Decizia Nr.90 din 07.02.2012

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Calancea şi Maria Calancea în Dosarul nr. 901/59/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 364D/2011.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 495D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Manole Tolontan în Dosarul nr. 7.647/30/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 495D/2011 la Dosarul nr. 364D/2011.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 495D/2011 la Dosarul nr. 364D/2011, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât drepturile vizate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 nu sunt drepturi fundamentale, astfel încât acordarea lor ţine de opţiunea legiuitorului. Raportat la critica ce vizează încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituţie, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 714 din 31 mai 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 şi 28 februarie 2011, pronunţate în dosarele nr. 901/59/2010 şi nr. 7.647/30/2010, Tribunalul Timiş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 3 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, excepţie ridicată de Simion Calancea şi Maria Calancea, respectiv Manole Tolontan în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de eşalonare a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul legal criticat este retroactiv, întrucât vizează şi deciziile caselor judeţene de pensii emise înainte de intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010.Se mai apreciază că este încălcat şi art. 16 din Constituţie, întrucât efectuarea plăţilor restante datorate persoanelor îndreptăţite se realizează în mod diferenţiat, respectiv în funcţie de momentul obţinerii deciziei de plată a indemnizaţiilor, şi anume înainte sau după intrarea în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010.Se mai arată că art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010, prevăzând plata eşalonată a plăţii sumelor restante cu titlu de indemnizaţii acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, încalcă dreptul de proprietate privată, întrucât, de fapt, consacră o expropriere a persoanelor în cauză, din moment ce dreptul de creanţă menţionat asupra statului constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Timiş - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 364D/2011, consideră că textul legal criticat este constituţional, legiuitorul fiind în drept să modifice şi să completeze legislaţia în materia indemnizaţiilor restante şi să stabilească data de la care operează producerea efectelor, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, respectiv ale art. 3 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă. În realitate, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate reiese că excepţia vizează numai art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 25 iunie 2010, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa prin prezenta decizie. Acesta are următorul cuprins: „(1) Plata indemnizaţiilor restante prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se face eşalonat, începând cu anul 2012, de casele judeţene de pensii, respectiv de Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti, de casele de pensii din subordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după cum urmează:a)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum depăşeşte valoarea a 20 de salarii medii brute:

– în anul 2012 se plăteşte 34% din valoarea sumei restante;

– în anul 2013 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante;

– în anul 2014 se plăteşte 33% din valoarea sumei restante; b)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum se situează între valoarea a 10 salarii medii brute şi cea a 20 de salarii medii brute:

– în anul 2012 se plăteşte 50% din valoarea sumei restante;

– în anul 2013 se plăteşte 50% din valoarea sumei restante; c)în situaţia indemnizaţiilor restante al căror cuantum se situează sub valoarea a 10 salarii medii brute, plata sumei restante se efectuează integral în anul 2012.(2) Salariul mediu brut prevăzut la alin. (1) este salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat şi aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului 2012.(3) Eşalonarea prevăzută la alin. (1) vizează exclusiv indemnizaţiile restante, aşa cum au fost definite de art. 2, urmând ca plata indemnizaţiei lunare să se efectueze conform legii.“Autorii excepţiei consideră că textele de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legilor, art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată. Totodată, sunt invocate şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată următoarele: Prin Decizia nr. 714 din 31 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, instanţa constituţională a statuat că dispoziţiile art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 stabilesc perioada concretă în care urmează să fie executate indemnizaţiile restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului a stabili procedura şi măsurile necesare pentru executarea acestora, ţinând seama de realităţile economico-financiare cu care se confruntă statul. De asemenea, Curtea a constatat că, departe de a nega dreptul beneficiarilor Legii nr. 341/2004 la plata acestor indemnizaţii, textul stabileşte un calendar unitar de executare, iar eşalonarea dispusă pe parcursul anilor 2012-2014, după caz, nu vizează în mod evident trecutul, ci executarea pe viitor a efectelor unui raport juridic născut în temeiul Legii nr. 341/2004. Aşadar, art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 nu modifică niciun raport de drept substanţial stabilit anterior intrării sale în vigoare, ci doar eşalonează plata indemnizaţiilor aferente perioadei cuprinse între luna următoare celei în care a fost depusă la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 documentaţia care a stat la baza preschimbării certificatului doveditor prevăzut de Legea nr. 341/2004, şi luna în care se solicită efectuarea plăţii acestora la instituţiile competente. În consecinţă, Curtea a reţinut conformitatea textului criticat cu art. 15 alin. (2) din Constituţie. Cu privire la critica de neconstituţionalitate care vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea constată că autorii acesteia consideră că momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 este aleatoriu, ceea ce a dus la situaţia ca unii beneficiari ai Legii nr. 341/2004 să îşi poată încasa uno ictu drepturile băneşti, în timp ce alţii nu. Contrar celor susţinute, Curtea reţine că actul normativ se aplică în egală măsură persoanelor beneficiare ale indemnizaţiei acordate în temeiul Legii nr. 341/2004, nu stabileşte excepţii de la reeşalonarea dispusă, iar aspectul că unele persoane şi-au încasat drepturile anterior emiterii ordonanţei de urgenţă ţine de faptul că în acea perioadă era în vigoare o altă normă ce reglementa modalitatea de plată a acestora. Or, a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative, ceea ce este inadmisibil. Din contră, legiuitorul, fie el originar, fie delegat, trebuie să vegheze la asigurarea stabilităţii economice a ţării şi să ia măsuri în consecinţă. Curtea constată şi că sumele reprezentând indemnizaţii restante ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie într-adevăr un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aceste tipuri de indemnizaţii au caracter reparatoriu, fără consacrare constituţională, astfel încât legiuitorul le poate acorda sau nu, dar în momentul în care a decis acordarea unor astfel de indemnizaţii pe o anumită perioadă are de asemenea dreptul de a alege frecvenţa şi modalitatea concretă de acordare a acestora. Nefiind drepturi constituţionale, legiuitorul poate opta şi pentru retragerea viitoare a lor (a se vedea, în acest sens, art. II art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum şi pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, astfel cum a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 283/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011). Însă în cauză se pune o problemă ce priveşte numai modalitatea de executare pentru drepturi legale datorate, situaţie în care legiuitorul are, de asemenea, o largă marjă de apreciere şi va ţine seama atât de interesul persoanei fizice, cât şi de cel al statului (a se vedea, mutatis mutandis, Decizia nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011). Or, atât amploarea cuantumului acestor indemnizaţii, cât şi numărul mare de persoane cărora li se datorează indemnizaţii restante afectează în mod esenţial latura de cheltuieli a bugetului de stat, astfel încât statul a fost nevoit să prevadă plata eşalonată a acestora. Mai mult, indemnizaţiile restante nu se datorează culpei exclusive a statului, ci, în mare măsură, şi persoanelor care s-au adresat cu întârziere autorităţilor competente, iar acestea au constatat îndrituirea lor de a beneficia de aceste drepturi de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 341/2004. În fine, Curtea constată că reglementarea criticată priveşte numai indemnizaţiile restante, nu şi plata în sine a indemnizaţiilor care se datorau lunar - până la 31 decembrie 2011. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 53/2010 privind eşalonarea plăţii indemnizaţiilor prevăzute de Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei muncitoreşti anticomuniste de la Braşov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, excepţie ridicată de Simion Calancea şi Maria Calancea în Dosarul nr. 901/59/2010 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă şi de Manole Tolontan în Dosarul nr. 7.647/30/2010 al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2012. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Benke Károly