DECIZIE   Nr. 486 din  2 decembrie 1997

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 105 din  6 martie 1998

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Viorel Mihai Ciobanu   - judecator
    Mihai Constantinescu   - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Victor Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, invocata de Rusti Ioan in Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 13 noiembrie 1997 si au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 25 noiembrie 1997 si apoi pentru data de 2 decembrie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti, prin Incheierea din 24 aprilie 1997, pronuntata in Dosarul nr. 3.298/1997, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a art. 278 din Codul de procedura penala, invocata de Rusti Ioan.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala contravin art. 21 din Constitutie, care garanteaza accesul liber la justitie, deoarece nu exista cale de atac impotriva ordonantei procurorului de scoatere de sub urmarirea penala.
    Exprimandu-si opinia in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, instanta subliniaza ca principiul liberului acces la justitie nu este contrazis de institutia plangerii impotriva masurilor si actelor de urmarire penala, in general, deci nici de aceea a plangerii contra actelor procurorului, in speta, a plangerii impotriva ordonantei de scoatere de sub urmarire penala, adresata procurorului ierarhic superior. Textul art. 278 din Codul de procedura penala, care reglementeaza o cale de atac specifica impotriva actelor procurorului, nu este neconstitutional, el nu interzice accesul liber la justitie in terminis.
    In acelasi timp, in opinia instantei, se arata ca, de lege ferenda, ar fi necesara introducerea unui text prin care sa se dea posibilitatea partii nemultumite de solutia procurorului ierarhic superior, data plangerii sale, sa o atace la instanta competenta sa solutioneze fondul cauzei. Aceasta solutie ar fi conforma prevederilor art. 125 din Constitutie, care consacra principiul infaptuirii justitiei de catre instantele judecatoresti, precum si principiilor consacrate in conventii internationale privitoare la drepturile omului, la care Romania este parte si care, potrivit art. 11 alin. (2) din legea fundamentala, fac parte din dreptul intern. O astfel de modificare a Codului de procedura penala ar corespunde principiului separatiei puterilor.
    In vederea solutionarii exceptiei de neconstitutionalitate, conform art. 24 alin. (1) al Legii nr. 47/1992, republicata, s-au solicitat puncte de vedere presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Comisia juridica, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului se arata ca textul art. 278 din Codul de procedura penala este constitutional, exceptia ridicata in fata instantei de judecata fiind nefondata.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca, din analiza prevederilor art. 278 din Codul de procedura penala, raportate la art. 21 din Constitutie, rezulta ca acestea sunt incomplete, dar nu sunt neconstitutionale.
    Presedintele Camerei Deputatilor nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, republicata, constata urmatoarele:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Potrivit dispozitiilor art. 278 din Codul de procedura penala, plangerea impotriva masurilor luate sau actelor efectuate de procuror se rezolva de prim-procurorul Parchetului, iar atunci cand masurile sau actele sunt ale acestuia, plangerea se rezolva de procurorul ierarhic superior. Impotriva solutiei date plangerii, de catre prim-procurorul sau de procurorul ierarhic superior, legea nu prevede nici o cale de atac. Or, fiind vorba de acte si masuri luate de procuror in cursul procesului penal, acestea trebuie sa fie supuse nu numai controlului ierarhic, in cadrul Ministerului Public, dar si controlului din partea instantelor judecatoresti. De aceea, persoana nemultumita de solutia data plangerii sale in cadrul Ministerului Public are dreptul, potrivit art. 21 din Constitutie, de a se adresa justitiei, pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, iar dispozitia alin. (2) al aceluiasi articol din legea fundamentala precizeaza ca: "Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept". Asa fiind, dispozitiile art. 278 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care inchid calea persoanei, nemultumite de solutia data plangerii sale de catre Ministerul Public, de a se adresa justitiei.
    Acest drept al persoanei este evident in cazul actelor prin care procurorul pune capat conflictului de drept penal, real sau aparent, cum sunt rezolutia de neincepere a urmaririi penale, art. 228 alin. 6 din Codul de procedura penala, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale, art. 11 pct. 1 lit. b) si c) din Codul de procedura penala. Fiind vorba de acte prin care se infaptuieste justitia, este firesc ca acestea sa fie verificate si confirmate ori infirmate de instantele judecatoresti, singurele autoritati prin a caror activitate se realizeaza justitia [art. 125 alin. (1) din Constitutie].
    Desigur, ar fi necesar o interventie a legiuitorului, prin care sa se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instantei de judecata competente, atunci cand este nemultumita de solutia data plangerii sale contra actelor procurorului.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate invocata de Rusti Ioan in Dosarul nr. 3.298/1997 al Judecatoriei Sectorului 3 Bucuresti si constata ca art. 278 din Codul de procedura penala este constitutional numai in masura in care nu opreste persoana nemultumita de solutionarea plangerii impotriva masurilor sau actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozitiilor date de acesta si care nu ajung in fata instantelor judecatoresti sa se adreseze justitiei in temeiul art. 21 din Constitutie, ce urmeaza sa se aplice in mod direct.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din 2 decembrie 1997.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
               prof. univ. dr. IOAN MURARU

                                    Magistrat asistent,
                                    Doina Suliman