DECIZIE   Nr. 482 din  9 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 1200 din 15 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea in Dosarul nr. 1.801/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala.
    La apelul nominal raspund autorii exceptiei si partea Dumitrescu Manolache Aurel Mihaita personal si asistata de doamna avocat Mariana Soare. Procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Autorii exceptiei solicita admiterea acesteia asa cum a fost formulata in fata instantei de judecata.
    Avocatul partii prezente solicita respingerea exceptiei ca neintemeiata, invocand in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie. Apreciaza ca pana in prezent nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea acestei jurisprudente. Partea prezenta este de acord cu sustinerile avocatului sau, declarand ca nu mai are nimic de adaugat.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, sens in care apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata, deoarece, desi interesele partii civile si ale partii responsabile civilmente sunt manifeste in procesul penal, ele nu pot fi limitate numai la aspectele civile, intrucat rezida tocmai in fapta care intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni si deci, in esenta, din aspecte indisolubil legate de latura penala a procesului. De asemenea, apreciaza ca cele statuate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 100 din 9 martie 2004, referitoare la posibilitatea partii vatamate de a exercita calea ordinara de atac a apelului, indiferent de modul in care se pune in miscare actiunea penala (din oficiu sau la plangerea prealabila), isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.801/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de partile civile Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea apelului formulat de acestea impotriva sentintei penale nr. 1.150 din 12 mai 2004, pronuntata de Tribunalul Ialomita.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca limitarea dreptului partii civile de a ataca hotararea primei instante numai in ce priveste latura penala, in vreme ce inculpatul poate ataca hotararea atat cu privire la latura penala, cat si cu privire la latura civila, nu are o justificare obiectiva si rezonabila.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia I penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, invocand in sustinerea acestei opinii jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie - deciziile nr. 14 din 18 ianuarie 2001, nr. 154 din 10 mai 2001, nr. 307 din 15 noiembrie 2001 si nr. 274 din 26 iunie 2003.
    Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    Actiunea civila in procesul penal are ca obiect tragerea la raspundere civila a persoanei care a savarsit o infractiune, precum si a persoanei care raspunde in solidar cu faptuitorul.
    Art. 362 din Codul de procedura penala circumstantiaza persoanele care pot face apel impotriva sentintelor penale pronuntate in prima instanta, printre acestea numarandu-se si partea civila si partea responsabila civilmente, dar numai in ce priveste latura civila a cauzei.
    In acest context, potrivit art. 131 din Constitutie, doar Ministerului Public i-a fost atribuit rolul de titular al actiunii publice in procesul penal, iar interdictia partii civile de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o limitare a accesului acesteia din urma la justitie si nici nu ingradeste dreptul la aparare sau infaptuirea justitiei.
    Nimic nu opreste insa partea civila sau partea responsabila civilmente de a discuta in apelurile sau recursurile declarate de acestea si aspecte penale ale hotararii atacate, daca de modul cum au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata, deoarece instanta sesizata cu solutionarea apelului are oricum obligatia legala de a examina speta din oficiu, sub toate aspectele ce trebuie sa concure la justa si deplina solutionare a cauzei.
    Limitele prevazute de art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala nu constituie o restrangere a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, ci precizari firesti in raport de interesele legitime ale partii civile si ale partii responsabile civilmente, aparate in cadrul procesului penal. Interesele legitime ale acestor parti privesc latura civila a procesului penal si de aceea declararea caii de atac este in legatura cu modul de rezolvare a acesteia. In plus, dispozitiile legale criticate sunt conforme cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:
    "Pot face apel: [...]
    d) partea civila si partea responsabila civilmente, in ce priveste latura civila."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 21 alin. (1), (2) si (3) referitoare la accesul liber la justitie, ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la aparare, ale art. 53 alin. (1) privitoare la situatiile in care se poate restrange exercitiul unor drepturi sau al unor libertati, ale art. 124 alin. (2) referitoare la impartialitatea justitiei si ale art. 129 referitoare la folosirea cailor de atac, precum si cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
    In jurisprudenta sa Curtea Constitutionala a respins exceptiile de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, cu motivarea ca in sistemul Codului de procedura penala actiunea penala apartine procurorului si ca, in aceste conditii, interdictia partii civile si a celei responsabile civilmente de a ataca latura penala a cauzei nu duce la o limitare a accesului acestora la justitie. Pe de alta parte, s-a motivat ca instanta de control judiciar, sesizata de partea civila sau de partea civilmente responsabila in conditiile prevazute de art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, poate examina cauza si sub aspectele penale ale hotararii atacate, daca de modul in care au fost solutionate acestea depinde rezolvarea actiunii civile, si ca, atunci cand se constata ca inculpatul a fost achitat gresit pentru motivul ca fapta imputata nu exista sau ca aceasta nu a fost savarsita de el, aceasta constatare poate sa produca efecte asupra actiunii civile care va fi admisa, cea penala ramanand definitiva prin achitarea inculpatului, iar contrarietatea de hotarari urmeaza a fi inlaturata prin exercitarea cailor extraordinare de atac. De asemenea, s-a motivat ca ratiunile pe care se intemeiaza interdictia partii civile de a ataca latura penala in cadrul procesului penal se regasesc si in legislatia straina.
    Curtea urmeaza sa-si reconsidere jurisprudenta si sa constate ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala contravin prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21, 24 si 129 din Constitutia Romaniei, pentru urmatoarele considerente:
    1. Diferentierea facuta prin art. 362 din Codul de procedura penala intre regimul juridic al partii vatamate si cel al partii civile si al partii civilmente responsabile este neconstitutionala, incalcand dispozitiile art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari".
    Conform art. 24 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala, "Persoana care a suferit prin fapta penala o vatamare fizica, morala sau materiala, daca participa in procesul penal, se numeste parte vatamata.
    Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal se numeste parte civila".
    Asadar, in cazul in care persoana vatamata formuleaza, in cadrul procesului penal, pretentii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urmare a savarsirii infractiunii, aceasta cumuleaza doua calitati procesuale: calitatea de parte vatamata si calitatea de parte civila. Aceste doua parti ale procesului penal se afla insa intr-o situatie identica, si anume in situatia de persoana lezata in drepturile sale prin savarsirea infractiunii, ceea ce justifica existenta "interesului legitim", la care se refera art. 21 din Constitutie. Asa fiind, diferentierea facuta prin dispozitiile lit. c) si, respectiv, ale lit. d) din art. 362 din Codul de procedura penala - in sensul ca partea vatamata poate face apel in ceea ce priveste latura penala a cauzei, iar partea civila, numai in ceea ce priveste latura civila - este contrara principiului constitutional al egalitatii cetatenilor in fata legii.
    Exista, de asemenea, o inegalitate de tratament in ceea ce priveste accesul la caile de atac, intre partea civila si partea civilmente responsabila, pe de o parte, si inculpat, pe de alta parte, inegalitate nejustificata, in conditiile in care toti acesti participanti la procesul penal au aceeasi calitate, de parti, iar restrangerea dreptului partii civile si al partii civilmente responsabile de a face apel in ce priveste latura penala le priveaza pe acestea de posibilitatea de a-si apara interesele lor legitime specifice, in vreme ce inculpatul isi poate apara nestanjenit propriile sale interese.
    Exista, in sfarsit, o inegalitate flagranta si nejustificata intre statutul partii civile si al partii civilmente responsabile, care nu pot ataca hotararea instantei decat in ce priveste latura civila, si statutul "oricaror altor persoane ale caror interese legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei", persoane care, potrivit art. 362 alin. 1 lit. f), pot face apel atat in ce priveste latura penala, cat si in ce priveste latura civila.
    2. Conform art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie, "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept".
    a) Intrucat textul constitutional nu distinge, rezulta ca accesul liber la justitie nu se refera exclusiv la actiunea introductiva la prima instanta de judecata, ci si la sesizarea oricaror altor instante care, potrivit legii, au competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, asadar, la exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului unor parti ale unuia si aceluiasi proces penal de a exercita caile legale de atac constituie o restrangere a accesului liber la justitie.
    Aceasta ingradire este neconstitutionala, nefiind indeplinite conditiile restrictive stabilite de art. 53 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
    b) Este adevarat ca in procesele penale titularul actiunii penale este Ministerul Public, care, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din Constitutie, "In activitatea judiciara, [...] reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor". Dar nu mai putin adevarat este si faptul ca exercitarea personala si in mod nemijlocit de catre partea civila sau de catre partea civilmente responsabila a dreptului de a ataca la instanta ierarhic superioara o hotarare judecatoreasca pe care o considera gresita, indiferent sub ce aspect, nu diminueaza cu nimic rolul si atributiile Ministerului Public, ci, dimpotriva, le completeaza in interesul aplicarii corecte a legii. Controlul judiciar, prin diferite grade de jurisdictie, are menirea de a repara eventualele erori cuprinse in solutiile pronuntate prin hotararile instantelor inferioare. La fel cum poate gresi o instanta judecatoreasca, si reprezentantul Ministerului Public este supus aceleiasi eventualitati, astfel incat este posibil ca in mod eronat sa nu atace cu apel ori cu recurs o hotarare nelegala sau netemeinica. Intr-o asemenea situatie, cand - conform art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala - partea civila si partea civilmente responsabila sunt private de dreptul de a exercita caile de atac, hotararile respective nu se mai supun controlului judiciar, cu consecinta mentinerii erorii judiciare.
    In acelasi sens trebuie retinut ca partii civile si celei civilmente responsabile nu le este strain interesul pentru solutionarea laturii penale a procesului, in conditiile in care de stabilirea existentei faptei penale si a vinovatiei inculpatului judecat in cauza depinde si solutionarea laturii civile a procesului. Asadar, nu poate fi primita sustinerea ca atributiile Ministerului Public in exercitarea actiunii penale sunt de natura sa inlature interesul partii civile si al celei responsabile civilmente pentru solutionarea laturii penale a procesului si, in consecinta, posibilitatea acestora de a exercita caile de atac in aceasta privinta.
    3. Potrivit art. 24 alin. (1) din Constitutie, "Dreptul la aparare este garantat".
    Prin redactarea sa atat de generala, aceasta garantie constitutionala nu vizeaza doar apararea referitoare la faza procesului penal desfasurata in fata primei instante de judecata - de exemplu, prin propunerea si producerea de probe in fata instantei de fond, prin concluzii puse in cadrul dezbaterilor etc., ci vizeaza, deopotriva, si dreptul de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor constatari de fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instanta de judecata, dar care sunt considerate gresite de catre unul sau altul dintre participantii la procesul penal. Este evident ca, in situatia in care partea vatamata si partea civila sunt impiedicate sa exercite caile ordinare de atac, acestea nu-si pot valorifica si apara drepturile in fata instantei de apel sau de recurs, intrucat ori cauza nu va ajunge in fata acestor instante, ori, in eventualitatea apelului sau a recursului declarat de inculpat, nu se poate inrautati situatia acestuia.
    4. Potrivit prevederilor art. 129 din Constitutie, "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii".
    Aceasta norma constitutionala cuprinde doua teze: a) prima teza consacra dreptul subiectiv al oricarei parti a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum si dreptul Ministerului Public de a exercita caile de atac impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate; b) cea de-a doua teza prevede ca exercitarea cailor de atac se poate realiza in conditiile legii.
    Prima teza exprima, in alti termeni, dreptul fundamental inscris in art. 21 din Constitutie privind liberul acces la justitie. Aceasta teza contine asadar o reglementare substantiala. Cea de-a doua teza se refera la reguli de procedura, care nu pot insa aduce atingere substantei dreptului conferit prin cea dintai teza. Asa fiind, in privinta conditiilor de exercitare a cailor de atac, legiuitorul poate sa reglementeze termenele de declarare a acestora, forma in care trebuie facuta declaratia, continutul sau, instanta la care se depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele de acelasi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". Dar legiuitorul nu poate suprima dreptul - substantial - al unei parti interesate de a exercita caile de atac si nici nu poate restrange exercitiul acestui drept decat in conditiile restrictive stabilite in art. 53 din Constitutie. Intr-adevar, desi art. 129 din Constitutie asigura folosirea cailor de atac "in conditiile legii", aceasta dispozitie constitutionala nu are semnificatia ca "legea" ar putea inlatura ori restrange exercitiul altor drepturi sau libertati expres consacrate de Constitutie.
    5. Invocarea solutiilor - asemanatoare celor ale art. 362 din Codul de procedura penala roman - adoptate in legislatia sau in jurisprudenta altor state nu este relevanta in cadrul controlului de constitutionalitate efectuat in cauza de fata. Asemenea solutii pot constitui premise teoretice pentru promovarea unor principii sau reglementari concrete in legislatia nationala, insa aceste reglementari din sisteme de drept straine nu pot legitima mentinerea unor dispozitii romanesti contrare prevederilor constitutionale.
    6. Nu se poate retine nici motivarea din jurisprudenta anterioara, in sensul ca instanta de control judiciar are posibilitatea, chiar si in limitele unui apel declarat numai in ce priveste latura civila, sa examineze temeinicia achitarii inculpatului si sa dispuna obligarea acestuia la despagubiri civile, o asemenea solutie fiind expres prohibita prin dispozitiile art. 346 alin. 3 din Codul de procedura penala, in conformitate cu care "nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat". Aceasta regula, prevazuta pentru solutiile pronuntate de prima instanta, este, fireste, valabila si pentru instantele de control judiciar care nu ar putea desfiinta sau modifica hotararile pronuntate cu respectarea textului de lege amintit, retinand ca, desi a fost achitat "pentru ca fapta imputata nu exista, ori nu a fost savarsita de inculpat", acesta ar putea fi totusi obligat la despagubiri civile.
    7. Prin Decizia nr. 100 din 9 martie 2004, Curtea Constitutionala a constatat ca dispozitia "in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala" din cuprinsul art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala este neconstitutionala.
    Considerentele acestei decizii sunt in intregime valabile si in ce priveste dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala, atacate pe calea exceptiei de neconstitutionalitate in cauza de fata.
    In consecinta, se impune sa se procedeze la revizuirea practicii Curtii Constitutionale in aceasta materie si sa se constate ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu permit partii civile si partii civilmente responsabile sa exercite calea de atac ordinara a apelului si in ce priveste latura penala a procesului.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d), al art. 29 si al art. 31 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Alexandra Rodica Radu, Daniel Radu si Vasilica Badea in Dosarul nr. 1.801/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia I penala si constata ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. d) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in masura in care nu permit partii civile si partii civilmente responsabile sa exercite calea de atac ordinara a apelului si in ce priveste latura penala a procesului.
    Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 9 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru