DECIZIE Nr. 171 din 23 mai 2001
privind exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art.
192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 387 din 16 iulie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392
alin. 4 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert in
Dosarul nr. 2.256/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 10 mai 2001 in prezenta
autorului exceptiei si a reprezentantului Ministerului Public si au fost
consemnate in incheierea de la acea data, cand Curtea, avand nevoie de timp
pentru a delibera, a amanat pronuntarea la data de 22 mai 2001 si apoi la 23
mai 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.256/2000,
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin. 2, art. 192
alin. 2, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala,
exceptie ridicata de Anton Sommert.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile art. 2 alin. (3) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, precum
si dispozitiile art. 48 lit. d), art. 52 alin. 2, art. 63 alin. 2, art. 183
alin. 1 si 2, art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), art. 284^1, art. 291 alin. 2 si
3, art. 346 alin. 2 si art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala sunt
contrare prevederilor art. 1 alin (3), art. 11, art. 15 alin. (1), art. 16
alin. (1) si (2), art. 18 alin. (1), art. 20, art. 21, art. 22 alin. (1) si
(2), art. 24, art. 26 alin. (1), art. 30 alin. (7), art. 48 alin. (3), art. 50,
art. 123 si ale art. 130 alin. (1) din Constitutie. Se mai arata ca sunt
incalcate si prevederile art. 6 pct. 1 teza intai, ale art. 13 si 17 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Tribunalul Bucuresti - Sectia I penala, exprimandu-si opinia, arata ca
"in cauza sunt incidente numai dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 192
alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura
penala, intrucat doar de acestea depinde solutionarea cauzei", dispozitii
pe care le apreciaza ca fiind constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia ridicata nu este
intemeiata, intrucat textele procedurale penale criticate nu contravin nici
unei dispozitii si unui unui principiu prevazut in Constitutie. Astfel acestea:
a) nu impiedica cetatenii sa beneficieze de drepturile si libertatile conferite
de Constitutie si de alte legi; b) nu incalca principiul egalitatii in drepturi
si al nediscriminarii, fiind deopotriva aplicabile tuturor cetatenilor aflati
in aceeasi situatie; c) nu ingradesc accesul liber la justitie; d) nu aduc
atingere dreptului la viata si dreptului la integritatea fizica si psihica ale
persoanei; e) nu ingradesc exercitiul dreptului la aparare; f) nu au nici o
legatura cu infaptuirea justitiei in numele legii si nici cu independenta
judecatorilor; g) nu vizeaza rolul si atributiile Ministerului Public. In
concluzie, se retine ca toate dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor
de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
judecatorului-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului,
dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si
dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
La termenul de judecata din 20 noiembrie 2000 autorul exceptiei a ridicat
in fata Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala exceptia de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 2 alin. (3) si ale art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, precum
si a dispozitiilor art. 48 lit. d), art. 52 alin. 2, art. 63 alin. 2, art. 183
alin. 1 si alin. 2, art. 192 alin. 1 pct. 2 lit. c), art. 284^1, art. 291 alin.
2 si alin. 3, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura
penala.
Prin Incheierea din 27 noiembrie 2000 Tribunalul Bucuresti - Sectia I
penala, constatand ca solutionarea cauzei nu depinde de intregul ansamblu al
dispozitiilor legale criticate, a sesizat Curtea Constitutionala numai cu
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 63 alin.
2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de
procedura penala.
Potrivit art. 23 alin. (4) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata,
"Sesizarea Curtii Constitutionale se dispune de catre instanta in fata
careia s-a ridicat exceptia de neconstitutionalitate, printr-o incheiere care
va cuprinde punctele de vedere ale partilor, opinia instantei asupra exceptiei,
si va fi insotita de dovezile depuse de parti". Totodata, in cazurile in
care exceptia este inadmisibila, fiind contrara prevederilor alin. (1), (2) sau
(3) ale articolului mentionat, in temeiul art. 23 alin. (6) din aceeasi lege
"instanta o respinge printr-o incheiere motivata, fara a mai sesiza Curtea
Constitutionala".
Curtea constata, prin urmare, ca obiectul exceptiei de
neconstitutionalitate il constituie numai dispozitiile art. 63 alin. 2, art.
192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura
penala, cuprinse in incheierea de sesizare, iar nu si celelalte prevederi
legale cu privire la care instanta de fond a considerat ca exceptia este
inadmisibila. Sub acest din urma aspect autorul exceptiei are posibilitatea de
a ataca incheierea de sesizare o data cu declararea caii de atac prevazute de
Codul de procedura penala impotriva sentintei pronuntate in cauza.
Dispozitiile art. 63 alin. 2, art. 192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale
art. 392 alin. 4 din Codul de procedura penala, criticate ca fiind
neconstitutionale, au urmatorul continut:
Art. 63 alin. 2
"Probele nu au valoare mai dinainte stabilita. Aprecierea fiecarei probe
se face de organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit
convingerii lor, formata in urma examinarii tuturor probelor administrate si
conducandu-se dupa constiinta lor.";
Art. 192 alin. 2
"In cazul declararii apelului ori recursului sau al introducerii
oricarei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de catre persoana
careia i s-a respins ori care si-a retras apelul, recursul sau cererea.";
Art. 346 alin. 2
"Cand achitarea s-a pronuntat pentru cazul prevazut in art. 10 lit.
b^1) ori pentru ca instanta a constatat existenta unei cauze care inlatura
caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipseste vreunul din elementele
constitutive ale infractiunii, instanta poate obliga la repararea pagubei
potrivit legii civile.";
Art. 392 alin. 4
"Sentinta data in contestatie este supusa apelului, iar decizia data
in apel este supusa recursului."
Normele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate au urmatorul continut:
Art. 1 alin. (3)
"Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea
omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a
personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori
supreme si sunt garantate.";
Art. 11
"(1) Statul roman se obliga sa indeplineasca intocmai si cu
buna-credinta obligatiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din
dreptul intern.";
Art. 15 alin. 1
"Cetatenii beneficiaza de drepturile si de libertatile consacrate prin
Constitutie si prin alte legi si au obligatiile prevazute de acestea.";
Art. 16
"(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
Art. 18 alin. (1)
"Cetatenii straini si apatrizii care locuiesc in Romania se bucura de
protectia generala a persoanelor si a averilor, garantata de Constitutie si de
alte legi.";
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 21
"(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea
drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
Art. 22
"(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si
psihica ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii si nici unui fel de pedeapsa sau de
tratament inuman ori degradant.";
Art. 24 alin. (1)
"Dreptul la aparare este garantat.";
Art. 26 alin. (1)
"Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si
privata.";
Art. 48 alin. (3)
"Statul raspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile
cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale.";
Art. 50 alin. (2)
"Cetatenii carora le sunt incredintate functii publice, precum si
militarii, raspund de indeplinirea cu credinta a obligatiilor ce le revin si,
in acest scop, vor depune juramantul cerut de lege.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
Art. 125 alin. (1)
"Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin
celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
Art. 130 alin. (1)
"In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele
generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si
libertatile cetatenilor.";
Art. 131 alin. (1)
"Procurorii isi desfasoara activitatea potrivit principiului
legalitatii, al impartialitatii si al controlului ierarhic, sub autoritatea
ministrului justitiei."
Dispozitiile din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, invocate in sustinerea exceptiei de
neconstitutionalitate, prevad:
Art. 6 pct. 1 teza intai
"Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod
public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra
incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra
temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa.
[...]";
Art. 13
"Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de
prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei
instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane
care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.";
Art. 17
"Nici o dispozitie din prezenta conventie nu poate fi interpretata ca
implicand, pentru un stat, un grup sau un individ, un drept oarecare de a
desfasura o activitate sau de a indeplini un act ce urmareste distrugerea
drepturilor sau a libertatilor recunoscute de prezenta conventie sau de a aduce
limitari mai ample acestor drepturi si libertati decat acelea prevazute de
aceasta conventie."
I. Referitor la dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura penala
autorul exceptiei sustine ca sintagmele "convingerii lor" si
"conducandu-se dupa constiinta lor", din partea a doua a acestui text
de lege, contravin cu deosebire dispozitiilor art. 123 din Constitutie, conform
carora: "Justitia se infaptuieste in numele legii.", iar
"Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Examinand aceasta sustinere, Curtea constata ca in Adunarea Constituanta, in
cadrul dezbaterilor pe articole a proiectului de Constitutie si a Raportului
Comisiei de redactare (publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a
II-a, nr. 35 din 13 noiembrie 1991 si, respectiv, nr. 36 din 14 noiembrie 1991)
a fost discutata propunerea de amendament referitoare la completarea tezei
finale a alin. (2) al art. 123 din Constitutie cu sintagma "[...] si
intimei lor convingeri". Dupa dezbateri Adunarea Constituanta a respins cu
majoritate de voturi acest amendament, exprimandu-si in acest fel, in mod
expres, vointa ca judecatorii sa se supuna "numai legii", iar nu si
"intimei lor convingeri".
Asa fiind, Curtea constata ca dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de
procedura penala, in temeiul carora "Aprecierea fiecarei probe se face de
organul de urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor
[...]", contravin dispozitiilor art. 123 alin. (2) din Constitutie,
dispozitii potrivit carora "Judecatorii sunt independenti si se supun
numai legii".
In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate privind aceste dispozitii
legale urmeaza sa fie admisa.
II. Cu privire la neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 192 alin. 2 din
Codul de procedura civila Curtea constata ca suportarea cheltuielilor judiciare
in caz de respingere sau de retragere a apelului, recursului sau altei cereri
nu contravine nici unei dispozitii constitutionale.
III. Examinand prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedura civila,
Curtea retine ca acestea au mai facut obiectul controlului de
constitutionalitate, in baza art. 144 lit. c) din Constitutie, prin sustinerea
incalcarii dreptului la aparare si la un proces echitabil, care este reiterata
in cadrul dosarului ce face obiectul prezentei decizii.
Astfel, prin Decizia nr. 30 din 1 februarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001, Curtea a retinut ca
"dreptul instantei penale de a rezolva pretentiile partii vatamate,
constituita parte civila, si in cazurile in care achitarea s-a pronuntat in
temeiul art. 10 lit. b^1) ori pentru existenta unei cauze care inlatura
caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele
constitutive ale infractiunii nu numai ca nu incalca dreptul la aparare al
partii vatamate, ci, dimpotriva, permite acesteia sa continue procesul penal
sub aspectul rezolvarii actiunii civile (desi instanta pronuntase achitarea
pentru motivele indicate). Totodata este evident ca textul criticat nu incalca
nici dreptul oricarei persoane la un proces echitabil prevazut la art. 6 pct. 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, deoarece judecarea procesului se continua tocmai pentru a se
"hotari asupra incalcarii drepturilor" de catre "o instanta
independenta si impartiala, instituita de lege".
IV. In sfarsit, Curtea constata ca si dispozitiile art. 392 alin. 4 din
Codul de procedura civila, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1),
art. 21 si art. 48 din Constitutie, precum si la cele ale art. 6, art. 13 si art.
17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel,
prin Decizia nr. 261 din 5 decembrie 2000, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 174 din 5 aprilie 2001, s-a statuat ca:
- accesul la justitie nu presupune si accesul la toate mijloacele
procedurale prin care se infaptuieste justitia, iar instituirea regulilor de
desfasurare a procesului in fata instantelor judecatoresti, deci si reglementarea
cailor ordinare si extraordinare de atac, este de competenta exclusiva a
legiuitorului;
- legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite,
reguli speciale de procedura, astfel incat accesul liber la justitie nu
inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac;
- instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste caile de
atac, nu este contrara principiului egalitatii cetatenilor in fata legilor si a
autoritatilor publice atata timp cat aceste reguli asigura egalitatea
cetatenilor in utilizarea lor;
- nu exista nici o legatura intre prevederea legala ce face obiectul
exceptiei si obligatia statului de a repara prejudiciile cauzate prin erori
judiciare in procesele penale;
- prevederile legale criticate sunt in concordanta si cu dispozitiile art.
6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale;
- este nefondata sustinerea potrivit careia textul de lege criticat
contravine dispozitiilor art. 17 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, deoarece continutul dispozitiilor legale
criticate nu are nici o legatura cu obiectul de reglementare a acestei norme
juridice internationale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior prin deciziile
mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit.
A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 63 alin. 2 din
Codul de procedura penala,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Anton Sommert in
Dosarul nr. 2.256/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia I penala si constata
ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 63 alin. 2 din Codul de procedura
penala, conform carora "Aprecierea fiecarei probe se face de organul de
urmarire penala si de instanta de judecata potrivit convingerii lor
[...]".
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii ale
art. 63 alin. 2 din Codul de procedura civila, precum si a dispozitiilor art.
192 alin. 2, art. 346 alin. 2 si ale art. 392 alin. 4 din Codul de procedura
penala, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 23 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Florentina Geangu