DECIZIE Nr. 67 din 13 februarie 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin.
2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 178 din 21 martie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
din oficiu de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr.
4.733/2001 al acelei instante.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 6 februarie 2003 si
au fost consemnate in incheierea din aceeasi data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 13 februarie 2003.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 martie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 4.733/2001,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 2 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata intr-un
proces de insulta si calomnie pornit la plangerea prealabila a persoanei
vatamate Sorin Rosca Stanescu impotriva inculpatului Ilie Merce. In cauza in
care a fost ridicata exceptia inculpatul a dobandit calitatea de deputat dupa
pornirea procesului penal.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitia
din art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala este contrara tezei a doua
din art. 69 alin. (1) din Constitutie, care prevede ca in cazul in care
inculpatul are calitatea de deputat competenta apartine Curtii Supreme de
Justitie, fara a distinge dupa cum aceasta calitate a persoanei a fost
dobandita inainte sau dupa savarsirea infractiunii. Se mai arata ca dispozitia
legala criticata este contrara si prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a
autoritatilor publice.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in
conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile
ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
In sustinerea acestui punct de vedere se arata ca dispozitia legala criticata
vizeaza competenta ratione personae in cazul schimbarii calitatii inculpatului
intervenite in cursul judecarii.
Prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura de imunitate
parlamentara, au fost reglementate doua masuri de protectie a deputatilor si
senatorilor pe durata exercitarii mandatului: cea dintai consta in interzicerea
retinerii, arestarii, perchezitionarii sau trimiterii in judecata penala ori
contraventionala fara incuviintarea Camerei din care fac parte; cea de a doua se
refera la competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie in cazul
parlamentarului trimis in judecata penala ori contraventionala. Rezulta ca
aceasta din urma teza reprezinta o continuare a celei dintai, care
reglementeaza activitatile pentru care deputatul sau senatorul beneficiaza de
imunitate, precum si procedura ridicarii acesteia. Astfel, competenta de
judecata apartine Curtii Supreme de Justitie in cazurile prevazute in teza
intai, adica dupa parcurgerea procedurii de ridicare a imunitatii parlamentare.
Daca legiuitorul constituant ar fi dorit sa extinda imunitatea parlamentara si
dupa momentul trimiterii in judecata, ar fi facut-o in mod explicit, textele
referitoare la imunitatea parlamentara cuprinzand enumerari limitative si, prin
urmare, de stricta interpretare.
Pe de alta parte, art. 16 alin. (1) din Constitutie prevede ca cetatenii
sunt egali in fata legii si a autoritatilor fara privilegii si discriminari. In
realitate, ceea ce se protejeaza prin intermediul art. 69 alin. (1) din Constitutie
nu este persoana fizica, intrucat aceasta ar contraveni principiului egalitatii
in drepturi a cetatenilor, ci mandatul pe care aceasta persoana il detine. In
consecinta, se arata ca art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala,
referitor la mentinerea competentei instantei, indiferent de schimbarea
calitatii inculpatului, nu contravine dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale
art. 69 alin. (1) teza a doua din Constitutie. Se invoca in acest sens si
deciziile Curtii Constitutionale nr. 96 din 21 martie 2002 si nr. 235 din 10
septembrie 2002.
Avocatul Poporului arata ca prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie
instituie regula potrivit careia senatorii si deputatii pot fi trimisi in
judecata numai cu incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea
acestora, iar competenta de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie. In
ceea ce priveste data comiterii faptei, dispozitiile constitutionale nu cuprind
nici o conditie restrictiva in acest sens, de unde rezulta ca deputatii si
senatorii vor fi judecati de cea mai inalta instanta din sistemul judiciar.
Scopul reglementarii din art. 69 alin. (1) din Constitutie, se arata in
continuare, este acela de a proteja pe parlamentari, pe durata exercitarii
mandatului, impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de
natura sa le stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost
investiti de electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului. De asemenea,
se apreciaza ca in cazul in care de la data savarsirii faptei si pana in
prezent calitatea unei persoane fizice s-a schimbat, aceasta devenind
parlamentar, conform art. 29 pct. 1 lit. a) din Codul de procedura penala,
competenta de judecata a faptelor savarsite de persoana in cauza trebuie sa
revina Curtii Supreme de Justitie. Instanta suprema insa nu poate sa paseasca
la judecarea cauzei decat daca sunt respectate conditiile art. 69 alin. (1) din
Constitutie.
In ceea ce priveste dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura
penala, se apreciaza ca acestea sunt in contradictie cu art. 29 pct. 1 lit. a)
din acelasi cod, potrivit caruia Curtea Suprema de Justitie judeca in prima
instanta faptele savarsite de senatori si deputati. O asemenea situatie s-a
creat pentru ca textul art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala a
subzistat modificarilor aduse pana in prezent Codului de procedura penala. In
aceste conditii, se arata ca prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura
penala pot fi considerate constitutionale numai daca sunt interpretate in
sensul ca schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod
obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
40 alin. 2 din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: "Dobandirea
calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea
competentei."
In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia a invocat
incalcarea dispozitiilor art. 16 alin. (1) si ale art. 69 alin. (1) din
Constitutie, care au urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 69 alin. (1): "Deputatul sau senatorul nu poate fi retinut,
arestat, perchezitionat sau trimis in judecata, penala ori contraventionala,
fara incuviintarea Camerei din care face parte, dupa ascultarea sa. Competenta
de judecata apartine Curtii Supreme de Justitie."
Curtea constata ca prin art. 69 alin. (1) din Constitutie, sub titulatura
de Imunitatea parlamentara, au fost reglementate doua categorii de masuri de
protectie a deputatilor si senatorilor, pe durata exercitarii mandatului,
impotriva eventualelor abuzuri sau sicane de ordin judiciar, de natura sa le
stirbeasca independenta in indeplinirea misiunii cu care au fost investiti de
electorat si sa submineze prestigiul Parlamentului.
Cea dintai masura de protectie consta in interzicerea retinerii, arestarii,
perchezitionarii sau trimiterii in judecata, penala sau contraventionala, a
unui deputat sau senator, fara incuviintarea Camerei din care face parte.
Aceasta masura are ca scop sa impiedice ca un parlamentar sa fie privat de
posibilitatea de a-si exercita mandatul ca urmare a unor proceduri judiciare
represive si arbitrare, inspirate din motive politice.
Enumerand masurile judiciare supuse incuviintarii, textul constitutional nu
face nici o distinctie in privinta datei comiterii faptelor ce justifica luarea
acestor masuri, de unde rezulta ca el se aplica atat in cazul infractiunilor si
al contraventiilor comise de un deputat ori de un senator in perioada
exercitarii mandatului, cat si in cazul celor savarsite inainte de dobandirea
calitatii de parlamentar. Esential in definirea imunitatii parlamentare este
momentul luarii masurii judiciare - moment care trebuie sa se plaseze in mod
obligatoriu in interiorul duratei mandatului -, si nu data comiterii faptei
care a generat masura, data care poate sa fie anterioara alegerii celui in
cauza in randul membrilor Parlamentului.
Pe de alta parte, in intelesul aceluiasi text constitutional, parlamentarul
care a fost trimis in judecata inainte de dobandirea mandatului poate sa fie
judecat in continuare - adica in timpul exercitarii mandatului - fara sa fie
necesara ridicarea imunitatii lui.
Cea de a doua masura de protectie consta in stabilirea competentei de
judecata a Curtii Supreme de Justitie, in cazul deputatului sau senatorului
trimis in judecata, penala sau contraventionala. Caracterul protector al
acestei norme se releva in aceea ca parlamentarul trimis in judecata este scos
de sub jurisdictia instantei careia i-ar reveni competenta potrivit regulilor
generale - fiind aparat in acest fel de presiunile si de vrajmasiile locale -
si i se da posibilitatea de a fi judecat de Curtea Suprema de Justitie, care,
in raport cu pozitia pe care o detine in sistemul judiciar, prezinta cele mai
inalte garantii de independenta si impartialitate.
Avand in vedere faptul ca art. 69 alin. (1) din Constitutie nu face nici o
distinctie, rezulta ca textul se refera la toate cazurile in care un
parlamentar este judecat in timpul exercitarii mandatului sau pentru o fapta
penala sau contraventionala, indiferent de data la care a fost sesizata
instanta - inainte sau dupa dobandirea de catre faptuitor a calitatii de
deputat sau senator.
Acest inteles al prevederilor art. 69 alin. (1) din Constitutie rezulta, in
egala masura, din scopul reglementarii, caci ar fi lipsit de ratiune sa se
admita ca legiuitorul constituant a urmarit asigurarea unei judecati impartiale
numai pentru parlamentarii trimisi in judecata in timpul exercitarii
mandatului, iar nu si pentru cei ce se afla in curs de judecata in perioada
exercitarii mandatului, in temeiul unor actiuni judiciare pornite anterior.
In aceste conditii, asa cum se retine si in punctul de vedere comunicat de
Avocatul Poporului, prevederile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala
pot fi considerate constitutionale numai daca sunt aplicate in sensul ca
schimbarea calitatii persoanei fizice in parlamentar atrage, in mod
obligatoriu, stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie.
Prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutia Romaniei, privind competenta
Curtii Supreme de Justitie, constituie norme de procedura penala cu statut
constitutional. Pozitia suprema a Constitutiei in ierarhia actelor normative
are drept consecinta si faptul ca legile si celelalte acte cu caracter normativ
nu trebuie sa contravina Legii fundamentale.
Pe de alta parte, Curtea constata ca este intemeiata si opinia instantei de
judecata care a ridicat din oficiu exceptia de neconstitutionalitate, in sensul
ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala contravin
principiului egalitatii in drepturi a persoanelor aflate in aceeasi situatie
juridica, prevazut in art. 16 alin. (1) din Constitutie.
Tot astfel cum principiul inviolabilitatii parlamentare, consacrat prin
prima teza a art. 69 alin. (1) din Constitutie, apara, deopotriva, mandatul
parlamentar, independenta Parlamentului, dar si persoana titularului
mandatului, norma de competenta materiala stabilita prin teza a doua a
aceluiasi text constitutional este menita sa apere nu numai mandatul
senatorului sau deputatului judecat pentru o fapta penala, ci si persoana
parlamentarului aflat in situatia de inculpat intr-un proces penal.
Or, in conditiile in care membrii Parlamentului au acelasi statut juridic,
compus din aceleasi drepturi si obligatii, judecarea unora dintre acestia de
catre Curtea Suprema de Justitie, iar a altora de catre instante inferioare -
luand in considerare numai data trimiterii in judecata, irelevanta sub aspectul
protectiei judiciare la care sunt indreptatiti in mod egal toti parlamentarii -
este vadit discriminatorie si deci contrara prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
In consecinta, revenind asupra jurisprudentei anterioare (deciziile nr.
96/2002 si nr. 235/2002, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 308 din 9 mai 2002 si, respectiv, nr. 750 din 15 octombrie 2002), Curtea
constata ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala
contravin prevederilor art. 69 alin. (2) din Constitutie, in masura in care
sunt intelese si aplicate in sensul ca senatorii si deputatii vor fi judecati
de alte instante decat Curtea Suprema de Justitie in cazurile in care sesizarea
instantei a avut loc anterior datei dobandirii mandatului de parlamentar,
urmand ca in aceste cazuri sa se aplice direct norma de procedura consacrata
prin Legea fundamentala.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de
voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata din oficiu de Tribunalul
Bucuresti - Sectia a II-a penala in Dosarul nr. 4.733/2001 al acelei instante
si constata ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt
neconstitutionale in masura in care sunt intelese si aplicate in sensul ca
senatorii si deputatii vor fi judecati de alte instante decat Curtea Suprema de
Justitie in cazurile in care sesizarea instantei a avut loc anterior datei
dobandirii mandatului de parlamentar.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 13 februarie 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
OPINIE SEPARATA
Apreciem ca fiind gresita solutia adoptata cu votul majoritatii membrilor
Curtii Constitutionale prin Decizia nr. 67 din 13 februarie 2003, considerand
ca nici in prezenta cauza nu s-au evidentiat elemente noi, de natura sa
justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii, concretizate in deciziile nr.
96/2002 si nr. 235/2002. Pe baza considerentelor retinute in deciziile anterioare,
continuam sa apreciem ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura
penala nu sunt contrare unor prevederi sau principii constitutionale.
Dispozitiile legale supuse controlului de constitutionalitate prevad ca
"Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea
competentei". Exceptarea de la aplicarea acestor dispozitii legale a
parlamentarilor inseamna instituirea unui tratament juridic diferentiat fata de
celelalte persoane care, dupa savarsirea infractiunii, dobandesc calitatea ce
determina competenta altei instante judecatoresti. Or, un asemenea tratament
juridic diferentiat este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constitutie.
Consideram ca solutia adoptata prin Decizia nr. 67/2003 nu este conforma
nici cu prevederile art. 69 alin. (1) din Constitutie, cel putin in privinta
persoanelor care au fost trimise in judecata inainte de dobandirea calitatii de
parlamentar. Dispozitiile art. 69 alin. (1) din Constitutie reprezinta masuri
de protectie a senatorilor si a deputatilor impotriva unor eventuale acte
procedurale penale abuzive, de natura sa impiedice exercitarea libera a
mandatului de parlamentar.
Este adevarat ca aceste dispozitii constitutionale nu disting in raport cu
data savarsirii infractiunii ori a contraventiei, dar au in vedere ipoteza in
care o persoana urmeaza a fi retinuta, arestata, perchezitionata sau trimisa in
judecata, penala ori contraventionala, atunci cand are calitatea de senator sau
de deputat. Conditionarea luarii vreuneia dintre masurile enumerate de
incuviintarea Camerei din care face parte persoana vizata are menirea de a
asigura controlul parlamentar asupra justificarii legale a masurii preconizate.
Camerele Parlamentului nu au insa dreptul constitutional de a se pronunta
asupra masurii luate inainte ca persoana respectiva sa fi dobandit calitatea de
senator sau de deputat.
Competenta de judecata a Curtii Supreme de Justitie este prevazuta de
acelasi alin. (1) al art. 69 din Constitutie. Astfel, aceasta dispozitie poate
fi aplicata numai in corelare cu tezele anterioare, respectiv in situatia in
care Camera competenta a Parlamentului a incuviintat trimiterea in judecata a
unui senator sau deputat.
Consideram ca dispozitiile art. 40 alin. 2 din Codul de procedura penala nu
instituie nici o discriminare neconstitutionala intre parlamentari. Persoana
care a fost trimisa in judecata penala anterior dobandirii calitatii de senator
sau de deputat se afla intr-o situatie obiectiv si esential diferita fata de
persoana care urmeaza a fi trimisa in judecata dupa ce a dobandit aceasta
calitate. Conform jurisprudentei constante a Curtii Constitutionale, ca si
celei a Curtii Europene a Drepturilor Omului, situatia diferita a unor
categorii de persoane nu numai ca justifica, ci chiar impune tratamentul
juridic diferentiat.
Dispozitia tezei finale a art. 69 alin. (1) din Constitutie constituie,
intr-adevar, o norma procedurala derogatorie, care se impune a fi aplicata in
mod direct, dar numai cu privire la competenta de judecata a senatorilor sau a
deputatilor a caror trimitere in judecata este conditionata de incuviintarea
Camerei din care fac parte.
Ideea ca stabilirea competentei de judecata a Curtii Supreme de Justitie
reprezinta o garantie de independenta si de impartialitate pare a pune sub
semnul intrebarii independenta si impartialitatea celorlalte instante
judecatoresti. Or, potrivit prevederilor art. 123 alin. (2) toti judecatorii,
indiferent de instanta judecatoreasca la care sunt numiti, sunt independenti si
se supun numai legii, iar judecata impartiala este impusa atat de principiile
constitutionale, cat si de prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, orice abatere urmand a fi
indreptata pe calea controlului judiciar.
Judecator,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Judecator,
Kozsokar Gabor
Judecator,
prof. univ. dr. Ioan Vida