea pe
care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmarirea penala, procurorul
infirma rezolutia si restituie actele organului de urmarire, dispunand
inceperea urmaririi penale.
Art. 229
Invinuitul
Persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala se numeste invinuit
cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
Art. 230
Scoaterea de sub urmarire cand fapta nu prezinta pericolul social al unei
infractiuni
Procurorul, sesizat potrivit art. 228 alin. 2, dispune prin ordonanta
scoaterea de sub urmarire penala si instiinteaza despre aceasta, cand este
cazul, persoana care a facut sesizarea.
Art. 231
Restituirea dosarului pentru continuarea cercetarii penale
Daca procurorul, sesizat potrivit dispozitiilor art. 228 alin. 2, constata
ca nu este cazul sa scoata de sub urmarire, restituie dosarul organului de
cercetare penala pentru continuarea cercetarii penale.
Art. 232
Restituirea dosarului pentru inceperea sau continuarea urmaririi penale
Daca procurorul i-a restituit, in temeiul art. 228 alin. 5 sau art. 231,
actele ori dosarul, organul de urmarire penala incepe ori, dupa caz, continua
urmarirea penala, procedand la efectuarea acesteia, potrivit legii si tinand seama
de imprejurarile speciale ale fiecarei cauze.
Art. 233
Arestarea preventiva a invinuitului
In cursul efectuarii cercetarii penale, daca organul de cercetare considera
ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii
preventive a invinuitului, face propuneri in acest sens si le inainteaza
procurorului pentru a decide.
Daca procurorul, dupa ce examineaza dosarul cauzei, constata ca este cazul
sa ia masura arestarii preventive a invinuitului, procedeaza potrivit art. 146.
Art. 234
Propuneri facute de organul de cercetare penala
Daca organul de cercetare penala considera ca sunt temeiuri pentru punerea
in miscare a actiunii penale, face propuneri in acest sens, pe care le
inainteaza procurorului.
Organul de cercetare penala, daca considera ca sunt intrunite si conditiile
prevazute de lege pentru luarea masurii arestarii preventive a inculpatului,
face propuneri si in aceasta privinta.
Art. 235
Punerea in miscare a actiunii penale prin ordonanta
Procurorul se pronunta asupra punerii in miscare a actiunii penale dupa
examinarea dosarului.
Daca procurorul este de acord cu propunerea, pune in miscare actiunea
penala prin ordonanta.
Ordonanta de punere in miscare a actiunii penale trebuie sa cuprinda, pe
langa mentiunile aratate in art. 203, date cu privire la persoana inculpatului,
fapta pentru care este invinuit si incadrarea juridica a acesteia.
Art. 236
Arestarea preventiva a inculpatului
Procurorul sesizat potrivit art. 234, daca pune in miscare actiunea penala
si daca constata ca sunt intrunite conditiile prevazute de lege pentru luarea
masurii arestarii preventive a inculpatului, procedeaza potrivit art. 150 si
urm.
Daca invinuitul este arestat potrivit art. 233, va fi ascultat de procuror
inainte de expirarea termenului de arestare a invinuitului.
Art. 237
Continuarea cercetarii si ascultarea inculpatului
Dupa aducerea la indeplinire a dispozitiilor art. 233 - 236, procurorul,
daca este cazul, dispune continuarea cercetarii penale. Organul de cercetare
penala continua efectuarea actelor de cercetare, fiind obligat sa respecte si
dispozitiile date de procuror.
Daca procurorul a pus in miscare actiunea penala, organul de cercetare
cheama pe inculpat, ii comunica fapta pentru care este invinuit si ii da
explicatii cu privire la drepturile si obligatiile pe care le are.
Organul de cercetare penala pune in vedere inculpatului aflat in stare de
libertate ca este obligat sa se prezinte la toate chemarile ce i se vor face in
cursul procesului penal si ca are indatorirea sa comunice orice schimbare de
adresa.
Organul de cercetare penala va continua urmarirea si fara a-l asculta pe
inculpat, cand acesta este disparut, se sustrage de la cercetare sau nu
locuieste in tara.
Art. 238
Extinderea cercetarii penale
Organul de cercetare penala, daca constata fapte noi in sarcina
inculpatului ori imprejurari noi care pot duce la schimbarea incadrarii
juridice a faptei pentru care s-a pus in miscare actiunea penala sau date cu
privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea acelei fapte,
face propuneri in acest sens, pe care le inainteaza procurorului, pentru ca
acesta sa decida in privinta extinderii cercetarii penale sau schimbarii incadrarii
juridice.
Sectiunea III
Suspendarea urmaririi penale
Art. 239
Cazuri de suspendare
In cazul cand se constata printr-o expertiza medicala ca invinuitul sau
inculpatul sufera de o boala grava, care il impiedica sa ia parte la procesul
penal, organul de cercetare penala inainteaza procurorului propunerile sale
impreuna cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmaririi penale.
Procurorul se pronunta asupra suspendarii prin ordonanta.
Art. 240
Ordonanta de suspendare
Ordonanta trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile aratate in art. 203,
datele privitoare la persoana invinuitului sau inculpatului, fapta de care este
invinuit, cauzele care au determinat suspendarea si masurile luate in vederea
insanatosirii invinuitului sau inculpatului.
Masura suspendarii se comunica partii civile. Dupa comunicare, dosarul se
restituie organului de cercetare penala.
Art. 241
Sarcina organului de cercetare in timpul suspendarii
In timpul cat urmarirea este suspendata, organul de cercetare penala
continua sa efectueze toate actele a caror indeplinire nu este impiedicata de
situatia invinuitului sau inculpatului.
Organul de cercetare penala este obligat sa se intereseze periodic daca mai
subzista cauza care a determinat suspendarea urmaririi penale.
Sectiunea IV
Incetarea urmaririi penale
Art. 242
Cazuri de incetare
Incetarea urmaririi penale are loc cand se constata existenta vreunuia
dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. f) - h) si j) si exista invinuit sau
inculpat in cauza.
Daca in aceeasi cauza sunt mai multi invinuiti sau inculpati ori daca mai
multe fapte fac obiectul aceleiasi cauze, incetarea urmaririi se face numai cu
privire la invinuitii sau inculpatii, ori la faptele pentru care exista cazul
de incetare a urmaririi.
Art. 243
Procedura incetarii
Organul de cercetare penala, cand constata existenta vreunuia dintre
cazurile prevazute in art. 10 lit. f) - h) si j), inainteaza procurorului
dosarul impreuna cu propuneri de incetare a urmaririi penale.
Procurorul se pronunta asupra incetarii urmaririi penale prin ordonanta,
dispunand potrivit art. 11 pct. 1 lit. c). In cazul in care nu s-a pus in
miscare actiunea penala, incetarea urmaririi penale se pronunta prin rezolutie motivata.
Cand cazul de incetare a urmaririi penale priveste un invinuit sau inculpat
arestat, procurorul trebuie sa se pronunte asupra incetarii urmaririi penale in
termen de 24 de ore de la primirea dosarului.
Art. 244
Ordonanta de incetare a urmaririi penale
Ordonanta de incetare a urmaririi penale trebuie sa cuprinda pe langa
mentiunile aratate in art. 203, datele privind persoana si fapta la care se
refera incetarea, precum si aratarea temeiurilor de fapt si de drept pe baza
carora se dispune incetarea urmaririi penale.
Art. 245
Dispozitii complimentare ale ordonantei
Prin ordonanta de incetare a urmaririi penale se dispune totodata asupra:
a) revocarii masurii preventive, precum si a masurilor asiguratorii luate
in vederea executarii pedepsei amenzii;
b) confiscarii lucrurilor care potrivit art. 118 din Codul penal sunt
supuse confiscarii speciale si restituirii celorlalte.
Daca proprietatea corpurilor delicte si a celorlalte obiecte care au servit
ca mijloace materiale de proba este contestata, ele sunt pastrate de organul de
cercetare penala pana la hotararea instantei civile;
c) masurilor asiguratorii privind reparatiile civile si a restabilirii
situatiei anterioare savarsirii infractiunii.
In cazul in care s-a dispus mentinerea masurilor asiguratorii privind
reparatiile civile, aceste masuri se vor considera desfiintate, daca persoana
vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen de 30 de zile
de la comunicarea incetarii urmaririi penale;
d) cheltuielilor judiciare, stabilind cuantumul acestora, cine trebuie sa
le suporte si ordonand incasarea lor;
e) restituirii cautiunii in cazurile prevazute de lege.
Daca in cursul urmaririi penale s-a luat vreuna din masurile de siguranta
aratate in art. 162, se va face mentiune despre aceasta.
Art. 246
Instiintarea despre incetarea urmaririi penale
Procurorul instiinteaza persoanele interesate despre incetarea urmaririi
penale.
In cazul cand invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, procurorul
instiinteaza prin adresa administratia locului de detinere, cu dispozitia de a
pune indata in libertate pe invinuit sau inculpat.
Art. 247
Abrogat.
Art. 248
Restituirea dosarului si continuarea cercetarii penale
Procurorul, daca constata ca nu este cazul sa dispuna incetarea sau cand a
dispus incetarea partial, restituie dosarul organului de cercetare penala, cu
dispozitia de a continua cercetarea.
Sectiunea V
Scoaterea de sub urmarirea penala
Art. 249
Cazurile si procedura scoaterii de sub urmarire
Scoaterea de sub urmarirea penala are loc cand se constata existenta
vreunuia dintre cazurile prevazute in art. 10 lit. a) - e) si exista invinuit
sau inculpat in cauza.
Dispozitiile art. 242 - 246 si 248 se aplica in mod corespunzator si in
procedura scoaterii de sub urmarire.
In cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) procurorul se pronunta prin
ordonanta.
Art. 249^1
Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat o sanctiune cu
caracter administrativ
In cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala in temeiul
art. 10 lit. b^1), executarea mustrarii sau mustrarii cu avertisment, prevazute
in art. 91 din Codul penal, aplicate de procuror, se face potrivit art. 487,
care se aplica in mod corespunzator.
Executarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii se efectueaza
potrivit art. 442 si 443.
Impotriva ordonantei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmarirea penala
in temeiul art. 10 lit. b^1) se poate face plangere in termen de 5 zile de la
instiintarea prevazuta in art. 246.
Punerea in executare a ordonantei prin care s-a aplicat sanctiunea cu
caracter administrativ a amenzii se face dupa expirarea termenului prevazut in
alin. 3, iar daca s-a facut plangere si a fost respinsa, dupa respingerea
acesteia.
Sectiunea VI
Procedura prezentarii materialului de urmarire penala
Art. 250
Prezentarea materialului
Dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate
actele de urmarire necesare, organul de cercetare penala cheama pe inculpat in
fata sa si:
a) ii pune in vedere ca are dreptul de a lua cunostinta de materialul de
urmarire penala, aratandu-i si incadrarea juridica a faptei savarsite;
b) ii asigura posibilitatea de a lua de indata cunostinta de material. Daca
inculpatul nu poate sa citeasca, organul de cercetare penala ii citeste
materialul;
c) il intreaba, dupa ce a luat cunostinta de materialul de urmarire penala,
daca are de formulat cereri noi sau daca voieste sa faca declaratii
suplimentare.
Art. 251
Procesul-verbal de prezentare a materialului
Despre aducerea la indeplinire a dispozitiilor prevazute in art. 250
organul de cercetare penala intocmeste proces-verbal, in care consemneaza si
declaratiile, cererile si raspunsurile inculpatului.
Art. 252
Cereri noi formulate de inculpat
Daca inculpatul a formulat cereri noi in legatura cu urmarirea penala,
organul de cercetare penala le examineaza de indata si dispune prin ordonanta
admiterea sau respingerea lor.
Organul de cercetare dispune prin aceeasi ordonanta completarea cercetarii
penale, atunci cand din declaratiile suplimentare sau din raspunsurile
inculpatului rezulta necesitatea completarii.
Art. 253
Prezentarea din nou a materialului de urmarire penala
Organul de cercetare penala este obligat sa procedeze din nou la
prezentarea materialului, daca a efectuat noi acte de cercetare penala, sau
daca constata ca trebuie sa fie schimbata incadrarea juridica a faptei.
Art. 254
Cazuri de neprezentare a materialului
Cand prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul
este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare
penala sau nu locuieste in tara, in referatul care se intocmeste potrivit art.
259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta cauza impiedicarii.
Daca pana la inaintarea dosarului la procuror inculpatul se prezinta, este
prins ori adus, se procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala.
Sectiunea VII
Terminarea urmaririi penale
_1. Urmarire fara punerea in miscare a actiunii penale
Art. 255
Ascultarea invinuitului inainte de terminarea cercetarii
In cauzele in care nu a fost pusa in miscare actiunea penala, organul de
cercetare, dupa efectuarea actelor de cercetare penala potrivit art. 232, daca
exista invinuit in cauza si constata ca impotriva acestuia sunt suficiente
probe, procedeaza la o noua ascultare a invinuitului, aducandu-i la cunostinta
invinuirea si intrebandu-l daca are noi mijloace de aparare.
Daca invinuitul nu a propus noi probe sau propunerea sa nu a fost gasita
temeinica ori daca cercetarea a fost completata potrivit propunerilor facute,
cercetarea se considera terminata.
Art. 256
Inaintarea dosarului privind pe invinuit
De indata ce cercetarea penala este terminata, organul de cercetare
inainteaza dosarul procurorului cu un referat, in care consemneaza rezultatul
cercetarii, spre a se decide potrivit art. 262. Referatul va cuprinde in mod
corespunzator mentiunile prevazute in art. 259 - 260.
Art. 257
Prezentarea materialului de catre procuror
Procurorul primind dosarul, daca socoteste necesar, cheama pe invinuit si
ii prezinta materialul de urmarire penala potrivit dispozitiilor art. 250 si
urm., care se aplica in mod corespunzator.
_2. Urmarire cu actiunea penala pusa in miscare
Art. 258
Inaintarea dosarului privind pe inculpat
In cauzele in care actiunea penala a fost pusa in miscare, dupa completarea
cercetarii si dupa indeplinirea, daca este cazul, a dispozitiilor privitoare la
prezentarea materialului de urmarire penala, cercetarea penala se considera
terminata. Organul de cercetare penala inainteaza de indata procurorului
dosarul cauzei insotit de un referat.
Art. 259
Cuprinsul referatului intocmit de organul de cercetare penala
Referatul intocmit de organul de cercetare penala trebuie sa se limiteze la
fapta care a format obiectul punerii in miscare a actiunii penale, la persoana
inculpatului si la ultima incadrare juridica data faptei.
Referatul trebuie sa cuprinda fapta retinuta in sarcina inculpatului,
probele administrate si incadrarea juridica.
Cand urmarirea penala priveste mai multe fapte sau mai multi inculpati,
referatul trebuie sa cuprinda mentiunile aratate in alineatul precedent cu
privire la toate faptele si la toti inculpatii si, daca este cazul, trebuie sa
se arate pentru care fapte ori faptuitori s-a incetat urmarirea, s-a dispus
scoaterea de sub urmarire ori s-a suspendat urmarirea penala.
Art. 260
Date suplimentare
Referatul trebuie sa cuprinda date suplimentare privitoare la:
a) mijloacele materiale de proba si masurile luate referitor la ele in
cursul cercetarii penale, precum si locul unde se afla;
b) masurile asiguratorii privind reparatiile civile sau executarea pedepsei
amenzii, luate in cursul cercetarii penale;
c) cheltuielile judiciare.
CAP. 5
TRIMITEREA IN JUDECATA
Art. 261
Verificarea lucrarilor urmaririi penale
Procurorul este obligat ca in termen de cel mult 15 zile de la primirea
dosarului trimis de organul de cercetare penala potrivit art. 256 sau 258 sa
procedeze la verificarea lucrarilor urmaririi penale si sa se pronunte asupra
acestora.
Procurorul procedeaza la prezentarea materialului de urmarire penala in
situatiile prevazute in art. 254 alin. 1, daca inculpatul se prezinta, este
prins sau adus dupa inaintarea dosarului la parchet.
Rezolvarea cauzelor in care sunt arestati se face de urgenta si cu
precadere.
Art. 262
Rezolvarea cauzelor
Daca procurorul constata ca au fost respectate dispozitiile legale care
garanteaza aflarea adevarului, ca urmarirea penala este completa, existand
probele necesare si legal administrate, procedeaza, dupa caz, astfel:
1. cand din materialul de urmarire penala rezulta ca fapta exista, ca a
fost savarsita de invinuit sau de inculpat si ca acesta raspunde penal:
a) daca actiunea penala nu a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale,
da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea penala si dispune trimiterea
in judecata;
b) daca actiunea penala a fost pusa in miscare in cursul urmaririi penale,
da rechizitoriu prin care dispune trimiterea in judecata;
2. da ordonanta prin care:
a) claseaza, scoate de sub urmarire sau inceteaza urmarirea penala potrivit
dispozitiilor art. 11.
Daca procurorul dispune scoaterea de sub urmarire in temeiul art. 10 lit.
b^1), face aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal;
b) suspenda urmarirea penala, atunci cand constata existenta unei cauze de
suspendare a urmaririi.
Art. 263
Cuprinsul rechizitoriului
Rechizitoriul trebuie sa se limiteze la fapta si persoana pentru care s-a
efectuat urmarirea penala si trebuie sa cuprinda, pe langa mentiunile prevazute
in art. 203, datele privitoare la persoana inculpatului, fapta retinuta in
sarcina sa, incadrarea juridica, probele pe care se intemeiaza invinuirea,
masura preventiva luata si durata acesteia, precum si dispozitia de trimitere
in judecata.
In rechizitoriu se arata de asemenea numele si prenumele persoanelor care
trebuie citate in instanta, cu indicarea calitatii lor in proces si locul unde
urmeaza a fi citate.
In cazul cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul
trebuie sa cuprinda si datele suplimentare prevazute in art. 260.
Procurorul intocmeste un singur rechizitoriu chiar daca lucrarile urmaririi
penale privesc mai multe fapte ori mai multi invinuiti sau inculpati si chiar
daca se dau acestora rezolvari diferite, potrivit art. 262.
Art. 264
Actul de sesizare a instantei
Rechizitoriul constituie actul de sesizare a instantei de judecata.
Rechizitoriul dat de procurorul de la un parchet ierarhic inferior celui
corespunzator instantei competente sa judece cauza in fond este supus
confirmarii procurorului de la parchetul corespunzator acestei instante.
Sesizarea instantei de judecata se face de catre procurorul care a dat sau,
dupa caz, a confirmat rechizitoriul potrivit alineatului precedent.
In termen de 24 de ore de la darea sau, dupa caz, confirmarea
rechizitoriului, procurorul inainteaza instantei competente dosarul impreuna cu
numarul necesar de copii de pe rechizitoriu, pentru a fi comunicat inculpatilor
aflati in stare de detinere.
Art. 265
Restituirea cauzei sau trimiterea la alt organ de urmarire
Cand procurorul constata ca urmarirea penala nu este completa, sau ca nu au
fost respectate dispozitiile legale care garanteaza aflarea adevarului, restituie
cauza organului care a efectuat urmarirea penala, sau potrivit dispozitiilor
art. 217 trimite cauza la alt organ de urmarire, in vederea completarii sau
refacerii urmaririi penale.
Cand completarea sau refacerea urmaririi penale este necesara numai cu
privire la unele fapte sau la unii invinuiti sau inculpati, iar disjungerea nu
este posibila, procurorul dispune restituirea sau trimiterea intregii cauze.
Art. 266
Cuprinsul ordonantei de restituire
Ordonanta de restituire sau de trimitere cuprinde, pe langa mentiunile
aratate in art. 203, indicarea actelor de cercetare penala ce trebuie efectuate
ori refacute, a faptelor sau imprejurarilor ce urmeaza a fi constatate si a
mijloacelor de proba ce urmeaza a fi folosite.
Art. 267
Dispozitiile privitoare la masurile preventive, de siguranta sau
asiguratorii
In toate cazurile, procurorul este obligat sa dispuna asupra mentinerii sau
revocarii masurilor preventive, de siguranta ori asiguratorii, luate in cursul
urmaririi penale sau, daca este cazul, sa ia asemenea masuri.
Art. 268
Trimiterea la organul competent
Cand procurorul constata ca pentru vreuna din infractiunile sau infractorii
aratati in art. 207, 208 si 209 alin. 3 si 4 urmarirea penala s-a facut de un
alt organ decat cel prevazut in textele mentionate, ia masuri ca urmarirea sa
fie facuta de organul competent.
In cazul prevazut in alineatul precedent raman valabile masurile
asiguratorii luate, actele sau masurile procesuale confirmate sau incuviintate
de procuror, precum si actele procesuale care nu pot fi refacute.
Art. 269
Obligatiile organelor competente
Organul de cercetare penala sesizat prin trimiterea cauzei potrivit art.
268 procedeaza la ascultarea invinuitului sau inculpatului si, tinand seama de
dispozitiile art. 268 alin. 2, dispune in ce masura trebuie refacute celelalte
acte procesuale si ce anume acte mai trebuie efectuate in completarea
cercetarii penale.
CAP. 6
RELUAREA URMARIRII PENALE
Art. 270
Cazurile de reluare
Urmarirea penala este reluata in caz de:
a) incetare a cauzei de suspendare;
b) restituire a cauzei de catre instanta de judecata in vederea refacerii
sau completarii urmaririi, ori ca urmare a extinderii actiunii penale sau a
procesului penal;
c) redeschidere a urmaririi penale.
Reluarea urmaririi penale nu poate avea loc daca se constata ca intre timp
a intervenit vreunul din cazurile prevazute in art. 10.
Art. 271
Reluarea dupa suspendare
Reluarea urmaririi penale dupa suspendare are loc cand se constata ca a
incetat cauza care a determinat suspendarea. Organul de cercetare penala care
constata ca a incetat cauza de suspendare inainteaza dosarul procurorului
pentru a dispune asupra reluarii. Reluarea se dispune prin ordonanta.
Art. 272
Reluarea in caz de restituire
Cand instanta de judecata a dispus restituirea cauzei in vederea refacerii
sau completarii urmaririi penale, ori in caz de extindere a actiunii penale sau
a procesului penal, urmarirea se reia pe baza hotararii prin care instanta a
dispus restituirea.
Art. 273
Reluarea in caz de redeschidere a urmaririi
Redeschiderea urmaririi penale in cazul in care s-a dispus incetarea
urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire are loc daca ulterior se
constata ca nu a existat in fapt cazul care a determinat luarea acestor masuri
sau ca a disparut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de
sub urmarire.
Redeschiderea urmaririi penale se dispune de procuror prin ordonanta.
Art. 274
Durata arestarii inculpatului dupa reluare
In cazurile de reluare a urmaririi penale prevazute in art. 270 lit. a) si
c), termenul de 30 de zile privitor la masura arestarii inculpatului curge de
la data luarii acestei masuri, iar in cazul cand dosarul se restituie de catre
instanta si inculpatul este arestat, termenul curge de la data primirii
dosarului de catre procuror.
Durata arestarii inculpatului poate fi prelungita potrivit art. 155, 159 si
160.
CAP. 7
PLANGEREA IMPOTRIVA MASURILOR SI ACTELOR DE URMARIRE PENALA
Art. 275
Dreptul de a face plangere
Orice persoana poate face plangere impotriva masurilor si actelor de
urmarire penala, daca prin acestea s-a adus o vatamare intereselor sale
legitime.
Se poate face plangere, in conditiile prevazute in alineatul precedent, si
impotriva rezolutiei date potrivit art. 228 alin. 6.
Plangerea se adreseaza procurorului care supravegheaza activitatea
organului de cercetare penala si se depune fie direct la acesta, fie la organul
de cercetare penala.
Introducerea plangerii nu suspenda aducerea la indeplinire a masurii sau a
actului care formeaza obiectul plangerii.
Art. 276
Obligatia de inaintare a plangerii
Cand plangerea a fost depusa la organul de cercetare penala, acesta este
obligat ca in termen de 48 de ore de la primirea ei sa o inainteze procurorului
impreuna cu explicatiile sale, atunci cand acestea sunt necesare.
Art. 277
Termenul de rezolvare
Procurorul este obligat sa rezolve plangerea in termen de cel mult 20 de
zile de la primire si sa comunice de indata persoanei care a facut plangerea
modul in care a fost rezolvata.
Art. 278
Plangerea contra actelor procurorului
Plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror sau
efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul
parchetului. In cazul cand masurile si actele sunt ale prim-procurorului ori
luate sau efectuate pe baza dispozitiilor date de catre acesta, plangerea se
rezolva de procurorul ierarhic superior. Dispozitiile art. 275 - 277 se aplica
in mod corespunzator.
CAP. 8
PROCEDURA PLANGERII PREALABILE
Art. 279
Organele carora li se adreseaza plangerea
Punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila
a persoanei vatamate, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este
necesara astfel de plangere.
Plangerea prealabila se adreseaza:
a) instantei de judecata, in cazul infractiunilor prevazute de Codul penal
in art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 si 220, daca faptuitorul este
cunoscut. Cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa
organului de cercetare penala pentru identificarea lui.
Aceste prevederi se aplica si in cazul infractiunilor prevazute in art.
193, 205 si 206 din Codul penal, savarsite prin presa sau orice mijloace de
comunicare in masa;
b) organului de cercetare penala sau procurorului, in cazul altor
infractiuni decat cele aratate la lit. a);
c) organului competent sa efectueze urmarirea penala, cand plangerea
prealabila este indreptata contra unui judecator, procuror, notar public,
militar, judecator si controlor financiar de la camera de conturi judeteana sau
contra uneia din persoanele aratate in art. 29 pct. 1.
Art. 280
Procedura in cazul infractiunilor flagrante
In caz de infractiune flagranta, organul de urmarire penala este obligat sa
constate savarsirea acesteia, chiar in lipsa plangerii prealabile.
Daca infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 alin. 2
lit. a), constatarile facute vor fi trimise, la cerere, instantei sesizate prin
plangere.
Cand infractiunea savarsita este dintre cele aratate in art. 279 lit. b) si
c), organul de urmarire penala cheama persoana vatamata si daca aceasta declara
ca face plangere prealabila, dupa caz, continua urmarirea penala sau trimite
cauza organului competent.
Art. 281
Procedura in caz de conexitate sau de indivizibilitate
In caz de conexitate sau de indivizibilitate intre infractiunile aratate in
art. 279 lit. a) - c), daca disjungerea nu este posibila, se aplica procedura
prevazuta in art. 35.
Aceeasi procedura se aplica si in cazul cand conexitatea sau
indivizibilitatea priveste o infractiune pentru care punerea in miscare a
actiunii penale se face la plangerea prealabila si o alta infractiune pentru
care nu se cere plangere prealabila daca disjungerea nu este posibila.
Art. 282
Abrogat.
Art. 283
Continutul plangerii
Plangerea trebuie sa cuprinda descrierea faptei, indicarea autorului,
aratarea mijloacelor de proba, indicarea adresei partilor si a martorilor,
precizarea daca persoana vatamata se constituie parte civila si, atunci cand
este cazul, indicarea persoanei responsabile civilmente.
Art. 284
Termenul de introducere a plangerii
In cazul infractiunilor pentru care legea prevede ca este necesara o
plangere prealabila, aceasta trebuie sa fie introdusa in termen de 2 luni din
ziua in care persoana vatamata a stiut cine este faptuitorul.
Cand persoana vatamata este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni
curge de la data cand persoana indreptatita a reclama a stiut cine este
faptuitorul.
Art. 284^1
Lipsa nejustificata a partii vatamate
In cazul infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. a), lipsa
nejustificata a partii vatamate la doua termene consecutive in fata primei
instante este considerata drept retragere a plangerii prealabile.
Art. 285
Plangerea gresit indreptata
Plangerea prealabila gresit indreptata la organul de urmarire penala sau la
instanta de judecata se trimite organului competent. In aceste cazuri,
plangerea se considera valabila, daca a fost introdusa in termen la organul
necompetent.
Art. 286
Schimbarea incadrarii faptei
Daca intr-o cauza in care s-au facut acte de cercetare penala se considera
ulterior ca fapta urmeaza a primi o incadrare juridica pentru care este
necesara plangerea prealabila, organul de cercetare penala cheama partea
vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere. In caz afirmativ,
organul de cercetare penala, dupa caz, continua cercetarea sau trimite dosarul
instantei competente. In caz contrar, transmite actele procurorului in vederea
incetarii urmaririi penale.
Cand schimbarea incadrarii juridice se face in fata instantei, aceasta
cheama persoana vatamata si o intreaba daca intelege sa faca plangere pentru
infractiunea respectiva si, dupa caz, continua sau inceteaza procesul penal.
TITLUL II
JUDECATA
CAP. 1
DISPOZITII GENERALE
Art. 287
Indatoririle instantei de judecata
Instanta de judecata isi exercita atributiile in mod activ, in vederea
aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii.
Instanta isi formeaza convingerea pe baza probelor administrate in cauza.
Art. 288
Locul unde se desfasoara judecata
Judecata se desfasoara la sediul instantei. Pentru motive temeinice,
instanta poate dispune ca judecata sa se desfasoare in alt loc.
Art. 289
Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea
Judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se
desfasoara in sedinta, oral, nemijlocit si in contradictoriu.
Art. 290
Publicitatea sedintei de judecata
Sedinta de judecata este publica. Minorii sub 16 ani nu pot asista la
sedinta de judecata.
Daca judecarea in sedinta publica ar putea aduce atingere unor interese de
stat, moralei, demnitatii sau vietii intime a unei persoane, instanta, la
cererea procurorului, a partilor ori din oficiu, poate declara sedinta secreta
pentru tot cursul sau pentru o anumita parte a judecarii cauzei.
Declararea sedintei secrete se face in sedinta publica, dupa ascultarea
partilor prezente si a procurorului cand participa la judecata.
In timpul cat sedinta este secreta, nu sunt admisi in sala de sedinta decat
partile, reprezentantii acestora, aparatorii si celelalte persoane chemate de
instanta in interesul cauzei.
Art. 291
Citarea partilor la judecata
Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura
este indeplinita.
Neprezentarea partilor citate nu impiedica judecarea cauzei. Cand instanta
considera ca este necesara prezenta uneia dintre partile lipsa, poate lua
masuri pentru prezentarea acesteia, amanand in acest scop judecata.
Partea prezenta la un termen nu mai este citata pentru termenele
ulterioare, chiar daca ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
Cand judecata se amana, martorii, expertii si interpretii prezenti iau in
cunostinta noul termen de judecata.
La cererea persoanelor care iau termenul in cunostinta, instanta le
inmaneaza citatii, spre a le servi drept justificare la locul de munca, in
vederea prezentarii la noul termen.
Cand judecata ramane in continuare, partile si celelalte persoane care
participa la proces nu se mai citeaza.
Militarii sunt citati la fiecare termen.
Detinutii sunt citati, de asemenea, la fiecare termen.
Art. 292
Compunerea instantei
Instanta judeca in complet de judecata, a carui compunere este cea
prevazuta de lege.
Completul de judecata trebuie sa ramana acelasi in tot cursul judecarii
cauzei. Cand aceasta nu este posibil, completul se poate schimba pana la
inceperea dezbaterilor.
Dupa inceperea dezbaterilor, orice schimbare intervenita in compunerea
completului atrage reluarea de la inceput a dezbaterilor.
Art. 293
Judecata de urgenta in cauzele cu detinuti
Judecata in cauzele in care sunt inculpati arestati preventiv se face de
urgenta si cu precadere. Judecata se face cu precadere si atunci cand unii
dintre inculpati sunt detinuti in alta cauza. Cand instanta gaseste necesar si
aceasta este posibil, face in cauza aplicatia dispozitiilor cu privire la
disjungere.
Art. 294
Asigurarea apararii
In cauzele in care desemnarea unui aparator din oficiu este obligatorie,
presedintele instantei, o data cu fixarea termenului de judecata, ia masuri
pentru desemnarea aparatorului.
Inculpatul, celelalte parti si aparatorii au dreptul sa ia cunostinta de
dosar in tot cursul judecatii.
Cand inculpatul se afla in stare de detinere, presedintele instantei ia
masuri ca acesta sa-si poata exercita dreptul prevazut in alineatul precedent
si sa poata lua contact cu aparatorul sau.
Art. 295
Alte masuri pregatitoare
Presedintele completului de judecata are indatorirea sa ia din timp toate
masurile necesare, pentru ca la termenul de judecata fixat judecarea cauzei sa
nu sufere amanare.
De asemenea, se ingrijeste ca lista cauzelor fixate pentru judecata sa fie
intocmita si afisata la instanta, spre vedere, cu 24 de ore inaintea termenului
de judecata.
La intocmirea listei se tine seama de data intrarii cauzelor la instanta,
dandu-se intaietate cauzelor in care sunt detinuti si celor cu privire la care
legea prevede ca judecata se face de urgenta.
Art. 296
Atributiile presedintelui completului
Presedintele conduce sedinta, indeplinind toate indatoririle pe care le are
de la lege si decide asupra cererilor formulate de parti, daca rezolvarea acestora
nu este data in caderea completului.
In cursul judecatii intrebarile se pun prin mijlocirea presedintelui.
Acesta poate incuviinta ca intrebarile sa fie adresate direct.
Art. 297
Strigarea cauzei si apelul celor citati
Presedintele anunta, potrivit ordinii de pe lista de sedinta, cauza a carei
judecare este la rand, dispunand facerea apelului partilor si al celorlalte
persoane citate, si constata care din ele s-au prezentat.
Partile se pot prezenta si participa la judecata chiar daca nu au fost
citate sau nu au primit citatia, presedintele avand indatorirea sa stabileasca
identitatea acestora.
Art. 298
Asigurarea ordinii si solemnitatii sedintei
Presedintele vegheaza asupra mentinerii ordinii si solemnitatii sedintei,
putand lua masurile necesare in acest scop.
Presedintele poate limita accesul publicului la sedinta de judecata, tinand
seama de marimea salii de sedinta.
Partile si persoanele care asista la sedinta de judecata sunt obligate sa
pastreze disciplina sedintei.
Cand o parte sau oricare alta persoana tulbura sedinta sau nesocoteste
masurile luate, presedintele ii atrage atentia sa respecte disciplina, iar in
caz de repetare ori de abateri grave, dispune indepartarea ei din sala.
Partea indepartata este chemata in sala inainte de inceperea dezbaterilor.
Presedintele ii aduce la cunostinta actele esentiale efectuate in lipsa si ii
citeste declaratiile celor ascultati.
Art. 299
Constatarea infractiunilor de audienta
Daca in cursul sedintei se savarseste o fapta prevazuta de legea penala,
presedintele constata acea fapta si identifica pe faptuitor. Procesul-verbal
intocmit se trimite procurorului.
Instanta, daca este cazul, poate dispune arestarea preventiva a
invinuitului, iar presedintele emite un mandat de arestare a acestuia. Despre
luarea acestei masuri se face mentiune in incheierea de sedinta. Cel invinuit
este trimis de indata procurorului impreuna cu procesul-verbal si cu mandatul
de arestare.
Art. 300
Verificarea sesizarii instantei si a arestarii inculpatului
Instanta este datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare,
regularitatea actului de sesizare.
In cazul cand se constata ca sesizarea nu este facuta potrivit legii, iar
neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui
termen in acest scop, dosarul se restituie organului care a intocmit actul de
sesizare, in vederea refacerii acestuia.
In cauzele in care inculpatul este arestat, instanta legal sesizata este,
de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima infatisare, regularitatea
luarii si mentinerii acestei masuri.
Art. 301
Drepturile procurorului si ale partilor in instanta
In cursul judecatii, procurorul si oricare dintre parti pot formula cereri,
ridica exceptii si pune concluzii.
Partea vatamata poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii cu
privire la latura penala a cauzei. In caz de concurs de infractiuni sau de
conexitate, dreptul partii vatamate se limiteaza la fapta care i-a cauzat
vatamarea.
Partea civila poate formula cereri, ridica exceptii si pune concluzii in
masura in care acestea au legatura cu pretentiile sale civile.
Art. 302
Rezolvarea chestiunilor incidente
Instanta este obligata sa puna in discutie cererile si exceptiile aratate
in art. 301 sau exceptiile ridicate din oficiu si sa se pronunte asupra lor
prin incheiere motivata.
Instanta se pronunta prin incheiere motivata si asupra tuturor masurilor
luate in cursul judecatii.
Art. 303
Suspendarea judecatii
Cand se constata pe baza unei expertize medicale ca inculpatul sufera de o
boala grava, care il impiedica sa participe la judecata, instanta dispune prin
incheiere suspendarea procesului penal pana cand starea sanatatii inculpatului
va permite participarea acestuia la judecata.
Daca sunt mai multi inculpati, iar temeiul suspendarii priveste numai pe
unul dintre ei si disjungerea nu este posibila, se dispune suspendarea intregii
cauze.
Incheierea data in prima instanta prin care s-a dispus suspendarea cauzei
poate fi atacata separat cu recurs. Recursul nu suspenda executarea.
Procesul penal se reia din oficiu de indata ce inculpatul poate participa
la judecata.
Instanta este obligata sa se informeze periodic daca mai subzista cauza
care a determinat suspendarea procesului penal.
Art. 304
Note privind desfasurarea procesului
In cursul sedintei de judecata grefierul ia note cu privire la desfasurarea
procesului. Procurorul si partile pot cere citirea notelor si vizarea lor de
catre presedinte.
Art. 305
Incheierea de sedinta
Desfasurarea procesului in sedinta de judecata se consemneaza intr-o
incheiere care cuprinde:
a) ziua, luna, anul si denumirea instantei;
b) mentiunea daca sedinta a fost sau nu publica;
c) numele si prenumele judecatorilor, procurorului si grefierului;
d) numele si prenumele partilor, aparatorilor si ale celorlalte persoane
care participa in proces si care au fost prezente la judecata, precum si ale
celor care au lipsit, cu aratarea calitatii lor procesuale si cu mentiunea
privitoare la indeplinirea procedurii;
e) enuntarea faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata si
textele de lege in care a fost incadrata fapta;
f) inscrisurile care s-au citit in sedinta;
g) cererile de orice natura formulate de procuror, de parti si de ceilalti
participanti la proces;
h) concluziile procurorului si ale partilor;
i) masurile luate in cursul sedintei.
Incheierea se intocmeste de grefier in 24 de ore de la terminarea sedintei
si se semneaza de presedintele completului de judecata si de grefier.
Cand hotararea se pronunta in ziua in care a avut loc judecata, nu se
intocmeste o incheiere separata.
Art. 306
Solutionarea cauzei
Deliberarea si pronuntarea hotararii se fac de indata dupa incheierea
dezbaterilor. Pentru motive temeinice, deliberarea si pronuntarea pot fi
amanate cel mult 15 zile.
Art. 307
Deliberarea
La deliberare iau parte numai membrii completului in fata caruia a avut loc
dezbaterea.
Completul de judecata delibereaza in secret.
Art. 308
Luarea hotararii
Hotararea trebuie sa fie rezultatul acordului membrilor completului de
judecata asupra solutiilor date chestiunilor supuse deliberarii.
Cand unanimitatea nu poate fi intrunita, hotararea se ia cu majoritate.
Daca din deliberare rezulta mai mult decat doua pareri, judecatorul care
opineaza pentru solutia cea mai severa trebuie sa se alature celei mai
apropiate de parerea sa.
Motivarea opiniei separate este obligatorie.
Daca completul de judecata este format din doi judecatori si unanimitatea
nu poate fi intrunita, judecarea cauzei se reia in complet de divergenta.
Art. 309
Minuta
Rezultatul deliberarii se consemneaza intr-o minuta, care trebuie sa aiba
continutul prevazut pentru dispozitivul hotararii. Minuta se semneaza de
membrii completului de judecata.
Art. 310
Pronuntarea hotararii
Hotararea se pronunta in sedinta publica de catre presedintele completului
de judecata asistat de grefier.
La pronuntarea hotararii partile nu se citeaza. Hotararea se redacteaza in
cel mult 20 de zile de la pronuntare.
Art. 311
Felul hotararilor
Hotararea prin care cauza este solutionata de prima instanta de judecata
sau prin care aceasta se dezinvesteste fara a solutiona cauza se numeste
sentinta.
Hotararea prin care instanta se pronunta asupra apelului, recursului,
recursului in anulare, recursului in interesul legii, precum si hotararea
pronuntata de instanta de recurs in rejudecarea cauzei se numeste decizie.
Toate celelalte hotarari date de instante in cursul judecatii se numesc
incheieri.
Art. 312
Redactarea si semnarea hotararii
Sentinta sau decizia se redacteaza de unul din judecatorii care au
participat la solutionarea cauzei si se semneaza de toti membrii completului si
de grefier.
In caz de impiedicare a vreunuia dintre membrii completului de judecata de
a semna, hotararea se semneaza in locul acestuia de presedintele completului.
Daca si presedintele completului este impiedicat a semna, hotararea se semneaza
de presedintele instantei. Cand impiedicarea priveste pe grefier, hotararea se
semneaza de grefierul sef. In toate cazurile se face mentiune pe hotarare
despre cauza care a determinat impiedicarea.
CAP. 2
JUDECATA IN PRIMA INSTANTA
Sectiunea I
Desfasurarea judecarii cauzelor
Art. 313
Masuri premergatoare
Presedintele instantei, primind dosarul cauzei, fixeaza de indata termen de
judecata si da dispozitie pentru citarea persoanelor care trebuie sa fie
chemate la judecata.
Citatia trebuie sa fie inmanata inculpatului cu cel putin 3 zile inaintea
termenului fixat. O data cu citatia, inculpatului aflat in stare de detinere i
se comunica si copia actului de sesizare a instantei.
Art. 314
Prezenta inculpatului la judecata
Judecata nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se
afla in stare de detinere.
Aducerea inculpatului arestat la judecata este obligatorie.
Art. 315
Participarea procurorului
Procurorul este obligat sa participe la sedintele de judecata ale
judecatoriilor, in cauzele in care instanta de judecata a fost sesizata prin
rechizitoriu, in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita
pedeapsa inchisorii de 2 ani sau mai mare, in cauzele in care vreunul din
inculpati se afla in stare de detentie sau este minor, precum si in cazul in
care se dispune inlocuirea pedepsei amenzii cu cea a inchisorii. La sedintele
de judecata privind alte infractiuni, procurorul participa cand considera
necesar.
La sedintele de judecata ale celorlalte instante, participarea procurorului
este obligatorie in toate cazurile.
Art. 316
Rolul procurorului
In desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor, procurorul
exercita rolul sau activ in vederea aflarii adevarului si a respectarii
dispozitiilor legale. Procurorul este liber sa prezinte concluziile pe care le
considera intemeiate, potrivit legii, tinand seama de probele administrate.
Cererile si concluziile procurorului trebuie sa fie motivate.
Cand cercetarea judecatoreasca nu confirma invinuirea sau cand a intervenit
vreuna din cauzele de incetare a procesului penal prevazute in art. 10 lit. f)
- h) si j), procurorul pune, dupa caz, concluzii de achitare a inculpatului sau
de incetare a procesului penal.
Art. 317
Obiectul judecatii
Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare
a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si
persoana la care se refera extinderea.
Art. 318
Verificari privitoare la inculpat
La termenul de judecata, dupa strigarea cauzei si apelul partilor,
presedintele verifica identitatea inculpatului. In cazul cand inculpatul se
afla in stare de detinere, presedintele se incredinteaza daca a primit in
termenul prevazut in art. 313 alin. 2 copia actului de sesizare a instantei.
Cand actul nu a fost comunicat, daca inculpatul cere, judecata se amana, iar
presedintele ii inmaneaza copie de pe actul de sesizare a instantei, facandu-se
mentiune despre aceasta in incheierea de sedinta.
De asemenea, judecata se amana la cererea inculpatului, cand comunicarea
s-a facut cu mai putin de 3 zile inaintea termenului de judecata.
Art. 319
Masuri premergatoare privind martorii, expertii si interpretii
Dupa apelul martorilor, expertilor si interpretilor, presedintele cere
martorilor prezenti sa paraseasca sala de sedinta si le pune in vedere sa nu se
indeparteze fara incuviintarea sa.
Expertii raman in sala de sedinta, afara de cazul in care instanta dispune
altfel.
Martorii, expertii si interpretii prezenti pot fi ascultati, chiar daca nu
au fost citati sau nu au primit citatie, insa numai dupa ce s-a stabilit
identitatea acestora.
Art. 320
Lamuriri, exceptii si cereri
Presedintele explica persoanei vatamate ca se poate constitui parte civila
sau ca poate participa ca parte vatamata in proces.
Presedintele intreaba pe procuror si pe parti daca au de formulat exceptii,
cereri sau propun efectuarea de probe noi.
In cazul cand se propun noi probe, trebuie sa se arate faptele si
imprejurarile ce urmeaza a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi
administrate aceste probe, locul unde se afla aceste mijloace, iar in ce priveste
martorii si expertii, identitatea si adresa acestora.
Procurorul si partile pot cere administrarea de probe noi si in cursul
cercetarii judecatoresti.
Art. 321
Ordinea cercetarii judecatoresti
Instanta incepe efectuarea cercetarii judecatoresti, cand cauza se afla in
stare de judecata.
Ordinea de efectuare a actelor de cercetare judecatoreasca este cea
prevazuta in dispozitiile cuprinse in prezenta sectiune.
Instanta poate dispune unele schimbari ale ordinii, cand aceasta este
necesar pentru buna desfasurare a cercetarii judecatoresti. Cand inculpatul
este prezent, schimbarea ordinii nu poate fi dispusa decat dupa ascultarea
acestuia.
Art. 322
Inceperea cercetarii judecatoresti
Presedintele dispune ca grefierul sa dea citire actului de sesizare a
instantei, dupa care explica inculpatului in ce consta invinuirea ce i se
aduce. Totodata lamureste pe inculpat cu privire la dreptul pe care il are de a
pune intrebari coinculpatilor, celorlalte parti, martorilor, expertilor, precum
si de a da explicatii in tot cursul cercetarii judecatoresti, cand socoteste ca
este necesar.
Art. 323
Ascultarea inculpatului
Instanta procedeaza apoi la ascultarea inculpatului.
Inculpatul este lasat sa arate tot ce stie despre fapta pentru care a fost
trimis in judecata, apoi i se pot pune intrebari de catre presedinte si
ceilalti membri ai completului, precum si de catre procuror, de partea
vatamata, de partea civila, de partea responsabila civilmente, de ceilalti
inculpati si de aparatorul inculpatului a carui ascultare se face.
Instanta respinge intrebarile care nu sunt necesare in cauza.
Inculpatul poate fi reascultat ori de cate ori este necesar.
Art. 324
Ascultarea coinculpatilor
Daca sunt mai multi inculpati, ascultarea fiecaruia dintre ei se face in
prezenta celorlalti inculpati.
Cand interesul aflarii adevarului cere, instanta poate dispune ascultarea
vreunuia dintre inculpati, fara ca ceilalti sa fie de fata.
Declaratiile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalti
inculpati, dupa ascultarea lor.
Inculpatul poate fi din nou ascultat in prezenta celorlalti inculpati sau a
unora dintre ei.
Art. 325
Citirea declaratiilor anterioare ale inculpatului
Cand inculpatul nu-si mai aminteste anumite fapte sau imprejurari sau cand
exista contraziceri intre declaratiile facute de inculpat in instanta si cele
date anterior, presedintele cere acestuia explicatii, putand da citire, in
intregime sau in parte, declaratiilor anterioare.
Cand inculpatul refuza sa dea declaratii, instanta dispune citirea
declaratiilor pe care acesta le-a dat anterior.
Art. 326
Ascultarea celorlalte parti
Dupa ascultarea inculpatului se procedeaza la ascultarea celorlalte parti.
Dispozitiile art. 322 - 324 si 325 alin. 1 se aplica in mod corespunzator si la
ascultarea acestora.
Art. 327
Ascultarea martorului, expertului sau interpretului
Instanta trece apoi la ascultarea martorilor potrivit art. 323 si 325, care
se aplica in mod corespunzator. Dupa ce martorului i s-au pus intrebari de
instanta si de procuror, el este intrebat de partea care l-a propus si apoi de
celelalte parti.
Martorul care poseda un inscris in legatura cu depozitia facuta poate sa-l
citeasca in instanta. Procurorul si partile au dreptul sa examineze inscrisul,
iar instanta poate dispune retinerea inscrisului la dosar, in original sau in
copie.
Daca ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibila, instanta
dispune citirea depozitiei date de acesta in cursul urmaririi penale si va tine
seama de ea la judecarea cauzei.
Instanta dispune citirea declaratiilor anterioare si atunci cand martorul
face declaratii care sunt in contrazicere cu cele date anterior.
Daca unul sau mai multi martori lipsesc, instanta poate dispune motivat fie
continuarea judecatii, fie amanarea cauzei. Martorul a carui lipsa nu este
justificata poate fi adus silit.
Dispozitiile prevazute in alineatele precedente se aplica in mod
corespunzator si in caz de ascultare a expertului sau interpretului.
Art. 328
Masuri privitoare la martori
Martorii ascultati raman in sala, la dispozitia instantei, pana la
terminarea actelor de cercetare judecatoreasca care se efectueaza in sedinta
respectiva. Daca instanta gaseste necesar, poate dispune retragerea lor sau a
unora dintre ei, din sala de sedinta, in vederea reaudierii ori a confruntarii
lor.
Instanta, luand concluziile procurorului si ale partilor, poate incuviinta
plecarea martorilor dupa ascultarea lor.
Art. 329
Renuntarea la martori
Procurorul si partile pot renunta la martorii pe care i-au propus.
Dupa punerea in discutie a renuntarii, instanta poate dispune ca martorii
sa nu fie ascultati, daca audierea nu mai este necesara.
Daca in cursul cercetarii judecatoresti administrarea unei probe anterior
admisa apare inutila, instanta, dupa ce asculta procurorul si partile, poate
dispune ca acea proba sa nu mai fie administrata.
Art. 330
Prezentarea mijloacelor materiale de proba
Cand in cauza supusa judecatii exista mijloace materiale de proba,
instanta, din oficiu sau la cerere, dispune, daca este necesar, aducerea si
prezentarea acestora.
Art. 331
Amanarea pentru probe noi
Daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau
imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi si daca nu
este cazul sa faca aplicarea art. 333, instanta dispune fie judecarea cauzei in
continuare, fie amanarea ei.
Art. 332
Cercetarea penala efectuata de un organ necompetent
Cand se constata inainte de terminarea cercetarii judecatoresti ca in cauza
supusa judecatii s-a efectuat cercetare penala de un alt organ decat cel
competent, instanta se desesizeaza si restituie cauza procurorului, care procedeaza
potrivit art. 268 alin. 1.
Cauza nu se restituie atunci cand constatarea prevazuta in alineatul
precedent are loc dupa inceperea dezbaterilor sau cand instanta in urma
cercetarii judecatoresti schimba incadrarea juridica a faptei intr-o alta infractiune
pentru care cercetarea penala ar fi revenit altui organ de cercetare.
Impotriva hotararii de desesizare se poate face recurs de catre procuror si
de inculpatul arestat in cauza.
Dosarul este trimis procurorului imediat dupa ramanerea definitiva a
hotararii la prima instanta sau, in cel mult 5 zile de la pronuntarea hotararii
de catre instanta de recurs.
Art. 333
Restituirea pentru completarea urmaririi
In tot cursul judecatii instanta se poate desesiza si restitui dosarul
procurorului, cand din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta ca
urmarirea penala nu este completa si ca in fata instantei nu s-ar putea face
completarea acesteia decat cu mare intarziere.
Instanta este obligata sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului
precedent, a dispus restituirea, indicand totodata faptele si imprejurarile ce
urmeaza a fi constatate si prin ce anume mijloace de proba.
Dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.
Art. 334
Schimbarea incadrarii juridice
Daca in cursul judecatii se considera ca incadrarea juridica data faptei
prin actul de sesizare urmeaza a fi schimbata, instanta este obligata sa puna
in discutie noua incadrare si sa atraga atentia inculpatului ca are dreptul sa
ceara lasarea cauzei mai la urma sau eventual amanarea judecatii, pentru a-si
pregati apararea.
Art. 335
Extinderea actiunii penale pentru alte acte materiale
Daca in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu
privire si la alte acte materiale, care intra in continutul infractiunii pentru
care a fost trimis in judecata, instanta, prin incheiere, extinde actiunea
penala cu privire si la aceste acte si procedeaza, dupa caz, fie la judecarea
infractiunii in intregul ei, fie la restituirea cauzei procurorului potrivit
dispozitiilor art. 333, in vederea completarii urmaririi penale.
Daca cu privire la unele din actele care intra in continutul aceleiasi
infractiuni s-a pronuntat anterior o hotarare definitiva, instanta reuneste
cauza cu aceea in care s-a dat hotararea definitiva, pronuntand o noua hotarare
in raport cu toate actele care intra in continutul infractiunii si desfiinteaza
hotararea anterioara.
Instanta este obligata, daca retine cauza spre judecata, sa puna in discutie
actele cu privire la care s-a dispus extinderea, facand aplicatia in ce
priveste incadrarea juridica si a dispozitiilor art. 334.
In caz de restituire se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.
Art. 336
Extinderea procesului penal pentru alte fapte
Cand in cursul judecatii se descopera in sarcina inculpatului date cu
privire la savarsirea unei alte fapte prevazute de legea penala, avand legatura
cu infractiunea pentru care este trimis in judecata, procurorul poate cere
extinderea procesului penal si in ce priveste aceasta fapta, iar cand instanta
gaseste cererea intemeiata, o admite si:
a) daca procurorul declara ca pune in miscare actiunea penala, procedeaza
la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune;
b) daca procurorul declara ca nu pune in miscare actiunea penala, dar cere
trimiterea cauzei la procuror in conditiile art. 333, instanta poate reveni
asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
Daca procurorul nu participa la judecata si sunt intrunite conditiile
prevazute in alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal si procedeaza
fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului
precedent.
Dispozitiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile in mod corespunzator, iar in
caz de trimitere la procuror se aplica dispozitiile art. 332 alin. 3 si 4.
Art. 337
Extinderea procesului penal cu privire la alte persoane
In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a
unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in
sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de
legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului,
procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit
dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator.
Art. 338
Dispozitii privind masurile preventive, de siguranta si asiguratorii
In cazurile de restituire potrivit art. 332, 333 si 335 si de trimitere a
dosarului la procuror in cazurile prevazute in art. 336 si 337, instanta
dispune asupra masurilor preventive, asupra masurilor de siguranta prevazute in
art. 113 si 114 din Codul penal, asupra masurilor asiguratorii, cu privire la
persoanele in privinta carora s-a dispus restituirea cauzei sau trimiterea
dosarului la procuror.
Art. 339
Terminarea cercetarii judecatoresti
Inainte de a declara terminata cercetarea judecatoreasca, presedintele
intreaba pe procuror si pe parti daca mai au de dat explicatii ori de formulat
cereri noi pentru completarea cercetarii judecatoresti.
Daca nu s-au formulat cereri sau daca cererile formulate au fost respinse,
ori daca s-au efectuat completarile cerute, presedintele declara terminata
cercetarea judecatoreasca.
Art. 340
Dezbaterile si ordinea in care se da cuvantul
Dupa terminarea cercetarii judecatoresti se trece la dezbateri, dandu-se
cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile,
partii responsabile civilmente si inculpatului.
Presedintele poate da cuvantul si in replica, respectandu-se aceeasi
ordine.
Presedintele are dreptul sa intrerupa pe cei care au cuvantul, daca in
sustinerile lor depasesc limitele cauzei ce se judeca.
Pentru motive temeinice dezbaterile pot fi intrerupte. Intreruperea nu
poate fi mai mare de 5 zile.
Art. 341
Ultimul cuvant al inculpatului
Presedintele inainte de a incheia dezbaterile da ultimul cuvant
inculpatului personal.
In timpul in care inculpatul are ultimul cuvant, nu i se pot pune
intrebari. Daca inculpatul releva fapte sau imprejurari noi, esentiale pentru
solutionarea cauzei, instanta dispune reluarea cercetarii judecatoresti.
Art. 342
Concluzii scrise
Instanta, cand socoteste necesar, poate cere partilor, dupa inchiderea
dezbaterilor, sa depuna concluzii scrise.
Procurorul si partile pot depune concluzii scrise, chiar daca nu au fost
cerute de instanta.
Sectiunea II
Deliberarea si hotararea instantei
Art. 343
Obiectul deliberarii
Completul de judecata delibereaza mai intai asupra chestiunilor de fapt si
apoi asupra chestiunilor de drept.
Deliberarea poarta asupra existentei faptei si vinovatiei faptuitorului,
asupra stabilirii pedepsei, asupra masurii educative ori masurii de siguranta
cand este cazul sa fie luata, precum si asupra computarii retinerii si
arestarii preventive.
Completul de judecata delibereaza si asupra repararii pagubei produse prin
infractiune, asupra masurilor preventive si asiguratorii, mijloacelor materiale
de proba, cheltuielilor judiciare, precum si asupra oricarei alte probleme
privind justa solutionare a cauzei.
Toti membrii completului de judecata au indatorirea sa-si spuna parerea
asupra fiecarei chestiuni.
Presedintele isi spune parerea cel din urma.
Art. 344
Reluarea cercetarii judecatoresti sau a dezbaterilor
Daca in cursul deliberarii instanta gaseste ca o anumita imprejurare
trebuie lamurita si ca este necesara reluarea cercetarii judecatoresti, repune
cauza pe rol.
Daca lamurirea acelei imprejurari se poate face numai prin reluarea
dezbaterilor, instanta o va pune in discutie in aceeasi sedinta, daca este
posibil, sau in alta sedinta in continuare.
Art. 345
Rezolvarea actiunii penale
Instanta hotaraste prin sentinta asupra invinuirii aduse inculpatului,
pronuntand, dupa caz, condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Condamnarea se pronunta daca instanta constata ca fapta exista, constituie
infractiune si a fost savarsita de inculpat.
Achitarea sau incetarea procesului penal se pronunta potrivit art. 11 pct.
2.
Cand instanta a constatat ca exista cazul prevazut in art. 10 lit. b^1), o
data cu achitarea face si aplicarea art. 18^1 alin. 3 din Codul penal.
Daca instanta a dispus inlocuirea raspunderii penale, o data cu incetarea
procesului penal face aplicarea art. 91 din Codul penal.
Art. 346
Rezolvarea actiunii civile
In caz de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, instanta se
pronunta prin aceeasi sentinta si asupra actiunii civile.
Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b^1) ori
pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul
penal al faptei, sau pentru ca lipseste vreunul din elementele constitutive ale
infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile.
Nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat
pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat.
Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila cand pronunta achitarea
pentru cazul prevazut in art. 10 lit. b), ori cand pronunta incetarea
procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f) si
j).
Art. 347
Rezolvarea separata a actiunii civile
Instanta poate dispune disjungerea actiunii civile si amanarea judecarii
acesteia intr-o alta sedinta, in cazul cand rezolvarea pretentiilor civile ar
provoca intarzierea solutionarii actiunii penale.
Art. 348
Rezolvarea din oficiu a repararii pagubei
Instanta, chiar daca nu exista constituire de parte civila, se pronunta
asupra repararii pagubei in cazurile prevazute in art. 17, iar in celelalte
cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiintarea totala ori
partiala a unui inscris si restabilirea situatiei anterioare savarsirii
infractiunii.
Art. 349
Cheltuieli judiciare
Instanta se pronunta prin hotarare si asupra cheltuielilor judiciare,
potrivit dispozitiilor prevazute in art. 189 - 193.
Art. 350
Masuri cu privire la starea de libertate
Instanta are indatorirea ca prin hotararea sa sa se pronunte cu privire la
revocarea, mentinerea sau luarea masurii arestarii inculpatului, tinand seama
de dispozitiile din partea generala, titlul IV, capitolul I.
In caz de achitare sau de incetare a procesului penal, instanta dispune
punerea de indata in libertate a inculpatului arestat preventiv.
De asemenea, instanta dispune punerea de indata in libertate a inculpatului
arestat preventiv, atunci cand pronunta:
a) o pedeapsa cu inchisoare cel mult egala cu durata retinerii si arestarii
preventive;
b) o pedeapsa cu inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii ori
cu suspendarea executarii sub supraveghere sau cu executare la locul de munca;
c) amenda.
Hotararea pronuntata in cazul alineatelor precedente cu privire la
arestarea inculpatului este executorie.
Cand potrivit dispozitiilor prevazute in alin. 1, 2 si 3 inculpatul este
pus in libertate, instanta comunica aceasta administratiei locului de detinere.
Inculpatul condamnat de prima instanta si aflat in stare de detinere este
liberat de indata ce retinerea si arestarea devin egale cu durata pedepsei
pronuntate, desi hotararea nu este definitiva. Liberarea se dispune de
administratia locului de detinere. In acest scop i se comunica, indata dupa
pronuntarea hotararii, copie de pe dispozitiv sau extras, care va cuprinde
mentiunile prevazute in art. 140 alineatul ultim.
Cand in cursul urmaririi penale sau al judecatii, invinuitul sau inculpatul
a fost liberat provizoriu pe cautiune, instanta va dispune restituirea sumei
depuse drept cautiune, in cazurile prevazute de lege. Dispozitiile art. 160^5
alin. 5 se aplica in mod corespunzator.
Art. 351
Executarea intr-o inchisoare militara
In cazurile prevazute in art. 62 din Codul penal, instanta militara prin
hotararea de condamnare se pronunta si asupra executarii pedepsei inchisorii
intr-o inchisoare militara.
Art. 352
Abrogat.
Art. 353
Masuri privind reparatiile civile
Instanta, in cazul cand admite actiunea civila, examineaza potrivit art.
163 si urmatoarele necesitatea luarii masurilor asiguratorii privind
reparatiile civile, daca asemenea masuri nu au fost luate anterior.
Dispozitiile din hotarare privind luarea masurilor asiguratorii sunt
executorii.
Cand instanta nu s-a pronuntat asupra actiunii civile potrivit art. 346
alin. ultim, masurile asiguratorii se mentin. Aceste masuri inceteaza de drept
daca persoana vatamata nu introduce actiune in fata instantei civile in termen
de 30 de zile de la ramanerea definitiva a hotararii.
Art. 354
Cuprinsul hotararii
Hotararea prin care instanta penala solutioneaza fondul cauzei trebuie sa
contina o parte introductiva, o expunere si dispozitivul.
Art. 355
Continutul partii introductive
Partea introductiva cuprinde mentiunile prevazute in art. 305.
Cand s-a redactat o incheiere de sedinta, potrivit dispozitiilor din art.
305, partea introductiva se limiteaza numai la urmatoarele mentiuni: denumirea
instantei care a judecat cauza, data pronuntarii hotararii, locul unde a fost
judecata cauza, precum si numele si prenumele membrilor completului de
judecata, ale procurorului si ale grefierului, facandu-se mentiune ca celelalte
date au fost trecute in incheierea de sedinta.
In hotararile instantelor militare trebuie sa se indice si gradul militar
al membrilor completului de judecata si al procurorului. Cand inculpatul este
militar, se mentioneaza si gradul acestuia.
Art. 356
Continutul expunerii
Expunerea trebuie sa cuprinda:
a) datele privind identitatea partilor;
b) descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu aratarea timpului si
locului unde a fost savarsita, precum si incadrarea juridica data acesteia prin
actul de sesizare;
c) analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii
penale a cauzei, cat si a celor care au fost inlaturate, motivarea solutiei cu
privire la latura civila a cauzei, precum si analiza oricaror elemente de fapt
pe care se sprijina solutia data in cauza.
In caz de condamnare, expunerea trebuie sa mai cuprinda fapta sau fiecare
fapta retinuta de instanta in sarcina inculpatului, forma si gradul de
vinovatie, circumstantele agravante sau atenuante, starea de recidiva, timpul
ce se deduce din pedeapsa pronuntata si actele din care rezulta durata
acesteia.
Daca instanta retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce
formeaza obiectul invinuirii, se va arata in hotarare pentru care anume fapte
s-a pronuntat condamnarea si pentru care incetarea procesului penal sau
achitarea;
d) aratarea temeiurilor de drept care justifica solutiile date in cauza.
Art. 357
Continutul dispozitivului
Dispozitivul trebuie sa cuprinda datele prevazute in art. 70 privitoare la
persoana inculpatului, solutia data de instanta cu privire la infractiune,
indicandu-se, in caz de condamnare, denumirea acesteia si textul de lege in
care se incadreaza, iar in caz de achitare sau de incetare a procesului penal,
cauza pe care se intemeiaza potrivit art. 11, precum si solutia data cu privire
la repararea pagubei. Cand instanta face aplicarea art. 86^7 din Codul penal,
dispozitivul va mentiona daca cel condamnat va executa pedeapsa in unitatea
unde isi desfasoara activitatea sau la alta unitate. Cand instanta face
aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va mentiona masurile de
supraveghere, prevazute in art. 86^3 alin. 1, la care trebuie sa se supuna
condamnatul, precum si obligatiile stabilite de instanta potrivit art. 86^3
alin. 3.
Dispozitivul trebuie sa mai cuprinda, dupa caz, cele hotarate de instanta
cu privire la:
a) deducerea retinerii si arestarii preventive, indicandu-se partea din
pedeapsa executata in acest mod;
b) masurile preventive;
c) masurile asiguratorii;
d) cheltuielile judiciare;
e) restituirea lucrurilor ce nu sunt supuse confiscarii;
f) rezolvarea oricarei alte probleme privind justa solutionare a cauzei.
Cand instanta pronunta pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii cu
executare la locul de munca, in hotarare se face mentiune ca persoana
condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe
durata prevazuta in acelasi articol.
Dispozitivul trebuie sa cuprinda totdeauna mentiunea ca hotararea este
supusa apelului sau, dupa caz, recursului, cu aratarea termenului in care poate
fi exercitat si mentionarea datei cand hotararea a fost pronuntata si ca
pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
Art. 358
Pronuntarea dispozitivului hotararii
Dispozitivul hotararii se pronunta potrivit art. 310 alin. 1.
Dupa pronuntare, presedintele explica partilor prezente ca pot declara apel
sau, dupa caz, recurs.
Art. 359
Obligatii ale instantei in caz de condamnare cu suspendarea executarii
pedepsei sau cu executarea pedepsei la locul de munca
In caz de condamnare la pedeapsa inchisorii cu suspendarea conditionata a
executarii pedepsei sau cu suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere ori
la executarea pedepsei la locul de munca, presedintele atrage atentia celui
condamnat asupra dispozitiilor a caror nerespectare are ca urmare revocarea
suspendarii sau a executarii pedepsei la locul de munca. In cazul suspendarii
executarii pedepsei sub supraveghere, presedintele face cunoscut celui
condamnat masurile de supraveghere la care este supus si obligatiile pe care
trebuie sa le respecte.
Daca inculpatul nu este prezent si instanta apreciaza ca nu este necesara
chemarea lui, face o comunicare scrisa, in care i se atrage atentia potrivit
alineatului precedent.
In toate cazurile in care s-a pronuntat condamnarea cu suspendarea
conditionata a executarii pedepsei ori cu suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere, instanta de executare aduce aceasta la cunostinta unitatii unde
condamnatul isi desfasoara activitatea, iar in cazul suspendarii executarii
pedepsei sub supraveghere, si organului de politie din localitatea unde
domiciliaza condamnatul.
Art. 360
Comunicarea hotararii
Copii de pe dispozitivul hotararii se comunica partilor care au lipsit atat
la judecata, cat si la pronuntare.
Inculpatului detinut si inculpatului militar in termen, care au lipsit la
pronuntarea hotararii, li se comunica copii de pe dispozitivul hotararii.
Dupa redactarea hotararii, inculpatilor prevazuti in alineatul precedent li
se comunica copii de pe aceasta.
CAP. 3
CAILE DE ATAC ORDINARE
Sectiunea I
Apelul
Art. 361
Hotararile supuse apelului
Sentintele pot fi atacate cu apel. Nu pot fi atacate cu apel:
a) sentintele pronuntate de judecatorii privind infractiunile mentionate in
art. 279 alin. 2 lit. a);
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare privind infractiunile
mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si infractiunile contra ordinii si
disciplinei militare sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2
ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii
Supreme de Justitie;
e) sentintele de dezinvestire.
Incheierile date in prima instanta pot fi atacate cu apel numai o data cu
fondul.
Apelul declarat impotriva sentintei se socoteste facut si impotriva
incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea sentintei.
Art. 362
Persoanele care pot face apel
Pot face apel:
a) procurorul, in ce priveste latura penala si latura civila;
b) inculpatul, in ce priveste latura penala si latura civila. Impotriva
sentintei de achitare sau de incetare a procesului penal, inculpatul poate
declara apel si in ce priveste temeiurile achitarii sau incetarii procesului
penal;
c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare
la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala;
d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura
civila;
e) martorul, expertul, interpretul si aparatorul, cu privire la
cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoana ale carei interese legitime au fost vatamate printr-o
masura sau printr-un act al instantei.
Apelul poate fi declarat pentru persoanele prevazute la lit. b) - f) si de
catre reprezentantul legal, de catre aparator, iar pentru inculpat, si de catre
sotul acestuia.
Art. 363
Termenul de declarare a apelului
Termenul de apel este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.
Pentru procuror, termenul curge de la pronuntare. In cauzele in care
procurorul nu a participat la dezbateri, termenul curge de la inregistrarea la
parchet a adresei de trimitere a dosarului. Dupa redactarea hotararii, instanta
este obligata sa trimita de indata dosarul procurorului, iar acesta este
obligat sa-l restituie dupa expirarea termenului de apel.
Pentru partea care a fost prezenta la dezbateri sau la pronuntare, termenul
curge de la pronuntare. Pentru partile care au lipsit atat la dezbateri, cat si
la pronuntare, precum si pentru inculpatul detinut ori pentru inculpatul
militar in termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei
institutii militare de invatamant, ori pentru inculpatul internat intr-un
centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, care au lipsit de la
pronuntare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
In cazul prevazut in art. 362 lit. e), calea de atac poate fi exercitata de
indata dupa pronuntarea incheierii prin care s-a dispus asupra cheltuielilor
judiciare si cel mai tarziu in 10 zile de la pronuntarea sentintei prin care
s-a solutionat cauza. Judecarea apelului se face numai dupa solutionarea
cauzei, afara de cazul cand procesul a fost suspendat.
Art. 364
Repunerea in termen
Apelul declarat dupa expirarea termenului prevazut de lege este considerat
ca fiind facut in termen, daca instanta de apel constata ca intarzierea a fost
determinata de o cauza temeinica de impiedicare, iar cererea de apel a fost
facuta in cel mult 10 zile de la inceperea executarii pedepsei sau a
despagubirilor civile.
Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda
executarea hotararii atacate.
Art. 365
Apelul peste termen
Partea care a lipsit atat la judecata cat si la pronuntare poate declara
apel si peste termen, dar nu mai tarziu decat 10 zile de la data, dupa caz, a
inceperii executarii pedepsei sau a inceperii executarii dispozitiilor privind
despagubirile civile.
Apelul declarat peste termen nu suspenda executarea.
Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate.
Art. 366
Declararea apelului
Apelul se declara prin cerere scrisa. Cererea trebuie semnata de persoana
care face declaratia.
Pentru persoana care nu poate sa semneze, cererea va fi atestata de un
grefier de la instanta a carei hotarare se ataca sau de aparator. Cererea poate
fi atestata si de primarul sau secretarul consiliului local, ori de
functionarul desemnat de acestia, din localitatea unde domiciliaza.
Cererea de apel nesemnata ori neatestata poate fi confirmata in instanta de
parte ori de reprezentantul ei.
Procurorul si oricare dintre partile prezente la pronuntarea hotararii pot
declara apel oral in sedinta in care s-a pronuntat hotararea. Instanta ia act
si consemneaza aceasta intr-un proces-verbal.
Art. 367
Instanta la care se depune apelul
Cererea de apel se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Persoana care se afla in stare de detinere poate depune cererea de apel si
la administratia locului de detinere.
Daca apelul este declarat oral, aceasta se constata intr-un proces-verbal.
Cererea de apel inregistrata sau atestata in conditiile art. 187 ori
procesul-verbal intocmit de administratia locului de detinere se inainteaza de indata
instantei prevazute in alin. 1.
Art. 368
Renuntarea la apel
Dupa pronuntarea hotararii si pana la expirarea termenului de declarare a
apelului, partile pot renunta in mod expres la aceasta cale de atac.
Asupra renuntarii, cu exceptia apelului care priveste latura civila a
cauzei, se poate reveni inauntrul termenului pentru declararea apelului.
Renuntarea sau revenirea asupra renuntarii poate sa fie facuta personal de
parte sau prin mandatar special.
Art. 369
Retragerea apelului
Pana la inchiderea dezbaterilor la instanta de apel, oricare dintre parti
isi poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie sa fie facuta personal de
parte sau prin mandatar special, iar daca partea se afla in stare de detinere,
printr-o declaratie atestata sau consemnata intr-un proces-verbal de catre
conducerea locului de detinere. Declaratia de retragere se poate face fie la
instanta a carei hotarare a fost atacata, fie la instanta de apel.
Reprezentantii legali pot retrage apelul cu respectarea, in ceea ce
priveste latura civila, a conditiilor prevazute de legea civila. Inculpatul
minor nu poate retrage apelul declarat personal sau de reprezentantul sau
legal.
Apelul declarat de procuror poate fi retras de procurorul ierarhic superior.
Apelul declarat de procuror si retras poate fi insusit de partea in
favoarea careia a fost declarat.
Art. 370
Efectul suspensiv al apelului
Apelul declarat in termen este suspensiv de executare, atat in ce priveste
latura penala, cat si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.
Art. 371
Efectul devolutiv al apelului si limitele sale
Instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la
persoana la care se refera declaratia de apel si numai in raport cu calitatea
pe care apelantul o are in proces.
In cadrul limitelor aratate in alineatul precedent, instanta este obligata
ca, in afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa
examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept.
Art. 372
Neagravarea situatiei in propriul apel
Instanta de apel, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea
pentru cel care a declarat apel.
De asemenea, in apelul declarat de procuror in favoarea unei parti,
instanta de apel nu poate agrava situatia acesteia.
Art. 373
Efectul extensiv
Instanta de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile
care nu au declarat apel sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in
privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
Art. 374
Motivarea apelului
Motivele de apel se formuleaza in scris, prin cererea de apel sau printr-un
memoriu separat, care trebuie sa fie depus la instanta de apel cel mai tarziu
pana in ziua judecatii. Motivele de apel se pot formula si oral in ziua
judecatii.
Art. 375
Fixarea termenului de judecata si prezenta partilor
Presedintele instantei de apel, primind dosarul, fixeaza termen pentru
judecarea apelului.
Judecarea apelului se face cu citarea partilor.
Judecarea apelului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand
acesta se afla in stare de detinere.
Dispozitiile alineatului precedent nu sunt aplicabile in cazul judecarii
apelului declarat impotriva hotararilor prin care s-a dispus restituirea pentru
completarea urmaririi sau prin care s-a solutionat un conflict de competenta.
Art. 376
Prezenta procurorului
Participarea procurorului la judecarea apelului este obligatorie, oricare
ar fi obiectul cauzei.
Art. 377
Ordinea in care se da cuvantul
Daca la termenul fixat apelul este in stare de judecata, presedintele
completului da cuvantul apelantului, apoi intimatului si in urma procurorului.
Daca intre apelurile declarate se afla si apelul procurorului, primul cuvant il
are acesta.
In cazul in care procurorul sau partile invoca necesitatea administrarii de
noi probe, apelantul trebuie sa arate aceste probe si mijloacele de proba cu
ajutorul carora pot fi administrate.
Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi
ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvantul.
Art. 378
Judecarea apelului
Instanta, judecand apelul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor si
materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la
instanta de apel.
In vederea solutionarii apelului, instanta poate da o noua apreciere
probelor din dosarul cauzei si poate administra orice noi probe pe care le
considera necesare.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel
invocate.
Art. 379
Solutiile la judecata in apel
Instanta, judecand apelul, pronunta una dintre urmatoarele solutii:
1. respinge apelul, mentinand hotararea atacata:
a) daca apelul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca apelul este nefondat;
2. admite apelul si:
a) desfiinteaza sentinta primei instante, pronuntand o noua hotarare si
procedeaza potrivit art. 345 si urm. privind judecata in fond;
b) desfiinteaza sentinta primei instante si dispune rejudecarea de catre
instanta a carei hotarare a fost desfiintata, pentru motivul ca judecarea
cauzei la acea instanta a avut loc in lipsa unei parti nelegal citate sau care,
legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta
instanta despre aceasta imposibilitate, ori prin hotarare nu a fost rezolvat
fondul cauzei. Daca hotararea a fost desfiintata pentru caz de incompetenta, se
dispune rejudecarea de catre instanta competenta.
Art. 380
Solutii complimentare
Daca hotararea este desfiintata pentru ca s-a constatat existenta vreuneia
din situatiile aratate in art. 333, se dispune restituirea cauzei procurorului,
pentru a lua masuri in vederea completarii urmaririi penale.
Art. 381
Chestiuni complimentare
Instanta, deliberand asupra apelului, face, cand este cazul, aplicatia
dispozitiilor privitoare la reluarea dezbaterilor si a celor privitoare la
repararea pagubei, la masurile asiguratorii, la cheltuielile judiciare si la
orice alte probleme de care depinde solutionarea completa a apelului. De
asemenea, instanta de apel verifica daca s-a facut o justa aplicare de catre
prima instanta a dispozitiilor privitoare la computarea retinerii si arestarii
si adauga, daca este cazul, timpul de arestare scurs dupa pronuntarea hotararii
atacate cu apel.
Instanta delibereaza si hotaraste asupra oricarei alte probleme de care
depinde solutionarea completa a apelului.
Art. 382
Desfiintarea hotararii
In caz de admitere a apelului, hotararea atacata se desfiinteaza in
intregime, dar in limitele prevazute in art. 371 si 373.
Hotararea poate fi desfiintata numai cu privire la unele fapte sau
persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, daca aceasta nu
impiedica justa solutionare a cauzei.
Cand prima instanta a dispus arestarea inculpatului, instanta de apel poate
mentine masura arestarii in caz de desfiintare a hotararii.
Art. 383
Continutul deciziei
Decizia instantei de apel trebuie sa cuprinda in partea introductiva
mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si de
drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum si
temeiurile care au dus la adoptarea oricareia dintre solutiile prevazute in
art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de
apel, data pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in
sedinta publica.
In cazul cand inculpatul s-a aflat in stare de detinere, in expunere si
dispozitiv trebuie sa se arate timpul care se deduce din pedeapsa.
Cand s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sa indice care este ultimul
act procedural ramas valabil de la care procesul penal trebuie sa-si reia
cursul.
Cand s-a decis restituirea cauzei pentru completarea urmaririi penale, la
redactarea deciziei se tine seama si de dispozitiile art. 333 alin. 2, care se
aplica in mod corespunzator.
Art. 384
Procedura de rejudecare
Judecarea in fond a cauzei de catre instanta de apel sau rejudecarea cauzei
dupa desfiintarea hotararii atacate se desfasoara potrivit dispozitiilor
cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care se aplica in
mod corespunzator.
Art. 385
Limitele rejudecarii
Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de
apel, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la
solutionarea apelului.
Daca hotararea a fost desfiintata in apelul procurorului, declarat in
defavoarea inculpatului, sau in apelul partii vatamate, instanta care rejudeca
poate pronunta si o pedeapsa mai grea decat cea aratata in art. 372 alin. 2 si
art. 373 alin. 2.
Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau
persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de
rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost desfiintata.
Sectiunea II
Recursul
Art. 385^1
Hotararile supuse recursului
Pot fi atacate cu recurs:
a) sentintele pronuntate de judecatorii in cazul infractiunilor mentionate
in art. 279 alin. 2 lit. a), precum si in alte cazuri prevazute de lege;
b) sentintele pronuntate de tribunalele militare in cazul infractiunilor
mentionate in art. 279 alin. 2 lit. a) si al infractiunilor contra ordinii si
disciplinei militare, sanctionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2
ani;
c) sentintele pronuntate de curtile de apel si Curtea Militara de Apel;
d) sentintele pronuntate de sectia penala si sectia militara ale Curtii
Supreme de Justitie;
e) deciziile pronuntate, ca instante de apel, de tribunalele judetene,
tribunalele militare teritoriale, curtile de apel si Curtea Militara de Apel,
cu exceptia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Incheierile pot fi atacate cu recurs numai o data cu sentinta sau decizia
recurata, cu exceptia cazurilor cand, potrivit legii, pot fi atacate separat cu
recurs.
Recursul declarat impotriva sentintei sau deciziei se socoteste facut si
impotriva incheierilor, chiar daca acestea au fost date dupa pronuntarea
hotararii.
Nu pot fi atacate cu recurs sentintele in privinta carora persoanele
prevazute in art. 362 nu au folosit calea apelului ori cand apelul a fost
retras, daca legea prevede aceasta cale de atac. Impotriva deciziilor
pronuntate in apel, persoanele prevazute in art. 362, chiar daca nu au folosit
apelul, pot declara recurs.
Art. 385^2
Persoanele care pot face recurs
Pot face recurs persoanele aratate in art. 362, care se aplica in mod
corespunzator.
Art. 385^3
Termenul de declarare a recursului
Termenul de recurs este de 10 zile, daca legea nu dispune altfel.
Dispozitiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul,
repunerea in termen si declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod
corespunzator.
Art. 385^4
Declararea, renuntarea si retragerea recursului
Recursul se declara in conditiile prevazute in art. 366 si 367, care se
aplica in mod corespunzator.
Partile pot renunta la recurs potrivit dispozitiilor art. 368 si pot
retrage recursul in conditiile art. 369, care se aplica in mod corespunzator.
Art. 385^5
Efectul suspensiv al recursului
Recursul este suspensiv de executare atat in ce priveste latura penala, cat
si latura civila, afara de cazul cand legea dispune altfel.
Art. 385^6
Efectul devolutiv si limitele sale
Instanta judeca recursul numai cu privire la persoana care l-a declarat si
la persoana la care se refera declaratia de recurs si numai in raport cu
calitatea pe care recurentul o are in proces.
Instanta de recurs examineaza cauza numai in limitele motivelor de casare
prevazute in art. 385^9.
Recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi
atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 385^9,
iar instanta este obligata ca, in afara temeiurilor invocate si cererilor
formulate de recurent, sa examineze intreaga cauza sub toate aspectele.
Art. 385^7
Efectul extensiv si limitele sale
Instanta de recurs examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile
care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se refera, putand hotari si in
privinta lor, fara sa poata crea acestor parti o situatie mai grea.
Procurorul, chiar dupa expirarea termenului de recurs, poate cere
extinderea recursului declarat de el in termen si fata de alte persoane decat
acelea la care s-a referit, fara a se putea crea acestora o situatie mai grea.
Art. 385^8
Neagravarea situatiei in propriul recurs
Instanta de recurs, solutionand cauza, nu poate crea o situatie mai grea
pentru cel care a declarat recurs.
In recursul declarat de procuror in favoarea unei parti, instanta de recurs
nu poate agrava situatia acesteia.
Art. 385^9
Cazurile in care se poate face recurs
Hotararile sunt supuse casarii in urmatoarele cazuri:
1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau
dupa calitatea persoanei;
2. instanta nu a fost sesizata legal;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile
art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea
prevede altfel;
5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului,
cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
6. urmarirea penala sau judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand
prezenta acestuia era obligatorie;
7. judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale in cauzele cu
infractori minori;
8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in
cazurile si in conditiile prevazute de art. 117 alin. 1 si 2;
9. hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza solutia ori
motivarea solutiei contrazice dispozitivul hotararii sau acesta nu se intelege;
10. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina
inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate
ori asupra unor cereri esentiale pentru parti, de natura sa garanteze
drepturile lor si sa influenteze solutia procesului;
11. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa
tardiv;
12. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau
cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat
cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor
prevazute in art. 334 - 337;
13. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta
de legea penala;
14. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu
prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de
lege;
15. cand persoana condamnata a fost inainte judecata in mod definitiv
pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii
penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
16. cand in mod gresit inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta
savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a
dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru
judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit
decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiata;
17. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;
17^1. cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o
gresita aplicare a legii;
18. cand s-a comis o eroare grava de fapt;
19. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au
trecut in domeniul altei puteri constituite in stat;
20. cand a intervenit o lege penala mai favorabila condamnatului;
21. cand judecata in prima instanta sau in apel a avut loc fara citarea
legala a unei parti, sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se
prezenta si de a instiinta despre aceasta imposibilitate.
Cazurile de casare prevazute in alin. 1 pot fi invocate atat cu privire la
solutionarea laturii penale, cat si a laturii civile a cauzei.
Cazurile prevazute in alin. 1 pct. 1 - 7, 10, 13, 14, 17^1, 19 si 20 se iau
in considerare totdeauna din oficiu, iar cele de la pct. 11, 12, 15, 17 si 18
se iau in considerare din oficiu numai cand au influentat asupra hotararii in
defavoarea inculpatului.
Cand instanta ia in considerare motivele de casare din oficiu, este
obligata sa le puna in discutia partilor.
Art. 385^10
Motivarea recursului
Recursul trebuie sa fie motivat, fie in scris, fie oral in fata instantei.
Motivele de recurs se formuleaza in scris prin cererea de recurs sau printr-un
memoriu separat, care trebuie depus la instanta de recurs cu cel putin 5 zile
inaintea primului termen de judecata.
Dispozitiile alineatelor precedente nu se aplica in cazul prevazut in art.
385^6 alin. 3, cand recursul poate fi motivat si oral in ziua judecatii.
Art. 385^11
Prezenta partilor si a procurorului
Judecarea recursului se face cu citarea partilor.
Judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand
acesta se afla in stare de detinere.
Dispozitiile alineatului precedent nu sunt aplicabile in cazurile prevazute
in art. 375 alin. 4 si nici in judecarea recursului impotriva incheierilor
privind masurile preventive.
Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie in toate
cazurile.
Art. 385^12
Raportul scris
Presedintele instantei de recurs, primind dosarul, fixeaza termen pentru
judecarea recursului si poate delega, totodata, unul din judecatori sa faca un
raport scris asupra recursului. La Curtea Suprema de Justitie, raportul poate
fi intocmit de un judecator sau un magistrat asistent.
Raportul trebuie sa cuprinda, pe scurt, obiectul procesului, solutiile
pronuntate de instante si faptele retinute de ultima instanta, in masura in
care sunt necesare solutionarii recursului.
Raportul trebuie sa mai contina observatii asupra conditiilor de
admisibilitate a recursului, precum si expunerea motivelor de recurs, cu
referiri, daca este cazul, la jurisprudenta si doctrina, fara a se arata opinia
raportorului.
In raport se semnaleaza din oficiu si cazurile de casare aratate in art.
385^9 alin. 2.
Magistratul raportor face in mod obligatoriu parte din compunerea instantei
de judecata, iar in caz de imposibilitate se numeste un nou raportor, cu cel
putin 48 de ore inainte de judecata.
Art. 385^13
Dezbaterea recursului
Dupa citirea raportului, cand s-a dispus intocmirea acestuia, presedintele
completului da cuvantul recurentului, apoi intimatului si in urma procurorului.
Daca intre recursurile declarate se afla si recursul procurorului, primul
cuvant il are acesta.
Procurorul si partile au dreptul la replica cu privire la chestiunile noi
ivite cu ocazia dezbaterilor.
Inculpatul are cel din urma cuvantul.
Art. 385^14
Verificarea hotararii
Instanta, judecand recursul, verifica hotararea atacata pe baza lucrarilor
si materialului din dosarul cauzei si a oricaror inscrisuri noi, prezentate la
instanta de recurs.
Instanta este obligata sa se pronunte asupra tuturor motivelor de recurs
invocate de procuror si de parti.
Art. 385^15
Solutiile
Instanta, judecand recursul, pronunta una din urmatoarele solutii:
1. respinge recursul, mentinand hotararea atacata:
a) daca recursul este tardiv sau inadmisibil;
b) daca recursul este nefondat;
2. admite recursul, casand hotararea atacata si:
a) mentine hotararea primei instante, cand apelul a fost gresit admis;
b) achita pe inculpat sau dispune incetarea procesului penal in cazurile
prevazute in art. 11;
c) dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata
pentru vreunul din cazurile de nulitate prevazute in art. 197 alin. 2, cu
exceptia cazului de incompetenta, cand se dispune rejudecarea de catre instanta
competenta. Rejudecarea de catre instanta a carei hotarare a fost casata se
dispune si in cazurile cand judecarea la acea instanta a avut loc in lipsa unei
parti nelegal citate, sau care, legal citata, a fost in imposibilitate de a se
prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate ori unei
parti i s-a respins in mod nejustificat o cerere de amanare si din aceasta
cauza nu a putut sa-si faca apararea sau prin hotarare nu a fost rezolvat
fondul cauzei.
Cand recursul priveste atat hotararea primei instante, cat si hotararea
instantei de apel, in caz de admitere si dispunerea rejudecarii de catre
instanta a carei hotarare a fost casata, cauza se trimite la prima instanta
daca ambele hotarari au fost casate, si la instanta de apel cand numai
hotararea acesteia a fost casata.
In cazul in care admite recursul declarat impotriva deciziei pronuntate in
apel, instanta de recurs desfiinteaza si hotararea primei instante, daca se
constata aceleasi incalcari de lege ca in decizia recurata.
Curtea Suprema de Justitie, daca admite recursul, cand este necesara
administrarea de probe, dispune rejudecarea de catre instanta a carei hotarare
a fost casata sau, cand interesele justitiei o cer, de catre o alta instanta
egala in grad;
d) dispune rejudecarea de catre instanta de recurs in celelalte cazuri
decat cele prevazute la lit. c).
Art. 385^16
Solutii si chestiuni complimentare
Cand instanta de recurs caseaza hotararea si retine cauza spre rejudecare
potrivit art. 385^15 pct. 2 lit. d), se pronunta si asupra probelor ce urmeaza
a fi administrate, fixand termen pentru rejudecare.
Dispozitiile art. 380 si 381 se aplica in mod corespunzator.
Art. 385^17
Desfiintarea hotararii si continutul deciziei
In caz de admitere a recursului, hotararea atacata se caseaza in intregime,
dar in limitele prevazute in art. 385^6 si 385^7.
Dispozitiile art. 382 alin. 2 si 3 se aplica in mod corespunzator.
Decizia instantei de recurs trebuie sa cuprinda, in partea introductiva,
mentiunile prevazute in art. 355, iar in expunere, temeiurile de fapt si cele
de drept care au dus, dupa caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum
si temeiurile care au dus la adoptarea solutiilor prevazute in art. 385^15 pct.
2. Dispozitivul trebuie sa cuprinda solutia data de instanta de recurs, data
pronuntarii deciziei si mentiunea ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica.
Dispozitiile art. 383 alin. 2 - 4 se aplica in mod corespunzator.
Daca instanta retine cauza spre rejudecare, in decizie se mentioneaza
probele ce urmeaza a fi administrate.
Art. 385^18
Limitele rejudecarii
Instanta de rejudecare trebuie sa se conformeze hotararii instantei de
recurs, in masura in care situatia de fapt ramane cea avuta in vedere la
solutionarea recursului.
Cand hotararea este desfiintata numai cu privire la unele fapte sau
persoane, ori numai in ce priveste latura penala sau civila, instanta de
rejudecare se pronunta in limitele in care hotararea a fost casata.
Art. 385^19
Procedura de rejudecare
Rejudecarea cauzei dupa casarea hotararii atacate se desfasoara potrivit
dispozitiilor cuprinse in partea speciala, titlul II, capitolele I si II, care
se aplica in mod corespunzator.
CAP. 4
CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC
Sectiunea I
Contestatia in anulare
Art. 386
Cazurile de contestatie in anulare
Impotriva hotararilor penale definitive se poate face contestatie in
anulare in urmatoarele cazuri:
a) cand procedura de citare a partii pentru termenul la care s-a judecat
cauza de catre instanta de recurs nu a fost indeplinita conform legii;
b) cand partea dovedeste ca la termenul la care s-a judecat cauza de catre
instanta de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a
incunostinta instanta despre aceasta impiedicare;
c) cand instanta de recurs nu s-a pronuntat asupra unei cauze de incetare a
procesului penal din cele prevazute in art. 10 lit. f) - i), cu privire la care
existau probe in dosar;
d) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru
aceeasi fapta.
Art. 387
Cererea de contestatie
Contestatia in anulare poate fi facuta de oricare dintre parti, iar
contestatia pentru motivele prevazute in art. 386 lit. c) si d), si de
procuror.
In cererea de contestatie in anulare pentru motivele prevazute in art. 386
lit. a) - c) trebuie sa se arate toate cazurile de contestatie pe care le poate
invoca contestatorul si toate motivele aduse in sprijinul acestora.
Art. 388
Termenul de introducere
Contestatia in anulare pentru motivele aratate in art. 386 lit. a) - c)
poate fi introdusa de catre persoana impotriva careia se face executarea, cel
mai tarziu in 10 zile de la inceperea executarii, iar de catre celelalte parti
in termen de 30 de zile de la data pronuntarii hotararii a carei anulare se
cere.
Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) poate fi introdusa
oricand.
Art. 389
Instanta competenta
Contestatia in anulare pentru cazurile prevazute in art. 386 lit. a) - c)
se introduce la instanta de recurs care a pronuntat hotararea a carei anulare
se cere.
Contestatia pentru cazul prevazut in art. 386 lit. d) se introduce la
instanta la care a ramas definitiva ultima hotarare.
Art. 390
Suspendarea executarii
Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand
concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare
se cere.
Art. 391
Admiterea in principiu
Instanta examineaza admisibilitatea in principiu a cererii de contestatie
prevazute in art. 386 lit. a) - c), fara citarea partilor.
Instanta constatand ca cererea de contestatie este facuta in termenul
prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele
prevazute in art. 386 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca
dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea
partilor interesate.
Art. 392
Procedura de judecare
La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta,
ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia
intemeiata, desfiinteaza prin decizie hotararea a carei anulare se cere si
procedeaza fie de indata, fie acordand un termen, dupa caz, la rejudecarea
recursului, sau la rejudecarea cauzei dupa casare.
Cand condamnatul se afla in stare de detinere, dispozitiile art. 375 alin.
2 si 3 se aplica in mod corespunzator.
Judecarea contestatiei prevazute in art. 386 lit. d) se face cu citarea
partilor interesate in cauza in care s-a pronuntat ultima hotarare. Instanta,
ascultand partile si concluziile procurorului, daca gaseste contestatia
intemeiata, desfiinteaza prin decizie sau, dupa caz, prin sentinta, ultima
hotarare sau acea parte din ultima hotarare cu privire la care exista
autoritate de lucru judecat.
Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data in apel
este supusa recursului.
Sectiunea II
Revizuirea
Art. 393
Hotararile supuse revizuirii
Hotararile judecatoresti definitive pot fi supuse revizuirii, atat cu
privire la latura penala cat si cu privire la latura civila.
Cand o hotarare priveste mai multe infractiuni sau mai multe persoane,
revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre faptuitori.
Art. 394
Cazurile de revizuire
Revizuirea poate fi ceruta cand:
a) s-au descoperit fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de
instanta la solutionarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a savarsit infractiunea de
marturie mincinoasa in cauza a carei revizuire se cere;
c) un inscris care a servit ca temei al hotararii a carei revizuire se cere
a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecata, procurorul ori persoana care a
efectuat acte de cercetare penala a comis o infractiune in legatura cu cauza a
carei revizuire se cere;
e) cand doua sau mai multe hotarari judecatoresti definitive nu se pot
concilia.
Cazul de la lit. a) constituie motiv de revizuire, daca pe baza faptelor
sau imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de achitare, de
incetare a procesului penal ori de condamnare.
Cazurile de la lit. b), c) si d) constituie motive de revizuire, daca au
dus la darea unei hotarari nelegale sau netemeinice.
In cazul prevazut de lit. e), toate hotararile care nu se pot concilia sunt
supuse revizuirii.
Art. 395
Dovedirea unor cazuri de revizuire
Situatiile care constituie cazurile de revizuire prevazute in art. 394 lit.
b), c) si d) se dovedesc prin hotarare judecatoreasca sau prin ordonanta procurorului,
daca prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
Cand organele aratate in alin. 1 nu pot sau nu au putut examina fondul
cauzei, situatiile mentionate se constata in procedura de revizuire.
Art. 396
Persoanele care pot cere revizuirea
Pot cere revizuirea:
a) oricare parte din proces, in limitele calitatii sale procesuale;
b) sotul si rudele apropiate ale condamnatului, chiar si dupa moartea
acestuia.
Procurorul poate din oficiu sa initieze procedura revizuirii.
Organele de conducere ale unitatilor la care se refera art. 145 din Codul
penal care au cunostinta despre vreo fapta sau imprejurare care ar motiva
revizuirea sunt obligate sa sesizeze pe procuror.
Art. 397
Cererea de revizuire
Cererea de revizuire se adreseaza procurorului de la parchetul de pe langa
instanta care a judecat cauza in prima instanta.
Cererea se face in scris, cu aratarea cazului de revizuire pe care se
intemeiaza si a mijloacelor de proba in dovedirea acestuia.
Daca cererea nu indeplineste conditiile aratate in alin. 2, procurorul
cheama persoana care a facut cererea in vederea completarii sau precizarii
acesteia.
Art. 398
Termenul de introducere a cererii
Cererea de revizuire in favoarea condamnatului se poate face oricand, chiar
dupa executarea pedepsei sau dupa moartea condamnatului.
Cererea de revizuire in defavoarea condamnatului, a celui achitat sau a
celui fata de care s-a incetat procesul penal, se poate face in termen de un
an, care curge:
a) in cazul prevazut in art. 394 lit. a), precum si in cazurile prevazute
la lit. b), c) si d) cand nu sunt constatate prin hotarare definitiva, de la
data cand faptele sau imprejurarile au fost cunoscute de persoana care face
cererea;
b) in cazurile prevazute in art. 394 lit. b), c) si d), daca sunt
constatate prin hotarare definitiva, de la data cand hotararea a fost cunoscuta
de persoana care face cererea.
Dispozitiile din alineatul precedent se aplica si in cazul cand procurorul
se sesizeaza din oficiu.
Revizuirea in defavoarea inculpatului nu se poate face cand a intervenit o
cauza care impiedica punerea in miscare a actiunii penale sau continuarea
procesului penal.
Art. 399
Efectuarea actelor de cercetare
Dupa introducerea cererii de revizuire procurorul asculta, daca este cazul,
potrivit art. 397 alin. 3, persoana care solicita revizuirea. In cazul cand
este necesara efectuarea de cercetari pentru a verifica temeinicia cererii de
revizuire, procurorul dispune aceasta prin ordonanta.
Totodata, procurorul cere, daca este necesar, dosarul cauzei.
Pentru efectuarea actelor de cercetare procurorul poate delega organul de
cercetare penala. Dispozitiile art. 217 alin. ultim sunt aplicabile.
Termenul de efectuare a actelor de cercetare este de 2 luni si curge de la
data introducerii cererii de revizuire.
Dupa efectuarea cercetarilor, procurorul inainteaza intregul material
impreuna cu concluziile sale instantei competente.
Art. 400
Suspendarea executarii
In tot timpul efectuarii actelor de cercetare, procurorul ierarhic superior
poate dispune suspendarea executarii hotararii, in limitele cererii de
revizuire.
Art. 401
Instanta competenta
Competenta sa judece cererea de revizuire este instanta care a judecat
cauza in prima instanta. Cand temeiul cererii de revizuire consta in existenta
unor hotarari ce nu se pot concilia, competenta se determina potrivit
dispozitiilor art. 35.
Art. 402
Masuri premergatoare
La primirea lucrarilor trimise de procuror, presedintele instantei fixeaza
termen de judecata pentru examinarea cererii de revizuire, in vederea admiterii
in principiu, dispunand citarea partilor interesate.
Cand persoana in favoarea sau defavoarea careia s-a cerut revizuirea se
afla in stare de detinere, chiar intr-o alta cauza, presedintele dispune
incunostintarea acestei persoane despre termen si ia masuri pentru desemnarea
unui aparator din oficiu.
Persoana arestata este adusa la judecata numai daca instanta considera
necesar.
Art. 403
Admiterea in principiu
Instanta, ascultand concluziile procurorului si ale partilor, examineaza
daca cererea de revizuire este facuta in conditiile prevazute de lege si daca
din probele stranse in cursul cercetarii efectuate de procuror rezulta date
suficiente pentru admiterea in principiu. Instanta poate verifica oricare
dintre probele pe care se intemeiaza cererea sau poate, cand este necesar, sa
administreze probe noi.
Persoanele prevazute in art. 394 lit. b) si d) nu pot fi ascultate ca
martori in cauza supusa revizuirii.
Instanta, in baza celor constatate, dispune prin incheiere admiterea in
principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinta, respingerea acesteia.
Cand cererea de revizuire a fost facuta pentru un condamnat decedat, sau
cand condamnatul care a facut cererea ori in favoarea caruia s-a facut
revizuirea a decedat dupa introducerea cererii, prin derogare de la
dispozitiile art. 10 alin. 1 lit. g) procedura de revizuire isi va urma cursul,
iar in cazul admiterii in principiu, dupa rejudecarea cauzei, instanta va
hotari potrivit dispozitiilor din art. 13 alin. 2 si 3 care se aplica in mod
corespunzator.
Art. 404
Masurile care pot fi luate dupa admiterea in principiu
O data cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, precum si in tot
cursul judecarii din nou a cauzei, instanta poate mentine suspendarea acordata
de procuror, ori poate suspenda motivat, in totul sau in parte, executarea
hotararii supuse revizuirii.
Instanta poate de asemenea lua oricare dintre masurile preventive, daca
sunt intrunite conditiile legale.
In cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenta
unor hotarari ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotarari au fost
pronuntate se reunesc in vederea rejudecarii.
Art. 405
Rejudecarea
Rejudecarea cauzei dupa admiterea in principiu a cererii de revizuire se
face potrivit regulilor de procedura privind judecarea in prima instanta.
Instanta, daca gaseste necesar, administreaza din nou probele care au fost
efectuate in cursul primei judecati sau cu ocazia admiterii in principiu a
cererii de revizuire.
Art. 406
Solutiile dupa rejudecare
Instanta, daca constata ca cererea de revizuire este intemeiata, anuleaza
hotararea in masura in care a fost admisa revizuirea sau hotararile care nu se
pot concilia si pronunta o noua hotarare potrivit dispozitiilor art. 345 - 353,
care se aplica in mod corespunzator.
De asemenea, dispozitiile art. 373 se aplica in mod corespunzator.
Totodata, instanta dispune, daca este cazul, restituirea amenzii platite si
a averii confiscate, precum si a cheltuielilor judiciare pe care cel in
favoarea caruia s-a admis revizuirea nu era tinut sa le suporte, iar pentru cei
condamnati la pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca, restituirea
cotei facuta venit la bugetul de stat si calcularea ca vechime si continuitate
in munca a duratei pedepsei executate.
Daca instanta constata ca cererea de revizuire este neintemeiata, o
respinge.
Art. 407
Calea de atac
Sentintele instantei de revizuire, date potrivit art. 403 alin. 3 si art.
406 alin. 1, sunt supuse acelorasi cai de atac ca si hotararile la care se
refera revizuirea, iar deciziile date in apel sunt supuse recursului.
Art. 408
Revizuirea dispozitiilor civile
Regulile cuprinse in prezenta sectiune se aplica in mod corespunzator si in
ce priveste revizuirea hotararii penale cu privire la latura civila.
Sectiunea III
Recursul in anulare si recursul in interesul legii
Art. 409
Recursul in anulare
Procurorul general, din oficiu sau la cererea ministrului justitiei, poate
ataca cu recurs in anulare la Curtea Suprema de Justitie orice hotarare
definitiva.
Art. 410
Cazurile in care se poate face recurs in anulare.
Hotararile definitive de condamnare, achitare si incetare a procesului
penal pot fi atacate cu recurs in anulare in urmatoarele cazuri:
I. Cazurile in care recursul are efect cu privire la situatia partilor din
proces:
1. instanta nu s-a pronuntat asupra unei fapte retinute in sarcina
inculpatului prin actul de sesizare;
2. cand nu sunt intrunite elementele constitutive ale unei infractiuni sau
cand instanta a pronuntat o hotarare de condamnare pentru o alta fapta decat
cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecata, cu exceptia cazurilor
prevazute in art. 334 - 337;
3. cand inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevazuta
de legea penala;
4. cand s-au aplicat pedepse gresit individualizate in raport cu
prevederile art. 72 din Codul penal sau in alte limite decat cele prevazute de
lege;
5. cand persoana condamnata a fost mai inainte judecata in mod definitiv
pentru aceeasi fapta sau daca exista o cauza de inlaturare a raspunderii
penale, pedeapsa a fost gratiata ori a intervenit decesul inculpatului;
6. cand, in mod gresit, inculpatul a fost achitat pentru motivul ca fapta
savarsita de el nu este prevazuta de legea penala sau cand, in mod gresit, s-a
dispus incetarea procesului penal pentru motivul ca exista autoritate de lucru
judecat sau o cauza de inlaturare a raspunderii penale ori ca a intervenit
decesul inculpatului;
7. cand faptei savarsite i s-a dat o gresita incadrare juridica;
7^1. cand hotararea este contrara legii sau cand prin hotarare s-a facut o
gresita aplicare a legii de natura sa influenteze solutia procesului;
8. cand s-a comis o eroare grava de fapt;
9. cand judecatorii de fond au comis un exces de putere, in sensul ca au
trecut in domeniul altei puteri constituite in stat.
II. Cazurile in care recursul poate fi declarat numai in favoarea
condamnatului:
1. nu au fost respectate dispozitiile privind competenta dupa materie sau
dupa calitatea persoanei;
2. instanta nu a fost sesizata legal;
3. instanta nu a fost compusa potrivit legii ori s-au incalcat prevederile
art. 292 alin. 2 sau a existat un caz de incompatibilitate;
4. sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea
prevede altfel;
5. judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului,
cand aceasta era obligatorie, potrivit legii;
5^1. judecata a avut loc fara citarea legala a partilor sau cu procedura de
citare neindeplinita;
6. judecata a avut loc in lipsa aparatorului, cand prezenta acestuia era
obligatorie;
7. judecata s-a facut fara efectuarea anchetei sociale, in cauzele cu
infractori minori;
8. cand nu a fost efectuata expertiza psihiatrica a inculpatului in
cazurile si in conditiile prevazute in art. 117 alin. 1 si 2;
9. instanta a admis o cale de atac neprevazuta de lege sau introdusa
tardiv.
Hotararile definitive, altele decat cele prevazute in alin. 1, pot fi
atacate cu recurs in anulare numai daca sunt contrare legii.
Instanta, solutionand recursul in anulare, verifica hotararile atacate sub
aspectul tuturor motivelor de casare prevazute in alineatele precedente,
punandu-le in prealabil in discutia partilor.
Art. 411
Termenul de declarare
Recursul in anulare in favoarea celui condamnat poate fi declarat oricand,
chiar dupa moartea acestuia, cu privire la latura penala, iar cu privire la
latura civila, numai daca solutionarea acesteia se rasfrange asupra laturii
penale.
Dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazul cand recursul in
anulare se face in favoarea persoanei fata de care s-a incetat procesul penal.
In celelalte cazuri, recursul in anulare poate fi declarat numai in termen
de un an de la data cand hotararea a ramas definitiva.
Instantele de judecata sunt obligate ca in termen de 10 zile de la primirea
cererii parchetului sa trimita spre examinare dosarele in care hotararile sunt
definitive sau, dupa caz, sa comunice, in acelasi termen, situatia judiciara a
acestora.
Art. 412
Suspendarea executarii
Procurorul general poate dispune suspendarea executarii hotararii inainte
de introducerea recursului in anulare.
Dupa sesizarea Curtii Supreme de Justitie, aceasta poate dispune
suspendarea executarii hotararii atacate sau sa revina asupra suspendarii
acordate.
Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul in care cel
condamnat a inceput executarea pedepsei.
Aducerea la indeplinire a dispozitiilor de suspendare a executarii
hotararii se face prin instanta de executare.
Art. 412^1
Extinderea recursului in anulare
Judecand recursul in anulare, instanta examineaza cauza prin extindere si
cu privire la partile la care acesta nu se refera, putand hotari si in privinta
lor, fara a crea acestor parti o situatie mai grea.
Art. 413
Citarea partilor
La judecarea recursului in anulare, declarat in defavoarea condamnatului, a
celui achitat sau fata de care s-a incetat procesul penal, partile se citeaza.
Daca recursul este declarat in favoarea condamnatului, partile se citeaza cand
Curtea Suprema de Justitie considera necesar, precum si in cazul cand s-ar
putea modifica despagubirile civile.
Partile prezente la judecarea recursului in anulare au dreptul la cuvant,
chiar daca nu au fost citate.
Art. 414
Retragerea recursului in anulare
Pana la inchiderea dezbaterilor, procurorul general poate retrage recursul
in anulare.
Retragerea recursului in anulare trebuie motivata.
Art. 414^1
Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare
Motivarea, judecarea si solutionarea recursului in anulare se fac potrivit
dispozitiilor din capitolul III, sectiunea II, care se aplica in mod
corespunzator si se completeaza cu dispozitiile din aceasta sectiune.
Cand condamnatul se gaseste in curs de executare a pedepsei, Curtea Suprema
de Justitie, admitand recursul in anulare si pronuntand casarea cu trimitere,
dispune asupra starii de libertate a acestuia.
Cand recursul in anulare este facut in favoarea unui condamnat decedat, sau
cand, dupa introducerea recursului in anulare, condamnatul in favoarea caruia a
fost facut recursul a decedat, prin derogare de la dispozitiile art. 10 alin. 1
lit. g), recursul va fi judecat, iar in caz de admitere, Curtea Suprema de
Justitie, pe baza lucrarilor din dosar, sau instanta de trimitere, cand a fost
necesara completarea probelor, va hotari potrivit dispozitiilor din art. 13
alin. 2 si 3, care se aplica in mod corespunzator.
Art. 414^2
Recursul in interesul legii
Procurorul general, direct, sau ministrul justitiei, prin intermediul
procurorului general, are dreptul, pentru a asigura interpretarea si aplicarea
unitara a legilor penale si de procedura penala pe intreg teritoriul tarii, sa
ceara Curtii Supreme de Justitie sa se pronunte asupra chestiunilor de drept
care au primit o solutionare diferita din partea instantelor de recurs.
Deciziile prin care se solutioneaza sesizarile se pronunta de Sectiile
Unite si se aduc la cunostinta instantelor de Ministerul Justitiei.
Solutiile se pronunta numai in interesul legii, nu au efect asupra
hotararilor judecatoresti examinate si nici cu privire la situatia partilor din
acele procese.
TITLUL III
EXECUTAREA HOTARARILOR PENALE
CAP. 1
DISPOZITII GENERALE
Art. 415
Hotarari executorii
Hotararile instantelor penale devin executorii la data cand au ramas
definitive.
Hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune aceasta.
Art. 416
Ramanerea definitiva a hotararii primei instante
Hotararile primei instante raman definitive:
1. la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa apelului si nici
recursului;
2. la data expirarii termenului de apel;
a) cand nu s-a declarat apel in termen;
b) cand apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;
3. la data retragerii apelului, daca aceasta s-a produs dupa expirarea
termenului de apel;
4. la data expirarii termenului de recurs in cazul hotararilor nesupuse
apelului sau daca apelul a fost respins:
a) cand nu s-a declarat recurs in termen;
b) cand recursul declarat a fost retras inauntrul termenului;
5. la data retragerii recursului declarat impotriva hotararilor mentionate
la pct. 4, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;
6. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat
impotriva hotararilor mentionate la pct. 4.
Art. 416^1
Ramanerea definitiva a hotararii instantei de apel
Hotararile instantei de apel raman definitive:
1. la data expirarii termenului de recurs;
a) cand apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare si nu s-a
declarat recurs in termen;
b) cand recursul declarat impotriva hotararii mentionate la lit. a) a fost
retras inauntrul termenului;
2. la data retragerii recursului declarat impotriva hotararii mentionate la
lit. a), daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs;
3. la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat
impotriva hotararii mentionate la lit. a).
Art. 417
Ramanerea definitiva a hotararii instantei de recurs
Hotararea instantei de recurs ramane definitiva la data pronuntarii
acesteia cand:
a) recursul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de
recurs, fara rejudecare;
b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea
recursului;
c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul
respingerii recursului.
Art. 418
Instanta de executare
Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de
judecata, la instanta de apel sau la instanta de recurs, se pune in executare
de catre prima instanta de judecata.
Hotararile pronuntate in prima instanta de catre Curtea Suprema de Justitie
se pun in executare, dupa caz, de Tribunalul Municipiului Bucuresti sau de
tribunalul militar teritorial cu sediul in Bucuresti.
Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare,
aceasta trimite de indata instantei de executare un extras din acea hotarare,
cu datele necesare punerii in executare.
Dispozitiile alineatelor precedente sunt aplicabile si in cazul hotararilor
nedefinitive, dar executorii.
Art. 419
Judecatorul delegat cu executarea
Instanta de executare deleaga pe unul din judecatorii sai, pentru
efectuarea punerii in executare.
Daca cu prilejul punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii
se iveste vreo nelamurire sau impiedicare, judecatorul delegat poate sesiza
instanta de executare, care va proceda potrivit dispozitiilor art. 460.
CAP. 2
PUNEREA IN EXECUTARE A HOTARARILOR
Sectiunea I
Punerea in executare a pedepselor principale
Art. 420
Punerea in executare a pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata
Pedeapsa inchisorii si pedeapsa detentiunii pe viata se pun in executare
prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de
instanta de executare, se intocmeste in trei exemplare si cuprinde: denumirea
instantei care a emis mandatul, data emiterii, datele privitoare la persoana
condamnatului prevazute in art. 70, numarul si data hotararii care se executa
si denumirea instantei care a pronuntat-o, pedeapsa pronuntata si textul de
lege aplicat, timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din
durata pedepsei, mentiunea daca cel condamnat este recidivist, ordinul de
arestare si de detinere, semnatura presedintelui, precum si stampila acelei
instante.
Art. 421
Trimiterea spre executare a mandatului
Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis se trimit
doua exemplare, dupa caz, organului de politie, comandantului locului de
detinere cand condamnatul este arestat, sau comandantului unitatii militare
unde face serviciul militar cel condamnat.
Art. 422
Executarea mandatului
Pe baza mandatului de executare organul de politie procedeaza la arestarea
condamnatului. Celui arestat i se inmaneaza un exemplar al mandatului si este
dus la locul de detinere cel mai apropiat, unde organul de politie preda
celalalt exemplar al mandatului de executare.
Dispozitiile art. 161 sunt aplicabile in mod corespunzator, obligatia de
incunostintare revenind organului de politie.
Daca persoana impotriva careia s-a emis mandatul nu este gasita, organul de
politie constata aceasta printr-un proces-verbal si ia masuri pentru darea in
urmarire. Un exemplar de pe procesul-verbal impreuna cu un exemplar al
mandatului de executare se trimit instantei care a emis mandatul.
Comandantul unitatii militare, primind mandatul de executare, inmaneaza un
exemplar condamnatului si ia masuri pentru trimiterea acestuia la locul de
executare a pedepsei.
Cand condamnatul se afla arestat, un exemplar al mandatului de executare i
se inmaneaza de catre comandantul locului de detinere.
Comandantul locului de detinere consemneaza intr-un proces-verbal data de
la care condamnatul a inceput executarea pedepsei.
O copie de pe procesul-verbal se trimite instantei de executare.
Art. 422^1
Punerea in executare a pedepsei inchisorii cu executarea la locul de munca
Pedeapsa inchisorii cu executarea la locul de munca se pune in executare
prin emiterea mandatului de executare. Mandatul se emite de instanta de
executare, se intocmeste in 4 exemplare si cuprinde, pe langa mentiunile
prevazute in art. 420, care se aplica in mod corespunzator, si urmatoarele
date: denumirea, sediul unitatii unde se executa pedeapsa, dispozitia de
executare a pedepsei catre conducerea unitatii si de retinere si varsare la
bugetul de stat a cotei prevazute de lege.
Art. 422^2
Trimiterea spre executare a mandatului si a dispozitivului hotararii
Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare emis, se trimite
cate un exemplar unitatii unde se va executa pedeapsa, condamnatului si
organului de politie din localitatea in care isi are sediul unitatea.
O copie de pe dispozitivul hotararii se trimite de instanta de executare
consiliului local in a carui raza teritoriala isi are domiciliul condamnatul.
Art. 423
Obiectii privind identitatea
Daca persoana fata de care se efectueaza executarea mandatului ridica
obiectii in ce priveste identitatea, se procedeaza potrivit dispozitiilor art.
153, care se aplica in mod corespunzator.
Art. 424
Abrogat.
Art. 425
Punerea in executare a amenzii penale
Persoana condamnata la pedeapsa amenzii este obligata sa depuna recipisa de
plata integrala a amenzii la instanta de executare, in termen de 3 luni de la
ramanerea definitiva a hotararii.
Cand cel condamnat se gaseste in imposibilitate de a achita integral amenda
in termenul prevazut in alineatul precedent, instanta de executare, la cererea
condamnatului, poate dispune esalonarea platii amenzii, pe cel mult 2 ani in
rate lunare.
In caz de neindeplinire a obligatiei in termenul aratat in alin. 1 sau de
neplata a unei rate, instanta de executare procedeaza la punerea in executare a
amenzii dupa cum urmeaza:
a) in cazul cand cel condamnat este salariat, membru cooperator sau
realizeaza alte venituri din munca, ori este pensionar, comunica unitatii care
face plata salariului sau a oricarui venit din munca ori organului care dispune
efectuarea platii pensiei, cuantumul amenzii de executat, precum si dispozitia
de a efectua retinerile in contul amenzii si a le varsa la bugetul de stat;
b) in cazul cand cel condamnat nu se gaseste in vreuna din situatiile
prevazute la lit. a), comunica organului financiar al consiliului local al
localitatii in care domiciliaza condamnatul un extras de pe acea parte din
dispozitiv care priveste aplicarea amenzii.
Daca in raport cu cuantumul amenzii si cu veniturile celui condamnat, in
cazurile prevazute la lit. a), rezulta ca amenda nu poate fi achitata in
intregime in termen de 2 ani, executarea acesteia se face si asupra altor
bunuri ale condamnatului.
In situatia prevazuta in alineatul precedent, instanta de executare
comunica organului financiar al consiliului local al localitatii in care
domiciliaza condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveste
aplicarea amenzii.
Sectiunea II
Punerea in executare a pedepselor complimentare
Art. 426
Interzicerea exercitiului unor drepturi
Pedeapsa interzicerii exercitiului unor drepturi se pune in executare prin
trimiterea de catre instanta de executare a unei copii de pe dispozitivul
hotararii, consiliului local in a carui raza isi are domiciliul condamnatul si
organului care supravegheaza exercitarea acestor drepturi.
Art. 427
Degradarea militara
Pedeapsa degradarii militare se pune in executare prin trimiterea de catre
instanta de executare a unei copii de pe hotarare, dupa caz, comandantului
unitatii militare din care a facut parte cel condamnat sau comandantului
centrului militar in raza caruia domiciliaza condamnatul.
Art. 428
Abrogat.
Sectiunea III
Punerea in executare a masurilor de siguranta
Art. 429
Obligarea la tratament medical
Masura de siguranta a obligarii la tratament medical luata printr-o
hotarare definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe
dispozitiv si a copiei de pe raportul medico-legal, directiei sanitare din
judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta
masura. Directia sanitara judeteana va comunica de indata persoanei fata de
care s-a luat masura obligarii la tratament medical, unitatea sanitara la care
urmeaza sa i se faca tratament.
Instanta de executare comunica persoanei fata de care s-a luat masura
obligarii la tratament medical, ca este obligata sa se prezinte de indata la
unitatea sanitara la care urmeaza sa i se faca tratamentul, atragandu-i-se
atentia ca in caz de nerespectare a masurii luate se va dispune internarea
medicala.
In cazul in care obligarea la tratament medical insoteste pedeapsa
inchisorii ori a detentiunii pe viata sau priveste o persoana aflata in stare
de detinere, comunicarea prevazuta in alin. 1 se face administratiei locului de
detinere.
Art. 430
Obligatii in legatura cu tratamentul medical
Unitatea sanitara la care faptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea
tratamentului medical este obligata sa comunice instantei:
a) daca persoana obligata la tratament s-a prezentat pentru a urma
tratamentul;
b) sustragerea de la efectuarea tratamentului dupa prezentare;
c) cand masura dispusa de instanta nu este sau nu mai este necesara, insa pentru
inlaturarea starii de pericol pe care o prezinta persoana obligata la tratament
este indicat un alt tratament;
d) daca pentru efectuarea tratamentului medical este necesara internarea
medicala.
In cazul cand unitatea sanitara nu se afla in raza teritoriala a instantei
care a dispus executarea, comunicarea prevazuta la lit. b) - d) se face
judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla unitatea sanitara.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica in mod corespunzator si in
cazul aratat in art. 429 alin. 3.
Art. 431
Inlocuirea tratamentului medical
Primind comunicarea, instanta de executare sau instanta prevazuta in art.
430 alin. 2, dupa ascultarea concluziilor procurorului, iar daca considera
necesar, si a celui interesat, dispune fie inlocuirea tratamentului, fie
internarea medicala.
O copie de pe hotararea definitiva a instantei prevazute in art. 430 alin.
2 se comunica instantei de executare.
Art. 432
Internarea medicala
Masura de siguranta a internarii medicale luata printr-o hotarare
definitiva se pune in executare prin comunicarea copiei de pe dispozitiv si a
unei copii de pe raportul medico-legal directiei sanitare din judetul pe
teritoriul caruia locuieste persoana fata de care s-a luat aceasta masura.
Art. 433
Obligatii in legatura cu internarea medicala
Directia sanitara este obligata sa efectueze internarea, incunostintand
despre aceasta instanta de executare.
Unitatea sanitara la care s-a facut internarea are obligatia, in cazul cand
considera ca internarea nu mai este necesara, sa incunostinteze judecatoria in
a carei raza teritoriala se gaseste unitatea sanitara.
Art. 434
Inlocuirea sau incetarea internarii medicale
Judecatoria, dupa primirea incunostintarii prevazute in art. 433 alin. 2,
ascultand concluziile procurorului, ale aparatorului si, daca gaseste necesar,
si ale persoanei internate, dispune fie incetarea internarii, fie inlocuirea
acesteia cu masura obligarii la tratament medical.
Incetarea sau inlocuirea masurii internarii poate fi ceruta si de persoana
internata sau de procuror. In aceste cazuri instanta cere avizul unitatii
sanitare unde se afla cel internat.
Daca cel internat nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.
O copie de pe hotararea definitiva prin care s-a dispus inlocuirea sau
incetarea internarii medicale se comunica instantei de executare.
Art. 435
Masuri de siguranta provizorii
In cazul in care masura obligarii la tratament medical sau a internarii
medicale a fost luata in mod provizoriu in cursul urmaririi penale sau
judecatii, punerea in executare se face de catre procuror sau de catre instanta
de judecata care a luat aceasta masura.
Dispozitiile prevazute in art. 430 - 434 se aplica in mod corespunzator.
Art. 436
Executarea altor masuri de siguranta
Masura de siguranta a interzicerii unei functii sau profesii si masura de
siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati se pun in executare
prin comunicarea unei copii de pe dispozitiv organului in drept sa aduca la
indeplinire aceste masuri si sa supravegheze respectarea lor.
Acest organ are indatorirea sa asigure executarea masurii luate si sa
sesizeze organul de urmarire penala in caz de sustragere de la executarea
masurii de siguranta.
Masura de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati poate
fi amanata sau intrerupta de organul care are indatorirea sa asigure executarea
acestei masuri, in caz de boala sau pentru orice alt motiv care justifica
amanarea sau intreruperea.
Art. 437
Revocarea masurilor de siguranta
Persoana cu privire la care s-a luat una din masurile prevazute in art. 113
- 116 din Codul penal poate cere instantei in a carei raza teritoriala
locuieste, revocarea masurii, cand temeiurile care au impus luarea acesteia au
incetat.
Revocarea poate fi ceruta si de procuror. Solutionarea cererii se face cu
citarea persoanei cu privire la care este luata masura, ascultandu-se si
concluziile aparatorului si procurorului.
Daca cel internat nu are aparator, i se asigura un avocat din oficiu.
Art. 438
Executarea expulzarii
Cand prin hotararea de condamnare la pedeapsa inchisorii s-a luat masura de
siguranta a expulzarii, se face mentiune in mandatul de executare a pedepsei
inchisorii ca la data liberarii, condamnatul sa fie predat organului de
politie, care va proceda la efectuarea expulzarii.
Daca masura expulzarii nu insoteste pedeapsa inchisorii, comunicarea in
vederea expulzarii se face organului de politie, imediat ce hotararea a ramas
definitiva.
Art. 439
Executarea confiscarii speciale
Masura de siguranta a confiscarii speciale luata prin ordonanta sau
hotarare se executa dupa cum urmeaza:
a) lucrurile confiscate se predau organelor in drept a le prelua sau
valorifica potrivit dispozitiilor legii;
b) cand s-a dispus distrugerea lucrurilor confiscate, aceasta se face in
prezenta, dupa caz, a procurorului sau judecatorului, intocmindu-se
proces-verbal care se depune la dosarul cauzei.
Sectiunea IV
Punerea in executare a dispozitiilor privind inlocuirea raspunderii penale
Art. 440
Inlocuirea raspunderii penale
In cazul inlocuirii raspunderii penale, executarea mustrarii si a mustrarii
cu avertisment se efectueaza conform art. 487, care se aplica in mod
corespunzator, iar executarea amenzii se efectueaza potrivit art. 442 si 443.
Art. 441
Abrogat.
Sectiunea IV^1
Punerea in executare a dispozitiilor prin care s-au aplicat sanctiunile
prevazute in art. 18^1 din Codul penal
Art. 441^1
Executarea sanctiunilor
Executarea mustrarii si a mustrarii cu avertisment se efectueaza conform
art. 487, care se aplica in mod corespunzator, iar executarea amenzii se
efectueaza potrivit art. 442 si 443.
Sectiunea V
Punerea in executare a amenzii judiciare si a cheltuielilor judiciare
avansate de stat
Art. 442
Amenzile judiciare
Amenda judiciara se pune in executare de catre organul judiciar care a
aplicat-o.
Punerea in executare se face prin trimiterea unui extras de pe acea parte
din dispozitiv care priveste aplicarea amenzii judiciare organului care,
potrivit legii, executa amenda penala.
Executarea amenzilor judiciare se face de organul aratat in alineatul
precedent.
Art. 443
Cheltuieli judiciare avansate de stat
Dispozitia din hotararea penala privind obligarea la plata cheltuielilor
judiciare avansate de stat se pune in executare potrivit art. 442 alin. 2.
Cand obligarea la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat s-a dispus
prin ordonanta, punerea in executare se face de procuror, aplicandu-se in mod
corespunzator dispozitiile art. 442 alin. 2.
Executarea cheltuielilor judiciare se face de catre organele care, potrivit
legii, executa amenda penala.
Sectiunea VI
Punerea in executare a dispozitiilor civile din hotarare
Art. 444
Restituirea lucrurilor si valorificarea celor neridicate
Cand prin hotararea penala s-a dispus restituirea unor lucruri care se afla
in pastrarea sau la dispozitia instantei de executare, restituirea se face de
catre judecatorul insarcinat cu executarea, prin remiterea acelor lucruri
persoanelor in drept. In acest scop, sunt incunostintate persoanele carora
urmeaza sa li se restituie lucrurile.
Daca in termen de 6 luni de la primirea incunostintarii, persoanele chemate
nu se prezinta a le primi, lucrurile trec in patrimoniul statului. Instanta
constata aceasta prin incheiere si dispune predarea lucrurilor organelor in
drept a le prelua sau valorifica potrivit dispozitiilor legii.
Daca restituirea lucrurilor nu s-a putut efectua, deoarece nu se cunosc
persoanele carora ar trebui sa le fie restituite si nimeni nu le-a reclamat in
termen de 6 luni de la ramanerea definitiva a hotararii, sunt aplicabile in mod
corespunzator dispozitiile alineatului precedent.
Cand restituirea lucrurilor a fost dispusa de catre procuror sau de catre
organul de cercetare penala, acesta procedeaza potrivit prevederilor din
alineatele precedente.
Art. 445
Inscrisurile declarate false
Dispozitia hotararii penale care declara un inscris ca fiind fals in totul
sau in parte se executa sau se pune in executare de catre judecatorul delegat.
Cand inscrisul declarat fals a fost anulat in totalitatea lui, se face
mentiune despre aceasta pe fiecare pagina, iar in caz de anulare partiala,
numai pe paginile care contin falsul.
Inscrisul declarat fals ramane la dosarul cauzei.
In cazul in care este necesar ca despre inscrisul declarat fals sa se faca
mentiune in scriptele unei unitati dintre cele la care se refera art. 145 din
Codul penal, i se trimite acesteia o copie de pe hotarare.
Instanta poate dispune, cand constata existenta unui interes legitim,
eliberarea unei copii, cu mentiunile aratate in alin. 2, de pe inscrisul sub
semnatura privata falsificat. In aceleasi conditii, instanta poate dispune
restituirea inscrisului oficial partial falsificat.
Art. 446
Despagubirile civile si cheltuielile judiciare
Dispozitiile din hotararea penala privitoare la despagubirile civile si la
cheltuielile judiciare cuvenite partilor se executa potrivit legii civile.
CAP. 3
ALTE DISPOZITII PRIVIND EXECUTAREA
Sectiunea I
Schimbari in executarea unor hotarari
Art. 447
Revocarea sau anularea suspendarii executarii pedepsei
Asupra revocarii sau anularii suspendarii conditionate a executarii
pedepsei prevazute in art. 83 ori in art. 85 din Codul penal sau a suspendarii
executarii pedepsei sub supraveghere prevazuta in art. 86^4 ori in art. 86^5
din Codul penal se pronunta, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanta
care judeca ori a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage
revocarea sau anularea.
Daca pana la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate
obligatiile civile prevazute in art. 84 sau cele prevazute in art. 86^4 alin. 1
din Codul penal, partea interesata sau procurorul sesizeaza instanta care a
pronuntat in prima instanta suspendarea, in vederea revocarii suspendarii
executarii pedepsei.
Art. 447^1
Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca
Revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca, in cazurile
prevazute in art. 86^9 si 86^10 din Codul penal, se dispune, dupa caz, de catre
instanta de executare sau de catre instanta corespunzatoare in a carei raza
teritoriala se afla unitatea unde se executa pedeapsa, ori de catre instanta
care judeca sau a judecat in prima instanta infractiunea ce ar putea atrage
revocarea sau anularea. Sesizarea instantei se face din oficiu, de catre
procuror, de unitate sau de organul de politie. In cazul prevazut in art. 86^9
alin. 4, instanta poate fi sesizata si de catre cel condamnat.
Art. 448
Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata
Inlocuirea pedepsei detentiunii pe viata cu pedeapsa inchisorii se dispune,
din oficiu sau la cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta
de executare, iar daca cel condamnat se afla in stare de detinere, de catre
instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere.
Hotararea de inlocuire, ramasa definitiva, se pune in executare potrivit
dispozitiilor art. 420 - 423.
Art. 449
Alte modificari de pedepse
Pedeapsa pronuntata poate fi modificata, daca la punerea in executare a
hotararii sau in cursul executarii pedepsei se constata, pe baza unei alte
hotarari definitive, existenta vreuneia dintre urmatoarele situatii:
a) concursul de infractiuni;
b) recidiva;
c) acte care intra in continutul aceleiasi infractiuni.
Instanta competenta sa dispuna asupra modificarii pedepsei este instanta de
executare a ultimei hotarari sau, in cazul cand cel condamnat se afla in stare
de detinere ori in executarea pedepsei la locul de munca, instanta
corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau, dupa
caz, unitatea unde se executa pedeapsa.
Sesizarea instantei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui
condamnat.
Art. 449^1
Inlocuirea pedepsei amenzii
Inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevazut in art. 63^1 din Codul penal
se dispune de instanta de executare.
Sesizarea instantei se face din oficiu sau de catre organul care, potrivit
legii, executa amenda.
Art. 450
Liberarea conditionata
Liberarea conditionata se dispune, la cererea sau la propunerea facuta
potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor, de catre
judecatoria in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere, iar in cazul
prevazut in art. 62 alin. 3 din Codul penal, de catre tribunalul militar in a
carui raza teritoriala se afla inchisoarea militara.
Cand instanta constata ca nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea
liberarii conditionate, prin hotararea de respingere fixeaza termenul dupa
expirarea caruia propunerea sau cererea va putea fi reinnoita, termen care nu
poate fi mai mare de un an.
Instantele prevazute in alin. 1 se pronunta si asupra revocarii liberarii
conditionate, in cazul cand instanta care a judecat pe condamnat pentru o alta
infractiune nu s-a pronuntat in aceasta privinta.
Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile. Apelul si recursul
declarate de procuror sunt suspensive de executare.
Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa
comunice locului de detinere copie de pe dispozitivul prin care s-a dispus
revocarea liberarii conditionate.
Art. 450^1
Incetarea executarii pedepsei la locul de munca
Incetarea executarii pedepsei la locul de munca se dispune de judecatoria
in a carei raza teritoriala se afla unitatea unde condamnatul executa pedeapsa.
Dispozitiile art. 450 alin. 2, 3 si 4 se aplica in mod corespunzator.
Instanta in fata careia hotararea a ramas definitiva este obligata sa
comunice unitatii unde se executa pedeapsa, precum si organului de politie din
localitatea in care isi are sediul unitatea, copie de pe dispozitivul prin care
s-a dispus incetarea executarii pedepsei.
Art. 451
Inlocuirea executarii pedepsei pentru militari
Inlocuirea executarii pedepsei inchisorii cu executarea in inchisoare militara,
in cazul condamnatilor care au devenit militari in termen in cursul judecatii
la o instanta civila, precum si pentru cei care au devenit militari in termen
dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, se dispune de catre
tribunalul militar in a carui raza teritoriala se gaseste unitatea militara din
care face parte cel condamnat, la sesizarea comandantului.
Inlocuirea executarii pedepsei intr-o inchisoare militara, cu executarea
intr-un loc de detinere, in cazul condamnatilor care au fost trecuti in rezerva
inainte de inceperea executarii pedepsei, se dispune de catre instanta
prevazuta la alineatul precedent, din oficiu sau la sesizarea comandantului
unitatii militare din care facea parte cel condamnat.
Art. 452
Reducerea pedepsei pentru militari
Reducerea pedepsei ce se executa in inchisoare militara in cazul si in
conditiile prevazute in art. 62 alin. 2 din Codul penal se face la sesizarea
comandantului acelei inchisori.
Instanta competenta sa reduca pedeapsa este tribunalul militar in a carui
raza teritoriala se afla inchisoarea militara.
Sectiunea II
Amanarea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata
Art. 453
Cazurile de amanare
Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi amanata
in urmatoarele cazuri:
a) cand se constata pe baza unei expertize medico-legale ca cel condamnat
sufera de o boala care il pune in imposibilitate de a executa pedeapsa. In
acest caz, executarea pedepsei se amana pana cand condamnatul se va gasi in
situatia de a putea executa pedeapsa;
b) cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an. In
aceste cazuri, executarea pedepsei se amana pana la incetarea cauzei care a
determinat amanarea;
c) cand din cauza unor imprejurari speciale executarea imediata a pedepsei
ar avea consecinte grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care
lucreaza. In acest caz, executarea poate fi amanata cel mult 3 luni si numai o
singura data.
Cererea de amanare a executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe
viata poate fi facuta de procuror, de condamnat, de persoanele aratate in art.
362 alineatul ultim, iar in cazul prevazut la lit. c) din prezentul articol, si
de catre conducerea unitatii la care lucreaza condamnatul.
Dispozitiile prezentului articol se aplica si in cazul celui condamnat la
executarea pedepsei la locul de munca. In situatia prevazuta la lit. b),
executarea pedepsei poate fi amanata pe perioada stabilita de normele legale cu
privire la concediul ce se acorda salariatelor inainte si dupa nastere.
Art. 454
Instanta competenta
Instanta competenta sa se pronunte asupra acordarii amanarii executarii
pedepsei este instanta de executare.
Instanta de executare tine evidenta amanarilor acordate si la expirarea
termenului ia masuri pentru emiterea mandatului de executare, iar daca mandatul
a fost emis, ia masuri pentru aducerea lui la indeplinire.
Sectiunea III
Intreruperea executarii pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata
Art. 455
Cazurile de intrerupere
Executarea pedepsei inchisorii sau a detentiunii pe viata poate fi
intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453, la cererea
persoanelor aratate in alin. 2 al aceluiasi articol.
Art. 456
Instanta competenta
Instanta competenta sa dispuna asupra intreruperii executarii pedepsei este
instanta de executare sau instanta in a carei raza teritoriala se afla locul de
detinere sau, dupa caz, unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca,
corespunzatoare in grad instantei de executare.
Art. 457
Evidenta intreruperii executarii pedepsei
Instanta care a acordat intreruperea comunica de indata aceasta masura
locului de detinere sau, dupa caz, unitatii unde condamnatul executa pedeapsa
si organului de politie, iar daca intreruperea a fost acordata de instanta in a
carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea, aceasta comunica
masura luata si instantei de executare.
Instanta de executare, administratia locului de detinere si unitatea unde
condamnatul executa pedeapsa tin evidenta intreruperilor acordate. Daca la
expirarea termenului de intrerupere cel condamnat la pedeapsa inchisorii nu se
prezinta la locul de detinere, administratia trimite de indata o copie de pe
mandatul de executare organului de politie, in vederea executarii. Pe copia
mandatului de executare se mentioneaza si cat a mai ramas de executat din
durata pedepsei. Daca, la expirarea termenului de intrerupere, cel condamnat la
pedeapsa inchisorii cu executare la locul de munca nu se prezinta la unitate,
aceasta instiinteaza de indata instanta de executare.
Administratia locului de detinere sau unitatea comunica instantei de
executare data la care a reinceput executarea pedepsei.
Timpul cat executarea a fost intrerupta nu se socoteste in executarea
pedepsei.
Sectiunea IV
Inlaturarea sau modificarea pedepsei
Art. 458
Intervenirea unei legi penale noi
Cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare intervine o lege
ce nu mai prevede ca infractiune fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea,
ori o lege care prevede o pedeapsa mai usoara decat cea care se executa ori
urmeaza a se executa, instanta ia masuri pentru aducerea la indeplinire, dupa
caz, a dispozitiilor art. 12, 14 si 15 din Codul penal.
Aplicarea dispozitiilor din alineatul precedent se face din oficiu sau la
cererea procurorului ori a celui condamnat, de catre instanta de executare, iar
daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre instanta corespunzatoare
in grad in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau unitatea unde
condamnatul executa pedeapsa la locul de munca.
Art. 459
Amnistia si gratierea
Aplicarea amnistiei, cand intervine dupa ramanerea definitiva a hotararii,
precum si aplicarea gratierii se fac de catre un judecator de la instanta de
executare, iar daca cel condamnat se afla in executarea pedepsei, de catre un
judecator de la instanta corespunzatoare in a carei raza teritoriala se afla
locul de detinere sau unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca.
CAP. 4
DISPOZITII COMUNE
Art. 460
Procedura la instanta de executare
Cand rezolvarea situatiilor reglementate in prezentul titlu este data in
competenta instantei de executare, presedintele dispune citarea partilor
interesate si ia masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu, in cazurile
prevazute in art. 171.
Condamnatul arestat este adus la judecata numai in cazul cand i s-ar putea
agrava situatia sau cand instanta considera necesara prezenta acestuia.
Participarea procurorului este obligatorie.
Dupa concluziile procurorului si ascultarea partilor, instanta se pronunta
prin sentinta.
Dispozitiile cuprinse in partea speciala, titlul II, care nu sunt contrare
dispozitiilor din acest capitol, se aplica in mod corespunzator.
Dispozitiile alineatelor precedente se aplica si in cazul in care
rezolvarea uneia din situatiile reglementate in prezentul titlu este data in
competenta instantei in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau
unitatea unde cel condamnat executa pedeapsa. Solutia se comunica instantei de
executare.
Art. 461
Contestatia la executare
Contestatia contra executarii hotararii penale se poate face in urmatoarele
cazuri:
a) cand s-a pus in executare o hotarare care nu era definitiva;
b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea
prevazuta in hotararea de condamnare;
c) cand se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa
sau vreo impiedicare la executare;
d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea sau orice alta cauza de
stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in
cursul executarii.
In cazurile prevazute la lit. a), b) si d) contestatia se face, dupa caz,
la instanta prevazuta in alin. 1 sau 6 al art. 460, iar in cazul prevazut la
lit. c), la instanta care a pronuntat hotararea ce se executa.
Contestatia impotriva actelor de executare privind confiscarea averii se
solutioneaza de instanta civila, potrivit legii civile.
Art. 462
Rezolvarea contestatiei
Procedura de rezolvare a contestatiei la executare este cea prevazuta in
art. 460.
In cazul aratat in art. 461 lit. d), daca din hotararea pusa in executare
nu rezulta datele si situatiile de existenta carora depinde solutionarea
contestatiei, constatarea acestora se face de catre instanta competenta sa
judece contestatia.
Art. 463
Contestatia privitoare la dispozitiile civile
Contestatia privitoare la executarea dispozitiilor civile ale hotararii se
face, in cazurile prevazute in art. 461 lit. a) si b), la instanta de executare
prevazuta in art. 460, iar in cazul prevazut in art. 461 lit. c), la instanta
care a pronuntat hotararea ce se executa.
Procedura de rezolvare a acestei contestatii este cea prevazuta in art. 460
alin. 1 si 2.
Contestatia impotriva actelor de executare se solutioneaza de catre
instanta civila potrivit legii civile.
Art. 464
Contestatia privitoare la amenzile judiciare
Contestatia contra executarii amenzilor judiciare se solutioneaza de catre
instanta care le-a pus in executare.
TITLUL IV
PROCEDURI SPECIALE
CAP. 1
URMARIREA SI JUDECAREA UNOR INFRACTIUNI FLAGRANTE
Art. 465
Infractiunea flagranta
Este flagranta infractiunea descoperita in momentul savarsirii sau imediat
dupa savarsire.
Este de asemenea considerata flagranta si infractiunea al carei faptuitor,
imediat dupa savarsire, este urmarit de persoana vatamata, de martorii oculari
sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii
infractiunii cu arme, instrumente sau orice alte obiecte de natura a-l
presupune participant la infractiune.
In cazurile de mai sus, orice persoana are dreptul sa prinda pe faptuitor
si sa-l conduca inaintea autoritatii.
Art. 466
Cazuri de aplicare a procedurii speciale
Infractiunile flagrante pedepsite prin lege cu inchisoare mai mare de 3
luni si de cel mult 5 ani, precum si formele agravate ale acestor infractiuni,
savarsite in municipii sau orase, in mijloace de transport in comun, balciuri,
targuri, porturi, aeroporturi sau gari, chiar daca nu apartin unitatilor
teritoriale aratate mai sus, precum si in orice loc aglomerat, se urmaresc si
se judeca potrivit dispozitiilor prevazute in acest capitol, care se
completeaza cu dispozitiile din prezentul cod.
Art. 467
Constatarea infractiunii
Organul de urmarire penala sesizat intocmeste un proces-verbal, in care
consemneaza cele constatate cu privire la fapta savarsita. In procesul-verbal
se consemneaza de asemenea declaratiile invinuitului si ale celorlalte persoane
ascultate.
Daca este cazul, organul de urmarire penala strange si alte probe.
Procesul-verbal se citeste invinuitului, precum si persoanelor care au fost
ascultate, carora li se atrage atentia ca pot completa declaratiile sau ca pot
face obiectii cu privire la acestea.
Procesul-verbal se semneaza de organul de urmarire penala, de invinuit si
de persoanele ascultate.
Art. 468
Retinerea si arestarea invinuitului sau a inculpatului
Invinuitul este retinut. Retinerea dureaza 24 de ore. La sesizarea
organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate emite mandat de
arestare a invinuitului.
Daca procurorul apreciaza ca sunt suficiente dovezi pentru punerea in
miscare a actiunii penale, da rechizitoriu prin care pune in miscare actiunea
penala si dispune trimiterea in judecata, emitand totodata mandat de arestare a
inculpatului.
Art. 469
Continuarea cercetarii de restituire
In cazul cand procurorul a emis mandat de arestare a invinuitului si a
restituit cauza, organul de cercetare este obligat sa continue cercetarea si sa
inainteze dosarul procurorului o data cu invinuitul, cel mai tarziu in 3 zile
de la arestarea acestuia.
In cazul cand nu s-a putut efectua complet cercetarea in termenul aratat in
alineatul precedent, continuarea cercetarii penale se face potrivit
dispozitiilor procedurii obisnuite.
Art. 470
Verificarea lucrarilor de cercetare penala
Procurorul, primind dosarul, procedeaza la verificarea lucrarilor urmaririi
penale si se pronunta in cel mult 2 zile de la primire, putand dispune
trimiterea in judecata, scoaterea de sub urmarire sau incetarea urmaririi
penale, potrivit art. 262, ori restituirea cauzei potrivit art. 265.
Cand procurorul dispune trimiterea in judecata, intocmeste rechizitoriu,
emite impotriva inculpatului mandat de arestare si inainteaza de indata
instantei de judecata dosarul cauzei.
Daca procurorul restituie cauza pentru completarea sau refacerea urmaririi
penale, urmarirea se efectueaza potrivit procedurii obisnuite. Dispozitiile
art. 267 si 268 se aplica in mod corespunzator.
Art. 471
Instanta competenta
Competenta de judecata in cauzele privitoare la infractiunile flagrante
prevazute in art. 466 este cea obisnuita.
Pentru municipiile impartite in sectoare, ministrul justitiei poate desemna
una sau mai multe judecatorii care sa judece aceste cauze.
Art. 472
Masuri pregatitoare
Presedintele instantei fixeaza termenul de judecata, care nu poate depasi 5
zile de la data primirii dosarului, dispunand totodata aducerea cu mandat a
martorilor.
Inculpatul este adus la judecata. Celelalte parti nu se citeaza.
Participarea procurorului la judecata este obligatorie.
Instanta verifica daca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute in art.
466.
Cand instanta constata ca in cauza nu sunt intrunite aceste conditii,
judecata se face potrivit procedurii obisnuite.
Art. 473
Judecata in prima instanta
Instanta procedeaza la judecarea cauzei ascultand pe inculpat, martorii
prezenti, precum si persoana vatamata daca este de fata. Judecata se face pe
baza acestor declaratii si a lucrarilor din dosar.
Instanta poate dispune, din oficiu sau la cerere, administrarea de probe
noi, in care scop ia masurile corespunzatoare, pe care le aduce la indeplinire
in mod direct sau prin organele de politie.
Pentru administrarea probelor instanta poate acorda termene care in total
nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
Art. 474
Masuri cu privire la starea de libertate
Cand instanta se desesizeaza pentru incompetenta sau retine cauza pentru a
fi judecata potrivit procedurii obisnuite, ori amana judecarea cauzei potrivit
art. 473 alin. ultim, trebuie sa dispuna asupra starii de libertate a
inculpatului.
Art. 475
Hotararea instantei
Instanta este obligata sa se pronunte asupra cauzei in aceeasi zi in care
s-au incheiat dezbaterile, sau cel mai tarziu in urmatoarele 2 zile.
Inculpatul aflat in stare de detinere este adus la pronuntare.
Hotararea trebuie redactata in cel mult 24 de ore.
Cand inculpatul a fost pus anterior in libertate, daca instanta pronunta
pedeapsa inchisorii, poate dispune arestarea acestuia.
Instanta este obligata a dispune punerea in libertate a inculpatului
arestat, in cazurile prevazute in art. 350 alin. 2 si 3, care se aplica in mod
corespunzator.
Art. 476
Actiunea civila
Instanta examineaza actiunea civila numai daca persoana vatamata este
prezenta si se constituie parte civila, iar pretentiile acesteia pot fi
solutionate fara amanarea judecatii.
Daca persoana vatamata este o unitate dintre cele la care se refera art.
145 din Codul penal ori o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu
capacitate de exercitiu restransa, instanta examineaza actiunea civila chiar in
lipsa acestora si chiar daca nu s-au constituit parte civila, iar solutionarea
actiunii civile nu duce la amanarea cauzei.
Daca nu sunt intrunite conditiile alineatelor precedente, instanta rezerva
solutionarea actiunii civile pe calea unei actiuni separate, care este scutita
de taxe de timbru.
Art. 477
Apelul si recursul
Termenul de apel si cel de recurs sunt de 3 zile de la pronuntare.
Dosarul cauzei se inainteaza instantei de apel sau, dupa caz, instantei de
recurs in urmatoarele 24 de ore de la declararea apelului ori a recursului.
Judecarea in apel si in recurs se face de urgenta.
Art. 478
Cazul infractiunilor concurente, indivizibile sau conexe
In caz de concurs de infractiuni, cand procedura prevazuta in prezentul
capitol se aplica numai unora dintre infractiunile concurente, se procedeaza la
disjungere, urmarirea si judecarea infractiunilor facandu-se separat.
In caz de indivizibilitate sau conexitate, daca procedura prevazuta in
prezentul capitol se aplica numai unora dintre fapte ori unora dintre
infractori, iar disjungerea nu este posibila, urmarirea si judecata se fac
potrivit procedurii obisnuite.
Art. 479
Cazuri cand nu se aplica procedura speciala
Procedura prevazuta in prezentul capitol nu se aplica infractiunilor
savarsite de minori.
In cazul infractiunilor pentru care punerea in miscare a actiunii penale se
face numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate, daca acestea sunt
flagrante si savarsite in conditiile prevazute in art. 466, constatarea
savarsirii lor este obligatorie si se face potrivit art. 467. Procedura de
urmarire si judecare prevazuta in acest capitol se aplica numai in cazul
infractiunilor aratate in art. 279 alin. 2 lit. b) si c) si daca persoana
vatamata a introdus in termen de 24 de ore de la savarsirea infractiunii
flagrante plangerea prealabila la organul de urmarire penala. In acest scop,
persoana vatamata este chemata si intrebata de organul de urmarire penala daca
intelege sa faca plangere in termenul mai sus aratat.
CAP. 2
PROCEDURA IN CAUZELE CU INFRACTORI MINORI
Art. 480
Dispozitii generale
Urmarirea si judecarea infractiunilor savarsite de minori, precum si
punerea in executare a hotararilor privitoare la acestia, se fac potrivit
procedurii obisnuite, cu completarile si derogarile din prezentul capitol.
Art. 481
Persoanele chemate la organul de urmarire
Cand invinuitul sau inculpatul este un minor ce nu a implinit 16 ani, la
orice ascultare sau confruntare a minorului, daca organul de urmarire penala
considera necesar, citeaza pe delegatul autoritatii tutelare, precum si pe
parinti, iar cand este cazul, pe tutore, curator sau persoana in ingrijirea ori
supravegherea careia se afla minorul.
Citarea persoanelor prevazute in alineatul precedent este obligatorie la
efectuarea prezentarii materialului de urmarire penala.
Neprezentarea persoanelor legal citate la efectuarea actelor aratate in
alin. 1 si 2 nu impiedica efectuarea acelor acte.
Art. 482
Obligativitatea anchetei sociale
In cauzele cu infractori minori, organul de urmarire penala sau instanta de
judecata are obligatia sa dispuna efectuarea anchetei sociale.
Ancheta sociala consta in strangerea de date cu privire la purtarea pe care
minorul o are in mod obisnuit, la starea fizica si mintala a acestuia, la
antecedentele sale, la conditiile in care a fost crescut si in care a trait, la
modul in care parintii, tutorele sau persoana in ingrijirea careia se afla
minorul isi indeplinesc indatoririle fata de acesta si in general cu privire la
orice elemente care pot servi la luarea unei masuri sau la aplicarea unei
sanctiuni fata de minor.
Ancheta sociala se efectueaza de catre persoane desemnate de catre
autoritatea tutelara a consiliului local in a carui raza teritoriala
domiciliaza minorul.
Art. 483
Compunerea instantei
Cauzele in care inculpatul este minor se judeca potrivit regulilor de competenta
obisnuita, de judecatori desemnati de catre ministrul justitiei.
Instanta compusa potrivit dispozitiilor alineatului precedent ramane
competenta sa judece si face aplicarea dispozitiilor procedurale speciale
privitoare la minori, chiar daca intre timp inculpatul a implinit varsta de 18
ani.
Inculpatul care a savarsit infractiunea in timpul cand era minor este
judecat potrivit procedurii obisnuite, daca la data sesizarii instantei
implinise varsta de 18 ani.
Art. 484
Persoane chemate la judecarea minorilor
Judecarea cauzei privind o infractiune savarsita de un minor se face in
prezenta acestuia, cu exceptia cazului cand minorul s-a sustras de la judecata.
La judecarea cauzei se citeaza, in afara de parti, autoritatea tutelara si
parintii, iar daca este cazul, tutorele, curatorul sau persoana in ingrijirea
ori supravegherea careia se afla minorul, precum si alte persoane a caror
prezenta este considerata necesara de catre instanta.
Persoanele aratate in alineatul precedent au dreptul si indatorirea sa dea
lamuriri, sa formuleze cereri si sa prezinte propuneri in privinta masurilor ce
ar urma sa fie luate.
Neprezentarea persoanelor legal citate nu impiedica judecarea cauzei.
Art. 485
Desfasurarea judecatii
Sedinta in care are loc judecarea infractorului minor se desfasoara separat
de celelalte sedinte.
Sedinta nu este publica. La desfasurarea judecatii pot asista persoanele
aratate in articolul precedent, aparatorii partilor, precum si alte persoane cu
incuviintarea instantei.
Cand inculpatul este minor sub 16 ani, instanta dupa ce il asculta poate
dispune indepartarea lui din sedinta, daca apreciaza ca cercetarea
judecatoreasca si dezbaterile ar putea avea o influenta negativa asupra
minorului.
Art. 486
Inculpati minori cu majori
Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, dintre care unii minori si
altii majori, si nu este posibila disjungerea, instanta judeca in compunerea
prevazuta in art. 483 si dupa procedura obisnuita, aplicand insa cu privire la
inculpatii minori dispozitiile cuprinse in acest capitol.
Art. 487
Executarea mustrarii
In cazul cand s-a luat fata de minor masura educativa a mustrarii, aceasta
se executa de indata, in sedinta in care s-a pronuntat hotararea.
Cand din orice imprejurari masura mustrarii nu poate fi executata indata
dupa pronuntare, se fixeaza un termen pentru cand se dispune aducerea
minorului, citandu-se totodata parintii, ori daca este cazul, tutorele sau
curatorul ori persoana in ingrijirea sau supravegherea careia se afla minorul.
Art. 488
Punerea in executare a libertatii supravegheate
Cand instanta a luat fata de minor masura libertatii supravegheate, aceasta
masura se pune in executare chiar in sedinta in care este pronuntata, daca
minorul si persoana sau reprezentantul institutiei sau unitatii speciale careia
i s-a incredintat supravegherea sunt de fata.
Cand punerea in executare nu se poate face in aceeasi sedinta, se fixeaza
un termen pentru cand se dispune aducerea minorului si chemarea persoanelor
prevazute in alineatul precedent.
Art. 489
Revocarea si inlocuirea libertatii supravegheate
Revocarea masurii libertatii supravegheate pentru vreuna din cauzele
prevazute in art. 108 din Codul penal, cu exceptia cazului cand minorul a
savarsit din nou o infractiune, precum si inlocuirea libertatii supravegheate
se dispun de instanta care a pronuntat aceasta masura.
Art. 490
Internarea minorului
In cazul in care s-a luat fata de minor masura educativa a internarii
intr-un centru de reeducare, instanta poate dispune, prin aceeasi hotarare,
punerea in executare de indata a masurii luate. Punerea in executare se face
prin trimiterea unei copii de pe hotarare organului de politie de la locul unde
se afla minorul.
Organul de politie ia masuri pentru internarea minorului.
Copia de pe hotarare se preda centrului de reeducare in care minorul este
internat.
Centrul de reeducare comunica instantei efectuarea internarii.
Art. 491
Schimbari privind masura internarii
Liberarea minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major,
revocarea liberarii inainte de a deveni major, precum si ridicarea sau
prelungirea masurii internarii intr-un centru de reeducare se dispun din oficiu
sau la sesizare de judecatoria sau tribunalul care a judecat in prima instanta
pe minor.
Aceeasi instanta este competenta sa dispuna ridicarea, prelungirea sau
inlocuirea masurii internarii intr-un institut medical-educativ.
Art. 491^1
Amanarea sau intreruperea executarii masurii internarii
Executarea masurii educative a internarii intr-un centru de reeducare poate
fi amanata sau intrerupta in cazurile si in conditiile prevazute in art. 453 si
455.
Art. 492
Revocarea masurilor luate fata de minor
Revocarea sau mentinerea masurilor educative, precum si a masurii liberarii
minorului dintr-un centru de reeducare inainte de a deveni major, sau dintr-un
institut medical-educativ, cand minorul a savarsit din nou o infractiune, se
dispune de instanta competenta sa judece acea infractiune.
Art. 493
Dispozitii privind apelul si recursul
Dispozitiile art. 483 - 489 se aplica in mod corespunzator si la judecata
in instanta de apel si de recurs, in cauzele privitoare la infractiuni savarsite
de minori.
CAP. 3
PROCEDURA REABILITARII JUDECATORESTI
Art. 494
Instanta competenta
Competenta sa se pronunte asupra reabilitarii judecatoresti este fie
instanta care a judecat in prima instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea
pentru care se cere reabilitarea, fie instanta corespunzatoare in a carei raza
teritoriala domiciliaza condamnatul.
Art. 495
Cererea de reabilitare
Cererea de reabilitare judecatoreasca se face de condamnat, iar dupa
moartea acestuia, de sot sau de rudele apropiate. Sotul sau rudele apropiate
pot continua procedura de reabilitare pornita anterior decesului.
In cerere trebuie sa se mentioneze:
a) adresa condamnatului, iar cand cererea este facuta de alta persoana,
adresa acesteia;
b) condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost
pronuntata acea condamnare;
c) localitatile unde condamnatul a locuit si locurile de munca pe tot
intervalul de timp de la executarea pedepsei si pana la introducerea cererii,
iar in cazul cand executarea pedepsei a fost prescrisa, de la data ramanerii
definitive a hotararii si pana la introducerea cererii;
d) temeiurile cererii;
e) indicatii utile pentru identificarea dosarului si orice alte date pentru
solutionarea cererii.
La cerere se anexeaza actele din care reiese ca sunt indeplinite conditiile
reabilitarii.
Art. 496
Masuri premergatoare
Presedintele instantei, fixand termenul pentru solutionarea cererii de
reabilitare, dispune citarea petitionarului si a persoanelor a caror ascultare
o considera ca ar fi necesara, ia masuri pentru aducerea dosarului in care se
gaseste hotararea de condamnare si cere o copie de pe fisa cu antecedente
penale ale condamnatului.
Art. 497
Respingerea cererii pentru lipsa conditiilor de forma
Cererea de reabilitare se respinge pentru neindeplinirea conditiilor de
forma in urmatoarele cazuri:
a) cand a fost introdusa inainte de termenul legal;
b) cand lipseste mentiunea prevazuta in art. 495 alin. 2 lit. a) si
petitionarul nu s-a prezentat la termenul de infatisare;
c) cand lipseste vreuna din mentiunile prevazute in art. 495 alin. 2 lit.
b) - e) si petitionarul nu a completat cererea la prima infatisare si nici la
termenul ce i s-a acordat in vederea completarii.
In cazul prevazut la lit. a), cererea poate fi repetata dupa implinirea
termenului legal, iar in cazurile prevazute la lit. b) si c), oricand.
Art. 498
Solutionarea cererii
La termenul fixat instanta asculta persoanele citate, concluziile
procurorului si verifica daca sunt indeplinite conditiile cerute de lege pentru
admiterea reabilitarii. Cand din materialul aflat la dosar nu rezulta date
suficiente cu privire la indeplinirea conditiilor de reabilitare, instanta
dispune completarea materialului de catre persoana interesata, iar daca
considera necesar, cere de la organele competente relatii cu privire la
comportarea celui condamnat.
Art. 499
Situatii privind despagubirile civile
Cand condamnatul sau persoana care a facut cererea de reabilitare dovedeste
ca nu i-a fost cu putinta sa achite despagubirile civile si cheltuielile
judiciare, instanta, apreciind imprejurarile, poate dispune reabilitarea sau
poate sa acorde, in vederea solutionarii cererii, un termen pentru a achita in
intregime sau in parte suma datorata. Acest termen nu poate depasi 6 luni.
In caz de obligatie solidara, instanta fixeaza suma ce trebuie achitata, in
vederea reabilitarii, de condamnat sau de urmasii sai.
Drepturile acordate partii civile prin hotararea de condamnare nu se
modifica prin hotararea data asupra reabilitarii.
Art. 500
Suspendarea examinarii cererii
Daca inainte de solutionarea cererii de reabilitare a fost pusa in miscare
actiunea penala pentru o alta infractiune savarsita de condamnat, examinarea
cererii se suspenda pana la solutionarea definitiva a cauzei privitoare la noua
invinuire.
Art. 501
Apelul si recursul
Hotararea prin care instanta rezolva cererea de reabilitare este supusa
apelului, iar hotararea pronuntata de instanta de apel este supusa recursului.
Art. 502
Mentiuni despre reabilitare
Dupa ramanerea definitiva a hotararii de reabilitare, instanta dispune sa
se faca mentiune despre aceasta pe hotararea prin care s-a pronuntat
condamnarea pentru care s-a admis reabilitarea.
Art. 503
Anularea reabilitarii
Anularea reabilitarii se hotaraste la cererea procurorului, de catre
instanta prevazuta in art. 494.
Procedura prevazuta pentru solutionarea cererii de reabilitare se aplica in
mod corespunzator si pentru solutionarea cererii de anulare.
CAP. 4
REPARAREA PAGUBEI IN CAZUL CONDAMNARII SAU AL LUARII UNEI MASURI PREVENTIVE
PE NEDREPT
Art. 504
Cazuri care dau dreptul la reparatie
Orice persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de
catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a stabilit
prin hotarare definitiva ca nu a savarsit fapta imputata ori ca acea fapta nu
exista.
Are dreptul la repararea pagubei si persoana impotriva careia s-a luat o
masura preventiva, iar ulterior, pentru motivele aratate in alineatul
precedent, a fost scoasa de sub urmarire sau a fost achitata.
Nu are dreptul la repararea pagubei persoana care, in cursul urmaririi
penale sau al judecatii, cu intentie sau din culpa grava a stanjenit sau a
incercat sa stanjeneasca aflarea adevarului.
Persoanelor aratate in alin. 1 si 2, care inainte de arestare erau
incadrate in munca, li se calculeaza la vechimea in munca si timpul cat au fost
arestate, iar persoanelor aratate in alin. 1 li se calculeaza la vechimea in
munca si timpul cat au executat pedeapsa la locul de munca.
Art. 505
Actiunea pentru reparare
Actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita
potrivit art. 504, iar dupa moartea acesteia poate fi continuata sau pornita de
catre persoanele care se aflau in intretinerea sa.
Actiunea poate fi pornita in termen de un an de la ramanerea definitiva a
hotararii de achitare sau de la data ordonantei de scoatere de sub urmarire.
Art. 506
Instanta competenta
Pentru obtinerea reparatiei, persoana indreptatita se poate adresa
tribunalului in a carui raza teritoriala domiciliaza, chemand in judecata
civila statul.
Statul este citat prin Ministerul Finantelor.
Art. 507
Actiunea in regres
In cazul in care repararea pagubei a fost acordata potrivit dispozitiilor
art. 506, statul are actiune in regres impotriva aceluia care cu rea-credinta
sau din grava neglijenta a provocat situatia generatoare de daune.
CAP. 5
PROCEDURA IN CAZ DE DISPARITIE A INSCRISURILOR JUDICIARE
Art. 508
Constatarea disparitiei inscrisului
In cazul disparitiei unui dosar judiciar sau a unui inscris care apartine
unui astfel de dosar, organul de urmarire penala sau presedintele instantei la
care se gasea dosarul sau inscrisul intocmeste un proces-verbal prin care
constata disparitia si arata masurile care s-au luat pentru gasirea lui.
Pe baza procesului-verbal se procedeaza potrivit dispozitiilor prevazute in
prezentul capitol.
Art. 509
Obiectul procedurii speciale
Cand dosarul sau inscrisul disparut este reclamat de un interes justificat
si nu poate fi refacut potrivit procedurii obisnuite, procurorul prin ordonanta
sau instanta de judecata prin incheiere dispune, dupa caz, inlocuirea sau
reconstituirea dosarului ori inscrisului disparut.
Incheierea instantei se da fara citarea partilor, afara de cazul cand
instanta considera necesara chemarea acestora. Incheierea nu este supusa nici
unei cai de atac.
Art. 510
Efectuarea procedurii speciale
Inlocuirea sau reconstituirea se efectueaza de organul de urmarire penala
ori de instanta de judecata inaintea careia cauza se gaseste pendinte, iar in
cauzele definitiv solutionate, de instanta la care dosarul se gaseste in
conservare.
Cand constatarea disparitiei s-a facut de un organ de urmarire penala sau
de o instanta de judecata, altele decat cele aratate in alineatul precedent,
organul de urmarire penala sau instanta de judecata care a constatat disparitia
trimite organului de urmarire penala sau instantei de judecata competente toate
materialele necesare efectuarii inlocuirii ori reconstituirii inscrisului
disparut.
Art. 511
Inlocuirea inscrisului
Inlocuirea inscrisului disparut are loc atunci cand exista copii oficiale
de pe acel inscris. Organul de urmarire penala sau instanta de judecata ia
masuri pentru obtinerea copiei.
Copia obtinuta tine locul inscrisului original pana la gasirea acestuia.
Persoanei care a predat copia oficiala i se elibereaza o copie certificata
de pe aceasta.
Art. 512
Reconstituirea inscrisului
Cand nu exista o copie oficiala de pe inscrisul disparut, se procedeaza la
reconstituirea acestuia. Reconstituirea unui dosar se face prin reconstituirea
inscrisurilor pe care le continea.
In vederea reconstituirii pot fi folosite orice mijloace de proba.
Rezultatul reconstituirii se constata, dupa caz, prin ordonanta organului
de urmarire penala confirmata de procuror sau prin hotararea instantei data cu
citarea partilor.
Hotararea de reconstituire este supusa apelului, iar hotararea pronuntata
de instanta de apel este supusa recursului.
CAP. 6
ASISTENTA JUDICIARA INTERNATIONALA
Sectiunea I
Dispozitii generale
Art. 513
Modalitatile de reglementare
Conditiile de realizare a asistentei judiciare internationale in materie
penala sunt cele stabilite prin dispozitiile cuprinse in prezentul capitol,
afara de cazul in care prin conventii ori in lipsa acestora, pe baza de
reciprocitate, s-a stabilit altfel.
Sectiunea II
Comisia rogatorie
Art. 514
Comisia rogatorie in strainatate
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand socoteste
necesara efectuarea unui act procedural in strainatate, se adreseaza prin
comisie rogatorie organului de urmarire penala sau instantei judecatoresti din
strainatate, care are posibilitatea sa efectueze acel act.
Dispozitiile art. 134 sunt aplicabile.
Art. 515
Transmiterea comisiei rogatorii
Comisia rogatorie se inainteaza, dupa caz, procurorului general sau
ministrului justitiei, care la randul lor intervin la Ministerul Afacerilor
Externe pentru transmiterea comisiei rogatorii.
Art. 516
Valabilitatea actului efectuat
Actul procedural indeplinit in tara straina, potrivit legii acelei tari,
este valabil inaintea organelor judiciare romane.
Art. 517
Comisia rogatorie din strainatate
Organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate efectua comisii
rogatorii cerute de organe de urmarire penala ori de instante judecatoresti din
strainatate.
Cererea pentru efectuarea comisiei rogatorii se trimite de catre Ministerul
Afacerilor Externe, dupa caz, procurorului general ori ministrului justitiei,
care sesizeaza organul de urmarire penala sau instanta de judecata competenta.
Art. 518
Conditiile de prezentare a materialelor
Cererea de comisie rogatorie adresata unei autoritati straine, precum si
inscrisurile care o insotesc trebuie sa fie traduse si legalizate potrivit
regulilor privind inscrisurile oficiale ce urmeaza sa fie prezentate unor
autoritati din strainatate.
Sectiunea III
Recunoasterea hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine
Art. 519
Cazuri de recunoastere
Hotararile penale definitive pronuntate de instantele judecatoresti din
strainatate, precum si actele efectuate de organele judiciare penale din
strainatate, daca sunt de natura sa produca, potrivit legii penale romane, efecte
juridice penale, pot fi recunoscute.
Recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal
in curs, de catre procuror in faza de urmarire sau de catre instanta de
judecata in fata careia cauza este pendinte.
Recunoasterea hotararilor penale pronuntate de instantele judecatoresti din
strainatate sau a altor acte judiciare straine se poate face si pe cale
principala, de catre instanta de judecata sesizata in acest scop.
Art. 520
Conditiile de recunoastere
Recunoasterea hotararii sau a actelor judiciare straine are loc numai daca
sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) hotararea a fost pronuntata de o instanta competenta sau actul emana de
la un organ judiciar competent;
b) hotararea sau actul nu contravine ordinii publice din Romania;
c) hotararea sau actul judiciar poate produce efecte juridice in tara,
potrivit legii penale romane.
Indeplinirea conditiei prevazute la lit. a) se constata pe baza
certificarii autoritatii competente a statului strain.
Art. 521
Recunoasterea pe cale principala
Recunoasterea pe cale principala a hotararii judecatoresti si a actelor
judiciare straine se face la sesizarea procurorului, de catre judecatoria in a
carei raza teritoriala se afla condamnatul.
Condamnatul se citeaza, iar o data cu citatia i se comunica hotararea
straina impreuna cu actele ce o insotesc, in traducere romana.
Instanta, ascultand concluziile procurorului si declaratiile condamnatului,
daca constata ca sunt intrunite conditiile legale, recunoaste hotararea penala
straina si actele judiciare straine, iar in cazul cand pedeapsa pronuntata prin
acea hotarare nu a fost executata sau a fost executata numai in parte,
substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsa o pedeapsa corespunzatoare
potrivit legii penale romane.
Art. 522
Executarea dispozitiilor civile
Executarea dispozitiilor civile dintr-o hotarare judecatoreasca penala
straina se face potrivit regulilor prevazute pentru executarea hotararilor
civile straine.
Dispozitii finale
Art. 523
Termenii explicati in Codul penal
Termenii sau expresiile al caror inteles este anume explicat in Codul penal
au acelasi inteles si in Legea de procedura penala.
Art. 524
Prezentul cod intra in vigoare pe data de 1 ianuarie 1969.
NOTA:
Potrivit art. III din Legea nr. 141/1996, prevederile din prezentul cod
referitoare la pedeapsa complimentara a confiscarii averii, cu exceptia art.
406 alin. 3 si art. 461 alin. 3, se abroga.