DECIZIE   Nr. 82 din  8 martie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 293 din  4 iunie 2001

    Lucian Mihai       - presedinte
    Costica Bulai      - judecator
    Kozsokar Gabor     - judecator
    Ioan Muraru        - judecator
    Lucian Stangu      - judecator
    Romul Petru Vonica - judecator
    Iuliana Nedelcu    - procuror
    Maria Bratu        - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert in dosarele nr. 1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 martie 2001, fiind consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, la cererea autorului exceptiei, a amanat pronuntarea la data de 6 martie 2001 si apoi la data de 8 martie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierile din 20 iunie 2000, pronuntate in dosarele 1.318/2000 si nr. 1.319/2000, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptii ridicate de Anton Sommert.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca aceste prevederi legale sunt neconstitutionale, intrucat contravin dispozitiilor din Legea fundamentala cuprinse in: art. 16 alin. (1) care reglementeaza egalitatea in drepturi a cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari; art. 20 alin. (1) si (2) care reglementeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu tratatele internationale privind drepturile omului la care Romania este parte, iar daca exista neconcordante intre acestea si legile interne, au prioritate reglementarile internationale; art. 22 alin. (1) care reglementeaza garantarea dreptului la viata, la integritate fizica si psihica a persoanei; art. 24 alin. (1) care reglementeaza garantarea dreptului la aparare; art. 31 alin. (1) care reglementeaza dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public; art. 123 alin. (1) si (2) care reglementeaza baza legala a infaptuirii justitiei si, respectiv, independenta judecatorului si art. 128 care reglementeaza folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
    Totodata autorul exceptiei considera ca textele legale criticate vin, de asemenea, in contradictie cu art. 6, 7, 8, 10, 12 si cu art. 20 alin. (2) din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cu art. 1, 6, 13 si 17 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, fara a se dezvolta insa motivele pentru care aceste neconcordante sunt invocate.
    Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera exceptia ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca "instituirea unei proceduri speciale in cazul judecarii cererii de stramutare, procedura care nu contravine nici unei prevederi constitutionale, se explica prin aceea ca stramutarea unei cauze penale nu numai ca nu afecteaza cu nimic judecarea in fond a procesului, ci stramutarea se face tocmai in scopul de a se asigura conditii mai bune de judecata, daca instanta suprema sau, dupa caz, procurorul general ori ministrul justitiei detine unele date ca judecatorii cauzei penale nu pot fi impartiali, fiind interesati in pronuntarea unei anume solutii". In consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Prevederile legale criticate au urmatoarea redactare:
    Art. 56 alin. 3 si 4
    "Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de Justitie dupa ce aceasta a fost investita.
    Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei.";
    Art. 57 alin. 1
    "Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.";
    Art. 60 alin. 1
    "Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii."
    Textele constitutionale invocate sunt:
    Art. 16 alin. (1)
    "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 22 alin. (1)
    "Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate.";
    Art. 24 alin. (1)
    "Dreptul la aparare este garantat.";
    Art. 31 alin. (1)
    "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit.";
    Art. 123
    "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
    (2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
    Art. 128
    "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    I. Principiul constitutional al liberului acces la justitie, prevazut la art. 21, are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de Justitie - si in privinta tuturor cailor de atac prevazute de lege. In aceste conditii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite. In consecinta, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare nu este supusa nici unei cai de atac, deoarece prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor.
    Nici dreptul la aparare, consacrat prin dispozitiile art. 24 alin. (1) din Constitutie, nu este incalcat, intrucat acesta se realizeaza cu prilejul judecarii pe fond a cauzei si al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de procedura penala prevede ca, atunci "Cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora". In consecinta, de vreme ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele justitiabililor ar fi prejudiciate. In realitate faptele asupra carora este chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu tin de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica normele procedurale, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea cauzei, conditii care vizeaza toate partile in proces, indiferent de calitatea lor procesuala.
    Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) si ale art. 128 din Constitutie nu poate fi primita si, in consecinta, sub acest aspect, exceptia nu este intemeiata, urmand sa fie respinsa.
    De altfel, Curtea Constitutionala a mai solutionat o exceptie care privea neconstitutionalitatea reglementarii institutiei stramutarii, insa in cadrul procesului civil. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, in temeiul unor argumente similare celor avute in vedere in prezenta decizie, Curtea a respins exceptia.
    In legatura cu pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 22 alin. (1) din Constitutie, in care se garanteaza dreptul persoanei la viata si la integritate fizica si psihica, Curtea retine ca referirea facuta de autorul exceptiei la acest text constitutional nu prezinta legatura cu obiectul litigiului, fiind evident ca stramutarea judecarii unei cauze de la o instanta la alta nu poate avea semnificatia unei masuri care sa pericliteze viata sau integritatea fizica ori psihica a celui ce solicita aceasta procedura. De aceea, si sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
    II. De asemenea nu poate fi primita nici critica referitoare la dispozitiile art. 56 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora "Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei", in sensul ca acest text de lege ar incalca dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea Constitutionala a decis in mod constant ca principiul egalitatii implica un tratament juridic egal pentru toti cetatenii aflati in situatii egale, fara discriminari si fara privilegii. In acelasi timp insa principiul egalitatii nu este lezat atunci cand legiuitorul stabileste un tratament juridic diferit in situatii diferite, conditiile de exercitare a aceluiasi drept putand fi diferite in raport cu situatiile specifice in care se afla titularul. In acest sens Curtea s-a pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, si prin Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996.
    Curtea constata insa ca prevederea art. 56 alin. 4 teza intai din Codul de procedura penala, conform careia judecarea cauzei se suspenda de drept daca cererea de stramutare este facuta de ministrul justitiei, este neconstitutionala, si anume in raport cu principiul separatiei puterilor in stat. Este adevarat ca in Constitutie acest principiu nu este consacrat in terminis, dar, astfel cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), existenta principiului separatiei puterilor in stat poate fi dedusa din ansamblul reglementarilor constitutionale, indeosebi din acelea avand ca obiect precizarea functiilor autoritatilor publice si a raporturilor dintre acestea.
    Intr-adevar ministrul justitiei, ca membru al Guvernului, care exercita conducerea generala a administratiei in domeniul justitiei, nu poate interveni in actul de justitie, aceasta avand semnificatia unei ingerinte a executivului in activitatea autoritatii judecatoresti.
    In ceea ce priveste reglementarea din teza a doua a textului de lege criticat, prin care se prevede ca cererea de stramutare facuta de procurorul general suspenda de drept judecarea cauzei, Curtea retine ca aceasta reglementare este constitutionala, atata timp cat art. 130 alin. (1) din Constitutie consacra pozitia speciala a Ministerului Public, care, "In activitatea judiciara, [...] reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor". De altfel, institutia Ministerului Public este reglementata in Constitutie alaturi de "Instantele judecatoresti", in cadrul cap. VI ("Autoritatea judecatoreasca") din titlul III ("Autoritatile publice").
    III. Celelalte sustineri ale autorului exceptiei nu au relevanta in cauza, ele, de altfel, nefiind argumentate de catre acesta (asa cum este de exemplu, referirea la dreptul la informare sau enumerarea aleatorie a unor prevederi din diverse documente internationale).

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce priveste dispozitiile art. 56 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala si cu unanimitate de voturi in privinta celorlalte dispozitii,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Anton Sommert in dosarele nr. 1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala si constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 56 alin. 4 teza intai din Codul de procedura penala, referitoare la caracterul suspensiv al cererii de stramutare formulate de ministrul justitiei.
    2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. 3, ale art. 56 alin. 4 teza a doua, ale art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor in aceleasi dosare.
    Definitiva si obligatorie.
    Decizia se comunica Guvernului si celor doua Camere ale Parlamentului.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 8 martie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu