DECIZIE Nr.
421 din 25 mai 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 112/2001 privind sanctionarea unor fapte savarsite in afara
teritoriului tarii de cetateni romani sau de persoane fara cetatenie domiciliate
in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 521 din 16 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara teritoriului ţării
de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie domiciliate în România,
excepţie ridicată de Laura Aurica Dragomir în Dosarul nr. 30/2006 al
Judecătoriei Baia Mare.
La apelul nominal se constată lipsa autoarei excepţiei,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, se dă cuvântul
reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a
excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că dispoziţiile legale criticate nu
contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 31 ianuarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 30/2006, Judecătoria Baia Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 112/2001, excepţie ridicată de
Laura Aurica Dragomir în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 1 referitoare la statul român cu „componentele sale
esenţiale: suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea",
elemente „dezvoltate de Constituţia României în art. 2, 3 şi 4", precum şi
prevederile art. 20 alin. (1) şi ale art. 154, în măsura în care incriminează,
ca faptă penală, trecerea frauduloasă a frontierei altui stat decât România. Se
arată că autoritatea statului român se poate extinde
doar asupra teritoriului României, definit ca atare de normele constituţionale, incriminarea ca infracţiune a trecerii ilegale a frontierei
altor state fiind atributul legislativ exclusiv al acelor state.
Judecătoria Baia Mare apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât obligaţia
respectării legii penale române revine şi cetăţenilor români care se află în
afara graniţelor ţării.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens arată că
statul este interesat în apărarea ordinii sale de drept şi deci în combaterea
infracţiunilor săvârşite pe teritoriul său, precum şi în afara acestuia.
Obligaţia respectării legii penale române, implicit a dispoziţiilor Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.
252/2002, incumbă şi cetăţenilor români aflaţi în afara graniţelor ţării,
astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a normelor constituţionale
invocate în cauză, consacrându-se principiul personalităţii legii penale.
Astfel, potrivit teoriei personalităţii sau naţionalităţii active, reglementată
în art. 4 din Codul penal, legea penală a unui stat trebuie să se aplice
întotdeauna faţă de cetăţenii săi, chiar şi atunci când au săvârşit infracţiuni
în străinătate, fiindcă oriunde s-ar afla persoanele sunt obligate să respecte
legile statului ai cărui cetăţeni sunt. Faţă de infracţiunile săvârşite în
străinătate de cetăţenii români, legea penală română are competenţă exclusivă
şi necondiţionată. In acest context, prevederile Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 112/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 252/2002, nu fac
altceva decât să incrimineze infracţiuni săvârşite în afara graniţelor ţării de
cetăţeni români sau apatrizi cu domiciliul în România, aceasta necontrazicând,
ci, dimpotrivă, dând substanţă statutului juridic al cetăţenilor români aflaţi
în străinătate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, sens în care Curtea a
statuat în jurisprudenţa sa.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate
la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite
în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată
cu modificări prin Legea nr. 252/2002, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 307
din 9 mai 2002, care au următorul conţinut: „Intrarea sau ieşirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a
frontierei acestuia, săvârşită de către un cetăţean român sau de o persoană
fără cetăţenie domiciliată pe teritoriul României, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani".
Dispoziţiile constituţionale pretins încălcate sunt
cele ale art. 1, privind statul român, ale art. 2, privind suveranitatea
naţională, ale art. 3, privind teritoriul României, ale art. 4, privind
unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 20 alin. (1),
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi ale art.
154, privind conflictul temporal de legi. In esenţă, autoarea excepţiei susţine
că, prin incriminarea trecerii frauduloase a frontierei unui stat străin,
statul român şi-a depăşit atributele suveranităţii naţionale, legiferând în
locul statelor interesate. Din punctul de vedere al autoarei excepţiei, statul
român are dreptul să îşi protejeze propriul teritoriu şi propria suveranitate,
dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
112/2001 excedând acestei perspective.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulată, Curtea
constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.
Curtea reţine că statul român, în considerarea
atributelor sale, astfel cum sunt acestea definite de textele constituţionale
invocate de autoarea excepţiei, este interesat în apărarea ordinii de drept şi
deci în combaterea infracţiunilor săvârşite atât pe teritoriul său, cât şi în
afara acestuia. Măsurile
legislative constând în sancţionarea cetăţenilor români sau a persoanelor fără
cetăţenie domiciliate pe teritoriul României, care săvârşesc fapte de trecere
ilegală a frontierei unui stat străin, dau expresie acestei preocupări, fiind
determinate, aşa cum rezultă din conţinutul Notei de fundamentare care a
însoţit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 112/2001, de necesitatea
reglementării mai stricte a domeniului vizat, datorită „securizării
frontierelor" şi a „combaterii migraţiei ilegale". Aşa fiind, nu pot
fi reţinute susţinerile autoarei excepţiei, prevederile legale criticate fiind
în deplină concordanţă cu normele constituţionale privind statul român, cu
elementele definitorii ale acestuia.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională
s-a pronunţat asupra constituţionalităţii Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 112/2001, prin raportare la dispoziţiile art. 1 din Legea fundamentală şi
cu motivări similare. In acest sens este Decizia nr. 292 din 9 iunie 2005,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 595 din 11 iulie 2005. Soluţia de respingere ca
neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată cu acel prilej,
precum şi considerentele care au fundamentat-o, sunt valabile şi în prezenta
cauză.
In ceea ce priveşte pretinsa
încălcare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că
nici aceasta nu este întemeiată, întrucât, astfel cum s-a reţinut în Decizia
Curţii Constituţionale nr. 106 din 9 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
174 din 23 februarie 2006, textul de lege criticat pentru neconstituţionalitate
este o reflectare a prevederilor art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4
la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
privind libertatea de circulaţie.
Referitor la prevederile constituţionale ale art. 154
privind conflictul temporal de legi, invocat, de asemenea, în motivarea
excepţiei, se observă că acesta nu are relevanţă în cauza de fată.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al
art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte săvârşite în afara
teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără cetăţenie
domiciliate în România, excepţie ridicată de Laura Aurica Dragomir în Dosarul
nr. 30/2006 al Judecătoriei Baia Mare.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 mai 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu