DECIZIE Nr. 100 din 9 martie 2004
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin.
1 lit. c) din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 261 din 24 martie 2004
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de Andrei Horia Ursu in Dosarul nr. 40/2003 al Curtii Militare de
Apel.
La apelul nominal raspunde avocat Eugenia Crangariu, pentru autorul
exceptiei, precum si partea Eugen Grigorescu, personal si asistat de aparator
ales, Ion Bunescu. Procedura, legal indeplinita.
Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 516 D/2003 avand ca
obiect aceeasi exceptie, ridicata de Nicolae Badea in Dosarul nr. 4.157/2003 al
Tribunalului Teleorman - Sectia penala. La apelul nominal, in acest dosar,
raspunde avocat Anda Valeria Nedelea, pentru autorul exceptiei, lipsind partile
Lina Boboc si Gheorghe Cosoveanu, fata de care procedura de citare a fost legal
indeplinita.
Din oficiu, Curtea pune in discutie problema conexarii celor doua cauze,
avand in vedere ca in ambele dosare obiectul exceptiei de neconstitutionalitate
este acelasi.
Reprezentantii partilor, precum si reprezentantul Ministerului Public nu se
opun conexarii cauzelor.
Curtea, deliberand, dispune conexarea Dosarului nr. 516 D/2003 la Dosarul
nr. 505 D/2003, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, conform
caruia "Procedura jurisdictionala [...] se completeaza cu regulile
procedurii civile [...]", raportat la art. 164 alin. 1 si 2 din Codul de
procedura civila, potrivit caruia "[...] intrunirea mai multor pricini
[...] in care sunt aceleasi parti sau chiar impreuna cu alte parti si al caror
obiect si cauza au intre dansele o stransa legatura [...] poate fi facuta de
judecator chiar daca partile nu au cerut-o".
Cauza fiind in stare de judecata, se acorda cuvantul pe fond.
Pentru autorul exceptiei, Andrei Horia Ursu, aparatorul ales solicita
admiterea exceptiei, aratand ca dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul
de procedura penala, referitoare la persoanele care pot face apel, contravin
prevederilor art. 16 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) si ale art. 124 din
Constitutie, republicata. De asemenea, se sustine ca tratarea "in
rem" a restrangerii exercitarii caii de atac ordinare a apelului nu
exclude discriminarea partii vatamate, ca persoana participanta la procesul
penal. Sub acest aspect, este de observat ca, potrivit art. 362 alin. 1 alin. 1
lit. f) din Codul de procedura penala, poate face apel, fara nici o distinctie
derivata din principiul oficialitatii, orice persoana ale carei interese
legitime au fost vatamate printr-o masura sau printr-un act al instantei, o
asemenea persoana fiind si partea vatamata. Totodata, in conceptia art. 21 din
Legea fundamentala, accesul liber la justitie este consacrat nu numai prin
dreptul egal de promovare a unei actiuni, ci si prin dreptul la un proces
echitabil, care presupune echilibru si egalitatea armelor pentru toate actele
de procedura, deci si pentru promovarea acelorasi cai de atac, care garanteaza
accesul egal si liber la justitie, in toate gradele de jurisdictie, acolo unde
legiuitorul le reglementeaza. In sustinerea celor aratate depune note scrise.
Partea Eugen Grigorescu, prin aparator, solicita respingerea exceptiei,
deoarece nu exista elemente din care sa rezulte contradictia textului
procedural criticat ca fiind neconstitutional cu unul din textele Constitutiei.
In sustinere, depune note scrise.
Pentru autorul exceptiei, Nicolae Badea, aparatorul ales solicita admiterea
exceptiei si constatarea ca dispozitiile legale criticate sunt
neconstitutionale. In acest sens arata, in esenta, ca, "desi i se
recunoaste persoanei vatamate dreptul de a se adresa justitiei (art. 21 din
Constitutie), precum si posibilitatea de a participa in procesul penal in
calitate de parte vatamata (art. 24 alin. 1 din Codul de procedura penala),
aceasta nu beneficiaza de o egalitate de tratament juridic decat in prima faza
a procesului penal, aceea a judecatii in prima instanta, in celelalte faze ale
procesului penal, in apel si in recurs, partea vatamata participa pasiv,
neavand la indemana aceleasi mijloace procesuale cu ale celorlalte parti din
proces. Aceasta inegalitate de tratament juridic constituie o violare a
principiului egalitatii in fata legii, consacrat de art. 16 din Constitutie, o
incalcare a dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor
omului si a libertatilor fundamentale, precum si a prevederilor art. 24 si art.
49 din Constitutie". In sustinerea celor de mai sus depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca diferentierea facuta prin
dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala (in sensul
ca partea vatamata poate face apel numai in ceea ce priveste latura penala a
cauzei in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila) este
contrara principiului constitutional al egalitatii si nediscriminarii, deoarece
se aplica un tratament diferentiat, fara a exista o motivare obiectiva si
rezonabila. De asemenea, sunt incalcate si prevederile art. 24 din Constitutie,
republicata, intrucat garantarea constitutionala a dreptului la aparare are in
vedere si posibilitatea exercitarii cailor legale de atac impotriva solutiilor
adoptate de instanta de judecata, care sunt considerate gresite de catre unul
sau altul dintre participantii la procesul penal. Referitor la dispozitiile
art. 21 alin. (2) din Constitutie, republicata, potrivit carora nici o lege nu
poate ingradi accesul la justitie si care au ca semnificatie faptul ca
legiuitorul nu poate exclude de la exercitiul drepturilor procesuale pe care
le-a instituit nici o categorie sau un grup social, arata ca prevederile legale
criticate nu reglementeaza o situatie de excludere, ci de limitare a
exercitiului drepturilor procesuale pentru partea vatamata. Aceasta limitare
este neconstitutionala, nefiind indeplinite conditiile restrictive stabilite de
art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicata. Fata de cele aratate,
reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala si, totodata, in temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr.
47/1992, republicata, de constatare a neconstitutionalitatii si a dispozitiilor
art. 385^2 din Codul de procedura penala.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 6 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 40/2003, si
Incheierea din 5 noiembrie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 4.157/2003, Curtea
Militara de Apel si, respectiv, Tribunalul Teleorman - Sectia penala au sesizat
Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.
362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Horia
Andrei Ursu si Nicolae Badea, parti vatamate in dosarele mentionate.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata, in esenta, ca
prevederile legale criticate sunt contrare dispozitiilor art. 16 alin. (1), ale
art. 21, 24, art. 49 alin. (1) si art. 123 din Constitutie, precum si ale art.
6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale. Se motiveaza ca, in cauzele penale in care actiunea penala se
pune in miscare din oficiu, partea vatamata care participa la proces nu are
dreptul sa atace cu apel sentinta pe care o considera nelegala sau netemeinica,
desi, in calitatea sa de subiect pasiv al infractiunii, este profund interesata
in solutionarea cauzei. Refuzandu-i-se acest drept, i se ingradeste accesul la
justitie si i se nesocoteste dreptul la un proces echitabil.
Curtea Militara de Apel apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
intemeiata, intrucat persoana vatamata, care participa in procesul penal in
calitate de parte vatamata, poate devolua latura penala a cauzei numai in cazul
infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila, nu si in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune
in miscare din oficiu, ceea ce creeaza astfel o inegalitate in drepturi intre
persoanele vatamate, in cele doua situatii. Or, arata instanta, chiar in cazul
infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare din oficiu,
contributia partii vatamate la aflarea adevarului este de necontestat nu numai
in etapa judecatii in prima instanta, dar si in caile de atac. Faptul ca
procurorul are calitatea de reprezentant al intereselor generale ale societatii
nu inlatura, in opinia sa, dreptul partii vatamate de a critica, pentru
nelegalitate si netemeinicie, hotararea primei instante, in fata instantelor de
control judiciar. Se mai invoca si argumentul ca insasi Curtea Constitutionala,
prin Decizia nr. 486/1997, a recunoscut dreptul persoanei vatamate de a
declansa judecata in fata instantei a persoanei fata de care procurorul a
dispus o solutie de neurmarire sau de netrimitere in judecata. Decizia Curtii
Constitutionale a condus la introducerea, prin Legea nr. 281/2003 pentru
modificarea si completarea Codului de procedura penala si a unor legi speciale,
a art. 278^1, de unde rezulta dreptul persoanei vatamate de a sesiza instanta
(art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedura penala). In cazul pronuntarii
solutiei de achitare in prima instanta, in lipsa recunoasterii dreptului
persoanei vatamate de a se adresa instantelor de control judiciar, in ipoteza
reglementata de art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala,
aceasta ar echivala cu lipsa accesului la justitie. Or, nerecunoasterea dreptului
de apel si recurs pentru partea vatamata ar lipsi de continut si finalitate
demersul juridic si principial al Curtii Constitutionale si al legiuitorului.
Dispozitiile legale criticate sunt contrare, precizeaza instanta, si
prevederilor constitutionale ale art. 21 alin. (1) - (3), referitoare la
accesul liber la justitie, si ale art. 124 alin. (2), potrivit carora justitia
este unica, impartiala si egala pentru toti.
Tribunalul Teleorman - Sectia penala considera exceptia intemeiata, cu
motivarea ca "singura posibilitate a partii vatamate de a-si sustine
interesele in ceea ce priveste latura penala este aceea de a declara apel ca o
cale de aparare a intereselor victimei, or o excludere a acestei posibilitati
vine in contradictie cu interesele acesteia, ingradindu-i drepturile pe care
statul le protejeaza".
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor
doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de
vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea,
potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si
functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost
solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
Guvernul arata ca exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 362
alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala este neintemeiata. In acest sens
se arata ca legea face distinctie intre situatiile in care actiunea penala se
pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si cele in care
actiunea penala se pune in miscare si se exercita din oficiu. In conformitate
cu prevederile art. 131 din Constitutie, republicata, procurorul este titularul
actiunii publice in procesul penal, ca reprezentant al intereselor generale ale
societatii. Persoana vatamata care s-a constituit parte civila in procesul
penal, avand deplina capacitate procesuala in ce priveste actiunea civila, va
putea discuta, in apelul sau, si aspectele penale ale hotararii atacate, daca
de modul in care au fost solutionate acestea depinde solutionarea actiunii
civile. Eventualele erori comise de prima instanta, in solutionarea laturii
penale, nu vor putea fi indreptate ca urmare a declararii apelului numai de
catre partea civila, insa aflarea adevarului si justa solutionare a cauzei sunt
garantate de legiuitorul roman prin posibilitatea oferita partilor din proces
de a exercita caile extraordinare de atac prevazute de lege. De aceea, nu se
poate sustine ca, prin dispozitiile art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala, se incalca accesul liber la justitie consacrat in art. 21 din
Constitutie, republicata.
In cauzele in care actiunea penala se pune in miscare din oficiu, partea
vatamata nu are dreptul sa decida nici declansarea, nici incetarea procesului
penal si, in consecinta, nici continuarea acestuia prin promovarea caii de atac
a apelului. In aceste conditii, isi gaseste aplicare principiul oficialitatii
inscris in art. 2 din Codul de procedura penala.
Desi in cele doua situatii drepturile partii vatamate sunt diferite,
acestea nu constituie o incalcare a principiului constitutional al egalitatii
in drepturi, deoarece acest principiu nu trebuie sa atraga aplicarea aceluiasi
regim juridic unor situatii diferite. Asa cum, in cauzele in care actiunea
penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate,
procurorul nu poate dispune punerea in miscare si exercitarea actiunii penale impotriva
vointei persoanei vatamate, tot asa, in cazurile in care functioneaza
principiul oficialitatii, partea vatamata nu poate dispune asupra actiunii
penale. Acest fapt nu este de natura sa ii aduca partii vatamate nici un fel de
prejudicii; altfel, partea vatamata s-ar substitui Ministerului Public,
singurul imputernicit prin Constitutie sa reprezinte interesele societatii in
procesul penal.
Avocatul Poporului arata ca, fata de prevederile art. 21 alin. (3) din
Constitutie, republicata, exceptia este neintemeiata, deoarece "procesul
echitabil" nu implica imperios "existenta mai multor grade de
jurisdictie, a unor cai de atac al hotararilor judecatoresti, pe cale de
consecinta, posibilitatea exercitarii acestor cai de atac de catre toate
partile din proces". Totodata, faptul ca partea vatamata poate folosi
calea de atac a apelului numai in cauzele in care actiunea penala se pune in
miscare la plangerea prealabila si numai in ce priveste latura penala,
corespunde intru totul intereselor generale ale societatii, solutionarea
actiunii penale nefiind lasata, in nici un sistem de drept penal, la vointa
persoanei vatamate (cu exceptia infractiunilor zise de invinuire
privat-publica).
Critica raportata la prevederile art. 21 alin. (1) si (2) din Constitutie,
republicata, este neintemeiata, deoarece textele legale criticate nu contin
norme restrictive privind accesul la justitie pentru apararea drepturilor, a
libertatilor si a intereselor legitime ale persoanelor la care se refera.
In ceea ce priveste pretinsa neconstitutionalitate fata de art. 16 din
Constitutie, republicata, Avocatul Poporului apreciaza ca aceasta este
nefondata, deoarece partea vatamata are posibilitatea de a exercita aceeasi
cale de atac (apelul) pe care o au procurorul, inculpatul si celelalte parti
din procesul penal. Limitele prevazute in dispozitiile legale criticate nu
constituie discriminari, ci precizari firesti in raport cu interesele legitime
ale acestor parti, aparate in cadrul procesului penal.
In legatura cu invocarea incalcarii prevederilor art. 124 din Constitutie,
republicata, se arata ca aceste critici sunt nerelevante pentru solutionarea
exceptiei de fata, neavand incidenta cu obiectul acesteia.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si
Avocatului Poporului, sustinerile partilor prezente, rapoartele intocmite de
judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art.
1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa
solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, conform carora: "Pot
face apel: [...] c) partea vatamata, in cauzele in care actiunea penala se pune
in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura
penala."
Autorii exceptiei sustin ca aceste dispozitii legale contravin prevederilor
constitutionale privind egalitatea in drepturi prevazuta de art. 16 alin. (1),
dreptul partilor la acces liber la justitie si dreptul la un proces echitabil
reglementate de art. 21, dreptul la aparare consacrat de art. 24, restrangerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati prevazuta de art. 49 alin.
(1), precum si infaptuirea justitiei reglementata de art. 123, ultimele doua
articole devenind art. 53 alin. (1) si, respectiv, art. 124, dupa revizuirea si
republicarea Constitutiei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767
din 31 octombrie 2003. Dispozitiile constitutionale invocate au, in prezent,
urmatorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a
autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
- Art. 21 alin. (3): "Partile au dreptul la un proces echitabil si la
solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un
avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53 alin. (1): "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati
poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru:
apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav.";
- Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Se considera, de asemenea, ca textul de lege criticat incalca si
prevederile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale cuprinse in art. 6 alin. (1), potrivit carora: "Orice
persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un
termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala,
instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si
obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii
in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata
in mod public, dar accesul in sala de sedinte poate fi interzis presei si
publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in
interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o
societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii
private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut
necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea
ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata, pentru
considerentele ce urmeaza sa fie infatisate, ca dispozitiile art. 362 alin. (1)
lit. c) din Codul de procedura penala, prin limitarea dreptului partii vatamate
de a exercita calea de atac a apelului (si, in consecinta, si calea de atac a
recursului, datorita trimiterii realizate prin art. 385^2 din Codul de
procedura penala), contravin Constitutiei, republicata, si anume: prevederilor
art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea in drepturi; dispozitiilor art.
21, referitoare la accesul liber la justitie; prevederilor art. 24 alin. (1),
referitoare la dreptul la aparare; dispozitiilor art. 124 alin. (2) (prevederi
constitutionale invocate in mod expres de autorii exceptiei); precum si
prevederilor art. 129, referitoare la folosirea cailor de atac.
1. Limitarea, stabilita prin art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de
procedura penala, a dreptului partii vatamate de a exercita caile ordinare de
atac, cu privire la latura penala, exclusiv in cauzele in care actiunea penala
se pune in miscare la plangere prealabila este contrara principiului egalitatii
in drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constitutie, republicata,
deoarece pun persoana vatamata, care este subiect pasiv al infractiunii si al
raportului substantial de conflict, in pozitie de inferioritate fata de
inculpat, subiectul activ al infractiunii, care are dreptul de a folosi
nestanjenit calea de atac a apelului. Or, este inadmisibil ca inculpatul sa
poata folosi calea de atac a apelului, iar victima sa, parte vatamata in
proces, sa nu aiba acest drept.
Conditionarea punerii in miscare a actiunii penale de existenta plangerii
prealabile a persoanei vatamate reprezinta o exceptie de la principiul general
al oficialitatii procesului penal si se aplica doar in cazul infractiunilor cu
o gravitate si cu un grad de pericol social mai reduse. Pe de alta parte, in
cazul infractiunilor mai grave, interesul partii vatamate pentru aplicarea
corecta a masurilor represive legale este mai accentuat.
Este adevarat ca procesele penale avand ca obiect infractiuni care sunt
urmarite din oficiu sunt de interes public si ca titularul actiunii penale este
Ministerul Public, care, potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din
Constitutie, republicata, "In activitatea judiciara, [...] reprezinta
interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si
drepturile si libertatile cetatenilor". Dar nu mai putin adevarat este si
faptul ca exercitarea personala si in mod nemijlocit de catre partea vatamata a
dreptului de a ataca la instanta ierarhic superioara o hotarare judecatoreasca
pe care o considera gresita, indiferent sub ce aspect, nu diminueaza cu nimic
rolul si atributiile Ministerului Public, ci, dimpotriva, le completeaza in
interesul aplicarii corecte a legii. Controlul judiciar, prin diferite grade de
jurisdictie, are menirea de a repara eventualele erori cuprinse in solutiile
pronuntate prin hotararile instantelor inferioare. La fel cum poate gresi o
instanta judecatoreasca, si reprezentantul Ministerului Public este supus
aceleiasi eventualitati, astfel incat este posibil ca in mod eronat sa nu atace
cu apel ori cu recurs o hotarare nelegala sau netemeinica. Intr-o asemenea
situatie, cand - conform art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala
- partea vatamata este privata de dreptul de a exercita caile de atac,
hotararile respective nu se mai supun controlului judiciar, cu consecinta
mentinerii erorii judiciare (a carei posibilitate de inlaturare prin eventuala
formulare a unei cai extraordinare de atac este extrem de redusa ca urmare a
regimului juridic restrictiv al acestor cai).
In legatura cu aplicarea principiului egalitatii Curtea Constitutionala a
stabilit in mod constant in jurisprudenta sa ca "violarea principiului
egalitatii si nediscriminarii exista atunci cand se aplica tratament
diferentiat unor cazuri egale, fara sa existe o motivare obiectiva si
rezonabila, sau daca exista o disproportie intre scopul urmarit prin
tratamentul inegal si mijloacele folosite" (Decizia Curtii Constitutionale
nr. 107 din 1 noiembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
In acelasi sens s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului,
care, in aplicarea principiului nediscriminarii prevazut la art. 14 din
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, a
stabilit ca orice diferenta de tratament facuta de stat intre persoane aflate
in situatii similare trebuie sa isi gaseasca o justificare obiectiva si
rezonabila (de exemplu, in cazul "Markx impotriva Belgiei", 1979).
In aceste conditii Curtea Constitutionala constata ca nu exista o
justificare obiectiva si rezonabila in ceea ce priveste limitarea partii
vatamate de a exercita caile ordinare de atac, cu privire la latura penala,
exclusiv in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la plangerea
prealabila.
In lumina celor aratate, Curtea constata si incalcarea dispozitiilor
constitutionale ale art. 124 alin. (2), potrivit carora "Justitia este
unica, impartiala si egala pentru toti".
2. Conform art. 21 din Constitutie, republicata, "(1) Orice persoana
se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a
intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept". [...]
Intrucat textul constitutional nu distinge, rezulta ca accesul liber la
justitie nu se refera exclusiv la actiunea introductiva la prima instanta de
judecata, ci si la sesizarea oricaror alte instante care, potrivit legii, au
competenta de a solutiona fazele ulterioare ale procesului, inclusiv, asadar,
la exercitarea cailor de atac, deoarece apararea drepturilor, a libertatilor si
a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, si
posibilitatea actionarii impotriva hotararilor judecatoresti considerate ca
fiind nelegale sau neintemeiate. Ca urmare, limitarea dreptului unor parti ale
unuia si aceluiasi proces penal de a exercita caile legale de atac constituie o
restrangere a accesului liber la justitie.
Aceasta ingradire este neconstitutionala, nefiind indeplinite conditiile
restrictive stabilite de art. 53 alin. (1) din Constitutie, republicata,
potrivit caruia: "Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi
restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale
unui sinistru deosebit de grav."
3. Potrivit art. 24 alin. (1) din Constitutie, republicata, "Dreptul
la aparare este garantat". Prin redactarea sa atat de generala, aceasta
garantie constitutionala nu vizeaza doar apararea referitoare la faza
procesului penal desfasurata in fata primei instante de judecata (de exemplu,
prin propunerea si producerea de probe in fata instantei de fond, prin
concluzii puse in cadrul dezbaterilor etc.), ci vizeaza, deopotriva, si dreptul
de aparare prin exercitarea cailor legale de atac impotriva unor constatari de
fapt sau de drept ori unor solutii adoptate de o instanta de judecata, dar care
sunt considerate gresite de catre unul sau altul dintre participantii la
procesul penal. Este evident ca, in situatia in care partea vatamata este
impiedicata sa exercite caile ordinare de atac, aceasta nu-si poate valorifica
si apara drepturile in fata instantei de apel sau de recurs, intrucat cauza ori
nu va ajunge in fata acestor instante ori, in eventualitatea apelului sau
recursului declarat de inculpat, nu se poate inrautati situatia acestuia.
4. Potrivit prevederilor art. 129 din Constitutie, republicata,
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Aceasta norma
constitutionala cuprinde doua teze: prima teza consacra dreptul subiectiv al
oricarei parti a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum si
dreptul Ministerului Public de a exercita caile de atac impotriva hotararilor
judecatoresti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate; cea de-a doua
teza prevede ca exercitarea cailor de atac se poate realiza in conditiile
legii.
Prima teza exprima, de fapt, in alti termeni dreptul fundamental inscris in
art. 21 din Constitutie, republicata, privind accesul liber la justitie
(desigur, in intelesul de acces liber la toate gradele de jurisdictie, astfel
cum s-a demonstrat prin considerentele anterioare); aceasta teza contine,
asadar, o reglementare substantiala. Cea de-a doua teza se refera la reguli de
procedura, care nu pot insa aduce atingere substantei dreptului conferit prin
cea dintai teza. Asa fiind, in privinta conditiilor de exercitare a cailor de
atac legiuitorul poate sa reglementeze termenele de declarare a acestora, forma
in care trebuie sa fie facuta declaratia, continutul sau, instanta la care se
depune, competenta si modul de judecare, solutiile ce pot fi adoptate si altele
de acelasi gen, astfel cum, de altfel, prevede art. 126 alin. (2) din
Constitutie, republicata, potrivit caruia "Competenta instantelor
judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege".
Dar legiuitorul nu poate suprima dreptul - substantial - al unei parti
interesate de a exercita caile de atac si nici nu poate restrange exercitiul
acestui drept decat in conditiile restrictive stabilite prin art. 53 din
Constitutie, republicata. Intr-adevar, desi art. 129 din Constitutie, republicata,
asigura folosirea cailor de atac "in conditiile legii", aceasta
dispozitie constitutionala nu are insa semnificatia ca "legea" ar
putea inlatura ori restrange exercitiul altor drepturi sau libertati expres
consacrate prin Constitutie.
5. In sfarsit, referitor la prevederile cuprinse atat in Constitutia
Romaniei, republicata [art. 21 alin. (3)], cat si in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (art. 6 alin. 1), si anume
cele care privesc dreptul la un proces echitabil si dreptul persoanei de a se
plange unei instante, Curtea retine ca textul legal criticat de autorii
exceptiei opreste in realitate partea vatamata de a apela la instantele
judecatoresti, de a fi aparata si de a se prevala de toate garantiile procesuale
care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil.
Astfel fiind, Curtea Constitutionala intelege sa procedeze la revizuirea
practicii sale in materie. Revenind asupra jurisprudentei anterioare, Curtea
constata ca fiind neconstitutionala dispozitia "in cauzele in care
actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila, dar numai in ce
priveste latura penala" din cuprinsul art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul
de procedura penala, urmand ca persoana vatamata sa poata exercita calea de
atac ordinara a apelului indiferent de modul in care se pune in miscare
actiunea penala (din oficiu sau la plangere prealabila).
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147
alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit.
A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu
majoritate de voturi,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Andrei Horia Ursu in
Dosarul nr. 40/2003 al Curtii Militare de Apel si de Nicolae Badea in Dosarul
nr. 4.157/2003 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala si constata ca
dispozitia "in cauzele in care actiunea penala se pune in miscare la
plangerea prealabila, dar numai in ce priveste latura penala" din
cuprinsul art. 362 alin. 1 lit. c) din Codul de procedura penala, este
neconstitutionala.
Prezenta decizie se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si
Guvernului conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 9 martie 2004.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu