DECIZIE   Nr. 279 din  1 iulie 1997*)

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 50 din  4 februarie 1998

    *) Definitiva prin nerecurare.

    Nicolae Popa           - presedinte
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Victor-Dan Zlatescu    - judecator
    Ioan Griga             - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol, pronuntarea asupra exceptiei de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, invocata de Anghene Tudorita in Dosarul nr. 63/1996 al Judecatoriei Constanta.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 12 iunie 1997, in prezenta reprezentantului Ministerului Public si in lipsa partilor legal citate, si au fost consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 19 iunie 1997 si apoi pentru data de 27 iunie 1997. La acea data, datorita imposibilitatii intrunirii completului, pronuntarea a fost amanata pentru data de 1 iulie 1997.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Judecatoria Constanta, prin Incheierea din 26 iulie 1996, pronuntata in Dosarul nr. 63/1996, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de inculpata Anghene Tudorita. In sustinerea exceptiei se arata ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este neconstitutional "daca acesta se interpreteaza in sensul ca numai masura arestarii preventive dispusa de instanta in cursul judecatii trebuie prelungita dupa expirarea duratei de 30 de zile, conform art. 23 din Constitutie, si nu si masura arestarii preventive dispusa de procuror in faza de urmarire penala, cand dosarul se afla in faza de judecata si durata de 30 de zile dispusa prin mandatul de arestare a expirat".
    Exprimandu-si opinia, Judecatoria Constanta apreciaza ca prevederile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala trebuie interpretate "in sensul ca masura arestarii preventive in acea faza a procesului penal care este judecata, indiferent daca inculpatul a fost arestat de procuror in faza de urmarire penala sau de catre instanta in faza de judecata, dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei". Se arata, de asemenea, ca aceasta interpretare a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala sta la baza practicii tuturor instantelor judecatoresti, care, o data sesizate prin rechizitoriul Parchetului cu cauze in care exista inculpati arestati, nu mai prelungesc masura arestarii preventive conform art. 155 si urmatoarele din Codul de procedura penala si art. 23 din Constitutie.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala este neintemeiata, in speta fiind vorba de o gresita aplicare a legii de catre instanta de fond. Se arata ca, intrucat intre data sesizarii instantei prin rechizitoriu si data expirarii mandatului de arestare de 30 de zile emis de procuror raman cateva zile, aceasta masura preventiva inceteaza de drept in baza art. 140 alin. 1 si art. 185 alin. 2 din Codul de procedura penala, pana cand instanta, la prima infatisare, verifica din oficiu legalitatea luarii si mentinerii masurii arestarii.
    Se specifica faptul ca mentinerea masurii arestarii peste durata de 30 de zile, fara ca aceasta sa fie prelungita, este ilegala.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
avand in vedere incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, dispozitiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, raportate la prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine:
    In temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate invocata.
    Art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala prevede: "Arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei".
    In motivarea exceptiei s-a aratat ca prevederile art. 149 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala contravin dispozitiilor art. 23 din Constitutie.
    In textul invocat se stipuleaza ca durata arestarii inculpatului nu poate depasi 30 de zile, afara de cazul cand este prelungita in conditiile legii. In alineatul final al aceluiasi articol se prevede ca arestarea inculpatului in cursul judecatii dureaza pana la solutionarea definitiva a cauzei, afara de cazul cand instanta dispune revocarea ei.
    Curtea retine ca textul de mai sus contrazice dispozitiile art. 23 alin. (4) din Constitutie, potrivit caruia arestarea se face in temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitatii mandatului - adauga textul constitutional - arestatul se poate plange judecatorului, care este obligat sa se pronunte prin hotarare motivata. Prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata. Mentinerea masurii arestarii peste durata de 30 de zile, fara ca aceasta sa fi fost prelungita, este ilegala.
    Textul constitutional nu face nici o distinctie intre imprejurarea ca arestarea este dispusa in faza de urmarire penala sau cea de judecata. Prelungirea arestarii trebuie aprobata de instanta judecatoreasca chiar in ipoteza in care a fost dispusa in faza judecatii, sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie fiind acela al ocrotirii libertatii individuale, indiferent daca arestarea are loc in faza de urmarire penala sau in cea de cercetare judecatoreasca. In caz contrar, ar rezulta ca aceasta ocrotire are caracter partial, limitandu-se doar la perioada in care se desfasoara activitatea de urmarire penala.
    De altfel, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, ramasa definitiva prin respingerea recursului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 149 alineatul final din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care se interpreteaza in sensul ca durata arestarii, dispusa de instanta in cursul judecatii, poate depasi 30 de zile, fara a mai fi necesara prelungirea in conditiile art. 23 din Constitutie.
    Rezulta, asadar, fara echivoc, ca si instanta de judecata este obligata sa respecte termenul de 30 de zile pentru reinnoirea mandatului de arestare.
    Potrivit art. 145 alin. (2) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii si au putere numai pentru viitor.
    Fata de aceasta, se retine ca exceptia de neconstitutionalitate este fondata, urmand a fi admisa.

    Pentru motivele aratate, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penala, ridicata de Anghene Tudorita in Dosarul nr. 63/1996 al Judecatoriei Constanta.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 1 iulie 1997.

                    PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Nicolae Popa

                            Magistrat asistent,
                            Gabriela Dragomirescu