DECIZIE Nr. 294 din 7 noiembrie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin.
1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 891 din 10 decembrie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Richard Mark Beesley si Viorel Preda in Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului
Bucuresti - Sectia a II-a penala.
La apelul nominal se prezinta avocat Mircea Stanculescu si avocat Ion
Ionescu, aparatorii celor doi autori ai exceptiei, lipsind celelalte parti,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia apreciaza
ca sintagma "sau nu locuieste in tara" din cuprinsul art. 254 alin. 1
din Codul de procedura penala este neconstitutionala, intrucat exonereaza
organul de cercetare penala de obligatia de a prezenta materialul de urmarire
penala inculpatului care locuieste in strainatate, asimilandu-l cu inculpatul
care nu poate fi gasit sau se sustrage de la chemarea inaintea organului de
cercetare penala. Se creeaza astfel o discriminare, prin aplicarea unui
tratament egal inculpatilor in persoana carora se retine o culpa, fiind
disparuti sau se sustrag de la chemarea inaintea organului de cercetare penala,
si inculpatilor carora nu li se poate retine vreo culpa, dar care nu locuiesc
in tara.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca principiul egalitatii in
drepturi a cetatenilor presupune reglementarea unor tratamente juridice
diferite pentru situatii diferite. In ceea ce priveste cazurile de neprezentare
a materialului de urmarire penala, se considera ca nu exista situatii diferite
intre persoanele care locuiesc in Romania si cele care locuiesc in strainatate,
situatii care sa justifice un tratament diferentiat. Intrucat dreptul la
aparare implica dreptul la cunoasterea materialului de urmarire penala, art.
254 alin. 1 este neconstitutional in masura in care organul de urmarire este
exonerat de obligatia prezentarii materialului catre inculpatul care nu
locuieste in tara.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 8 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 707/1999,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Richard Mark Beesley si Viorel Preda in
dosarul acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, intrucat lasa la
latitudinea organului de urmarire penala sau a procurorului prezentarea
materialului de urmarire penala inculpatilor care nu locuiesc in Romania,
aflandu-se permanent sau temporar in strainatate. In acest mod sunt incalcate
prevederile constitutionale ale art. 15, privind universalitatea drepturilor si
libertatilor fundamentale, ale art. 16, referitoare la egalitatea in drepturi,
ale art. 18, privitor la cetatenii straini si la apatrizi, ale art. 24, care
consacra dreptul la aparare, precum si ale art. 25, referitoare la libera
circulatie.
In opinia Tribunalului Bucuresti sintagma "sau nu locuieste in
tara" din cuprinsul art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este
neconstitutionala in masura in care textul legal este interpretat ca
reprezentand o exonerare a organului de cercetare penala sau a procurorului de
la obligatia chemarii invinuitului sau inculpatului in vederea prezentarii
materialului de urmarire penala. Se precizeaza ca, daca art. 254 alin. 1 din
Codul de procedura penala este interpretat in sensul ca si persoana care
locuieste in strainatate este citata pentru prezentarea materialului de
urmarire penala, sintagma "sau nu locuieste in tara" apare ca fiind
inutila, deoarece organul de urmarire penala sau procurorul nu poate fi obligat
sa prezinte materialul in cazul in care, desi citata, persoana, in mod
nejustificat, nu raspunde chemarii, astfel incat cauza de neprezentare a
materialului va fi sustragerea persoanei respective de la chemarea inaintea
organului de cercetare penala. Concluzia instantei este ca exceptia de
neconstitutionalitate este intemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a
transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate
in cauza.
Guvernul arata ca dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura
penala trebuie sa fie coroborate cu dispozitiile art. 250 din acelasi cod, care
prevad ca dupa punerea in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate
toate actele de urmarire penala, organul de cercetare penala cheama pe inculpat
in fata sa. Este evident ca organul de cercetare penala are obligatia de a face
toate demersurile necesare pentru asigurarea prezentei invinuitului sau
inculpatului in fata sa, in vederea prezentarii materialului de urmarire
penala. O interpretare contrara a textului art. 254 alin. 1 raportat la art.
250 din Codul de procedura penala ar fi lipsita de suport legal. Mai mult, dispozitiile
art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala trebuie coroborate cu cele ale
art. 6 alin. 3 din acelasi cod, potrivit carora organele judiciare au obligatia
sa-i asigure inculpatului posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii,
implicit prezentarea materialului de urmarire penala. De aceea, in opinia
Guvernului, nu se poate afirma ca dispozitiile criticate ar contraveni
prevederilor art. 24 din Constitutie referitoare la dreptul la aparare. De
asemenea, avand in vedere obligatia organelor de cercetare penala de a chema in
fata lor pe invinuit sau inculpat, in vederea prezentarii materialului de
urmarire penala, indiferent daca locuieste sau nu in tara, nu poate fi retinuta
incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) si ale art. 17 din Constitutie. In
fine, avand in vedere ca invinuitul sau inculpatul este chemat pentru a i se
prezenta materialul de urmarire penala, indiferent daca locuieste sau nu in
tara, nu poate fi retinuta incalcarea prevederilor art. 25 din Constitutie. In
concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curtii
Constitutionale punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern,
raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partilor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1
alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
254 alin. 1 din Codul de procedura penala, care prevad:
- Art. 254 alin. 1: "Cand prezentarea materialului nu a fost posibila
din cauza ca inculpatul este disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea
organului de cercetare penala sau nu locuieste in tara, in referatul care se
intocmeste potrivit art. 259 se arata imprejurarile concrete din care rezulta
cauza impiedicarii."
Dispozitiile din Constitutia Romaniei, considerate a fi incalcate de catre
autorul exceptiei, au urmatorul continut:
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si
a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 17: "Cetatenii romani se bucura in strainatate de protectia
statului roman si trebuie sa-si indeplineasca obligatiile, cu exceptia acelora
ce nu sunt compatibile cu absenta lor din tara.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 25: "(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate,
este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.
(2) Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul
sau resedinta in orice localitate din tara, de a emigra, precum si de a reveni
in tara."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca
dispozitiile art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala enumera cazurile de
neprezentare a materialului de urmarire penala atunci cand inculpatul este
disparut, s-a sustras de la chemarea inaintea organului de cercetare penala sau
nu locuieste in tara. In acest ultim caz, inculpatul care nu locuieste in tara,
indiferent daca a fost sau nu chemat in fata organului de cercetare penala,
doar prin simplul fapt ca locuieste in strainatate, poate fi trimis in judecata
fara a i se prezenta materialul de urmarire penala.
Curtea retine ca dreptul la aparare al inculpatului in tot cursul
procesului penal, precum si obligatia organelor judiciare de a-l incunostinta
pe acesta despre fapta pentru care este invinuit, incadrarea juridica a
acesteia si de a-i asigura posibilitatea pregatirii si exercitarii apararii
sunt garantate de Constitutie. In cadrul procedurii de prezentare a
materialului de urmarire penala, organele de cercetare penala au obligatia sa il
informeze pe inculpat, dupa punerea in miscare a actiunii penale, despre
dreptul de a lua cunostinta de materialul de urmarire penala, consemnandu-se
indeplinirea acestei obligatii intr-un proces-verbal. Astfel, in conditiile
prevazute de lege, organele judiciare sunt obligate sa ia toate masurile pentru
asigurarea dreptului de aparare al inculpatului. Or, conditionarea prezentarii
materialului de urmarire penala de imprejurarea de fapt a locuirii in tara
exonereaza organele de cercetare penala de obligatia de a aduce la cunostinta
inculpatului aflat intr-o astfel de situatie a materialului de urmarire penala.
Prin urmare, este evident ca sintagma "sau nu locuieste in tara"
din cuprinsul dispozitiilor art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala
aduce atingere dreptului la aparare garantat de Constitutia Romaniei prin
prevederile art. 24, interpretate si aplicate in concordanta cu prevederile
pct. 3 al art. 14 din Pactul international cu privire la drepturile civile si
politice, potrivit carora orice persoana acuzata de comiterea unei infractiuni
are dreptul la toate garantiile procesuale, printre care si aceea de a fi
informata despre natura si motivele acuzatiei ce i se aduce.
De altfel, intr-o imprejurare asemanatoare, Curtea Constitutionala a considerat
ca fiind neconstitutionale acele dispozitii care, intr-un fel sau altul,
impiedica realizarea deplina a dreptului la aparare al invinuitului sau
inculpatului, in special prin neprezentarea materialului de urmarire penala.
Astfel, prin Decizia nr. 24 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, Curtea a admis
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 257 din Codul de
procedura penala, constatand ca sintagma "daca socoteste necesar"
este neconstitutionala, deoarece face posibila punerea in miscare a actiunii
penale si trimiterea in judecata a unui invinuit caruia nu i s-a prezentat
materialul de urmarire penala, pentru ca procurorul n-a considerat necesar sa-l
cheme si sa-i prezinte acest material.
Dispozitia cuprinsa in art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala
contravine si art. 16 din Constitutie, care consacra egalitatea in drepturi a
cetatenilor, intrucat creeaza o discriminare intre persoanele care locuiesc in
tara si cele care locuiesc in strainatate sau se afla temporar peste granitele
tarii, dar sunt cercetate in Romania pentru savarsirea unor infractiuni,
acestea din urma neputand beneficia de toate garantiile procesuale prevazute de
lege. In jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a decis, in mod constant, ca
principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal
pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. Curtea
considera ca persoanele care locuiesc in Romania si cele care locuiesc in
strainatate nu se afla in situatii diferite care sa justifice un tratament
diferentiat, astfel incat textul de lege criticat incalca prevederile
constitutionale ale art. 16.
In consecinta, Curtea retine ca organul de cercetare penala, dupa punerea
in miscare a actiunii penale, daca au fost efectuate toate actele de urmarire
necesare, are obligatia de a-l chema pe inculpatul care nu locuieste in tara
spre a-i prezenta materialul de urmarire penala, urmand a se aplica in mod
corespunzator dispozitiile art. 250 - 254 din Codul de procedura penala.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), precum si al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate formulata de Richard Mark Beesley
si Viorel Preda in Dosarul nr. 707/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
II-a penala si constata ca dispozitia "sau nu locuieste in tara" din
art. 254 alin. 1 din Codul de procedura penala este neconstitutionala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 7 noiembrie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu