CONVENTIE Nr.
0 din 7 iunie 1978
organizatiei Internationale
a Muncii nr. 150/1978 privind administratia muncii: rol, functii si
organizare*)
ACT EMIS DE:
ACT INTERNATIONAL
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 576 din 30 iulie 2008
Conferinţa generală a Organizaţiei Internaţionale a
Muncii,
convocată la Geneva de către Consiliul de administraţie al Biroului Internaţional
al Muncii, unde s-a reunit la 7 iunie 1978 în cea de-a 64-a sesiune a sa,
reamintind termenii convenţiilor şi recomandărilor
internaţionale ale muncii existente - îndeosebi ai Convenţiei privind inspecţia
muncii, 1947, ai Convenţiei privind inspecţia muncii (agricultură), 1969, ai
Convenţiei privind serviciul de ocupare, 1948 -, care prevăd exercitarea unor
activităţi specifice de administraţie a muncii,
considerând că este oportun'să adopte instrumente care
stabilesc orientări cu privire la sistemul de administraţie a muncii în
general,
reamintind termenii Convenţiei privind politica de
ocupare, 1964, şi ai Convenţiei privind dezvoltarea resurselor umane, 1975;
reamintind, de asemenea, obiectivul ocupării depline şi adecvat remunerate şi
afirmând necesitatea elaborării de programe privind administraţia muncii, care
să se desfăşoare în vederea atingerii acestui obiectiv şi care să aibă ca efect
realizarea obiectivelor convenţiilor menţionate,
recunoscând necesitatea respectării depline a
autonomiei organizaţiilor angajatorilor şi lucrătorilor; reamintind, în acest
sens, termenii convenţiilor şi recomandărilor internaţionale ale muncii
existente, care garantează'drepturile de asociere, organizare şi negociere
colectivă- în special
Convenţia privind libertatea de asociere şi protecţia dreptului de organizare,
1948, şi Convenţia privind dreptul de organizare şi negociere colectivă, 1949 -
şi care interzic orice act de ingerinţă din partea autorităţilor publice, care
ar putea să limiteze aceste drepturi sau să împiedice exercitarea legală a
acestora; considerând, de asemenea, că organizaţiile angajatorilor şi
lucrătorilor joacă un rol esenţial în atingerea progresului economic, social şi
cultural,
după ce a decis să adopte anumite propuneri cu privire
la administraţia muncii: rol, funcţii şi organizare, temă care constituie cel
de-al patrulea punct pe ordinea de zi a sesiunii,
după ce a decis că aceste propuneri vor lua forma unei
convenţii internaţionale,
adoptă la 26 iunie 1978 prezenta convenţie, care va fi denumita Convenţia privind
administraţia muncii, 1978.
ARTICOLUL
1
In scopul aplicării prezentei convenţii:
a) termenul administraţia
muncii desemnează activităţile de administraţie
publică în domeniul politicii naţionale a muncii;
b) termenul sistemul de
administraţie a muncii vizează toate organismele
administraţiei publice responsabile şi/sau angajate în administrarea muncii
-fie că sunt departamente ministeriale sau agenţii publice, inclusiv agenţiile
parastatale şi regionale sau locale, organismele sau orice altă formă
descentralizată de administraţie -, precum şi orice cadru instituţional pentru
coordonarea activităţilor acestor organisme şi pentru asigurarea consultării şi
participării angajatorilor, lucrătorilor şi organizaţiilor acestora.
ARTICOLUL 2
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie
poate, potrivit legislaţiei, reglementărilor sau practicii naţionale, să delege
ori să încredinţeze anumite activităţi de administraţie a muncii unor
organizaţii neguvernamentaie, în special unor organizaţii ale angajatorilor şi
lucrătorilor sau, acolo unde este cazul, unor reprezentanţi ai angajatorilor şi
lucrătorilor.
ARTICOLUL 3
Un stat membru care ratifică
prezenta convenţie poate considera anumite activităţi din domeniul politicii
sale naţionale a muncii ca fiind aspecte care, în conformitate cu legislaţia, reglementările, practicile
naţionale, sunt reglementate prin recurs la negocierile
directe dintre organizaţiile angajatorilor şi
lucrătorilor.
*) Traducere.
ARTICOLUL 4
Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie va
trebui să asigure, în mod adecvat condiţiilor naţionale, organizarea şi
funcţionarea eficientă pe teritoriul său a unui sistem de administraţie a
muncii, ale cărui funcţii şi responsabilităţi sunt coordonate corespunzător.
ARTICOLUL 5
1. Orice stat membru care ratifică prezenta convenţie
va trebui să asigure mecanismele corespunzătoare condiţiilor naţionale în
vederea asigurării, în cadrul sistemului de administraţie a muncii, a
consultărilor, cooperării şi negocierilor dintre autorităţile publice şi
organizaţiile angajatorilor şi lucrătorilor cele mai reprezentative sau, acolo
unde este cazul, reprezentanţii angajatorilor şi lucrătorilor.
2. In măsura compatibilităţii cu legislaţia,
reglementările şi practicile naţionale, aceste mecanisme se vor realiza la
nivel naţional, regional şi local, precum şi la nivelul diferitelor sectoare de
activitate economică.
ARTICOLUL 6
1. Organismele competente din
cadrul sistemului de administraţie a muncii trebuie, după caz, să fie
responsabile sau să contribuie la pregătirea, administrarea, coordonarea,
controlul şi evaluarea politicii naţionale a muncii şi să fie instrumentul din
sfera administraţiei'publice pentru pregătirea şi aplicarea legislaţiei şi
reglementarilor în domeniu.
2. In mod special, ţinând cont de normele
internaţionale ale muncii, aceste organisme vor trebui:
a) să participe la pregătirea, administrarea,
coordonarea, controlul şi evaluarea politicii naţionale de ocupare, în
conformitate cu legislaţia, reglementările şi practicile naţionale;
b) să analizeze şi să urmărească situaţia persoanelor
angajate, a persoanelor care nu au un loc de muncă şi a celor subocupate,
ţinând cont de legislaţia, reglementările şi practicile naţionale cu privire la
condiţiile de muncă, viaţa profesională şi condiţiile de angajare, să atragă
atenţia asupra deficienţelor şi abuzurilor constatate în aceste domenii şi să
facă propuneri privind mijloacele pentru depăşirea acestora;
c) să îşi ofere serviciile angajatorilor şi
lucrătorilor, precum şi organizaţiilor acestora, în condiţiile permise de
legislaţia, reglementările sau practicile naţionale, în vederea promovării- la
nivel naţional, regional şi local, precum şi la nivelul diferitelor sectoare de
activitate economică -, a consultării şi cooperării eficiente dintre
autorităţile şi organismele publice şi organizaţiile angajatorilor şi
lucrătorilor,precum şi între aceste organizaţii;
d) să ofere, la cerere, consiliere tehnică
angajatorilor şi lucrătorilor, precum şi organizaţiilor acestora.
ARTICOLUL 7
In cazul în care condiţiile naţionale impun
satisfacerea nevoilor unui număr cât mai mare de lucrători şi în măsura în care
astfel de activităţi nu sunt încă asigurate, orice stat membru care ratifică
prezenta convenţie va promova extinderea în etape progresive, dacă este
necesar, a funcţiilor sistemului de administraţie a muncii pentru a
include'activităţi ce vor fi exercitate în colaborare cu alte organisme
competente, referitoare la condiţiile de muncă şi de viaţă profesională ale
unor categorii de lucrători care, prin lege,' nu sunt salariaţi, precum:
a) fermierii care nu angajează forţă de muncă externă,
arendaşii şi categorii similare de lucrători agricoli;
b) lucratorii independenţi care nu angajează forţă de
muncă externă, ocupaţi în sectorul informai, astfel cum este definit de
practica naţională;
c) membrii cooperativelor şi întreprinderilor
gestionate de angajaţi;
d) persoanele care lucrează în
cadrul unor sisteme stabilite prin cutumă sau tradiţii comunitare.
ARTICOLUL 8
In măsura în care legislaţia, reglementările şi
practicile naţionale permit, organismele competente din cadrul sistemului
de'administraţie a muncii vor trebui să participe la pregătirea politicii
naţionale în domeniul relaţiilor internaţionale ale muncii şi la reprezentarea
statului în acest domeniu, precum şi la pregătirea măsurilor ce vor fi luate la
nivel naţional în acest scop.
ARTICOLUL 9
In vederea asigurării unei
coordonări adecvate a funcţiilor şi responsabilităţilor sistemului de
administraţie a muncii într-un mod determinat, prin legislaţia, reglementările
sau practicile naţionale, ministerul muncii sau orice alt organism asemănător
trebuie să aibă mijloacele de a verifica dacă organismele parastatale
responsabile de anumite activităţi în domeniul administraţiei muncii şi orice
organisme regionale sau locale cărora le-au fost delegate astfel de activităţi
acţionează conform legislaţiei naţionale şi susţin obiectivele care le-au fost
stabilite.
ARTICOLUL 10
1. Personalul din sistemul de administraţie a muncii
va fi alcătuit din persoane calificate corespunzător'pentru a exercita
funcţiile încredinţate, care au acces la formarea profesională necesară desfăşurării
acestor activităţi şi care sunt independente faţa de orice influenţă
exterioară.'
2. Acest personal beneficiază de statutul, mijloacele
materiale şi resursele financiare necesare exercitării eficiente a funcţiilor
sale.
ARTICOLUL 11
Ratificarea oficială a
prezentei convenţii va fi comunicată pentru înregistrare directorului general
al Biroului Internaţional al Muncii.
ARTICOLUL 12
1. Prezenta convenţie se aplică doar statelor membre
ale Organizaţiei Internaţionale a Muncii, ale căror ratificări au fost
înregistrate de către directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
2. Convenţia va intra în vigoare după 12 luni de la
data la care ratificările a două state membre au fost înregistrate de către
directorul general al Biroului Internaţional al Muncii.
3. In continuare, pentru orice stat membru, prezenta
convenţie va intra în vigoare după 12 luni de la data la care ratificarea sa a
fost înregistrată.
ARTICOLUL 13
1. Oricare stat membru care a ratificat prezenta
convenţie o poate denunţa la expirarea a 10 ani de la data la care aceasta a
intrat în vigoare pentru prima dată, printr-un act comunicat spre înregistrare
directorului general al Biroului Internaţional al Muncii. Această denunţare nu
va avea efect mai devreme de un an de la data la care a fost înregistrată.
2. Fiecare stat membru care a ratificat prezenta
convenţie şi care, în decurs de un an de la expirarea perioadei de 10 ani
menţionate în paragraful precedent, nu îşi exercită dreptul de denunţare
prevăzut în prezentul articol va fi angajat faţă de prevederile prezentei
convenţii pentru încă o perioadă de 10 ani, iar în continuare poate denunţa
prezenta convenţie la fiecare 10 ani, în condiţiile prevăzute în prezentul
articol.
ARTICOLUL 14
1. Directorul general al Biroului
Internaţional al Muncii va notifica statele membre ale Organizaţiei
Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea tuturor ratificărilor şi
denunţărilor ce i-au fost comunicate de către acestea.
2. In notificările către statele membre ale
Organizaţiei Internaţionale a Muncii cu privire la înregistrarea celei de-a
doua ratificări care i-a fost comunicată, directorul general al Biroului
Internaţional al Muncii va atrage atenţia statelor membre ale Organizaţiei
asupra datei la care prezenta convenţie va intra în vigoare.
ARTICOLUL 15
Directorul general al Biroului Internaţional al Muncii
va comunica secretarului general al Naţiunilor Unite, pentru înregistrare, în
conformitate cu prevederile art. 102 din Carta Naţiunilor Unite, informaţii
detaliate cu privire la toate actele de ratificare sau denunţare înregistrate
de el, în concordanţă cu prevederile articolelor precedente.
ARTICOLUL 16
Oricând consideră necesar, Consiliul de administraţie
al Biroului Internaţional al Muncii va prezenta Conferinţei generale un raport
cu privire la funcţionarea prezentei convenţii şi va examina oportunitatea
introducerii pe agenda Conferinţei generale a temelor privind revizuirea
parţială sau totală a acesteia.
ARTICOLUL 17
In cazul în care Conferinţa generală a Organizaţiei
Internaţionale a Muncii va adopta o nouă convenţie care revizuieşte prezenta
convenţie parţial sau total, atunci, cu excepţia situaţiei în care noua
convenţie prevede altfel:
a) ratificarea de către un stat membru a noii
convenţii de revizuire va implica ipsojure denunţarea imediată a prezentei convenţii, în pofida prevederilor
art. 13 din prezenta convenţie, sub rezerva că noua convenţie de revizuire va
intra în vigoare;
b) de la data la care noua convenţie de revizuire
intră în vigoare, prezenta convenţie încetează să mai fie deschisă ratificării
de către statele membre.
ARTICOLUL 18
Versiunile în limbile engleză şi franceză ale textului
prezentei convenţii au aceeaşi valabilitate.