ORDIN   Nr. 14 din 19 februarie 2008

pentru aprobarea Instructiunilor privind organizarea si desfasurarea activitatii de protectie a mediului in Armata Romaniei

ACT EMIS DE: MINISTERUL APARARII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 160 din 3 martie 2008

Pentru aplicarea prevederilor art. 83 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare,

în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apărării,

ministrul apărării emite prezentul ordin.

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului în Armata României, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă „PMed.-4, Instrucţiuni privind organizarea activităţii de protecţia mediului în Armata României", aprobate prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M 111/2005*).

Art. 3. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul apărării,

Teodor Viorel Meleşcanu

*) Ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

ANEXĂ

INSTRUCŢIUNI

privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului în Armata României

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Protecţia mediului în Armata României reprezintă un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop ameliorarea stării mediului şi a calităţii vieţii prin prevenirea şi reducerea poluării în zonele de responsabilitate sau de acţiune ale armatei, în conformitate cu principiile care guvernează această activitate.

(2) Ameliorarea calităţii factorilor de mediu contribuie la creşterea capacităţii personalului armatei pentru îndeplinirea misiunilor sale în timp de pace, în situaţii de criză şi la război.

Art. 2. - (1) Instrucţiunile stabilesc un ansamblu de măsuri şi reguli privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului în Armata României.

(2) Ansamblul de măsuri şi reguli stabilite prin prezentele instrucţiuni se completează cu prevederile standardelor de securitate şi sănătate în muncă, regulamentelor, ordinelor şi instrucţiunilor în vigoare, astfel încât să nu fie afectată capacitatea de îndeplinire a misiunilor de către unităţile/formaţiunile militare.

Art. 3. - Organizarea, coordonarea şi controlul activităţii de protecţie a mediului în unităţile/formaţiunile Ministerului Apărării se realizează prin structuri proprii specializate, constituite sau prin cumul de funcţii.

Art. 4. - Fişele posturilor pentru personalul încadrat cuprind în mod obligatoriu atribuţiile şi răspunderile ce revin acestuia în domeniul protecţiei mediului, corespunzător funcţiilor exercitate.

Art. 5. - (1) Convenţiile de colaborare, memorandumurile internaţionale, contractele bilaterale, precum şi alte documente juridice, în care Ministerul Apărării este parte, pentru desfăşurarea unor activităţi pe teritoriul naţional sau în afara acestuia, cuprind în mod obligatoriu prevederi şi/sau clauze cu privire la protecţia mediului.

(2) Contractele de prestări de servicii încheiate între unităţi/formaţiuni militare, în calitate de beneficiari, şi operatori economici, în calitate de prestatori, cuprind distinct clauze ce revin părţilor pe linia respectării reglementărilor de protecţie a mediului.

(3) In cazul în care nu sunt încheiate contracte sau acestea nu prevăd expres clauze cu privire la obligaţiile părţilor pe linia protecţiei mediului, întreaga răspundere revine unităţii/formaţiunii militare beneficiare a serviciilor.

Art. 6. - Cheltuielile necesare realizării măsurilor de protecţie a mediului, inclusiv pentru pregătirea profesională, sunt planificate şi se utilizează conform reglementărilor în vigoare.

Art. 7. - Definiţiile termenilor utilizaţi în prezentele instrucţiuni sunt precizate în anexa nr. 1.

CAPITOLUL II

Particularităţi în organizarea şi desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului

Art. 8. - Managementul activităţii de protecţie a mediului la nivelul Armatei României este asigurat de Corpul de control şi inspecţie prin structura proprie de protecţie a mediului.

Art. 9. - Atribuţiile pe linia protecţiei mediului în unităţile/formaţiunile militare revin structurilor de specialitate existente în statele de organizare sau persoanelor desemnate prin cumul de funcţii.

Art. 10. - Răspunderea privind aplicarea şi respectarea normelor de protecţie a mediului revine comandanţilor/şefilor unităţilor/formaţiunilor militare.

Art. 11. -In unităţile/formaţiunile militare controlul activităţii de protecţie a mediului se execută de structurile de specialitate de la eşaloanele superioare.

Art. 12. -In situaţia în care într-o cazarmă sunt dislocate mai multe unităţi/formaţiuni militare, comandanţii/şefii acestora au următoarele obligaţii:

a)  să coopereze în vederea implementării prevederilor privind protecţia mediului, luând în considerare natura activităţilor;

b)   să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei personalului şi prevenirii accidentelor ecologice, în funcţie de specificul activităţii desfăşurate;

c) să se informeze reciproc despre riscurile de mediu şi să înştiinţeze personalul.

Art. 13. - Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare sunt obligaţi să asigure organizarea activităţii de protecţie a mediului, în conformitate cu actele normative elaborate la nivel naţional, standardele NATO în acest domeniu, reglementările Uniunii Europene şi cele militare în vigoare.

Art. 14. - Atribuţiile care revin comandanţilor/şefilor unităţilor/formaţiunilor militare, pe linia protecţiei mediului, sunt îndeplinite nemijlocit de o persoană denumită responsabil cu protecţia mediului.

Art. 15. - (1) Funcţia de responsabil cu protecţia mediului este prevăzută în statul de organizare de la nivelul structurilor centrale, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, corpurilor de armată teritoriale, comandamentelor de armă operaţionale şi brigăzilor/similare, care au în subordine unităţi/formaţiuni militare care desfăşoară activităţi cu efect semnificativ asupra mediului.

(2) La nivelul unităţilor/formaţiunilor militare, altele decât cele prevăzute la alin. (1), funcţia de responsabil cu protecţia mediului poate fi prevăzută în statul de organizare sau deţinută prin cumul.

Art. 16. - (1) Pentru structurile nominalizate la art. 15 alin. (1), responsabilul cu protecţia mediului se numeşte din rândul personalului militar şi civil cu studii superioare tehnice.

(2)   Pentru structurile menţionate la art. 15 alin. (2), responsabilii cu protecţia mediului se numesc, prin cumul, din rândul personalului militar şi civil cu studii tehnice.

(3)  Specializarea responsabililor cu protecţia mediului se realizează prin cursuri organizate de instituţii militare sau civile.

Art. 17. - Pe linia activităţii specifice, responsabilul cu protecţia mediului se subordonează nemijlocit comandantului/şefului unităţii/formaţiunii militare, precum şi responsabilului cu protecţia mediului de la eşalonul imediat superior.

Art. 18. - (1) Principalele concluzii ale activităţii de protecţie a mediului se includ în „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul ...", pentru anul încheiat, potrivit anexei nr. 2, care se înaintează ierarhic.

(2) Direcţiile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele operaţionale, teritoriale ori de armă înaintează, la ordin sau ori de câte ori este nevoie, sinteze şi situaţii informative necesare gestionării activităţii de protecţie a mediului.

Art. 19. - (1) Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare raportează producerea accidentului ecologic în incintele obiectivelor militare, în conformitate cu prevederile regulamentelor militare în vigoare, şi iau măsuri imediate pentru limitarea extinderii şi eliminarea efectelor provocate de acesta.

(2) Accidentul ecologic se raportează şi pe linie de specialitate, ierarhic, până la Corpul de control şi inspecţie, în termen de 4 ore de la producerea/constatarea acestuia, conform modelului prezentat în anexa nr. 3.

Art. 20. - Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare contactează autorităţile locale şi stabilesc împreună modalităţile de depoluare şi refacere a mediului, în cazul în care accidentul ecologic are efecte asupra vecinătăţilor.

Art. 21. - (1) Cercetarea accidentelor ecologice se execută de o comisie stabilită de eşalonul superior unităţii/formaţiunii militare, din care fac parte reprezentanţi din:

a) structura de protecţie a mediului din cadrul Corpului de control şi inspecţie;

b) eşaloanele superioare unităţii/formaţiunii militare unde a avut loc accidentul ecologic;

c) autorităţile locale din garnizoana de reşedinţă a unităţii/formaţiunii militare pe raza căreia s-a produs accidentul ecologic, în cazul prevăzut la art. 20.

(2) Din comisia de cercetare face parte în mod obligatoriu şi responsabilul cu protecţia mediului din unitatea militară în care s-a produs accidentul ecologic.

Art. 22. - (1) Evaluarea de mediu a activităţilor desfăşurate în unităţile/formaţiunile militare este un proces intern obligatoriu, denumit în continuare autoevaluare de mediu.

(2) Autoevaluarea de mediu se realizează prin grija responsabilului cu protecţia mediului, după identificarea surselor cu impact, conform anexei nr. 4, şi pe baza datelor tehnice din „Fişa de mediu", conform anexei nr. 5.

Art. 23. - (1) In procesul de transferare sau retrocedare a clădirilor ori terenurilor aflate în administrarea Ministerului Apărării către alte instituţii este obligatorie obţinerea avizului de mediu pentru stabilirea obligaţiilor de mediu.

(2) In condiţiile prevăzute la alin. (1)se efectuează bilanţul de mediu de către fostul administrator, în scopul refacerii calităţii mediului.

Art. 24. - Proiectele destinate apărării naţionale sunt exceptate de la evaluarea de mediu de către autorităţile centrale de mediu, dacă printr-o analiză caz cu caz se stabileşte că aplicarea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului poate afecta negativ apărarea naţională, conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1.213/2006 privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului pentru anumite proiecte publice şi private.

Art. 25. - Pentru activităţile specifice care se desfăşoară în Armata României nu este necesară obţinerea autorizaţiei de mediu de la autorităţile centrale, regionale şi locale de mediu, conform prevederilor art. 12 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 26. - Pentru exploatarea instalaţiilor şi obiectivelor noi din unităţile/formaţiunile militare, precum şi pentru funcţionarea şi exploatarea în continuare a celor existente este necesară obţinerea avizelor, respectiv a autorizaţiilor de gospodărire a apelor, conform prevederilor Legii apelor nr. 107/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 27. - (1) Unităţile/formaţiunile militare sunt obligate să solicite şi să obţină avizul de gospodărire a apelor, încă din faza de proiectare a instalaţiilor aferente, pentru lucrările şi categoriile de activităţi destinate satisfacerii nevoilor proprii, alimentarea cu apă, respectiv canalizarea apelor reziduale.

(2) Autorizaţia de gospodărire a apelor este necesară la punerea în funcţiune sau la exploatarea celor existente, dacă instalaţiile aferente au capacitate/debit de peste 0,2 l/s.

Art. 28. -Avizul şi/sau autorizaţia de gospodărire a apelor se solicită unităţilor de gospodărire a apelor din cadrul Administraţiei Naţionale „Apele Române".

Art. 29. - Pentru respectarea prevederilor legislaţiei în domeniul apelor comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare au următoarele obligaţii:

a) să asigure respectarea condiţiilor impuse prin avizul şi/sau autorizaţia de gospodărire a apelor;

b) să dispună măsuri pentru completarea documentaţiei tehnice şi cu alte lucrări care nu au fost cuprinse iniţial în cererea de autorizare, dar care se impun a fi realizate, solicitate de emitentul autorizaţiei, şi să promoveze note de fundamentare pentru obiective/proiecte de investiţii.

Art. 30. - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare sau în staţiile de epurare se realizează în baza contractului de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi a acceptului de evacuare dat de operatorul de servicii publice care administrează şi exploatează reţeaua de canalizare.

Art. 31. - Descărcarea apelor uzate epurate în receptori naturali sau în reţelele de canalizare se realizează în limitele indicatorilor de calitate prevăzuţi în normativele tehnice.

CAPITOLUL III

Obligaţiile şi atribuţiile structurilor în coordonarea, conducerea, controlul şi evaluarea activităţii de protecţie a mediului

Art. 32. - (1) Corpul de control şi inspecţie coordonează, controlează şi evaluează modul de organizare şi desfăşurare a activităţii de protecţie a mediului în Armata României şi asigură aplicarea actelor normative care guvernează această activitate.

(2) In sensul prevederilor alin. (1), Corpul de control şi inspecţie are următoarele atribuţii:

a) elaborează politica de mediu în Armata României, cu respectarea principiilor şi elementelor strategice;

b) elaborează reglementările specifice în domeniul protecţiei mediului şi acţionează pentru implementarea acestora;

c) coordonează activitatea de instruire în domeniul protecţiei mediului;

d) creează sistemul de informare propriu şi stabileşte condiţiile şi termenii care permit accesul liber la informaţiile privind mediul, cu respectarea reglementărilor în domeniu;

e) avizează normele şi reglementările referitoare la activităţile cu impact asupra mediului, elaborate de direcţiile centrale sau categoriile de forţe ale armatei, şi controlează aplicarea acestora;

f) numeşte comisii de experţi pentru evaluarea prejudiciului adus mediului prin desfăşurarea activităţilor militare;

g) urmăreşte, în sfera sa de competenţă, respectarea obligaţiilor asumate prin convenţiile internaţionale la care România este parte;

h) urmăreşte şi analizează aplicarea prezentelor instrucţiuni, întocmeşte şi transmite spre aprobare ministrului apărării „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul....", pentru anul încheiat;

i) aplică sancţiuni titularilor activităţilor, pentru nerespectarea legislaţiei de mediu şi pentru neconformarea la condiţiile impuse prin actele de reglementare;

j) colaborează cu autorităţile publice şi cu alte persoane juridice în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor militare asupra mediului şi încurajează introducerea tehnologiilor adecvate pentru mediu;

k) pune la dispoziţia publicului date privind starea mediului, programele şi politica de protecţie a mediului;

l) se consultă periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea celor mai eficiente măsuri de protecţie a mediului;

m) identifică, în colaborare cu directorii de programe, noi căi şi metode care să favorizeze protecţia şi îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu, prin programe şi proiecte de mediu;

n) realizează activitatea de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului;

o) colaborează cu Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă pentru elaborarea planurilor operative şi pentru executarea în comun a intervenţiilor în caz de poluări sau accidente ecologice;

p) organizează şi conduce simpozioane, grupuri de lucru şi convocări pe probleme specifice, în cadrul programelor de pregătire a personalului de specialitate;

q) participă şi avizează programele convocărilor de specialitate organizate de structurile cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului;

r) elaborează cerinţele pentru realizarea programelor informatice „Fişa de mediu" şi „Gestiunea deşeurilor" necesare autoevaluării de mediu;

s) centralizează date şi informaţii privind gestiunea deşeurilor, pe care le transmite autorităţii publice centrale de protecţie a mediului, la cerere, în vederea elaborării la nivel naţional a raportului statistic „Gestiunea deşeurilor";

t) colaborează cu structurile guvernamentale şi neguvernamentale cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului, precum şi cu structurile NATO.

Art. 33. - Comandanţii/şefii structurilor menţionate la art. 15 alin. (1) au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) conduc, coordonează, controlează şi evaluează aplicarea şi respectarea cadrului normativ de protecţie a mediului pe durata desfăşurării activităţilor militare;

b) dispun măsurile necesare aplicării unitare a prevederilor prezentelor instrucţiuni în unităţile/formaţiunile militare din subordine;

c) analizează şi planifică resursele financiare necesare desfăşurării şi îndeplinirii acţiunilor în domeniul protecţiei mediului pentru unităţile militare proprii şi cele subordonate;

d) dispun realizarea autoevaluării de mediu în unităţile/formaţiunile militare din subordine;

e) dispun înaintarea, pe cale ierarhică, la cerere, a inventarului de surse poluante din unităţile/formaţiunile militare subordonate;

f) permit accesul, cu respectarea regulilor de acces, al persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control în unităţile/formaţiunile militare subordonate şi la instalaţiile generatoare de impact asupra mediului;

g) realizează, în volum complet şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;

h) în caz de accident ecologic, informează autorităţile competente;

i) analizează activitatea de protecţie a mediului şi transmit, ierarhic, „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul....", pentru anul încheiat;

j) dispun întocmirea şi transmiterea, pe cale ierarhică, a informaţiilor necesare pentru actualizarea datelor şi informaţiilor privind gestiunea deşeurilor;

k) raportează, ierarhic, până la Corpul de control şi inspecţie, accidentele ecologice;

l) verifică includerea tematicii pentru cunoaşterea reglementărilor de protecţie a mediului în cadrul procesului instructiv-educativşi nivelul pregătirii personalului militar şi civil, în acest domeniu;

m) organizează convocările anuale de pregătire a responsabililor cu protecţia mediului din structurile subordonate.

Art. 34. - Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare, altele decât cele menţionate la art. 15 alin. (1), au următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) conduc, coordonează, controlează şi evaluează aplicarea şi respectarea cadrului normativ de protecţie a mediului pe durata desfăşurării activităţilor militare;

b) dispun măsurile necesare aplicării unitare a prevederilor prezentelor instrucţiuni în unităţile/formaţiunile militare din subordine;

c) analizează şi planifică resursele financiare necesare desfăşurării şi îndeplinirii acţiunilor în domeniul protecţiei mediului;

d) dispun realizarea autoevaluării de mediu în unităţi/formaţiuni militare;

e) dispun înaintarea, pe cale ierarhică, la cerere, a inventarului de surse poluante;

f) permit accesul, cu respectarea regulilor de acces, al persoanelor împuternicite pentru verificare, inspecţie şi control la instalaţiile generatoare de impact asupra mediului şi în spaţiile sau în zonele aferente acestora;

g) realizează, în totalitate şi la termen, măsurile impuse prin actele de constatare încheiate de persoanele împuternicite cu activităţi de verificare, inspecţie şi control;

h) în caz de accident ecologic, informează autorităţile competente;

i) în caz de accident ecologic, remediază factorii de mediu afectaţi, restabilind condiţiile iniţiale, conform principiului „poluatorul plăteşte";

j) se supun dispoziţiei scrise de încetare a activităţii în cazul încălcării prevederilor legislaţiei de mediu în vigoare, potrivit celor stabilite de organele de control abilitate;

k) dispun depozitarea deşeurilor de orice fel numai pe amplasamente autorizate în acest sens;

l) analizează activitatea de protecţie a mediului şi transmit, ierarhic, „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul....", pentru anul încheiat;

m) dispun întocmirea şi transmiterea, pe cale ierarhică, a informaţiilor necesare pentru actualizarea datelor şi informaţiilor privind gestiunea deşeurilor;

n) raportează, ierarhic, până la Corpul de control şi inspecţie, accidentele ecologice;

o) colaborează cu autoritatea locală de mediu în cazul accidentelor  ecologice cu efecte asupra vecinătăţilor la înlăturarea urmărilor şi stabilirea pagubelor provocate de poluare;

p) verifică includerea tematicii pentru cunoaşterea reglementărilor de protecţie a mediului în cadrul procesului instructiv-educativşi nivelul pregătirii personalului militar şi civil, în acest domeniu.

Art. 35. - Responsabilul cu protecţia mediului are următoarele atribuţii:

a) întocmeşte documentele de organizare, conducere, control şi evaluare ale activităţii de protecţie a mediului din unitate;

b) elaborează temele pentru cunoaşterea reglementărilor de protecţie a mediului şi urmăreşte desfăşurarea procesului de instruire a personalului militar şi civil, în concordanţă cu prevederile legislaţiei de mediu;

c) înaintează, ierarhic, la cerere, inventarul surselor de poluare;

d) întocmeşte „Planul de măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului al U.M. nr. 0 ...", în vederea adoptării măsurilor concrete pentru prevenirea poluării;

e) elaborează autoevaluarea de mediu din unitate pe baza datelor cuprinse în „Fişa de mediu";

f) întocmeşte şi transmite, pe cale ierarhică, informaţiile necesare pentru actualizarea datelor şi informaţiilor privind gestiunea deşeurilor;

g) înaintează la eşalonul imediat superior „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul....", pentru anul încheiat;

h) verifică efectuarea, la termenele prevăzute în contracte, a analizelor pentru apa potabilă, apa uzată, aer şi sol, după caz;

i) verifică luarea măsurilor de valorificare, neutralizare şi/sau de eliminare a deşeurilor, pentru evitarea sau reducerea impactului asupra mediului, cu respectarea reglementărilor legale;

j) face parte din comisia de cercetare a accidentelor ecologice;

k) colaborează cu agenţiile teritoriale de protecţie a mediului pentru desfăşurarea în comun a unor acţiuni de protecţie a mediului;

l) prezintă, la ordinul comandantului/şefului, informări asupra modului de respectare a reglementărilor de protecţie a mediului în unitate;

m) controlează, pe baza planului anual de activitate, toate locurile de muncă şi activităţile din unitate, în scopul prevenirii accidentelor ecologice.

Art. 36. - Şeful compartimentului cazarmare conduce şi controlează activitatea de protecţie a mediului în sectoarele specifice şi pe terenurile administrate. In acest scop are următoarele obligaţii şi răspunderi:

a) întocmeşte anual planul de întreţinere şi refacere a aliniamentelor de protecţie şi a zonelor verzi din unitate;

b) introduce lucrările de întreţinere a instalaţiilor generatoare de poluare în „Planul anual de modernizare şi reparaţii";

c) înaintează, ierarhic, propuneri privind retehnologizarea centralelor termice şi instalaţiilor aferente, pentru limitarea poluării atmosferei;

d) colaborează cu serviciul financiar pentru perfectarea contractelor de livrare a apei potabile şi/sau exploatarea puţurilor de adâncime, de eliminare a reziduurilor şi gunoiului menajer, de evacuare a apelor menajere la sistemele de canalizare sau prin vidanjare, în cazul decantoarelor şi foselor septice;

e) ţine evidenţa construcţiilor speciale ale reţelelor de canalizare: separatoare de grăsimi, decantoare, spaţii de spălare, staţii de tratare, filtre biologice etc;

f) ţine evidenţa cantităţilor de deşeuri generate şi a modului de stocare, valorificare, transport, eliminare şi o pune la dispoziţia responsabilului cu protecţia mediului, care completează registrul cu evidenţa deşeurilor pe unitate;

g) ţine evidenţa puţurilor de adâncime, a debitelor de apă extrase, a buletinelor de analiză a calităţii apei, menţine starea tehnică corespunzătoare a puţului, a zonei de protecţie sanitară, inclusiv împrejmuirea;

h) ţine evidenţa depozitelor de combustibil lichid, menţine starea tehnică corespunzătoare a acestora şi ia măsuri pentru limitarea eventualelor pierderi de combustibil pe traseele de conducte pentru prevenirea poluării solului şi a pânzei freatice;

i) ţine evidenţa cantitativă a punctelor de colectare a deşeurilor menajere, a cheltuielilor de reparaţii pentru obiectele de inventar: containere, platforme, împrejmuiri, rampe;

j) verifică periodic starea terenurilor de toate categoriile şi stabileşte costurile pentru refacerea zonelor poluate sau distruse;

k) organizează activitatea de recuperare, colectare, depozitare şi predare a deşeurilor şi materialelor rezultate din procesul de reparaţii şi întreţinere a clădirilor;

l) întocmeşte documentaţia tehnică pentru obţinerea avizului/autorizaţiei de gospodărire a apelor, după caz.

Art. 37. - Principalele documente de organizare, conducere, control şi evaluare ale responsabilului cu protecţia mediului sunt:

a) legislaţia naţională în domeniul protecţiei mediului şi regulamentele emise de instituţiile Uniunii Europene;

b) reglementările militare de mediu - instrucţiuni, dispoziţii, manuale, ghiduri;

c) planul anual de activitate pe linia protecţiei mediului;

d) „Planul de măsuri pentru prevenirea, reducerea şi controlul poluării mediului al U.M. nr. 0 ...";

e) autoevaluarea de mediu şi raportul de autoevaluare de mediu;

f) situaţia privind cantităţile de haloni şi echipamentele speciale pe bază de haloni pentru dotări speciale;

g) situaţia fondurilor planificate, alocate şi cheltuite, pentru activitatea de protecţie a mediului;

h) baza de date „Gestiunea deşeurilor";

i) buletinele de analiză efectuate pentru monitorizarea factorilor de mediu;

j) situaţia ariilor naturale protejate şi a monumentelor arheologice şi istorice din zona adiacentă unităţilor/formaţiunilor militare.

CAPITOLUL IV

Organizarea activităţilor de protecţie a mediului pe timpul exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale

Art. 38. - (1) Personalul militar participant la exerciţiile militare naţionale şi multinaţionale este responsabil pentru menţinerea calităţii factorilor de mediu - aer, apă, sol şi biodiversitate, pe timpul desfăşurării acestora.

(2) Pentru realizarea acestei cerinţe, comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare participante sunt obligaţi să cunoască modul în care desfăşurarea exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale afectează mediul.

Art. 39. - Principalele obligaţii şi responsabilităţi ale comandanţilor/şefilor exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale sunt:

a) să cunoască şi să aplice legislaţia de protecţie a mediului, pe timpul planificării şi îndeplinirii misiunilor;

b) să respecte legislaţia de mediu specifică ţării care găzduieşte exerciţii militare naţionale şi multinaţionale;

c) să identifice factorii de risc de mediu în cadrul procesului de planificare al exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale;

d) să menţină echilibrul între activităţile de protecţie a mediului şi îndeplinirea misiunilor;

e) să cunoască condiţiile generale de mediu, climă, calitatea apei, solului şi a aerului, resursele naturale, ariile protejate, siturile de interes comunitar, precum şi speciile aflate în pericol în zonele de desfăşurare a exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale;

f) să gestioneze eficient deşeurile, în special cele periculoase;

g) să asigure refacerea mediului afectat de desfăşurarea acţiunilor militare sau, după caz, să asigure plata daunelor, conform principiului „poluatorul plăteşte".

Art. 40. - Obligaţiile şi responsabilităţile care revin comandanţilor/şefilor sunt îndeplinite nemijlocit de responsabilul cu protecţia mediului, numit din rândul personalului militar participant la exerciţiile militare naţionale şi multinaţionale.

Art. 41. - Organizarea şi desfăşurarea activităţilor de protecţie a mediului pe timpul exerciţiilor militare naţionale şi multinaţionale se realizează în conformitate cu prevederile „Ghidului activităţilor de protecţie a mediului pe timpul instruirii forţelor armate" şi a „P.Med.-3, Manualul de protecţia mediului pentru exerciţiile şi operaţiile militare".

CAPITOLUL V

Substanţe periculoase

SECŢIUNEA 1

Regimul utilizării substanţelor periculoase

Art. 42. - Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare dispun întocmirea evidenţei substanţelor şi preparatelor chimice periculoase prevăzute de legislaţia în vigoare.

Art. 43. - Responsabilii cu protecţia mediului verifică etichetarea, ambalarea, manipularea şi transportul substanţelor şi preparatelor periculoase şi elaborează precizări pentru reducerea/eliminarea efectelor acestora asupra mediului şi organismului uman.

Art. 44. - Unităţile/formaţiunile militare ce utilizează substanţe care distrug stratul de ozon, respectiv agenţi de refrigerare, agenţi de condiţionare a aerului, solvenţi, agenţi extinctori, au următoarele obligaţii:

a) asigură măsurile necesare supravegherii, limitării şi prevenirii oricăror emisii, dirijate sau accidentale;

b) ţin evidenţa substanţelor specificate, conform anexei nr. 6;

c) depozitează substanţele în recipiente special destinate şi în locuri amenajate;

d) verifică periodic starea recipientelor de depozitare pentru identificarea şi prevenirea riscurilor de emisie liberă în atmosferă.

SECŢIUNEA a 2-a

Protecţia împotriva radiaţiilor ionizante

Art. 45. -Activităţile cu specific nuclear din domeniul militar se desfăşoară în baza autorizaţiei de funcţionare emise de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare.

Art. 46. - Unităţile/formaţiunile militare care desfăşoară activităţi specifice domeniului nuclear au următoarele obligaţii:

a) înregistrează rezultatele supravegherii şi dozele estimate pentru activităţile cu risc de contaminare radioactivă;

b) raportează imediat, ierarhic, orice creştere a contaminării radioactive a mediului peste limitele admise.

CAPITOLUL VI

Managementul deşeurilor

SECŢIUNEA 1

Reglementarea activităţii de gestionare a deşeurilor

Art. 47. - (1) Corpul de control şi inspecţie, prin structura de specialitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001, cu modificările şi completările ulterioare, are următoarele atribuţii şi răspunderi privind gestiunea deşeurilor:

a) elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor provenite din domeniul militar şi asigură condiţiile necesare în vederea realizării acestora;

b) elaborează reglementări specifice privind gestionarea deşeurilor rezultate din domeniul militar, cu avizul autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;

c) supraveghează şi controlează respectarea de către unităţile/formaţiunile militare a reglementărilor privind gestiunea deşeurilor.

(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:

a) deşeurilor radioactive;

b) apelor uzate.

Art. 48. - Colectarea şi administrarea datelor şi informaţiilor privind gestiunea deşeurilor generate în Armata României se execută conform modelului prezentat în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare.

Art. 49. - (1) Deşeurile rezultate în urma desfăşurării activităţilor militare specifice constituie un risc potenţial de poluare a mediului.

(2) In acest sens, comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare dispun:

a) asigurarea măsurilor de prevenire şi limitare a impactului deşeurilor asupra mediului, prin gestionarea corespunzătoare a deşeurilor;

b) reducerea cantităţii de deşeuri;

c) recuperarea deşeurilor refolosibile şi valorificarea acestora prin unităţi specializate, pe bază de contract;

d)   asigurarea condiţiilor necesare pentru depozitarea separată a diferitelor categorii de deşeuri, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu;

e)  interzicerea aruncării şi depozitării pe maluri, în albiile râurilor si în zonele umede a deşeurilor de orice natură;

f) interzicerea abandonării ori eliminării necontrolate a deşeurilor sau executării operaţiunilor neautorizate cu acestea;

g) dotarea navelor militare cu instalaţii de stocare sau tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare în instalaţii speciale de mal;

h) dotarea cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere ori de altă natură, pentru activităţile ce se desfăşoară în zona porturilor fluviale sau maritime şi în cea a podurilor de pontoane, iar acolo unde nu este posibil, folosirea instalaţiilor din porturile civile;

i) adoptarea de soluţii constructive, conform competenţelor atribuite prin lege, pentru depozitele temporare de deşeuri;

j) refacerea cadrului natural în zonele de depozitare.

Art. 50. - Unităţile/formaţiunile militare care desfăşoară activităţi medicale îndeplinesc şi prevederile Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi familiei nr. 219/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

SECŢIUNEA a 2-a

Categorii de deşeuri. Deşeuri periculoase

Art. 51. - In Armata României se regăsesc următoarele categorii de deşeuri:

a) Q1 Reziduuri de producţie sau de consum, nespecificate în continuare;

b) Q2 Produse în afara standardelor;

c) Q3 Produse cu valabilitate expirată;

d) Q4 Materiale deversate accidental, pierdute sau care au suferit alte incidente, inclusiv orice material, echipament contaminat ca rezultat al unui incident;

e) Q5 Materiale contaminate sau impurificate ca rezultat al unei acţiuni voluntare: reziduuri de la operaţiile de curăţare, materiale de ambalare, containere şi altele asemenea;

f) Q6 Elemente neutilizabile: baterii consumate, catalizatori epuizaţi - terminaţi şi altele asemenea;

g) Q7 Substanţe devenite improprii utilizării: acizi contaminaţi, solvenţi contaminaţi, săruri de amestec epuizate;

h) Q9 Reziduuri de la procese de combatere a poluării: nămol de la instalaţii de purificare a gazelor, pulberi din filtrele de aer, filtre uzate şi altele asemenea;

i) Q10 Reziduuri de prelucrare/finisare: şpan provenit de la operaţiile de strunjire sau frezare şi altele asemenea;

j) Q12 Materiale contaminate: uleiuri contaminate cu PCB - bifenili policloruraţi - şi altele asemenea;

k) Q13 Toate materialele, substanţele sau produsele a căror utilizare este interzisă de lege;

l) Q14 Produse de care deţinătorul nu mai are trebuinţă: reziduuri înlăturate/îndepărtate din agricultură, birouri, magazine, din sfera menajeră, din circuitul comercial şi altele asemenea;

m) Q15 Materiale, substanţe sau produse contaminate ce rezultă din acţiunea de refacere a solului;

n) Q16 Toate materialele, substanţele sau produsele neincluse în categoriile de mai sus.

Art. 52. - (1) Deşeurile periculoase - reprezentate în special de uleiurile uzate, baterii şi acumulatori, deşeuri medicale - se colectează diferenţiat şi se transportă în vederea tratării şi eliminării în instalaţii autorizate, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2) Cheltuielile ocazionate de analiza chimică a deşeurilor, monitorizarea factorilor de mediu şi verificarea datelor declarate se suportă de către deţinătorii deşeurilor.

Art. 53. - Deşeurile periculoase, care nu pot fi eliminate sau valorificate potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, se colectează şi se depozitează în condiţii de siguranţă în spaţii special amenajate, până la apariţia reglementărilor specifice.

CAPITOLUL VII

Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversităţii

SECŢIUNEA 1

Protecţia resurselor naturale

Art. 54. - Pentru conservarea şi protecţia mediului acvatic, comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare dispun:

a) respectarea standardelor de emisie şi evacuare a apelor reziduale din incintele unităţilor/formaţiunilor militare;

b) limitarea sau interzicerea activităţilor unităţilor/formaţiunilor militare generatoare de poluare asupra resurselor de apă, în cazul depăşirii indicatorilor de calitate;

c) adoptarea metodelor de conservare şi refacerea resurselor de apă existente;

d) interzicerea spălării autovehiculelor, utilajelor şi a ambalajelor care au conţinut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianţi, substanţe periculoase sau pesticide, în apele naturale;

e) interzicerea introducerii în apele de suprafaţă a substanţelor explozibile, tensiunilor electrice sau a substanţelor periculoase;

f) interzicerea evacuării apelor uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele de suprafaţă;

g) interzicerea evacuării de substanţe toxice, nocive sau radioactive, precum şi a apelor uzate şi contaminate cu izotopi radioactivi în reţelele de canalizare;

h) interzicerea evacuării în reţeaua publică de canalizare a apelor uzate provenite de la unităţile medicale, curativ-profilactice, veterinare, laboratoarele şi instituţiile de cercetare medicală, fără o prealabilă epurare biologică şi chimică.

Art. 55. - (1) In scopul asigurării protecţiei aerului este interzisă evacuarea în atmosferă a substanţelor poluante sub formă de gaze, vapori, aerosoli, particule solide şi altele, peste limitele stabilite prin actele normative în vigoare.

(2) Se interzice punerea în funcţiune a instalaţiilor care depăşesc limitele maxime admise de emisii în atmosferă, fără echipamentele de filtrare şi neutralizare a substanţelor poluante.

Art. 56. -In vederea protecţiei atmosferei, comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare dispun:

a) elaborarea şi implementarea măsurilor de reducere a emisiilor de poluanţi la surse;

b) reducerea emisiilor poluante rezultate în urma arderii combustibililor;

c) reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate;

d) asigurarea de dotări speciale pentru izolarea, protecţia fonică a surselor de zgomot şi vibraţii, precum şi punerea în exploatare a celor care nu depăşesc pragul fonic admis.

Art. 57. - Comandanţii/şefii unităţilor/formaţiunilor militare au următoarele obligaţii şi răspunderi cu privire la utilizarea, conservarea şi protecţia solului:

a) dispun măsuri pentru prevenirea, reducerea riscului de degradare şi combatere a schimbărilor dăunătoare solului, generate de propria lor activitate sau care ar putea fi cauzate de utilizările necorespunzătoare ale terenului ori de aplicarea unor practici neconforme cu reglementările în vigoare;

b) monitorizează calitatea şi caracteristicile solului terenului deţinut pe suprafaţa căruia s-au desfăşurat sau se desfăşoară activităţi cu impact semnificativ asupra solului;

c) interzic depozitarea, aruncarea, deversarea sau împrăştierea reziduurilor solide, lichide ori gazoase şi a substanţelor radioactive sau chimice rezultate din activităţi specifice sectorului militar, care produc poluarea solului, în afara locurilor special amenajate în acest scop.

Art. 58. - (1) In cazul schimbării destinaţiei terenului aflat în administrarea Ministerului Apărării şi predării acestuia către un alt administrator, este obligatorie efectuarea studiului pedologie, în vederea stabilirii calităţii solului, de către fostul administrator sau utilizator de teren, în scopul refacerii calităţii solului din perimetrul aferent activităţii desfăşurate.

(2) Lucrările de refacere a calităţii solului afectat în urma activităţilor desfăşurate sunt suportate de fostul administrator sau utilizator de teren.

Art. 59. - Responsabilii cu protecţia mediului din unităţile/formaţiunile militare monitorizează procedurile tehnice specifice de combatere sau reducere a eroziunii solului, referitoare la:

a) înierbarea suprafeţelor de teren neprotejate vegetal;

b) înfiinţarea de liziere de protecţie şi aliniamente forestiere, riverane comunicaţiilor;

c) amenajarea şi întreţinerea rigolelor pentru scurgerea apelor pluviale;

d) dotarea rezervoarelor de combustibil îngropate cu echipamente ce monitorizează calitatea solului în avalul amplasamentului acestora;

e) refacerea stratului vegetativ;

f) mentenantă reţelei de canalizare.

SECŢIUNEA a 2-a

Conservarea biodiversităţii

Art. 60. -In scopul garantării conservării şi utilizării durabile a patrimoniului natural, zonele de responsabilitate din vecinătatea ariilor protejate se supun prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Art. 61. - Personalul militar şi civil care desfăşoară activităţi specifice în interiorul şi în vecinătatea ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe alte terenuri pe care s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite este obligat să respecte statutul acestora, pentru a asigura dezvoltarea durabilă a zonelor.

Art. 62. - Pe timpul desfăşurării activităţilor militare, în perimetrul zonelor protejate sau în vecinătatea acestora este interzisă distrugerea speciilor de floră şi faună sălbatică.

Art. 63. - Desfăşurarea activităţilor militare în situri „Natura 2000" se face pe baza avizului Natura 2000, act tehnico-juridic emis de autoritatea centrală de protecţie a mediului.

CAPITOLUL VIII

Autoevaluarea de mediu

Art. 64. -Autoevaluarea impactului asupra mediului pentru activităţile specifice constituie un proces intern de evaluare pentru conformarea cu legislaţia de mediu.

Art. 65. - (1) Autoevaluarea de mediu se execută în mod obligatoriu în toate unităţile/formaţiunile militare, indiferent de natura şi mărimea impactului activităţii, pe baza datelor din „Fişa de mediu", şi se finalizează printr-un raport de autoevaluare de mediu.

(2) Raportul identifică impactul potenţial asupra factorilor de mediu şi stabileşte măsurile de reducere a acestuia.

(3)  In funcţie de complexitatea şi de mărimea impactului asupra mediului, stabilit de raportul de autoevaluare de mediu, se determină necesitatea implementării unui sistem de management de mediu, conform modelului prezentat în anexa nr. 7.

Art. 66. - (1) In cazărmile unde sunt dislocate mai multe unităţi/formaţiuni militare, responsabilitatea realizării raportului de autoevaluare de mediu revine responsabilului cu protecţia mediului din unitatea titulară de cazarmă. Celelalte unităţi sunt obligate să furnizeze autoevaluările de mediu pentru întocmirea raportului de autoevaluare pe cazarmă.

(2) Efectuarea determinărilor şi buletinelor pentru factorii de mediu necesare autoevaluării de mediu se execută prin societăţi publice sau private, certificate.

(3)   Raportul de autoevaluare de mediu se aprobă de comandantul/şeful unităţii/formaţiunii militare.

Art. 67. - Raportul de autoevaluare de mediu, realizat pe baza datelor tehnice conţinute în „Fişa de mediu", se prezintă structurilor de control militare sau, spre consultare, comisiilor mixte militare-civile, în cazul unui accident ecologic cu efecte negative în afara vecinătăţilor unităţilor/formaţiunilor militare.

Art. 68. - Termenul de realizare şi avizare a rapoartelor de autoevaluare de mediu pentru toate unităţile/formaţiunile, respectiv activităţile militare, este de un an de la intrarea în vigoare a prezentelor instrucţiuni.

CAPITOLUL IX

Sancţiuni şi contravenţii

Art. 69. - Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor privind încălcarea prevederilor legislaţiei de mediu se fac de către personalul împuternicit prin Ordinul ministrului apărării naţionale nr. M. 147/2002 pentru stabilirea organelor din Ministerul Apărării Naţionale competente să constate şi să aplice sancţiunile în cazul contravenţiilor săvârşite de către cadrele militare şi de angajaţii civili în legătură cu serviciul*).

Art. 70. - Incălcările prevederilor legislaţiei de mediu de către personalul armatei, specificate în prezentele instrucţiuni, precum şi măsurile luate pentru refacerea mediului se raportează în „Darea de seamă privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul ...", pentru anul încheiat.

CAPITOLUL X

Dispoziţii finale

Art. 71. - Prevederile prezentelor instrucţiuni se aplică pentru activităţile militare desfăşurate pe teritoriul României, pe timp de pace.

Art. 72. - Comandanţii/şefii asigură cunoaşterea şi aplicarea întocmai de către întregul personal a prevederilor prezentelor instrucţiuni.

Art. 73. - Documentele periodice care se elaborează în conformitate cu prezentele instrucţiuni şi datele de înaintare sunt prezentate în anexa nr. 8.

Art. 74. - Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezentele instrucţiuni.

*) Ordinul nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, deoarece avea ca obiect reglementări din sectorul de apărare a ţării şi securitate naţională.

ANEXA Nr. 1 la instrucţiuni

GLOSAR

Accident ecologic - evenimentul produs ca urmare a unor neprevăzute deversări/emisii de substanţe sau preparate periculoase/poluante, sub formă lichidă, solidă, gazoasă ori sub formă de vapori sau de energie, rezultate din desfăşurarea unor activităţi antropice necontrolate/bruşte, prin care se deteriorează ori se distrug ecosistemele naturale şi antropice.

Acumulatori - surse de energie electrică - sunt alcătuiţi din una sau mai multe celule primare reîncărcabile, energia electrică obţinându-se prin transformarea directă a energiei chimice.

Ambalaj - orice produs, indiferent de materialul din care este confecţionat ori de natura acestuia, destinat să cuprindă bunuri în scopul reţinerii, protejării, manipulării, distribuţiei şi prezentării acestora, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Produsul nereturnabil destinat aceloraşi scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj.

Ape uzate - ape provenind din activităţi casnice, sociale ori economice, conţinând substanţe poluante sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale, precum şi ape de ploaie ce curg pe terenuri poluate.

Atmosferă - masă de aer care înconjoară suprafaţa terestră, incluzând şi stratul de ozon.

Autoevaluare - proces intern de evaluare a efectelor activităţilor desfăşurate în unităţile/formaţiunile militare, asupra calităţii factorilor de mediu.

Autorizare - parcurgerea etapelor procedurale având drept scop obţinerea avizului, acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu.

Autorizaţie pentru activitatea nucleară - act tehnico-juridic prin care autoritatea competentă de reglementare în domeniul nuclear autorizează titularul activităţii să amplaseze, să proiecteze, să achiziţioneze, să fabrice, să producă, să construiască, să transporte, să importe, să exporte, să pună în funcţiune, să posede, să folosească, să opereze, să transfere, să dezafecteze şi să dispună de orice sursă de radiaţii ionizante, instalaţii nucleare sau amenajări pentru gospodărirea deşeurilor radioactive.

Aviz şi autorizaţie de gospodărire a apelor - acte ce condiţionează din punct de vedere tehnic şi juridic execuţia lucrărilor construite pe ape sau în legătură cu apele şi funcţionarea ori exploatarea acestor lucrări, precum şi funcţionarea şi exploatarea celor existente şi reprezintă principalele instrumente folosite în administrarea domeniului apelor; acestea se emit în baza reglementărilor elaborate şi aprobate de autoritatea administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul apelor.

Baterii - surse de energie electrică - sunt alcătuite din una sau mai multe celule primare nereîncărcabile, energia electrică obţinându-se prin transformarea directă a energiei chimice.

Biodiversitate - diversitatea organismelor vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi a complexelor ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, a speciilor şi a ecosistemelor.

Colectare - strângerea, sortarea şi/sau amestecarea deşeurilor în vederea transportării lor.

Controlul operaţional - adoptarea şi punerea în aplicare a unor proceduri şi instrucţiuni pentru funcţionarea în condiţii de siguranţă, inclusiv întreţinerea instalaţiei, a proceselor tehnologice, a echipamentului şi întreruperile temporare din funcţionare.

Dezvoltare durabilă - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi.

Deşeuri - orice substanţă, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislaţia specifică privind regimul deşeurilor, pe care deţinătorul îl aruncă, are intenţia sau are obligaţia de a-l arunca.

Deşeuri biodegradabile - deşeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deşeurile alimentare ori de grădină, hârtia şi cartonul.

Deşeuri periculoase - deşeurile încadrate generic, conform legislaţiei specifice privind regimul deşeurilor, în aceste tipuri sau categorii de deşeuri şi care au cel puţin un constituent ori o proprietate care face ca acestea să fie periculoase.

Ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viaţă, care interacţionează într-o unitate funcţională.

Eliminare - orice operaţiune prevăzută în anexa nr. II A la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Emisie - evacuarea directă ori indirectă, din surse punctuale sau difuze, de substanţe, vibraţii, radiaţii electromagnetice şi ionizante, căldură ori de zgomot în aer, apă sau sol.

Evaluare de mediu - elaborarea raportului de mediu, consultarea publicului şi a autorităţilor publice interesate de efectele implementării planurilor şi programelor, luarea în considerare a raportului de mediu şi a rezultatelor acestor consultări în procesul decizional şi asigurarea informării asupra deciziei luate.

Gospodărirea apelor - ansamblul activităţilor care, prin mijloace tehnice şi măsuri legislative, economice şi administrative, conduc la cunoaşterea, utilizarea, valorificarea raţională, menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economice, la protecţia împotriva epuizării şi poluării acestor resurse, precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor.

Habitat - locul sau tipul de loc în care un organism ori o populaţie există în mod natural.

Impact asupra mediului- efecte asupra mediului ca urmare a desfăşurării unei activităţi antropice.

Impact semnificativ asupra mediului - efecte asupra mediului, determinate ca fiind importante prin aplicarea criteriilor referitoare la dimensiunea, amplasarea şi caracteristicile proiectului sau referitoare la caracteristicile anumitor planuri şi programe, avându-se în vedere calitatea preconizată a factorilor de mediu.

Instalaţie - orice unitate tehnică staţionară sau mobilă, precum şi orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activităţile unităţilor staţionare/mobile aflate pe acelaşi amplasament, care poate produce emisii şi efecte asupra mediului.

Mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul, subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care influenţează bunăstarea şi sănătatea omului.

Monitorizarea mediului - supravegherea, prognozarea, avertizarea şi intervenţia în vederea evaluării sistematice a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi a semnificaţiei ecologice a acestora, a evoluţiei şi implicaţiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun.

Natura 2000 - reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice.

Organizaţie militară - orice unitate/formaţiune militară din structura Armatei României;

Pericol - proprietatea intrinsecă a unei substanţe sau preparat chimic ori a unei stări fizice, cu potenţial de a induce efecte negative asupra sănătăţii populaţiei şi/sau asupra mediului.

Poluant - orice substanţă, preparat sub formă solidă, lichidă, gazoasă sau sub formă de vapori ori de energie radiaţie electromagnetică, ionizantă, termică, fonică sau vibraţii care, introdusă în mediu, modifică echilibrul constituenţilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale.

Poluare - introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ ori în alte scopuri legitime.

Poluarea apei - orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste o limită admisibilă stabilită, inclusiv depăşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect de activităţi umane, care o fac improprie pentru o folosire normală în scopurile în care această folosire era posibilă înainte de a interveni alterarea.

Resurse de apă - apele de suprafaţă alcătuite din cursurile de apă cu deltele lor, lacuri, bălţi, apele maritime interioare şi marea teritorială, precum şi apele subterane de pe teritoriul ţării, în totalitatea lor.

Risc - probabilitatea ca un anumit efect negativ să se producă într-o anumită perioadă de timp şi/sau în anumite circumstanţe.

Risc potenţial de poluare a mediului - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care se determină pe baza unui studiu de evaluare a riscului.

Sistem de management de mediu - componentă a sistemului de management general, care include structura organizatorică, activităţile de planificare, responsabilităţile, practicile, procedurile, procesele şi resursele pentru elaborarea, aplicarea, realizarea, analizarea şi menţinerea politicii de mediu.

Studiu pedologie - stabileşte clasele de calitate a terenurilor şi constă în delimitarea, inventarierea şi evaluarea solurilor, pe baza căreia se stabileşte taxa de scoatere a terenului din circuitul agricol; oferă informaţii cu privire la compoziţia chimică a solului, posibile contaminări sau lucrări de îmbunătăţiri funciare necesare.

Substanţe periculoase - substanţele sau grupurile de substanţe care sunt toxice, persistente şi supuse bioacumulării ori alte substanţe sau grupuri de substanţe care conduc la un nivel echivalent ridicat de interes.

Sursa de radiaţii ionizante - entitate fizică, naturală, fabricată sau utilizată ca element al unei activităţi care generează expuneri la radiaţii, prin emitere de radiaţii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive.

Tratare deşeuri - totalitatea proceselor fizice, chimice şi biologice care schimbă caracteristicile deşeurilor, în scopul reducerii volumului şi caracterului periculos al acestora, facilitând manipularea sau valorificarea lor.

Uleiuri uzate - toate uleiurile industriale şi lubrifianţii, pe bază minerală, sintetică sau biogenă, care au devenit improprii folosirii pentru care au fost iniţial destinate, în special uleiurile uzate de la motoarele cu combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine, pentru sistemele hidraulice, emulsiile si filtrele de ulei.

ANEXA Nr. 2 la instrucţiuni

DARE  DE  SEAMĂ

privind activitatea desfăşurată în domeniul protecţiei mediului în anul......

- model -

Cuprinde:

1. autoevaluarea de mediu - stadiul executării;

2. situaţia autorizării de gospodărire a apelor;

3.  monitorizarea factorilor de mediu - analize pentru factorii de mediu: apă, aer, sol, după caz, şi măsurile luate la nivelul unităţii/formaţiunii militare pentru reducerea poluării;

4. situaţia proiectelor şi programelor de mediu aflate în derulare;

5. situaţia fondurilor băneşti solicitate, alocate şi cheltuite în domeniul protecţiei mediului;

6. concluziile rezultate în urma controalelor executate pe linia protecţiei mediului;

7. colaborarea cu autorităţile locale şi teritoriale de mediu;

8.  situaţia privind cantităţile de haloni şi echipamente speciale pe bază de haloni pentru dotări speciale;

9. alte probleme sau propuneri care se consideră necesar a fi raportate.

ANEXA Nr. 3 la instrucţiuni

RAPORT

privind accidentul ecologic

Nr.......din...................

- model -

A. Unitatea militară

B. Locaţia

C. Data şi ora producerii poluării

D. Tipul poluării

- Cantitate/volum

- Suprafaţa afectată

- Implicaţii privind poluarea vecinătăţilor

E.  Factorul de mediu afectat - Descriere

- Solul şi vegetaţia

- Apa

- Aerul

- Aşezările umane

F.  Măsurile întreprinse pentru diminuarea impactului

- Stabilirea listei cu materiale de intervenţie

- Documentele după care s-a acţionat pentru intervenţie

G.  Colaborarea cu autorităţile locale de mediu

H. Măsurile pentru remedierea factorilor de mediu afectaţi de poluare

Comandantul/Şeful unităţii/formaţiunii militare,

....................................................................

ANEXA Nr. 4 la instrucţiuni

EVIDENŢA

surselor cu impact asupra mediului din unităţile/formaţiunile militare

- model -

Surse cu impact asupra mediului:

1. centrala termică;

2. depozitul de carburanţi lubrifianţi;

3. conductele de alimentare cu combustibil şi energie termică;

4.  rampa de spălare a tehnicii;

5. atelierul de reparaţii;

6.  parcul auto;

7.  blocul alimentar;

8.  platformele de gunoi;

9. depozitul de substanţe şi deşeuri;

10. staţia de încărcare acumulatori;

11. staţia de pompare ape reziduale;

12. staţia de preepurare şi filtrele biologice;

13.  infirmeria;

14.  poligonul de tragere;

15. conductele de evacuare a apelor uzate;

16.  reţeaua şi sursele de alimentare cu apă.

Activităţi specifice de evaluare:

A. descriere;

B. evaluare;

C. activităţi supuse monitorizării;

D. controlul calităţii factorilor de mediu;

E.  măsuri de reducere a poluării;

F. procese-verbale ale activităţii de control.

ANEXA Nr. 5 la instrucţiuni

FIŞA  DE  MEDIU

- model -

I. Datele de identificare a unităţii/formaţiunii militare

1.  Indicativul:

2.  Denumirea în clar:

3.  Structura căreia îi este subordonată:

4.   Profilul activităţii: instrucţie, învăţământ, productiv, cercetare, medicală, construcţii, depozitare, transporturi, poligoane

5. Adresa:

Judeţul:

Localitatea:

Strada: Nr.

Sector:

Cod:

6. Telefon:

Direct:

Centrala:

STAR:

Fax:

II.  Datele de identificare a responsabilului cu protecţia mediului

1.  Gradul, numele şi prenumele:

2.  Studiile: instituţii de învăţământ absolvite

3.  Calificarea în funcţie: cursuri de specialitate în domeniul protecţiei mediului, postliceale, postuniversitare

4.  Data numirii în funcţia de responsabil cu protecţia mediului:

5.  Dacă funcţia este îndeplinită prin cumul: DA/NU

6.  Numărul de funcţii îndeplinite prin cumul:

7. Telefon:

III. Agenţia judeţeană şi locală de protecţia mediului

1. Denumirea:

2. Adresa:

3. Telefon:

4.  Fax:

IV. Suprafaţa unităţii/formaţiunii militare - ha

1. TOTAL:      , din care:

2.  Poligoane de instrucţie şi antrenament:

3.  Clădiri:

4. Teren arabil:

5.  Păşune:

6.  Pajişti:

7.  Păduri:

8.  Lungime comunicaţii: drumuri de acces, alei, trotuare

9.  Parc auto:

V.  Protecţia solului

1.  Sursele potenţiale de poluare a solului:

2. Tipul poluantului:

3.  Capacitatea estimată a surselor:

4.   Modul de depozitare sau ambalare a substanţelor poluante:

5.   Spaţiile destinate depozitării deşeurilor: numărul şi suprafaţa

VI.  Protecţia apelor

1. Sursele de alimentare cu apă: proprii sau de la furnizorii de servicii, cantităţi consumate

2. Sursele potenţiale de poluare a apelor:

3. Tipul poluantului:

4. Capacitatea estimată a surselor de poluare:

5. Apele reziduale evacuate: analizele apelor reziduale, cantităţile şi modalitatea de evacuare: receptori naturali, reţea de canalizare

6. Situaţia autorizării unităţii/formaţiunii militare pe linia gospodăririi apelor

VII.  Protecţia aerului

1. Sursele potenţiale de poluare a aerului:

2. Tipul poluantului:

3. Capacitatea estimată a surselor de poluare:

VIII.  Sursele de zgomot

1. Natura sursei:

2. Valoarea maximă măsurată: dB (A)

3. Frecvenţa producerii zgomotului: ore/an

IX. Substanţele periculoase

1.  Denumirea:

2. Cantitatea: kg

3. Tipul ambalajului:

4. Starea de siguranţă a ambalajului:

5.  Modul de depozitare:

X.  Deşeurile periculoase

1.  Denumirea:

2. Cantitatea: kg

3. Tipul ambalajului:

4. Starea de siguranţă a ambalajului:

5.  Modul de depozitare:

XI. Factorii poluanţi din zona unităţii/formaţiunii militare care afectează activitatea acesteia

1. Sursa poluantă:

2.  Factorul de mediu poluat: aer, apă, sol

XII.  Substanţele care distrug stratul de ozon

1. Denumirea substanţei - tehnică şi comercială: halon, freon

2. Cantitatea: kg

3. Unde se găseşte: aparate de aer condiţionat, instalaţii frigorifice, instalaţii de stins incendiul, dezumidificatoare, alte aparate sau instalaţii de pe tehnica militară

XIII. Zonele de interes naţional adiacente unităţii/ formaţiunii militare

1. Denumirea zonei şi tipul acesteia: rezervaţie a Biosferei, rezervaţie naturală, parc naţional, rezervaţie peisagistică, monument al naturii, monument istoric, situri arheologice, situri „NATURA2000", alte zone de interes natural

2. Actul normativ care stabileşte tipul zonei:

XIV. Accidentele ecologice în care a fost implicată unitatea/formaţiunea militară

1.  Natura accidentului:

2.  Data producerii:

3.  Măsuri de remediere:

XV. Alte date de mediu considerate utile

1.  Propuneri:

2. Sesizări:

3.  Probleme specifice unităţii militare:

XVI. Măsurile stabilite pentru reducerea impactului asupra mediului

ANEXA Nr. 6 la instrucţiuni

SITUAŢIA

substanţelor care distrug stratul de ozon

- model -

Nr. crt.	Substanţa	Cantitatea totală -kg-	Echipamentele în care se utilizează/ depozitează substanţa	Observaţii
1.	Halon 1301	...	...	Import ţara-anul ... sisteme
2.	Halon 1211	...	...	UM... L29 = ... kg, L39ZA=...kg, UM... 2 HERCULES C130 = ...kg 17 IAR330 ŞOCAT = ...kg 6AN = ...kg
3.	Combinaţii de clor, fluor, brom, carbon şi hidrogen, cunoscute sub denumirea de halocarboni:   bromura de metil, HBFCs si HCFCs.	...	...	…
4.	Combinaţii de clor, fluor şi carbon sau CFCs: tetraclorura de carbon, CFC-11, CFC-12, CFC-13,   CFC-111,  CFC-112,   CFC-113,   CFC-114, CFC-115, CFC-211, CFC-212, CFC-213, CFC-214, CFC-215, CFC-216, CFC-217	...	...	…

ANEXA Nr. 7 la instrucţiuni

IMPLEMENTAREA  SISTEMULUI DE MANAGEMENT DE MEDIU

1. Prevederi generale

Integrarea problemelor de mediu în managementul general al unei structuri militare contribuie la implementarea eficientă a unui sistem de management de mediu, denumit în continuare SMM, pe baza unui proces dinamic, ciclic, de „planificare, implementare, verificare şi analiză".

SMM permite unei structuri militare să îşi realizeze activităţile şi să ţină sub control în mod sistematic nivelul performanţelor de mediu stabilite.

Instituirea şi operarea unui SMM nu conduc la o reducere imediată a impactului negativ asupra mediului. Aceasta se realizează pe măsură ce activităţile corective aduse factorilor poluanţi se finalizează prin proiecte şi programe clare de mediu.

SMM trebuie să permită unei structuri militare:

a) să elaboreze o politică de mediu care sa-i corespundă;

b) să identifice aspectele de mediu existente, trecute sau planificate;

c) să identifice cerinţele legislative şi de reglementare relevante;

d) să identifice obiectivele şi sarcinile de mediu corespunzătoare;

e) să faciliteze activităţile de planificare, conducere, monitorizare, acţiune corectivă, auditare şi analiză;

f) să se poată adapta unor condiţii de schimbare.

2. Implementarea SMM

Resursele pentru dezvoltarea şi implementarea unui SMM sunt asigurate din fondurile alocate pentru programele de mediu stabilite de către directorii de programe ai Ministerului Apărării.

In Armata României, implementarea SMM se face:

a) în ansamblul organizaţiei militare;

b) pentru activităţi sau procese distincte din cadrul organizaţiei militare.

Implementarea SMM în organizaţiile militare implicate în activităţi de achiziţii, mentenantă, testare, proiectare, precum şi prestări de servicii pentru terţi se face cu certificarea SMM.

Comandanţii/şefii organizaţiei militare implicate în procesul de implementare a SMM au următoarele atribuţii:

a) stabilesc politica generală a organizaţiei militare printr-o declaraţie de politică de mediu;

b) iau decizii de îmbunătăţire a performanţelor de mediu prin obiective şi ţinte clare, pentru conformarea cu legislaţia de mediu;

c) stabilesc durata implementării SMM;

d) acordă timp în procesul de evaluare a managementului;

e) impun necesitatea auditului de mediu;

f) întreprind acţiuni corective asupra rezultatelor evaluării şi auditului de mediu;

g)  numesc coordonatorul programului de implementare a SMM.

Coordonatorul programului de implementare se numeşte din rândul locţiitorilor comandantului/şefului organizaţiei militare. In acest sens, are următoarele atribuţii:

a) împreună cu comandantul/şeful organizaţiei militare este responsabil de atingerea obiectivelor şi performanţelor de mediu;

b) determină aria de acoperire a SMM pe întreaga activitate sau pe activităţile ori procesele distincte din organizaţia militară;

c) demonstrează cum implementarea SMM ajută conducerea în luarea deciziilor stabilite prin politica de mediu;

d) face din adoptarea unui SMM o ţintă de atins;

e) conştientizează personalul în legătură cu efectele activităţilor desfăşurate, cu impact asupra mediului;

f) numeşte reprezentantul managementului.

Reprezentantul  managementului  este numit din  rândul ofiţerilor sau al personalului civil cu atribuţii în domeniul protecţiei mediului. In acest sens, acesta are următoarele atribuţii:

a)  participă la elaborarea politicii de mediu a organizaţiei militare;

b)  identifică activităţile sau procesele cu impact asupra mediului din organizaţia militară;

c) elaborează procedurile de sistem;

d) elaborează manualul de management de mediu;

e)  informează coordonatorul programului de implementare despre neconformităţile referitoare la implementarea SMM.

3. Proiectarea unui SMM

Pentru a dezvolta şi implementa un SMM într-o organizaţie militară trebuie parcurse următoarele etape:

a) obţinerea seriei standardelor ISO 14000;

b) identificarea activităţilor care influenţează mediul şi utilizarea unei evaluări iniţiale a mediului;

c) înregistrarea şi actualizarea reglementărilor relevante pentru activităţi - legislaţia naţională şi reglementările militare de mediu;

d) determinarea şi ierarhizarea aspectelor semnificative de mediu, precum şi impactul generat de acestea;

e)  proiectarea unei politici de mediu, pornindu-se de la aspectele de mediu identificate şi de la legislaţia în domeniu, politicile naţionale de mediu. Politica este aprobată de către comandanţii/şefii fiecărei organizaţii militare;

f) stabilirea obiectivelor, pornindu-se de la politica de mediu şi performanţa de mediu proiectată/stabilită;

g)  dezvoltarea unui program de management de mediu pentru atingerea obiectivelor;

h) definirea responsabilităţilor şi resurselor necesare pentru implementarea SMM;

i) organizarea cursurilor de conştientizare şi instruire, în vederea asigurării cunoaşterii acţiunilor necesare legate de preocupările de mediu pentru întregul personal, a rolului fiecăruia şi pentru înţelegerea importanţei SMM;

j) îmbunătăţirea comunicaţiilor;

k) elaborarea unui manual de management de mediu şi a documentelor conexe: proceduri, instrucţiuni, programe;

l) stabilirea unui document de control;

m) stabilirea controlului operaţional;

n) pregătirea planurilor pentru situaţii de urgenţă şi capacitate de răspuns;

o) monitorizarea operării şi eficienţei unui SMM;

p) stabilirea procedurilor de corectare a neconcordanţelorcu regulamentele, ordinele, reglementările naţionale/internaţionale şi documentele SMM;

q) păstrarea înregistrărilor, ca dovezi obiective ale documentării şi implementării SMM;

r) stabilirea procedurilor de audit pentru SMM, în vederea identificării cauzelor problemelor, şi desfăşurarea acţiunilor corective de îmbunătăţire;

s) desfăşurarea detaliilor SMM pentru a determina în ce măsură este eficient să se asigure îmbunătăţirea continuă;

t) realizarea bilanţului SMM;

u) opţional, obţinerea înregistrării/certificării.

4. Politica de mediu a SMM

Proiectarea politicii de mediu a organizaţiei militare implică realizarea evaluării iniţiale de mediu, care trebuie să identifice:

a) priorităţile de acţiune, pe baza cunoaşterii exacte a impactului de mediu datorat activităţilor desfăşurate;

b) resursele ce trebuie alocate într-o etapă ulterioară dezvoltării SMM.

Evaluarea iniţială de mediu trebuie să acopere următoarele aspecte:

a) concordanţa cu legislaţia de mediu;

b) structura de management;

c) planurile pentru situaţii de urgenţă şi situaţii de răspuns;

d) activităţile care ar putea favoriza sau împiedica performanţele de mediu;

e) instruirea şi nivelul de conştientizare a personalului;

f) calitatea măsurabilă a factorilor de mediu.

Politica de mediu se stabileşte la nivelul conducerii organizaţiei militare, conform cerinţelor standardului ISO 14001, şi are drept scop:

a) să clarifice aria de cuprindere a SMM în organizaţia militară;

b) să stabilească obiectivele, ţintele şi acţiunile pentru reducerea impacturilor semnificative ale activităţilor asupra mediului;

c) să evidenţieze faptul că personalul este conştient de necesitatea conformării cu legislaţia de mediu;

d) să includă un angajament al conducerii de îmbunătăţire a performanţei de mediu.

Pentru realizarea succesului deplin al politicii de mediu, conform standardului ISO 14001, conducerea organizaţiei militare trebuie să facă disponibilă publicului cerinţele acesteia.

5.  Planificarea SMM

Procesul de planificare a unui SMM urmează după cel al stabilirii politicii şi utilizează rezultatele evaluării iniţiale de mediu. Etapele ce trebuie urmate în planificarea unui SMM sunt:

a) determinarea premiselor, exprimate în mărimi de performanţe de mediu;

b) determinarea obiectivelor şi ţintelor pentru atingerea scopurilor, având ca referinţă politica de mediu stabilită;

c) analiza performanţelor;

d) dezvoltarea planurilor de acţiune şi actualizarea acestora, după caz.

La identificarea direcţiilor de acţiune pentru fiecare aspect de mediu evaluat, organizaţiile militare trebuie să stabilească şi să ierarhizeze, pe baza unor criterii, informaţiile primare necesare măsurării performanţelor de mediu.

După identificarea aspectelor de mediu ce pot fi măsurate, organizaţiile militare trebuie să stabilească obiectivele şi ţintele care să răspundă priorităţilor identificate.

Obiectivele sunt rezultatul direcţiilor de acţiune conţinute în declaraţia de politică de mediu.

Ţintele sunt angajamente specifice pentru atingerea unui obiectiv, care pot fi cuantificate şi exprimate ca mărimi de performanţă.

Conform standardului ISO 14001, organizaţiile militare trebuie să stabilească şi să menţină SMM printr-o îmbunătăţire continuă a aspectelor de mediu, precum şi responsabilitatea atingerii obiectivelor şi ţintelor pentru fiecare funcţie şi nivel relevant din organizaţia militară.

Etapa finală a planificării o constituie elaborarea unui plan de acţiune pentru atingerea obiectivelor şi ţintelor, în fapt, programul de management de mediu.

Fiecare plan de acţiune trebuie să definească în mod clar responsabilităţile, autoritatea, resursele financiare şi umane adecvate.

Planurile de acţiune variază ca structură şi tematică de la culegerea de informaţii, prin studii de fezabilitate şi de impact de mediu, până la teste de specialitate, care conduc la modificări conceptuale ale activităţilor desfăşurate.

6. Implementarea SMM

Implementarea SMM într-o organizaţie militară se face pe baza unui plan şi trebuie să aibă adeziunea întregului personal, iar atribuţiile se repartizează la toate funcţiile de conducere din organizaţia militară.

Cerinţele planului de implementare a SMM:

a) definesc clar rolurile, responsabilităţile şi autorităţile celor implicaţi în implementarea SMM;

b) stabilesc lanţul de comandă şi raportare;

c) specifică procedurile şi măsurile de acţiune pentru activităţile cu impact semnificativ asupra mediului;

d) conţin procedurile pentru operaţiunile zilnice.

Acţiunile de pregătire şi conştientizare a personalului privind implementarea SMM impun:

a) obligaţia de a implementa acţiunile stabilite prin obiectivele, ţintele şi politica de mediu;

b) stabilirea nivelului de pregătire pentru fiecare persoană cu atribuţii în SMM;

c) instruirea auditorilor care desfăşoară activităţile de audit.

Comandanţii/şefii     organizaţiei militare trebuie să demonstreze angajamentul lor faţă de problematica mediului prin pregătirea corespunzătoare a personalului pentru evitarea incidentelor de mediu şi pentru a reacţiona rapid şi eficient atunci când apar astfel de evenimente.

Pregătirea de mediu este obligatorie pentru următoarele categorii de personal:

a)  cu responsabilităţi de mediu şi atribuţii în procesul de implementare a SMM;

b)  în funcţii specializate cu responsabilităţi financiare şi logistice, de instruire şi control;

c) reprezentanţii managementului organizaţiei militare. Proiectarea SMM precedă documentarea sistemului care se realizează prin elaborarea manualului SMM.

Manualul SMM trebuie să descrie managementul de mediu şi:

a) să fie principala sursă de documentare pentru evaluarea şi stabilirea performanţelor de mediu;

b) să cuprindă elementele relevante ale SMM;

c) să demonstreze conformitatea cu cerinţele SMM şi să arate că scopurile şi obiectivele sunt atinse;

d) să fie revizuit periodic;

e) să acopere activităţile/procesele desfăşurate.

Manualul SMM trebuie să cuprindă sau să facă referire la:

a) politica de mediu;

b) lista de impacturi semnificative de mediu şi declaraţia asupra modului în care cerinţele de mediu se identifică;

c) programul de management de mediu şi procedurile de sistem cerute de standardul ISO 14001;

d) planul de acţiune cu obiective şi scopuri precise, agreate şi de comunităţile locale;

e) instrucţiunile de lucru pentru o anumită activitate sau proces;

f) planul pentru situaţii de urgenţă şi capacitate de răspuns;

g) structurile organizatorice;

h) instrucţiunile de securitate şi sănătate a personalului.

7. Verificarea şi acţiunile corective ale SMM

Pe timpul implementării SMM organizaţiile militare trebuie să monitorizeze şi să verifice dacă sunt atinse obiectivele şi ţintele şi dacă procedurile de control operaţional sunt efective.

Imbunătăţirea continuă a SMM se face prin măsuri corective corespunzătoare, iar monitorizarea performanţei se realizează prin utilizarea mărimilor de performanţă stabilite în timpul etapei de planificare a SMM.

Procedurile de evaluare şi măsurare a performanţelor trebuie să identifice neconformităţile cu prevederile standardului ISO 14001, astfel încât să se poată întreprinde acţiuni corective/preventive.

Situaţiile care conduc la neconformitatea SMM cu standardul sunt:

a) activităţile sau operaţiile care nu corespund politicilor de mediu;

b) planurile SMM insuficient detaliate, rolurile, responsabilităţile şi autorităţile, neclar definite;

c) planurile de instrucţie, programele de monitorizare sau procedurile care nu sunt urmate;

d) evaluările de management inadecvat documentate;

e) auditurile care nu sunt programate, definite sau finalizate;

f) planurile de urgenţă care nu sunt testate sau urmate;

g) documentele incorecte sau uzate fizic.

Evaluarea performanţei implementării SMM se realizează prin audituri şi/sau evaluări ale sistemului de management la ordinul comandantului/şefului organizaţiei militare.

Auditul de SMM, definit ca audit de respectare a mediului, evaluează performanţa organizaţiei militare în legătură cu principalele aspecte de mediu.

Auditul este realizat de o echipă de audit care cuprinde un auditor şef şi unul sau mai mulţi auditori, în funcţie de aria de cuprindere a auditului, calificaţi conform ISO 14011.

Echipa de auditare trebuie să fie independentă de organizaţia militară auditată.

Etapele auditului se definesc conform standardului ISO 14011, astfel:

a) iniţierea şi pregătirea auditului;

b) desfăşurarea auditului;

c) pregătirea raportului;

d) pregătirea verificărilor şi recomandărilor.

Evaluarea de management determină modul de operare a SMM şi analizează politicile, obiectivele şi scopurile organizaţiei militare.

Evaluarea de management este realizată de către conducerea organizaţiei militare, la intervale de timp definite, după efectuarea auditului, examinându-se informaţiile şi ţintele, stabilindu-se direcţia de îmbunătăţire a SMM.

Analiza politicii, obiectivelor şi procedurilor trebuie făcută la nivelul conducerii care le-a definit şi cuprinde:

a) rezultatele auditurilor;

b) gradul de îndeplinire a obiectivelor şi ţintelor.

Observaţiile, concluziile şi recomandările trebuie consemnate în vederea elaborării raportului de mediu.

Raportarea de mediu stabileşte şi promovează conştientizarea părţilor interesate si a publicului în legătură cu SMM.

Raportul de mediu este întocmit de către reprezentantul managementului şi se prezintă pentru aprobare comandantului/şefului organizaţiei militare.

Raportul trebuie să includă suficiente informaţii şi detalii pentru o bună înţelegere a impactului de mediu al organizaţiei militare. El cuprinde şi măsurile de protecţie a mediului pe care organizaţia le aplică.

Raportul de mediu demonstrează societăţii civile că organizaţia militară abordează problematica mediului în mod responsabil şi constituie documentul de bază care se prezintă organismului de înregistrare/certificare a SMM.

8. Inregistrarea/certificarea SMM

Procesul de înregistrare/certificare a SMM reprezintă mecanismul prin care organizaţia militară demonstrează, în mod oficial, angajamentul ei de protecţie a mediului.

Inregistrarea pentru conformitatea cu standardul ISO 14001 este realizată de organisme de certificare acreditate de Asociaţia de Acreditare din România - RENAR.

Declaraţia şi înregistrarea SMM reprezintă un proces care cuprinde:

a) evaluarea iniţială;

b) evaluarea principală.

In cadrul evaluării iniţiale, organismul de certificare verifică dacă SMM:

a) conţine angajamentul conducerii;

b) întruneşte cerinţele legislative şi de reglementare;

c) are propuneri de îmbunătăţire a performanţelor de mediu;

d) este auditabil;

e) este desfăşurat corespunzător;

f) a fost finalizat cu raportul de audit.

Evaluarea principală reprezintă etapa finală a procesului de certificare şi are drept scop:

a) să confirme dacă sistemul documentat este corespunzător;

b) să confirme dacă SMM concordă cu elementele standardului ISO 14001;

c) să determine dacă SMM duce la îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale organizaţiei militare şi la conformarea cu reglementările de mediu în vigoare;

d) să confirme că organizaţia militară îşi respectă propriile politici de mediu.

ANEXA Nr. 8 la instrucţiuni

TABEL

cu documentele periodice care se elaborează în conformitate cu prezentele instrucţiuni şi traseele parcurse

Nr. crt.	Denumirea lucrării	Baza legală	Frecvenţa şi data înaintării	Detalii privind traseele parcurse
				Unităţi militare	Brigăzi/ similare	Corpuri de armată teritoriale, comandamente de armă,operaţionale	Structuri centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei	Corpul de control şi inspecţie	Ministrul apărării
1.	Dare de seamă privind desfăşurarea activităţii de protecţie a mediului în anul	art. 32 alin. (2) lit. h)	anual, până la 31 martie					S/E/T/M	H
		art. 33 lit. i)	anual, până la 28 februarie				S/E/T/M
		art. 33 lit. i)	anual, până la 15 februarie			S/E/T/M
		art. 33 lit. i)	anual, până la 31 ianuarie		S/E/T/M
		art. 34 lit. I)	anual, până la 15 ianuarie	E/T
2.	Date şi informaţii privind gestiunea deşeurilor	art. 32 alin. (2) lit. s)	anual, până la 31 mai					S
		art. 33 lit. j)	anual, până la 30 aprilie				S/E/T/M
		art. 33 lit. j)	anual, până la 15 aprilie			S/E/T/M
		art. 33 lit. j)	anual, până la 31 martie		S/E/T/M
		art. 34 lit. m)	anual, până la 15 martie	E/T

LEGENDA:

E - Elaborare             

S - Sintetizare

T - Transmitere          

M - Monitorizare

H - Hotărâre