DECIZIE   Nr. 145 din 14 iulie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 665 din 16 decembrie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Laurentiu Cristescu    - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Vasile Oaches Anghelescu in Dosarul nr. 7.389/1999 al Judecatoriei Focsani, judetul Vrancea.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 11 mai 2000 si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea la 6 iunie 2000, apoi la 13 iunie 2000, la 15 iunie 2000, la 27 iunie 2000, la 6 iulie 2000 si, in final, la 14 iulie 2000.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 18 noiembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 7.389/1999, Judecatoria Focsani a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpatul Vasile Oaches Anghelescu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia arata ca dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat incalca dreptul la aparare prevazut la art. 24 din Constitutie, precum si dispozitiile art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetatenilor in fata legii. Referindu-se la situatia sa, autorul exceptiei arata ca, fiind bolnav, nu se poate prezenta in instanta, iar avocatul pe care l-a angajat nu il poate reprezenta, deoarece pentru infractiunea de fals intelectual pentru care a fost trimis in judecata legea prevede pedeapsa cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani, iar conform art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, reprezentarea nu este posibila. Autorul mai mentioneaza ca, potrivit alineatului ultim al art. 174 din Codul de procedura penala, celelalte parti din procesul penal pot fi intotdeauna reprezentate, ceea ce constituie, in opinia autorului exceptiei, un tratament discriminatoriu pentru inculpat.
    Judecatoria Focsani, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece imposibilitatea aparatorului de a-l reprezenta pe inculpat nu rezulta din neconstitutionalitatea art. 174 din Codul de procedura penala. Aceste dispozitii trebuie sa fie interpretate ca o garantie procesuala de care beneficiaza inculpatul, reprezentarea sa in fata primei instante fiind permisa numai in cazul infractiunilor mai putin grave, fara consecinte deosebite pentru inculpat. Prevederile art. 174 din Codul de procedura penala nu contravin art. 24 din Constitutie, referitor la dreptul la aparare, ci constituie o garantie a acestui drept fundamental, fiind firesc ca inculpatul sa participe personal la judecata in prima instanta.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, sustine ca prezenta inculpatului la termenele la care se solutioneaza cauza constituie o garantie procesuala, iar nu o atingere a dreptului la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie. Conditiile de publicitate, oralitate si contradictorialitate in care are loc sedinta de judecata, pe de o parte, ofera inculpatului posibilitatea realizarii unei aparari adecvate, iar pe de alta parte, ofera instantei posibilitatea de a-si forma o convingere despre personalitatea inculpatului, fapt ce va contribui la individualizarea pedepsei de catre instanta. Totodata nu se poate sustine nici ideea ca prevederile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie. Reprezentarea inculpatului de catre avocat sau de catre o alta persoana in sedinta de judecata este permisa in cauzele in care fapta dedusa judecatii prezinta un pericol social mai redus, pedeapsa prevazuta de lege fiind amenda sau inchisoarea de cel mult un an, cand solutionarea cauzei se poate face si in lipsa acestuia. Se mai arata ca si Curtea Constitutionala, prin Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, precum si prin Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, s-a pronuntat in sensul ca "textul legal atacat constituie o garantie a acestor drepturi fundamentale, intrucat inculpatul nu este impiedicat sa fie asistat de un aparator, dar prezenta sa personala este socotita necesara si utila pentru lamurirea tuturor aspectelor in raport cu care instanta se poate pronunta". In consecinta, se arata ca dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala nu contravin nici dispozitiilor art. 16 alin. (1) si nici celor ale art. 24 din Constitutie.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Exceptia de neconstitutionalitate are ca obiect dispozitiile art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "In cursul judecatii inculpatul poate fi reprezentat:
    a) la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii in apel sau dupa casare de catre instanta de recurs, numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an;".
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale care ii interzic dreptul de a fi reprezentat in instanta de catre aparatorul ales, in conditiile in care, din cauza sanatatii, nu se poate prezenta personal la proces, sunt contrare prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum si prevederilor art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi.
    Textele constitutionale considerate ca fiind incalcate prin dispozitiile legale criticate sunt urmatoarele:
    Art. 24
    "(1) Dreptul la aparare este garantat.
    (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    1. Examinand aceste sustineri, Curtea Constitutionala retine ca s-a pronuntat in mai multe randuri asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, respingand de fiecare data aceste exceptii, fie ca fiind inadmisibile, fie ca fiind neintemeiate. Astfel, prin Decizia nr. 484 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, Curtea a respins ca fiind inadmisibila, in temeiul art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de aparatorul din oficiu al inculpatului, care, nefiind reprezentantul acestuia, nu avea calitatea de parte. Prin Decizia nr. 34 din 4 martie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 317 din 2 iulie 1999, Curtea a respins, de asemenea, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a acelorasi dispozitii, ridicata de aparatorul inculpatului in lipsa acestuia, decizia fiind adoptata insa, de aceasta data, cu opinia separata a 4 judecatori, care au considerat ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata de aparatorul inculpatului, chiar in cazul in care acesta, potrivit legii, nu poate fi reprezentat, trebuia sa fie examinata in fond, iar nu sa fie respinsa de plano, ca fiind inadmisibila. In fine, prin Decizia nr. 16 din 27 ianuarie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 278 din 20 iunie 2000, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, insa nu ca fiind inadmisibila, precum in deciziile anterioare, ci ca fiind neintemeiata, deci dupa examinarea ei in fond. Solutia Curtii s-a intemeiat, in principal, pe argumentul ca interzicerea reprezentarii inculpatului la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea ei dupa desfiintarea hotararii de catre instanta de apel sau de recurs, in cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, nu numai ca nu constituie o ingradire a dreptului constitutional al inculpatului la aparare, dar reprezinta chiar o garantie pentru realizarea acestui drept, intrucat ii creeaza inculpatului posibilitatea de a da explicatii instantei si de a-si dovedi nevinovatia. A fost inlaturata, de asemenea, obiectia privind incalcarea principiului egalitatii in drepturi, cu argumentul ca limitarea dreptului inculpatului de a fi reprezentat in cazurile prevazute de lege priveste pe toti destinatarii legii aflati in situatiile respective, fara discriminari. In esenta, prin decizia sa Curtea Constitutionala a solutionat conflictul dintre obligatia inculpatului de a fi prezent personal in instanta si dreptul acestuia la aparare in favoarea celei dintai.
    2. In cauza de fata inculpatul, autor al exceptiei, arata ca, fiind internat in spital si deci in imposibilitate de a se prezenta in instanta, a angajat un aparator, insa acesta nu il poate reprezenta, deoarece, el fiind trimis in judecata, intre altele, pentru infractiunea de fals intelectual, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de un an, potrivit dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) teza finala din Codul de procedura penala, reprezentarea inculpatului nu este permisa. Ridicand exceptia de neconstitutionalitate, el sustine ca dispozitia legala criticata este contrara prevederilor art. 24 din Constitutie, referitoare la dreptul la aparare, precum si ale art. 16 din Constitutie, privitoare la egalitatea in drepturi.
    Curtea retine ca, spre deosebire de exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala solutionate anterior, in cauza de fata autorul exceptiei invoca, in motivarea acesteia, imposibilitatea obiectiva a inculpatului de a se prezenta la judecarea cauzei, tragand concluzia ca interzicerea reprezentarii inculpatului apare ca o restrangere nejustificata a dreptului constitutional la aparare. Fata de aceasta situatie, argumentul folosit anterior pentru respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, in sensul ca dispozitia legala, care interzice reprezentarea inculpatului in instanta, constituie o garantie a dreptului la aparare al acestuia, apare ca discutabil. Inculpatul nu poate fi determinat sa se prezinte la judecarea cauzei sale prin instituirea unei obligatii pe care el nu o poate indeplini, iar interzicerea reprezentarii lui in instanta n-ar putea sa nu fie privita ca o incalcare a prevederilor art. 24 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat [...]".
    Pe de alta parte, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, vizand dreptul constitutional la aparare, iar acesta avand corespondent in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care, in lumina prevederilor constitutionale ale art. 11 si 20, face parte din dreptul intern, se impune examinarea exceptiei de neconstitutionalitate si in lumina practicii jurisdictionale a Curtii Europene a Drepturilor Omului in aplicarea conventiei.
    Astfel, cu privire la reprezentarea inculpatului in procesul penal Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat prin mai multe hotarari, intre care figureaza cele referitoare la cazurile: "Poitrimol impotriva Frantei" (1993), "Lala impotriva Olandei" (1994) si "Pelladoah impotriva Olandei" (1994). In toate aceste cazuri Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca interzicerea dreptului inculpatului de a fi reprezentat de aparatorul sau la judecarea cauzei sale in caile de atac constituie o violare a prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, in termenii carora: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil [...] de catre un tribunal [...] care va hotari [...] asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa [...].
    3. Orice acuzat are, in special, dreptul [...] c) sa se apere el insusi sau sa fie asistat de un aparator ales de el [...]." Asa cum se subliniaza in hotararea pronuntata in cazul "Pelladoah impotriva Olandei", "prezenta inculpatului in instanta are o importanta capitala in interesul unui proces penal echitabil si just. In mod general, acest lucru este valabil si pentru judecarea unui apel. Dar este, de asemenea, de importanta cruciala pentru echitatea sistemului penal ca acuzatul sa fie aparat in mod adecvat atat in prima instanta, cat si in apel". Se mai arata, de asemenea, ca "In opinia Curtii, acest din urma interes prevaleaza. In consecinta, faptul ca acuzatul, desi legal citat, nu se prezinta, n-ar putea justifica, chiar in lipsa oricarei scuze, solutia ca el sa fie privat de dreptul la asistenta unui aparator, drept pe care i-l recunoaste articolul 6 pct. 3 din Conventie". Raspunzand argumentului ca inculpatul nu se poate plange de incalcarea acestui drept, atata vreme cat aparatorul sau n-a cerut Curtii de apel incuviintarea de a-l apara, Curtea Europeana a Drepturilor Omului arata ca "Orice acuzat are dreptul la asistenta unui aparator. Pentru ca acest drept sa aiba un caracter practic si efectiv, iar nu pur teoretic, exercitarea sa nu trebuie sa fie subordonata indeplinirii unor conditii excesiv de formaliste: revine organelor de justitie sarcina de a asigura caracterul echitabil al unui proces si, in consecinta, de a veghea ca un avocat care, in mod evident, participa la proces pentru a apara pe clientul sau, in lipsa acestuia, sa i se dea posibilitatea sa o faca".
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, in lumina acestei practici a Curtii Europene a Drepturilor Omului, Curtea constata ca solutia adoptata de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a retinut ca exista incalcarea prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale in cazul interzicerii reprezentarii inculpatului in caile de atac, este valabila si in privinta dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, care nu permit reprezentarea inculpatului la judecarea cauzei in prima instanta ori la rejudecarea acesteia dupa desfiintarea hotararii in caile de atac, in cazul infractiunilor pentru care pedeapsa prevazuta de lege este inchisoarea mai mare de un an. Este evident ca, in lumina jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, si dispozitiile legale care fac obiectul exceptiei in cauza de fata sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 si pct. 3 lit. c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Asa cum s-a subliniat in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul la aparare fiind unul dintre elementele fundamentale ale unui proces echitabil, inculpatul nu poate pierde beneficiul dreptului de a fi asistat de un aparator numai prin faptul ca este absent de la dezbateri. De aceea sanctionarea sa prin privarea de dreptul la aparare in fata instantei nu poate fi justificata in nici un mod (cazul "Poitrimol impotriva Frantei", 1993).
    Fata de aceasta interpretare si aplicare a Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului Curtea Constitutionala constata ca in lumina prevederilor constitutionale ale art. 11 si 20 este necesara o reconsiderare a jurisprudentei sale cu privire la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, in sensul ca dispozitiile legale mentionate, care interzic dreptul inculpatului de a fi reprezentat la judecarea cauzei in prima instanta, nu constituie o garantie, ci, dimpotriva, o restrangere nejustificata a dreptului sau la aparare. Prezenta inculpatului la judecata este, intr-adevar, necesara atat in interesul general al infaptuirii justitiei, cat si in interesul individual al inculpatului care isi poate exercita in mod nemijlocit dreptul la aparare. Daca insa inculpatul nu se poate prezenta in instanta, interzicerea dreptului sau de a fi reprezentat de un avocat constituie o incalcare a dreptului la aparare. In consecinta, dispozitia "[...] numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an" din cuprinsul art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala este neconstitutionala, fiind contrara prevederilor art. 24 din Constitutie.
    In acelasi timp, intrucat inculpatul este singurul dintre partile din proces care, potrivit dispozitiei mentionate, nu poate fi reprezentat, celelalte parti putand fi intotdeauna reprezentate, dispozitia criticata vine in contradictie si cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutie referitoare la egalitatea in drepturi. Aceeasi inegalitate in drepturi apare si intre inculpati, in functie de gravitatea pedepsei prevazute de lege pentru infractiunea savarsita, avand in vedere ca legea admite reprezentarea inculpatului numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an, interzicand-o in celelalte cazuri.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Vasile Oaches Anghelescu in Dosarul nr. 7.389/1999 al Judecatoriei Focsani, judetul Vrancea, si constata ca dispozitia "numai daca pedeapsa prevazuta de lege pentru fapta supusa judecatii este amenda sau inchisoarea de cel mult un an", prevazuta la art. 174 alin. 1 lit. a) din Codul de procedura penala, este neconstitutionala.
    Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iulie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat-asistent,
                              Laurentiu Cristescu

    Intrucat magistratul-asistent Laurentiu Cristescu se afla in incapacitate temporara de munca, in locul sau semneaza, in temeiul art. 261 din Codul de procedura civila,

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu