DECIZIE Nr. 82 din 8 martie 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin.
3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 293 din 4 iunie 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Lucian Stangu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 56 alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul
de procedura penala, exceptie ridicata de Anton Sommert in dosarele nr.
1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 1 martie 2001, fiind
consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, la cererea autorului
exceptiei, a amanat pronuntarea la data de 6 martie 2001 si apoi la data de 8
martie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierile din 20 iunie 2000, pronuntate in dosarele 1.318/2000 si
nr. 1.319/2000, Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56
alin. 3 si 4, art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala,
exceptii ridicate de Anton Sommert.
In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca aceste
prevederi legale sunt neconstitutionale, intrucat contravin dispozitiilor din
Legea fundamentala cuprinse in: art. 16 alin. (1) care reglementeaza egalitatea
in drepturi a cetatenilor, fara privilegii si fara discriminari; art. 20 alin.
(1) si (2) care reglementeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor
constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor in concordanta cu
tratatele internationale privind drepturile omului la care Romania este parte,
iar daca exista neconcordante intre acestea si legile interne, au prioritate
reglementarile internationale; art. 22 alin. (1) care reglementeaza garantarea
dreptului la viata, la integritate fizica si psihica a persoanei; art. 24 alin.
(1) care reglementeaza garantarea dreptului la aparare; art. 31 alin. (1) care
reglementeaza dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public; art. 123 alin. (1) si (2) care reglementeaza baza legala a infaptuirii
justitiei si, respectiv, independenta judecatorului si art. 128 care
reglementeaza folosirea cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.
Totodata autorul exceptiei considera ca textele legale criticate vin, de
asemenea, in contradictie cu art. 6, 7, 8, 10, 12 si cu art. 20 alin. (2) din
Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si cu art. 1, 6, 13 si 17
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, fara a se dezvolta insa motivele pentru care aceste neconcordante
sunt invocate.
Curtea Suprema de Justitie - Sectia penala, exprimandu-si opinia, considera
exceptia ca fiind neintemeiata, apreciind ca dispozitiile legale criticate sunt
constitutionale.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul, in punctul sau de vedere, arata ca "instituirea unei
proceduri speciale in cazul judecarii cererii de stramutare, procedura care nu
contravine nici unei prevederi constitutionale, se explica prin aceea ca
stramutarea unei cauze penale nu numai ca nu afecteaza cu nimic judecarea in
fond a procesului, ci stramutarea se face tocmai in scopul de a se asigura
conditii mai bune de judecata, daca instanta suprema sau, dupa caz, procurorul
general ori ministrul justitiei detine unele date ca judecatorii cauzei penale
nu pot fi impartiali, fiind interesati in pronuntarea unei anume solutii".
In consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este
neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Prevederile legale criticate au urmatoarea redactare:
Art. 56 alin. 3 si 4
"Suspendarea judecarii cauzei poate fi dispusa de presedintele Curtii
Supreme de Justitie la primirea cererii, sau de catre Curtea Suprema de
Justitie dupa ce aceasta a fost investita.
Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda de
drept judecarea cauzei.";
Art. 57 alin. 1
"Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea
instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la
care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul
fixat pentru judecarea cererii de stramutare.";
Art. 60 alin. 1
"Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor,
admiterea sau respingerea cererii."
Textele constitutionale invocate sunt:
Art. 16 alin. (1)
"Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara
privilegii si fara discriminari.";
Art. 20
"(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile
cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia
Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte.
(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile
interne, au prioritate reglementarile internationale.";
Art. 22 alin. (1)
"Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica
ale persoanei sunt garantate.";
Art. 24 alin. (1)
"Dreptul la aparare este garantat.";
Art. 31 alin. (1)
"Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes
public nu poate fi ingradit.";
Art. 123
"(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.";
Art. 128
"Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul
Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
I. Principiul constitutional al liberului acces la justitie, prevazut la
art. 21, are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate structurile
judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Curtea Suprema de
Justitie - si in privinta tuturor cailor de atac prevazute de lege. In aceste
conditii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite in considerarea unor
situatii diferite. In consecinta, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a
stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare nu este supusa nici unei
cai de atac, deoarece prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar
exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a
cauzelor.
Nici dreptul la aparare, consacrat prin dispozitiile art. 24 alin. (1) din
Constitutie, nu este incalcat, intrucat acesta se realizeaza cu prilejul
judecarii pe fond a cauzei si al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59
alin. 2 din Codul de procedura penala prevede ca, atunci "Cand partile se
infatiseaza, se asculta si concluziile acestora". In consecinta, de vreme
ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele
justitiabililor ar fi prejudiciate. In realitate faptele asupra carora este
chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu
tin de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica normele
procedurale, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea cauzei, conditii
care vizeaza toate partile in proces, indiferent de calitatea lor procesuala.
Asa fiind, sustinerea autorului exceptiei privind incalcarea dispozitiilor
art. 24 alin. (1) si ale art. 128 din Constitutie nu poate fi primita si, in
consecinta, sub acest aspect, exceptia nu este intemeiata, urmand sa fie
respinsa.
De altfel, Curtea Constitutionala a mai solutionat o exceptie care privea
neconstitutionalitatea reglementarii institutiei stramutarii, insa in cadrul
procesului civil. Astfel, prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996, in
temeiul unor argumente similare celor avute in vedere in prezenta decizie,
Curtea a respins exceptia.
In legatura cu pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 22 alin. (1) din
Constitutie, in care se garanteaza dreptul persoanei la viata si la integritate
fizica si psihica, Curtea retine ca referirea facuta de autorul exceptiei la
acest text constitutional nu prezinta legatura cu obiectul litigiului, fiind
evident ca stramutarea judecarii unei cauze de la o instanta la alta nu poate
avea semnificatia unei masuri care sa pericliteze viata sau integritatea fizica
ori psihica a celui ce solicita aceasta procedura. De aceea, si sub acest
aspect, exceptia de neconstitutionalitate urmeaza sa fie respinsa.
II. De asemenea nu poate fi primita nici critica referitoare la
dispozitiile art. 56 alin. 4 din Codul de procedura penala, potrivit carora
"Cererea facuta de ministrul justitiei sau de procurorul general suspenda
de drept judecarea cauzei", in sensul ca acest text de lege ar incalca
dispozitiile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie. Curtea Constitutionala a
decis in mod constant ca principiul egalitatii implica un tratament juridic
egal pentru toti cetatenii aflati in situatii egale, fara discriminari si fara
privilegii. In acelasi timp insa principiul egalitatii nu este lezat atunci
cand legiuitorul stabileste un tratament juridic diferit in situatii diferite,
conditiile de exercitare a aceluiasi drept putand fi diferite in raport cu
situatiile specifice in care se afla titularul. In acest sens Curtea s-a
pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 4 din 16 ianuarie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 58 din 19 martie 1996, si prin
Decizia nr. 135 din 5 noiembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996.
Curtea constata insa ca prevederea art. 56 alin. 4 teza intai din Codul de
procedura penala, conform careia judecarea cauzei se suspenda de drept daca
cererea de stramutare este facuta de ministrul justitiei, este
neconstitutionala, si anume in raport cu principiul separatiei puterilor in
stat. Este adevarat ca in Constitutie acest principiu nu este consacrat in
terminis, dar, astfel cum a statuat Curtea in jurisprudenta sa (de exemplu,
prin Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), existenta principiului
separatiei puterilor in stat poate fi dedusa din ansamblul reglementarilor
constitutionale, indeosebi din acelea avand ca obiect precizarea functiilor
autoritatilor publice si a raporturilor dintre acestea.
Intr-adevar ministrul justitiei, ca membru al Guvernului, care exercita
conducerea generala a administratiei in domeniul justitiei, nu poate interveni
in actul de justitie, aceasta avand semnificatia unei ingerinte a executivului
in activitatea autoritatii judecatoresti.
In ceea ce priveste reglementarea din teza a doua a textului de lege
criticat, prin care se prevede ca cererea de stramutare facuta de procurorul
general suspenda de drept judecarea cauzei, Curtea retine ca aceasta
reglementare este constitutionala, atata timp cat art. 130 alin. (1) din
Constitutie consacra pozitia speciala a Ministerului Public, care, "In
activitatea judiciara, [...] reprezinta interesele generale ale societatii si
apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
De altfel, institutia Ministerului Public este reglementata in Constitutie
alaturi de "Instantele judecatoresti", in cadrul cap. VI
("Autoritatea judecatoreasca") din titlul III ("Autoritatile
publice").
III. Celelalte sustineri ale autorului exceptiei nu au relevanta in cauza,
ele, de altfel, nefiind argumentate de catre acesta (asa cum este de exemplu,
referirea la dreptul la informare sau enumerarea aleatorie a unor prevederi din
diverse documente internationale).
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al
art. 25 din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi in ceea ce
priveste dispozitiile art. 56 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala
si cu unanimitate de voturi in privinta celorlalte dispozitii,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Anton Sommert in
dosarele nr. 1.318/2000 si nr. 1.319/2000 ale Curtii Supreme de Justitie -
Sectia penala si constata ca sunt neconstitutionale dispozitiile art. 56 alin.
4 teza intai din Codul de procedura penala, referitoare la caracterul suspensiv
al cererii de stramutare formulate de ministrul justitiei.
2. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin.
3, ale art. 56 alin. 4 teza a doua, ale art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de acelasi autor in aceleasi
dosare.
Definitiva si obligatorie.
Decizia se comunica Guvernului si celor doua Camere ale Parlamentului.
Pronuntata in sedinta publica din data de 8 martie 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu