LEGE Nr. 224
din 1 iunie 2006
pentru modificarea si
completarea Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in
materie penala
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 534 din 21 iunie 2006
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Art. I. - Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, se modifică şi se completează
după cum urmează:
1. Articolul 1 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 1
Domeniul de aplicare
(1) Prezenta lege se aplică următoarelor forme
de cooperare judiciară internaţională în materie penală:
a) extrădarea;
b) predarea în baza unui mandat european de arestare;
c) transferul de proceduri în materie penală;
d) recunoaşterea şi executarea
hotărârilor;
e) transferarea persoanelor condamnate;
f) asistenţa judiciară în
materie penală;
g) alte forme de cooperare judiciară internaţională în materie
penală.
(2) Prezenta lege nu se aplică modalităţilor
specifice de cooperare poliţienească internaţională, dacă, potrivit legii, acestea nu se află sub control judiciar."
2. Articolul 2 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 2
Definirea unor termeni şi expresii
In sensul prezentei legi, termenii şi expresiile următoare se definesc astfel:
a) stat solicitant - statul care formulează o cerere în domeniile reglementate de
prezenta lege;
b) stat solicitat - statul căruia îi este adresată o cerere în domeniile reglementate de
prezenta lege;
c) autoritate centrală -
acea autoritate astfel desemnată de statul solicitant sau de statul solicitat, în aplicarea dispoziţiilor unor convenţii internaţionale;
d) autoritate judiciară -
instanţele judecătoreşti şi parchetele de
pe lângă acestea, stabilite
potrivit legii române, precum şi autorităţile care
au această calitate în statul
solicitant, conform declaraţiilor
acestuia din urmă la
instrumentele internaţionale
aplicabile;
e) persoană urmărită -
persoana care formează obiectul
unui mandat de urmărire
internaţională;
f) persoană extrădabilă - persoana care formează obiectul unei proceduri de extrădare;
g) extrădat sau persoană extrădată
- persoana a cărei extrădare a
fost aprobată;
h) extrădare activă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat
solicitant;
i) extrădare pasivă - procedura de extrădare în care România are calitatea de stat
solicitat;
j) persoana solicitată - persoana care face obiectul unui
mandat european de arestare;
k) condamnare - orice pedeapsă sau măsură de siguranţă aplicată ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni;
l) măsură
de siguranţă - orice măsură privativă sau restrictivă de
libertate care a fost dispusă
pentru completarea sau înlocuirea unei pedepse printr-o hotărâre penală;
m) hotărâre - o hotărâre judecătorească prin care se pronunţă o condamnare;
n) stat de condamnare - statul în care a fost
condamnată persoana care poate
fi transferată sau care deja a
fost transferată;
o) stat de executare - statul către care condamnatul poate fi transferat
sau a fost deja transferat în vederea executării pedepsei sau a măsurii de siguranţă
aplicate;
p) resortisant al unui stat de condamnare sau de
executare, în cazul României, este cetăţeanul român;
r) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate
judiciară
emitentă este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene, competentă să emită un mandat
european de arestare, potrivit legii acelui stat;
s) în sensul titlului III din prezenta lege, autoritate
judiciară de
executare este autoritatea judiciară a unui stat membru al Uniunii Europene,
competentă să execute un mandat european de arestare,
potrivit legii acelui stat;
ş) în sensul titlului III din
prezenta lege, stat membru emitent este statul membru al Uniunii
Europene în care s-a emis un mandat european de arestare;
t) în sensul titlului III din prezenta lege, stat
membru de executare este statul membru al Uniunii Europene căruia îi este adresat un mandat european de
arestare."
3. Articolul 6 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 6
Asigurarea de reciprocitate
In cazul în care statul român formulează o cerere în condiţiile prezentei legi, în baza curtoaziei
internaţionale, asigurarea
reciprocităţii va fi dată de către ministrul justiţiei, pentru fiecare caz, ori de câte ori va fi necesar, la cererea
motivată a autorităţii judiciare române competente."
4. Articolul 7 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 7
Dreptul aplicabil
Cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate de prezenta lege se
îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual penal, dacă prin prezenta lege nu se prevede
altfel."
5. Articolul 8 se abrogă.
6. Articolul 9 se abrogă.
7. La articolul 10, după alineatul (2) se introduce un nou
alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:
„(3) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică în cazul în care un tratat internaţional la care România este parte conţine dispoziţii mai
favorabile sub aspectul principiului non bis in idem."
8. Articolul 11 se abrogă.
9. Articolul 12 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 12
Confidenţialitatea
Statul român are obligaţia de a asigura, pe cât posibil, la cererea statului solicitant
confidenţialitatea cererilor
care îi sunt adresate în domeniile reglementate de prezenta lege şi a actelor anexate acestora. In cazul în
care condiţia păstrării confidenţialităţii nu ar putea fi asigurată, statul român va înştiinţa statul străin,
care va decide."
10. La articolul 13, partea introductivă va avea următorul cuprins:
„Cererile formulate în domeniile reglementate de
titlurile II şi IV-VII din
prezenta lege se transmit prin intermediul următoarelor autorităţi
centrale:".
11. La articolul 14, titlul articolului şi alineatele (1), (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 14
Transmiterea directă
(1) Cererile de asistenţă judiciară în
materie penală pot fi
transmise direct de autorităţile
judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate, în cazul în care instrumentul juridic
internaţional aplicabil în
relaţia dintre statul
solicitant şi statul solicitat
reglementează acest mod de
transmitere.
(2) In afara cazurilor prevăzute la alin. (1), cererile de asistenţă judiciară în
materie penală pot fi
transmise direct de autorităţile
judiciare solicitante autorităţilor judiciare solicitate în caz de urgenţă, însă o copie a
acestora va fi transmisă
simultan la Ministerul Justiţiei
sau la Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
(3) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) va fi urmată
şi pentru transmiterea răspunsului la cererile urgente de asistenţă judiciară în
materie penală."
12. Articolul 16 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 16
Competenţa internă
Competenţa autorităţilor
române pentru a formula o cerere în domeniile reglementate de prezenta lege sau
de a executa o asemenea cerere este stabilită de dispoziţiile
titlurilor următoare ale
prezentei legi, precum şi de
alte acte normative pertinente."
13. Articolul 17 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 17
Limbile utilizate
(1) Cererile prevăzute de titlurile II şi IV-VII adresate României şi actele anexe trebuie însoţite de o traducere în limba română sau în limba engleză ori franceză. In
cazul în care documentele menţionate
sunt traduse într-o altă limbă decât limba română, autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor
art. 13 sau autoritatea judiciară competentă, în
cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestora în regim de urgenţă.
(2) Cererile menţionate la alin. (1), formulate de autorităţile române, şi
actele anexe vor fi însoţite
de traduceri în una dintre limbile prevăzute în instrumentul juridic aplicabil în relaţia cu statul solicitat. Cererile formulate
în temeiul curtoaziei internaţionale
şi actele anexe se vor traduce
în limba oficială a statului
solicitat. Traducerea cererilor şi a actelor anexe se realizează de autoritatea care are competenţa de a formula cererea.
(3) Răspunsul la cererile adresate României va fi redactat în limba română, traducerea acestuia în limba oficială a statului solicitant sau în una dintre
limbile engleză ori franceză fiind facultativă, cu excepţia
cazului în care prin instrumentul juridic internaţional aplicabil se dispune altfel.
(4) In cazul în care răspunsul la cererile formulate de autorităţile române nu este redactat în limba română sau însoţit de o
traducere în limba română,
autoritatea centrală competentă potrivit dispoziţiilor art. 13 sau autoritatea judiciară competentă, în
cazul transmiterii directe, ia măsuri pentru traducerea acestuia."
14. Articolul 18 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 18
Computarea arestării
(1) Durata arestului efectuat în străinătate în îndeplinirea unei cereri formulate de autorităţile române în temeiul prezentei legi este
luată în calcul în cadrul
procedurii penale române şi se
compută din durata pedepsei
aplicate de instanţele române.
(2) Autorităţile române solicitate sunt obligate să comunice autorităţilor
competente ale statului solicitant informaţiile necesare computării duratei arestului executat în România, în baza unei cereri
adresate autorităţilor
judiciare române."
15. Articolul 19 se abrogă.
16. Alineatul (1) al articolului 20 va avea următorul cuprins:
„(1) Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea unei cereri
reglementate de prezenta lege sunt suportate, de regulă, de statul solicitat."
17. La articolul 20, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alineatul (4), cu următorul cuprins:
„(4) Cheltuielile care revin statului român se suportă de la bugetul de stat şi sunt cuprinse, după caz, în bugetul Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului Administraţiei şi Internelor."
18. Articolul 21 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 21
Remiterea de obiecte şi bunuri
(1) In cazul în care cererea are ca obiect sau implică remiterea de obiecte sau de alte bunuri,
acestea pot fi predate atunci când nu sunt indispensabile dovedirii unei fapte
penale a cărei urmărire şi judecată ţine de competenţa autorităţilor
judiciare române.
(2) Remiterea obiectelor şi a altor bunuri poate fi amânată sau efectuată sub
condiţia restituirii.
(3) Dispoziţiile alin. (1) şi
(2) nu aduc atingere drepturilor terţilor de bună-credinţă şi drepturilor statului român atunci când aceste obiecte şi bunuri pot reveni acestuia.
(4) Obiectele şi bunurile nu vor fi predate decât în temeiul unei hotărâri definitive pronunţate în acest sens de autoritatea judiciară competentă.
(5) In cazul cererilor de extrădare, predarea obiectelor şi a bunurilor prevăzute
la alin. (1) se poate efectua chiar dacă nu se acordă extrădarea, în special din cauza fugii sau
decesului persoanei extrădabile."
19. Denumirea capitolului I al titlului II va avea
următorul
cuprins:
„CAPITOLUL I
Extrădarea pasivă"
20. Articolul 22 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 22
Persoane supuse extrădării
Pot fi extrădate din România, în condiţiile prezentei legi, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate
în vederea executării unei
pedepse sau a unei măsuri de
siguranţă în statul
solicitant."
21. Alineatul (3) al articolului 23 se abrogă.
22. Articolul 24 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 24
Extrădarea cetăţenilor români
(1) Cetăţenii români pot fi extrădaţi din România în
baza convenţiilor internaţionale multilaterale la care aceasta este
parte şi pe bază de reciprocitate, dacă este îndeplinită
cel puţin una dintre următoarele
condiţii:
a) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data
formulării cererii de extrădare;
b) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;
c) persoana extrădabilă a comis
fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii
Europene.
(2) In cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) şi c), atunci când extrădarea se solicită
în vederea efectuării urmăririi penale sau a judecăţii, o condiţie suplimentară
este ca statul solicitant să
dea asigurări considerate ca
suficiente că, în cazul
condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării
pedepsei în România.
(3) Cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza
dispoziţiilor tratatelor
bilaterale şi pe bază de reciprocitate.
(4) In scopul constatării îndeplinirii condiţiilor prevăzute la
alin. (1) -(3), Ministerul Justiţiei poate solicita prezentarea unui act emis de autoritatea
competentă a statului
solicitant."
23. După articolul 24 se introduc două noi articole, articolele 241 şi 242, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 241
Motive obligatorii de refuz al extrădării
(1) Extrădarea va fi refuzată dacă:
a) nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil
în sensul Convenţiei europene
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, sau al oricărui alt instrument internaţional pertinent în domeniu, ratificat de
România;
b) există motive serioase să
se creadă că extrădarea este solicitată în scopul urmăririi sau pedepsirii unei persoane pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social;
c) situaţia persoanei riscă
să se agraveze din unul dintre
motivele enunţate la lit. b);
d) cererea este formulată într-o cauză aflată pe rolul unor tribunale extraordinare,
altele decât cele constituite prin instrumentele internaţionale pertinente, sau în vederea executării unei pedepse aplicate de un asemenea
tribunal;
e) se referă la o infracţiune
de natură politică sau la o infracţiune conexă unei
infracţiuni politice;
f) se referă la o infracţiune
militară care nu constituie
infracţiune de drept comun.
(2) Nu sunt considerate infracţiuni de natură politică:
a) atentatul la viaţa unui şef de stat
sau a unui membru al familiei sale;
b) crimele împotriva umanităţii prevăzute de
Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid, adoptată la 9 decembrie 1948 de Adunarea Generală a Naţiunilor Unite;
c) infracţiunile prevăzute la
art. 50 din Convenţia de la
Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie, la art. 51 din Convenţia de la Geneva din 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor, bolnavilor şi
naufragiaţilor forţelor armate maritime, la art. 129 din
Convenţia de la Geneva din
1949 cu privire la tratamentul prizonierilor de război şi la art. 147
din Convenţia de la Geneva din
1949 cu privire la protecţia
persoanelor civile în timp de război;
d) orice violări similare ale legilor războiului, care nu sunt prevăzute de dispoziţiile
din convenţiile de la Geneva
prevăzute la lit. c);
e) infracţiunile prevăzute la
art. 1 din Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului, adoptată la Strasbourg la 27 ianuarie 1997, şi în alte instrumente internaţionale pertinente;
f) infracţiunile prevăzute în
Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse sau tratamente crude,
inumane sau degradante, adoptată la 17 decembrie 1984 de Adunarea Generală a Naţiunilor
Unite;
g) orice altă infracţiune al cărei caracter politic a fost eliminat de
tratatele, convenţiile sau
acordurile internaţionale la
care România este parte.
ARTICOLUL 242
Motive opţionale de refuz al extrădării
(1) Extrădarea poate fi refuzată atunci când fapta care motivează cererea face obiectul unui proces penal în curs sau atunci când
această faptă poate face obiectul unui proces penal în
România.
(2) Extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei
sau a stării sale de sănătate. In caz de refuz al extrădării, prevederile
art. 25 alin. (1) se aplică în
mod corespunzător."
24. Articolul 28 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 28
Gravitatea pedepsei
Extrădarea
este acordată de România, în
vederea urmăririi penale sau a
judecăţii, pentru fapte a căror săvârşire atrage
potrivit legislaţiei statului
solicitant şi legii române o
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, iar în vederea executării unei pedepse, numai dacă aceasta este de cel puţin 4 luni."
25. Articolul 39 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 39
Procedura extrădării
pasive
(1) Extrădarea din România se hotărăşte de justiţie.
(2) Procedura de extrădare pasivă are un
caracter urgent şi se desfăşoară şi în timpul
vacanţei judecătoreşti.
(3) Rolul Ministerului Justiţiei constă în
îndeplinirea atribuţiilor care
îi sunt conferite, în calitate de autoritate centrală, prin lege şi
tratatele internaţionale la
care România este parte.
(4) In exercitarea atribuţiilor de autoritate centrală, Ministerul Justiţiei,
prin direcţia de specialitate,
îndeplineşte, cu precădere, următoarele activităţi:
a) primirea cererii de extrădare;
b) examinarea cererii de extrădare şi a actelor
anexate acesteia din punctul de vedere al regularităţii internaţionale,
în condiţiile prevăzute la art. 40;
c) transmiterea cererii de extrădare şi a actelor anexate acesteia procurorului general competent, în
condiţiile prevăzute la art. 42;
d) restituirea motivată a cererii de extrădare
şi a actelor anexate acesteia,
în cazurile prevăzute la art.
40 alin. (4);
e) punerea în executare, în colaborare cu Ministerul
Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive prin care s-a dispus extrădarea;
f) comunicarea către autoritatea centrală a statului solicitant a soluţiei date cererii de extrădare sau a cererii de arestare provizorie în vederea extrădării, pronunţată de autoritatea judiciară competentă."
26. Articolul 40 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 40
Examenul de regularitate internaţională
(1) Examenul de regularitate internaţională are ca scop verificarea conformităţii cererii de extrădare
şi a actelor anexate acesteia
cu dispoziţiile tratatelor
internaţionale aplicabile,
inclusiv cu declaraţiile
formulate de România în baza dispoziţiilor unor convenţii
multilaterale.
(2) Ministerul Justiţiei, prin direcţia
de specialitate, efectuează,
în termen de 3 zile lucrătoare
de la data primirii cererii, examenul de regularitate internaţională prevăzut la alin.
(1), spre a constata dacă:
a) între România şi statul solicitant există norme convenţionale
ori reciprocitate pentru extrădare;
b) la cererea de extrădare sunt anexate actele prevăzute de tratatul internaţional aplicabil;
c) cererea şi actele anexate acesteia sunt însoţite de traduceri, conform prevederilor art. 17;
d) există una dintre limitele acordării cooperării
judiciare prevăzute la art. 3.
(3) De asemenea, în cadrul examenului de regularitate
internaţională, Ministerul Justiţiei verifică existenţa
reciprocităţii în privinţa extrădării propriilor
cetăţeni, în cazul în care se
solicită extrădarea unui cetăţean român.
(4) In cazul în care constată neîndeplinirea condiţiilor de regularitate internaţională menţionate la alin. (2) lit. a) şi b) şi la alin. (3), precum şi în cazul în care se constată existenţa situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. d), Ministerul Justiţiei restituie cererea şi actele anexe, explicând motivele. In situaţia în care cererea de extrădare şi documentele anexe nu sunt însoţite de traduceri în limba română, urmează ca
parchetul competent să ia măsuri pentru efectuarea unei traduceri cât
mai urgente.
(5) In cazul cererilor de arestare provizorie în
vederea extrădării, examenul de regularitate internaţională se efectuează în
termen de 24 de ore de la primirea cererii."
27. Articolul 41 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 41
Concursul de cereri
(1) Dacă extrădarea este
cerută de mai multe state fie
pentru aceeaşi faptă, fie pentru fapte diferite, statul român
hotărăşte, ţinând seama de
toate împrejurările şi, în mod deosebit, de gravitatea şi de locul săvârşirii infracţiunilor, de data depunerii cererilor
respective, de cetăţenia
persoanei extrădabile, de
existenţa reciprocităţii de extrădare în raport cu statul român şi de posibilitatea unei extrădări ulterioare către alt stat solicitant.
(2) Despre existenţa concursului de cereri Ministerul Justiţiei va înştiinţa de urgenţă autorităţile
competente ale statelor solicitante."
28. Articolul 43 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 43
Reprezentarea statului solicitant
(1) In procedura de extrădare pasivă, statul
solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul
Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanţi ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la soluţionarea cererii de extrădare.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
şi în cazul procedurii de extrădare activă."
29. Alineatul (3) al articolului 45 va avea următorul cuprins:
„(3) Arestarea provizorie în vederea extrădării se dispune şi
este prelungită de acelaşi complet învestit cu soluţionarea cererii de extrădare, printr-o încheiere dată în camera de consiliu. Incheierea poate
fi atacată separat cu recurs,
în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judecă în 24 de ore. Recursul declarat împotriva
încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare."
30. Alineatele (3) şi (6) ale articolului 46 vor avea următorul cuprins:
„(3) Cererea de arestare provizorie în vederea extrădării se transmite Ministerului Justiţiei, în vederea efectuării examenului prevăzut la art. 40, care se aplică în mod corespunzător.
Ca modalitate de transmitere se poate utiliza orice mijloc care lasă o urmă scrisă şi a cărui autenticitate poate fi verificată.
(6) Instanţa, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea
persoanei extrădabile, poate
dispune încetarea măsurii
arestării provizorii în
vederea extrădării dacă, în termen de 18 zile de la luarea măsurii, statul român nu a fost sesizat prin cererea de extrădare, însoţită de documentele
prevăzute la art. 38.
Arestarea provizorie încetează
de drept după trecerea unui
termen de 40 de zile, dacă în
acest interval de timp nu se primesc cererea de extrădare şi
înscrisurile necesare, cu excepţia cazului în care printr-un tratat bilateral este prevăzut un alt termen privind durata maximă a perioadei de arestare provizorie."
31. Alineatul (8) al articolului 54 va avea următorul cuprins:
„(8) Hotărârea asupra extrădării poate fi atacată cu recurs de procurorul general competent
şi de persoana extrădabilă, în termen de 5 zile de la pronunţare, la Secţia
penală a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Procurorul general competent poate
declara recurs din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei."
32. La articolul 54, după alineatul (8) se introduce un nou
alineat, alineatul (9), cu următorul cuprins:
„(9) Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de
extrădare este suspensiv de
executare. Recursul declarat împotriva hotărârii prin care s-a dispus extrădarea este suspensiv de executare, cu excepţia dispoziţiilor
referitoare la starea de arest provizoriu în vederea extrădării."
33. Alineatul (6) al articolului 55 va avea următorul cuprins:
„(6) Hotărârea definitivă
asupra extrădării se comunică procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel care a judecat cauza în
primă instanţă şi direcţiei de
specialitate din Ministerul Justiţiei."
34. Alineatele (4) şi (5) ale articolului 62 vor avea următorul cuprins:
„(4) Hotărârea asupra tranzitului este luată de Ministerul Justiţiei.
(5) Ministerul Justiţiei comunică de
îndată hotărârea luată autorităţii
competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor."
35. Denumirea capitolului II al titlului II va
avea următorul
cuprins:
„CAPITOLUL II
Extrădarea activă"
36. Articolul 66 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 66
Competenţa
Competenţa de a întocmi şi
transmite cererile de extrădare
în numele statului român revine Ministerului Justiţiei."
37. După articolul 66 se introduce un nou articol, articolul 661,
cu următorul
cuprins:
„ARTICOLUL 661
Urmărirea internaţională în vederea extrădării
(1) In cazul în care un mandat de arestare preventivă sau de executare a pedepsei nu poate fi
dus la îndeplinire, întrucât inculpatul ori condamnatul nu se mai află pe teritoriul României, instanţa care a emis mandatul de arestare
preventivă sau instanţa de executare, după caz, la propunerea procurorului sesizat
în acest scop de către
organele de poliţie, emite un
mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, care se transmite Centrului de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea difuzării prin canalele specifice.
(2) Mandatul de urmărire internaţională în vederea extrădării conţine toate elementele necesare identificării persoanei urmărite, o expunere sumară a situaţiei de
fapt şi date privind
încadrarea juridică a
faptelor.
(3) Mandatul de urmărire internaţională poate conţine şi cererea de
arestare provizorie în vederea extrădării, în condiţiile prevăzute la art. 68.
(4) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării."
38. Articolul 67 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 67
Procedura extrădării
active
(1) De îndată ce este informată,
prin orice mijloc care lasă o
urmă scrisă şi a cărui autenticitate
poate fi verificată, de către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, prin structura specializată, sau de Ministerul Justiţiei, despre localizarea pe teritoriul unui stat străin a unei persoane date în urmărire internaţională sau căutate de autorităţile judiciare române pentru ducerea la îndeplinire a unui mandat de
executare a pedepsei închisorii sau a unui mandat de arestare preventivă, instanţa de executare sau instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă stabileşte, printr-o încheiere motivată, dacă sunt
îndeplinite condiţiile prevăzute în prezenta lege pentru a se solicita
extrădarea.
(2) Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională, prin structura specializată, are obligaţia de
a informa instanţa de
executare sau instanţa emitentă a mandatului de arestare preventivă de îndată ce Biroul Central Naţional Interpol corespondent îi notifică faptul că persoana
care face obiectul mandatului a fost localizată. Informarea va fi transmisă direct, cu o copie la Ministerul Justiţiei.
(3) Instanţa se pronunţă prin
încheiere, în camera de consiliu, dată de un singur judecător, cu participarea procurorului şi fără citarea părţilor. Incheierea
nu se pronunţă în şedinţă publică şi se consemnează într-un registru special.
(4) Incheierea prevăzută la alin. (3)
poate fi atacată cu recurs de
procuror, în termen de 24 de ore de la pronunţare. Dosarul cauzei este înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore. Recursul se judecă în termen de cel mult 3 zile, de către instanţa superioară în
grad. Instanţa de recurs va
restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.
(5) Incheierea definitivă prin care s-a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru solicitarea extrădării, însoţită de actele prevăzute
la art. 38 alin. (2), se comunică de îndată Ministerului
Justiţiei. Incheierea
definitivă prin care s-a
constatat că nu sunt întrunite
condiţiile pentru a se
solicita extrădarea se comunică Ministerului Justiţiei în cel mult 3 zile de la pronunţare.
(6) In termen de 48 de ore de la primirea încheierii
prin care s-a constatat că
sunt întrunite condiţiile
pentru solicitarea extrădării şi a actelor anexe, Ministerul Justiţiei, prin direcţia
de specialitate, efectuează un
examen de regularitate internaţională, în condiţiile prevăzute la art. 40, care se aplică în mod corespunzător.
(7) In funcţie de concluziile examenului de regularitate internaţională, direcţia de
specialitate a Ministerului Justiţiei fie întocmeşte
cererea de extrădare şi o transmite, însoţită de actele anexe, autorităţii competente a statului solicitat, fie întocmeşte un act prin care propune ministrului
justiţiei, motivat, să sesiseze procurorul general al
Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea iniţierii
procedurii de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus
solicitarea extrădării, informând în ambele situaţii Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor. In cazul în care constată că actele sunt incomplete, înainte de a întocmi şi de a transmite cererea de extrădare, direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei poate solicita instanţei competente să îi
transmită, în cel mult 72 de
ore, actele suplimentare necesare potrivit tratatului internaţional aplicabil.
(8) In cazul în care consideră că nu sunt
întrunite condiţiile de
regularitate internaţională pentru a se solicita extrădarea, ministrul justiţiei sesizează, motivat, procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
vederea iniţierii procedurii
de revizuire a încheierii definitive prin care s-a dispus solicitarea extrădării. Ministrul justiţiei nu poate solicita iniţierea procedurii revizuirii pentru alte motive decât cele legate de
concluziile examenului de regularitate internaţională.
(9) Cererea de revizuire se face în termen de 5 zile de
la comunicarea încheierii definitive Ministerului Justiţiei şi se soluţionează în termen de 24 de ore.
(10) Instanţa, dacă constată că cererea de revizuire este întemeiată, anulează
încheierea atacată. Dacă instanţa constată că cererea de revizuire este neîntemeiată, o respinge, menţinând încheierea atacată. Hotărârea instanţei de revizuire este definitivă şi se comunică în
termen de 24 de ore de la pronunţare ministrului justiţiei şi procurorului
general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
(11) Cererea de extrădare şi actele
anexate acesteia însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de traduceri certificate în limba statului solicitat sau în limba
engleză ori franceză, se transmit autorităţii competente a statului solicitat, pe
una dintre căile prevăzute la art. 38 alin. (1).
(12) In cazul în care persoana urmărită nu este arestată provizoriu
în vederea extrădării, procedura prevăzută în acest articol are caracter confidenţial, până în
momentul în care statul solicitat este învestit cu cererea de extrădare."
39. După articolul 67 se introduc două noi articole, articolul 671 şi 672, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 671
Retragerea cererii de extrădare
(1) In cazul în care persoana extrădabilă nu se mai află sub
puterea mandatului de arestare preventivă sau a mandatului de executare, instanţa competentă, din
oficiu sau la cererea procurorului, stabileşte, prin încheiere motivată, că nu mai subzistă condiţiile prevăzute de
lege pentru a se solicita extrădarea şi dispune de
îndată retragerea cererii de
extrădare. Hotărârea se transmite Ministerului Justiţiei în termen de 24 de ore de la pronunţare. Ministerul Justiţiei retrage neîntârziat cererea de extrădare, informând despre aceasta Centrul de
Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor.
(2) Dispoziţiile art. 67 se aplică în mod corespunzător.
ARTICOLUL 672
Transmiterea informaţiilor suplimentare la cererea statului solicitat
(1) In cazul în care, în vederea soluţionării cererii de extrădare, autorităţile
statului străin solicită transmiterea unor informaţii suplimentare, acestea vor fi
comunicate, în termenul stabilit de autorităţile statului solicitat, prin Ministerul Justiţiei sau direct, de către instanţa competentă.
(2) Traducerea documentelor se efectuează de către Ministerul Justiţiei sau instanţa
competentă, după caz."
40. La articolul 68, alineatele (1) şi (2) vor avea următorul cuprins:
„(1) In caz de urgenţă, cum ar fi iminenţa
părăsirii teritoriului statului solicitat de către persoanele care fac obiectul unui mandat de urmărire internaţională în vederea
extrădării, instanţa competentă poate
solicita, înainte de formularea unei cereri formale de extrădare, arestarea provizorie în vederea extrădării acestor persoane.
(2) In cazul în care cererea de arestare provizorie în
vederea extrădării este formulată ulterior transmiterii mandatului de urmărire internaţională, acesta se trimite Centrului de Cooperare
Poliţienească Internaţională din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Ministerului Justiţiei."
41. La articolul 68, după alineatul (2) se introduce un nou
alineat, alineatul (21), cu următorul cuprins:
„(21) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) are caracter confidenţial, până la arestarea provizorie în vederea extrădării a persoanei
urmărite. Solicitarea arestării provizorii în vederea extrădării se consemnează
într-un registru special."
42. Articolul 69 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 69
Rejudecarea extrădatului
Asigurarea rejudecării cauzei în prezenţa persoanei extrădate,
în condiţiile art. 34 alin.
(1), este dată de Ministerul
Justiţiei."
43. După articolul 73 se introduc două noi articole, articolele 731 şi 732, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 731
Regula specialităţii
(1) Persoana care va fi predată ca efect al extrădării nu va fi nici urmărită, nici judecată,
nici deţinută în vederea executării unei pedepse, nici supusă oricărei alte restricţii
a libertăţii sale individuale,
pentru orice fapt anterior predării, altul decât cel care a motivat extrădarea, în afară de
cazurile când:
a) statul român care a predat-o consimte; statul
solicitant va prezenta în acest scop o cerere, însoţită de actele prevăzute la art. 38 alin. (2) şi de un proces-verbal judiciar în care se
consemnează declaraţiile extrădatului; acest consimţământ va putea fi dat atunci când infracţiunea pentru care este cerut atrage ea însăşi obligaţia de extrădare potrivit prezentei legi;
b) având posibilitatea să o facă, persoana
extrădată nu a părăsit, în termen de
45 de zile de la liberarea sa definitivă, teritoriul statului căruia i-a fost predată, ori dacă s-a
înapoiat acolo după ce l-a părăsit.
(2) Statul solicitant va putea lua totuşi măsurile necesare în vederea, pe de o parte, a unei eventuale trimiteri
a persoanei de pe teritoriul său, iar pe de altă parte,
a întreruperii prescripţiei
potrivit legislaţiei sale,
inclusiv recurgerea la o procedură în lipsă.
(3) Când calificarea dată faptei incriminate va fi modificată în cursul procedurii, persoana extrădată nu va fi urmărită sau judecată decât
în măsura în care elementele
constitutive ale infracţiunii
recalificate ar îngădui extrădarea.
(4) In cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) cererea adresată statului străin se
formulează de către Ministerul Justiţiei, în baza încheierii instanţei competente să soluţioneze cauza
în primă instanţă, la propunerea motivată a Ministerului Public sau în baza
încheierii instanţei pe rolul
căreia se află cauza, dacă extrădarea a fost
acordată după trimiterea în judecată a persoanei extrădate, după caz.
ARTICOLUL 732
Efectele extrădării
sub condiţie
(1) In cazul în care extrădarea a fost acordată sub condiţie,
instanţa care a solicitat extrădarea ia măsurile necesare pentru respectarea condiţiei impuse de statul solicitat şi dă garanţii în acest sens.
(2) In cazul în care condiţia impusă este
retrimiterea persoanei extrădate
pe teritoriul statului solicitant, instanţa dispune însoţirea
acesteia la frontieră, în
vederea preluării de către autorităţile competente ale statului soliciant."
44. Alineatul (1) al articolului 74 va avea următorul cuprins:
„(1) Cheltuielile privind procedura de extrădare efectuate pe teritoriul României se
suportă de statul român, prin
bugetele autorităţilor şi instituţiilor implicate, în funcţie de atribuţiile
conferite fiecăreia dintre
acestea prin prezenta lege. Dispoziţiile art. 20 alin. (4) se aplică în mod corespunzător."
45. Articolul 76 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 76
Reprezentarea statului solicitant în procedura de
extrădare
(1) In procedura de extrădare pasivă, statul
solicitant este reprezentat de autoritatea centrală şi de Ministerul
Public din România. La cererea expresă a statului solicitant, reprezentanţi ai acestuia pot participa, cu aprobarea instanţei competente, la soluţionarea cererii de extrădare.
(2) Dispoziţiile alineatului precedent se aplică în mod corespunzător
şi în cazul procedurii de extrădare activă."
46. La titlul II, după capitolul III se introduce un nou
capitol, capitolul III1, cuprinzând articolele 761-766,
cu următorul
cuprins:
„CAPITOLUL III1
Dispoziţii pentru punerea în aplicare a unor instrumente juridice în materie
de extrădare
adoptate la nivelul Uniunii Europene
ARTICOLUL 761
Domeniu de aplicare
(1) Dispoziţiile prezentului capitol urmăresc punerea în aplicare a dispoziţiilor Convenţiei
privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, şi ale Convenţiei privind extrădarea
între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, precum şi a dispoziţiilor
privind extrădarea din Convenţia din 19 iunie 1990 de punere în aplicare
a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune,
Schengen, în relaţia cu acele
state membre ale Uniunii Europene care au formulat declaraţii în sensul neaplicării deciziei-cadru a Consiliului din 13
iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene
pentru fapte săvârşite înainte de o anumită dată.
(2) Dispoziţiile cap. I şi II
ale prezentului titlu se aplică în mod corespunzător,
fără a aduce însă
atingere obligaţiilor
rezultate din aderarea la Convenţia privind simplificarea procedurii de extrădare între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 10 martie 1995, şi Convenţia privind extrădarea
între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996.
ARTICOLUL 762
Infracţiuni politice
In aplicarea Convenţiei privind extrădarea
între statele membre ale Uniunii Europene, adoptată la 27 septembrie 1996, nicio infracţiune nu poate fi considerată ca infracţiune
politică.
ARTICOLUL 763
Prescripţia, amnistia şi alte cauze care înlătură
răspunderea
penală sau
consecinţele
condamnării
(1) In ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale şi a executării
pedepsei, sunt aplicabile numai dispoziţiile din legislaţia
statului solicitant.
(2) Amnistia acordată de România nu împiedică extrădarea, cu
excepţia cazului în care fapta
prevăzută de legea penală este de competenţa
instanţelor române.
(3) Absenţa unei plângeri prealabile sau a unei alte condiţii necesare pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, potrivit legii române, nu aduce atingere obligaţiei de extrădare.
ARTICOLUL 764
Extrădarea în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie vamală
Statul român acordă extrădarea pentru
fapte prevăzute de legea penală în materia accizelor, a taxei pe valoarea
adăugată şi în materie vamală,
în condiţiile prevăzute de lege.
ARTICOLUL 765
Semnalarea în Sistemul Informatic Schengen
Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen are acelaşi efect ca şi o
cerere de arestare provizorie în vederea extrădării, în sensul
art. 16 din Convenţia europeană de extrădare, încheiată la
Paris la 13 decembrie 1957.
ARTICOLUL 766
Extrădarea simplificată
Extrădarea
simplificată se aplică în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, fără verificarea condiţiilor
speciale prevăzute la art. 50,
ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la
art. 49."
47. Denumirea titlului III va avea următorul cuprins:
„TITLUL III
Dispoziţii privind cooperarea cu statele membre ale Uniunii Europene în
aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/JAl a Consiliului Uniunii Europene din 13
iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între
statele membre"
48. Articolul 77 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 77
Definiţia mandatului european de arestare
(1) Mandatul european de arestare este o decizie
judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în vederea arestării şi predării către un alt stat membru a unei persoane
solicitate în vederea efectuării
urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri privative de libertate.
(2) Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr.
2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."
49. Articolul 81 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 81
Obiectul şi condiţiile emiterii mandatului european de arestare
(1) Instanţa care a emis mandatul de arestare preventivă în cursul urmăririi penale ori al judecăţii sau instanţa de
executare emite, din oficiu sau la cererea procurorului, un mandat european de
arestare, în următoarele condiţii:
a) în vederea efectuării urmăririi
penale sau a judecăţii, dacă fapta este pedepsită de legea penală română cu o
pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an;
b) în vederea executării pedepsei, dacă
pedeapsa aplicată este mai
mare de 4 luni.
(2) Instanţa care a emis mandatul european de arestare poate solicita autorităţilor judiciare de executare să remită bunurile care constituie mijloace materiale de probă.
(3) Când persoana solicitată a fost dată în urmărire internaţională în vederea
extrădării, instanţa informează neîntârziat
Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul
Ministerului Administraţiei şi Internelor despre emiterea mandatului
european de arestare."
50. Articolul 82 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 82
Transmiterea mandatului european de arestare
(1) In cazul în care se cunoaşte locul unde se află persoana solicitată,
autoritatea judiciară română emitentă poate transmite mandatul european de arestare direct autorităţii judiciare de executare.
(2) Autoritatea judiciară emitentă poate să solicite introducerea semnalmentelor
persoanei în cauză în Sistemul
de Informaţii Schengen (SIS),
prin intermediul Sistemului Informatic Naţional de Semnalări.
In acest scop, se aplică
dispoziţiile articolului 95 al
Convenţiei din 19 iunie 1990
de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea
treptată a controalelor la
frontierele comune, Schengen.
(3) Semnalarea introdusă în Sistemul Informatic Schengen echivalează cu un mandat european de arestare, dacă este însoţită de informaţiile prevăzute în
anexă. Cu titlu tranzitoriu,
până la data la care Sistemul
Informatic Schengen va avea capacitatea de a transmite toate informaţiile menţionate în anexă,
semnalmentul echivalează cu un
mandat de arestare european în aşteptarea trimiterii originalului."
51. Articolul 83 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 83
Procedura de transmitere
(1) Autorităţile judiciare române pot transmite mandatul european de arestare
prin orice mijloc de transmitere sigur, care lasă o urmă scrisă, cu condiţia ca autoritatea judiciară de executare să
poată verifica autenticitatea
acestuia.
(2) In cazul în care locul unde se află persoana urmărită nu este
cunoscut, transmiterea unui mandat european de arestare se poate efectua prin
Sistemul Informatic Schengen, prin intermediul sistemului de telecomunicaţii securizat al Reţelei Judiciare Europene, când acesta va fi
disponibil, prin Ministerul Justiţiei, pe calea Organizaţiei Internaţionale
a Poliţiei Criminale
(Interpol) sau prin orice alt mijloc care lasă o urmă scrisă, în condiţii care permit ca autoritatea judiciară de executare să
poată verifica autenticitatea.
(3) Dacă autoritatea judiciară emitentă nu cunoaşte autoritatea judiciară de executare, se va efectua cercetarea
necesară, inclusiv prin
punctele de contact ale Reţelei
Judiciare Europene sau prin direcţia de specialitate a Ministerului Justiţiei, pentru a obţine
informaţiile necesare de la
statul membru de executare.
(4) Orice dificultate care ar interveni în legătură cu transmiterea sau verificarea autenticităţii unui mandat european de arestare se va soluţiona prin contact direct între autoritatea
judiciară emitentă şi autoritatea judiciară de executare sau cu sprijinul Ministerului Justiţiei.
(5) Ulterior transmiterii mandatului european de
arestare, autoritatea judiciară română emitentă poate transmite orice informaţii suplimentare necesare pentru executarea
mandatului.
(6) Autorităţile judiciare emitente române transmit o copie a mandatului european
de arestare Ministerului Justiţiei."
52. Titlul articolului 84 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 84
Transferul temporar şi audierea persoanei solicitate în timpul executării mandatului european de
arestare"
53. Alineatul (1) al articolului 85 va avea următorul cuprins:
„(1) In cazul în care mandatul european de arestare a
fost emis pentru una dintre faptele enumerate mai jos, indiferent de denumirea
infracţiunii în statul membru
emitent, şi care este sancţionată în statul membru emitent cu închisoarea sau cu o măsură de siguranţă
privativă de libertate pe o
perioadă de minimum 3 ani,
predarea se va acorda chiar dacă nu este îndeplinită condiţia dublei
incriminări:
1. participare la un grup criminal organizat;
2. terorism;
3. trafic de persoane;
4. exploatare sexuală a copiilor şi
pornografie infantilă;
5. trafic ilicit de droguri şi substanţe
psihotrope;
6. trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe
explozive;
7. corupţie;
8. fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
9. spălare
a produselor infracţiunii;
10. contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;
11. fapte legate de criminalitatea informatică;
12. fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de
animale şi vegetale pe cale de
dispariţie;
13. facilitarea intrării şi şederii ilegale;
14. omor şi vătămare corporală gravă;
15. trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;
16. lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;
17. rasism şi xenofobie;
18. furt organizat sau armat;
19. trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv
antichităţi şi opere de artă;
20. înşelăciune;
21. deturnare de fonduri;
22. contrafacere şi piraterie de bunuri;
23. falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;
24. falsificare de mijloace de plată;
25. trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
26. trafic ilicit de materiale nucleare sau
radioactive;
27. trafic de vehicule furate;
28. viol;
29. incendiere cu intenţie;
30. crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale
Internaţionale;
31. sechestrare ilegală de nave şi
aeronave;
32. sabotaj."
54. La articolul 87 alineatul (1), litera b) va
avea următorul
cuprins:
,,b) în cazul în care infracţiunea în baza căreia
s-a emis mandatul european de arestare este sancţionată cu pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau cu o măsură de siguranţă privativă de libertate pe viaţă, dispoziţiile
legale ale statului membru emitent trebuie să prevadă
posibilitatea revizuirii pedepsei sau a măsurii de siguranţă
aplicate ori liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsă sau măsura de
siguranţă aplicată, ori aplicarea unor măsuri de clemenţă."
55. La articolul 88 alineatul (2), după litera c) se introduce o nouă literă, litera c1), cu următorul cuprins:
,,c1) când mandatul european de arestare a
fost emis în scopul executării
unei pedepse, dacă persoana
solicitată este cetăţean român şi instanţa română competentă dispune executarea pedepsei în România, potrivit legii române."
56. După articolul 88 se introduce un nou articol, articolul 881,
cu următorul
cuprins:
„ARTICOLUL 881
Proceduri prealabile
(1) De îndată ce curtea de apel primeşte un mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul
Informatic Schengen, preşedintele
secţiei penale repartizează cauza, în condiţiile prevăzute de
lege, unui complet format din doi judecători.
(2) Instanţa verifică dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile prevăzute la
art. 79 alin. (1).
(3) Dacă informaţiile
comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru luarea unei hotărâri privind predarea, instanţa solicită de urgenţă autorităţii judiciare emitente informaţiile suplimentare necesare şi fixează un termen limită
pentru primirea acestora, ţinând
cont de termenele maxime prevăzute
la art. 95.
(4) Autoritatea judiciară emitentă poate
oricând, din proprie iniţiativă, să transmită orice
informaţie pe care o consideră utilă.
(5) Dacă mandatul european de arestare conţine informaţiile
necesare şi este tradus
potrivit dispoziţiilor art. 79
alin. (4), instanţa solicită procurorului general de pe lângă curtea de apel să ia măsurile
necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reţinerea şi
prezentarea acesteia în faţa
instanţei."
57. Articolul 89 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 89
Arestarea persoanei solicitate
(1) In termen de cel mult 24 de ore de la reţinere, persoana solicitată este prezentată instanţei
competente.
(2) Instanţa informează
persoana solicitată asupra
existenţei unui mandat
european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la
predarea către statul membru
emitent, precum şi cu privire
la drepturile sale procesuale.
(3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate prin încheiere motivată.
(4) Persoana arestată este depusă în
arest.
(5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei
solicitate."
58. Articolul 90 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 90
Audierea persoanei arestate
(1) Instanţa procedează la
audierea persoanei solicitate în termen de cel mult 48 de ore de la arestarea
acesteia.
(2) Persoana arestată va fi întrebată,
mai întâi, asupra consimţământului
la predare.
(3) Instanţa se asigură că persoana arestată a consimţit
voluntar la predare şi în
deplină cunoştinţă de cauză,
cunoscând consecinţele
juridice ale consimţământului,
în special caracterul irevocabil al acestuia. In acelaşi fel procedează şi în cazul renunţării la efectele regulii specialităţii.
(4) Dacă persoana arestată
consimte la predare, se întocmeşte un proces-verbal care se semnează de persoana solicitată, membrii completului de judecată, reprezentantul Ministerului Public şi de grefier. In acelaşi proces-verbal se consemnează, dacă este cazul, şi renunţarea la drepturile conferite de regula specialităţii.
(5) Dacă persoana arestată
nu consimte la predare, instanţa procedează la
audierea acesteia.
(6) Opoziţia persoanei solicitate la predare se poate baza numai pe existenţa unei erori cu privire la identitatea
acesteia sau a unui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
(7) Instanţa poate fixa, cu respectarea termenelor maxime prevăzute la art. 95, un termen pentru
administrarea probelor propuse de persoana arestată sau de procuror ori pentru transmiterea unor informaţii suplimentare de către autoritatea judiciară emitentă, cu privire la cauzele de refuz sau de condiţionare a predării.
(8) Procurorul pune concluzii în toate cazurile.
(9) In cursul procedurii, instanţa, ascultând şi concluziile procurorului, dispune, la fiecare 30 de zile, prin
încheiere, asupra menţinerii măsurii arestării sau punerii în libertate a persoanei solicitate, în acest din
urmă caz luând toate măsurile necesare pentru a evita fuga
persoanei solicitate, inclusiv a măsurilor preventive prevăzute de lege.
(10) In scopul luării unei decizii potrivit alineatului precedent, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de
necesitatea asigurării executării mandatului european de arestare."
59. Articolul 91 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 91
Drepturile persoanei arestate în baza unui mandat
european de arestare
(1) Persoana arestată are dreptul să fie
informată cu privire la conţinutul mandatului european de arestare.
(2) Persoana arestată are dreptul să fie
asistată de un apărător ales sau numit din oficiu de instanţă.
(3) Persoana arestată care nu înţelege
sau nu vorbeşte limba română are dreptul la interpret, asigurat
gratuit de către instanţă."
60. Articolul 92 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 92
Predarea temporară sau luarea declaraţiei persoanei solicitate
(1) In situaţiile prevăzute la
art. 81 alin. (1) lit. a), dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, se poate aproba predarea temporară a persoanei solicitate în statul membru
emitent sau se procedează la
luarea unei declaraţii acestei
persoane.
(2) In cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata
stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare. In toate cazurile
persoana urmărită va trebui să se întoarcă în
România pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza mandatului european de
arestare.
(3) In cazul în care nu se acordă predarea temporară sau aceasta nu este solicitată, autoritatea judiciară de executare română procedează la luarea unei declaraţii persoanei solicitate, cu participarea persoanei desemnate de
autoritatea judiciară emitentă, dacă este cazul, în conformitate cu legea statului membru emitent.
Audierea persoanei solicitate se face potrivit prevederilor Codului de procedură penală român şi în condiţiile stabilite potrivit înţelegerii dintre autorităţile judiciare implicate. In toate
cazurile se vor respecta drepturile procesuale ale persoanei urmărite."
61. Articolul 93 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 93
Executarea mandatului european de arestare în cazul
în care persoana solicitată consimte la predare
(1) In cazul în care persoana solicitată consimte la predare, hotărârea instanţei prin care se ia act de consimţământul acesteia are aceleaşi efecte juridice ca hotărârea de predare prevăzută la art. 94.
(2) Hotărârea prevăzută la alin. (1) este definitivă."
62. Articolul 94 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 94
Hotărârea privind executarea unui mandat european de arestare
(1) Instanţa se pronunţă prin
hotărâre cu privire la
executarea unui mandat european de arestare în cel mult 5 zile de la data la
care a avut loc audierea persoanei solicitate.
(2) Dacă informaţiile
comunicate de statul membru emitent sunt insuficiente pentru a permite luarea
unei hotărâri privind
predarea, informaţiile
suplimentare necesare vor fi solicitate de urgenţă şi se va fixa un
termen pentru primirea acestora, ţinându-se cont de termenele maxime prevăzute la art. 95."
63. După articolul 94 se introduc două noi articole, articolele 941 şi 942, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 941
Căi de atac
(1) Impotriva încheierilor menţionate la art. 89 alin. (3) şi art. 90 alin. (9) se poate declara recurs în termen de 24 de ore
de la pronunţare.
(2) Hotărârea menţionată la art. 94 poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la
pronunţare.
(3) Recursul formulat în scris trebuie motivat.
(4) Când recursul este declarat oral, acesta trebuie
motivat în termen de 24 de ore de la declarare, în cazul prevăzut la alin. (1), şi în termen de 5 zile, în cazul prevăzut la alin. (2).
(5) Cererea de recurs şi motivele acesteia se comunică părţii interesate.
(6) In cazul declarării recursului, cauza se transmite de îndată ce acesta este motivat sau la expirarea termenului pentru motivare
a acestuia Secţiei Penale a
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
ARTICOLUL 942
Soluţionarea recursului
Recursul declarat în condiţiile menţionate la
art. 941 se soluţionează cu precădere, în termen de cel mult 3 zile de la transmiterea dosarului
cauzei la Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
64. La articolul 100, alineatele (1), (2) şi (3) vor avea următorul cuprins:
„(1) Consimţământul pentru urmărirea,
judecarea, condamnarea sau deţinerea
unei persoane pentru alte fapte comise anterior predării acesteia în baza unui mandat european de arestare se prezumă dacă statul membru de executare a notificat Secretariatul general al
Consiliului Uniunii Europene în acest sens, cu excepţia cazului în care autoritatea judiciară de executare dispune altfel prin hotărârea de predare.
(2) Cu excepţia cazurilor menţionate
la alin. (1) şi (4), persoana
predată autorităţilor române nu va putea fi urmărită, judecată sau
privată de libertate pentru o
altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte. In
acest scop, autoritatea judiciară română emitentă va prezenta autorităţii judiciare de executare o cerere de
autorizare, însoţită de informaţiile prevăzute la
art. 79 alin. (1).
(3) In situaţia în care România este statul membru de executare, statul membru
emitent va trebui să solicite
autorizarea la care se referă
alin. (2), iar autoritatea judiciară română de
executare va decide, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea cererii,
dacă infracţiunea care motivează cererea a fost motivul predării în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi şi fără a aduce atingere
garanţiilor la care se referă art. 87."
65. Articolul 102 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 102
Predarea ulterioară
(1) Consimţământul la predarea de către statul român a unei persoane către alt stat membru, în baza unui mandat european de arestare emis
pentru o infracţiune comisă înaintea predării sale, se presupune că a fost dat către
toate acele state membre care au transmis o notificare în acelaşi sens Secretariatului general al
Consiliului Uniunii Europene, dacă autoritatea judiciară română de executare
nu dispune altfel prin hotărârea
de predare.
(2) In orice caz, consimţământul autorităţii
judiciare române de executare la predarea ulterioară a persoanei solicitate de către un stat membru emitent către un alt stat nu este necesar dacă persoana solicitată:
a) având ocazia să părăsească teritoriul statului căruia i-a fost predată, nu a făcut acest
lucru în termen de 45 de zile de la punerea sa definitivă în libertate sau s-a întors pe acest
teritoriu după ce l-a părăsit;
b) a consimţit să fie predată unui stat membru, altul decât statul de
executare, în baza unui mandat european de arestare. Consimţământul se exprimă în faţa autorităţii judiciare competente a statului membru
emitent şi se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform
dreptului intern al acestuia. Persoana urmărită are dreptul de
a fi asistată de un avocat.
Consimţământul trebuie
exprimat în mod liber şi în
deplină cunoştinţă de cauză asupra
consecinţelor sale;
c) renunţă la regula specialităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 100 alin. (3) şi (4) lit. a)-c).
(3) In situaţiile nereglementate de alin. (1) şi (2), este necesară aprobarea autorităţii judiciare române de executare, care se va solicita în
conformitate cu dispoziţiile
art. 82, anexând cererii informaţiile prevăzute la
art. 79 alin. (1), însoţite de
o traducere.
(4) Când România nu a transmis notificarea la care se
referă alin. (1), consimţământul statului român la predarea unei
persoane de către statul
emitent unui stat terţ, în
baza unui mandat european de arestare emis pentru o infracţiune anterioară predării sale de către statul român, se exprimă pe baza cererii de autorizare formulate
de către statul emitent.
Cererea se aprobă de către autoritatea română de executare, în termen de cel mult 30 de
zile de la primirea acesteia, dacă infracţiunea care
motivează cererea constituie
motiv de predare în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi, şi fără a aduce atingere garanţiilor la care se referă art. 89.
(5) Dispoziţiile alin. (1) -(4) se aplică în mod corespunzător
şi în cazul în care România
este stat membru emitent."
66. Articolul 107 se abrogă.
67. Articolul 109 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 109
Dispoziţii generale
Efectuarea unei proceduri penale sau continuarea unei
proceduri iniţiate de autorităţile judiciare române competente, pentru o
faptă care constituie infracţiune conform legii române, poate fi
transferată unui stat străin, în condiţiile prevăzute în
prezentul titlu."
68. Articolul 110 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 110
Condiţii
Transferul procedurii penale poate fi solicitat numai
dacă statul solicitat are
competenţa de jurisdicţie în cauză şi extrădarea nu poate fi solicitată ori, în cazul în care s-a solicitat extrădarea, cererea a fost respinsă."
69. Articolul 111 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 111
Procedura
(1) Transferul procedurii penale se solicită de organul de urmărire penală competent, dacă
procedura se referă la
activitatea de urmărire penală, sau de către instanţa pe
rolul căreia se află cauza în primă instanţă, dacă procedura se referă la activitatea de judecată.
(2) Cererea de transfer al procedurii penale este
formulată în baza încheierii
prin care instanţa competentă dispune motivat transferul. In acest
sens, la cererea Ministerului Public ori din oficiu, după caz, instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă sau
instanţa pe rolul căreia se află cauza, după caz,
verifică dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune transferul procedurii penale.
(3) Incheierea prevăzută la alin. (2)
poate fi atacată cu recurs în
termen de 5 zile de la pronunţare,
pentru cei prezenţi, sau de la
comunicare, pentru cei lipsă.
(4) Incheierea prin care se dispune transferul
procedurii, rămasă definitivă, suspendă termenul
de prescripţie a răspunderii penale, precum şi continuarea procedurii penale începute,
sub rezerva actelor şi
demersurilor cu caracter urgent.
(5) Cererea prevăzută la alin. (1)
este transmisă Parchetului de
pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau
Ministerului Justiţiei,
potrivit art. 13, însoţită de copii autentice ale tuturor actelor de
procedură întocmite în cauză."
70. Articolul 112 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 112
Transmiterea cererii
Ministerul Justiţiei sau Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz, asigură
transmiterea cererii de transfer a procedurii penale pe una din căile prevăzute de prezenta lege."
71. La titlul IV, după capitolul II se introduce un nou
capitol, capitolul II1, cuprinzând articolul 1141, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL II1
Dispoziţii pentru punerea în practică a Convenţiei din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din
14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, Schengen
ARTICOLUL 1141
Aplicarea principiului non bis in idem
(1) O persoană în privinţa căreia s-a pronunţat o hotărâre
definitivă pe teritoriul unui
stat membru al spaţiului
Schengen nu poate fi urmărită sau judecată pentru aceleaşi
fapte dacă, în caz de
condamnare, hotărârea a fost
executată, este în curs de
executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii statului care a pronunţat condamnarea.
(2) Cu toate acestea, dispoziţiile alin. (1) nu se aplică dacă:
a) faptele vizate de hotărârea străină s-au săvârşit în tot sau
în parte pe teritoriul României. In acest caz, excepţia nu se aplică dacă faptele s-au săvârşit în parte pe
teritoriul statului membru unde s-a pronunţat hotărârea;
b) faptele vizate de hotărârea străină constituie o infracţiune contra siguranţei statului sau împotriva altor interese
esenţiale ale României;
c) faptele vizate de hotărârea străină au fost săvârşite de un funcţionar român prin încălcarea obligaţiilor sale de serviciu.
(3) Excepţiile menţionate la
alin. (2) nu se aplică atunci
când, pentru aceleaşi fapte,
statul membru interesat a cerut preluarea urmăririi penale sau a acordat extrădarea persoanei în cauză."
72. Denumirea titlului V va avea următorul cuprins:
„TITLUL V
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare"
73. La titlul V, denumirea capitolului I va avea
următorul
cuprins:
„CAPITOLUL I
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare străine"
74. Articolul 115 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 115
Hotărârea penală străină şi actul judiciar străin
(1) In sensul prezentului capitol, prin hotărâre penală străină se înţelege o hotărâre
pronunţată de instanţa competentă a unui
alt stat.
(2) In sensul prezentului capitol, prin act judiciar
străin se înţelege un act judiciar care emană de la o autoritate judiciară străină competentă.
(3) Competenţa instanţei sau
autorităţii judiciare străine se verifică prin intermediul Ministerului Justiţiei."
75. Articolul 116 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 116
Condiţii pentru recunoaştere
(1) Recunoaşterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine
sau a unui act judiciar străin
poate avea loc dacă:
a) România şi-a asumat o asemenea obligaţie printr-un tratat internaţional la care este parte;
b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în
sensul art. 6 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, încheiată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994;
c) nu a fost pronunţată pentru o infracţiune politică sau pentru o infracţiune militară care
nu este o infracţiune de drept
comun;
d) respectă ordinea publică a
statului român;
e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România,
potrivit legii penale române;
f) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane în România;
g) nu s-a pronunţat o condamnare pentru aceleaşi fapte împotriva aceleaşi persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
(2) Hotărârile penale străine
pot fi recunoscute în România şi dacă nu este
întrunită condiţia prevăzută la alin. (1)
lit. a), pe bază de reciprocitate. In acest sens, instanţa competentă
solicită Ministerului Justiţiei verificarea îndeplinirii condiţiei reciprocităţii.
(3) Executarea hotărârii este posibilă,
independent de verificarea condiţiilor prevăzute la
alin. (1), şi atunci când se
referă la un cetăţean român a cărui extrădare a
fost, în prealabil, acordată
de România statului străin în
care s-a pronunţat hotărârea."
76. Articolul 117 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 117
Procedura de recunoaştere la cererea unui stat străin
(1) Cererea de recunoaştere a unei hotărâri
penale străine, formulată de autoritatea competentă a statului străin solicitant, este transmisă de Ministerul Justiţiei procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia domiciliază
sau îşi are reşedinţa condamnatul.
(2) Condamnatul se citează, iar odată cu citaţia i se comunică hotărârea străină împreună cu actele
ce o însoţesc, într-o limbă pe care o înţelege.
(3) Condamnatul are dreptul la un avocat ales sau desemnat
din oficiu şi, după caz, la interpret.
(4) Instanţa, ascultând concluziile procurorului şi declaraţiile
condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condiţiile legale, recunoaşte hotărârea penală străină sau actele
judiciare străine, iar în
cazul în care pedeapsa pronunţată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de
pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.
(5) Dacă hotărârea penală străină se referă la un bun imobil, cererea se transmite
procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel în circumscripţia căreia se află imobilul.
(6) Curtea de Apel decide prin hotărâre pronunţată în camera de
consiliu, care poate fi atacată cu recurs. Hotărârea
se comunică parchetului şi Ministerului Justiţiei."
77. Articolul 118 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 118
Procedura specială de recunoaştere pe cale principală
(1) Recunoaşterea hotărârilor
penale pronunţate de instanţele judecătoreşti din străinătate sau a altor acte judiciare străine se poate face şi
pe cale principală, de către instanţa de judecată
sesizată în acest scop de către condamnat sau de către procuror.
(2) In acest caz, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie
teritorială se află condamnatul.
(3) Dispoziţiile art. 117 alin. (3) -(6) se aplică în mod corespunzător."
78. Articolul 119 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 119
Procedura de recunoaştere pe cale incidentală
Recunoaşterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către
instanţa de judecată în faţa căreia cauza este
pendinte."
79. Articolul 120 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 120
Executarea hotărârilor pronunţate în proceduri administrative
Executarea hotărârilor pronunţate
în proceduri administrative, pentru fapte asimilate infracţiunilor, astfel cum sunt acestea definite
de Convenţia europeană privind valoarea internaţională a hotărârilor
represive, adoptată la Haga la
28 mai 1970, este posibilă
numai dacă persoana în cauză a avut posibilitatea de a exercita o cale
de atac în faţa unei instanţe judecătoreşti."
80. Articolul 121 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 121
Măsuri preventive
Inainte de luarea unei decizii privind recunoaşterea unei hotărâri penale străine
instanţa competentă poate, la cererea statului străin, transmisă prin Ministerul Justiţiei, sau din oficiu, să dispună arestarea
preventivă a persoanei care face
obiectul hotărârii a cărei recunoaştere se solicită sau
o altă măsură preventivă pentru
a evita fuga acesteia de pe teritoriul României."
81. La titlul V, denumirea capitolului II va avea
următorul
cuprins:
„CAPITOLUL II
Executarea hotărârilor penale şi a actelor judiciare române în străinătate"
82. Articolul 122 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 122
Legea aplicabilă şi
efectele executării
(1) Executarea unei hotărâri penale străine
are loc potrivit legii române.
(2) Hotărârile penale străine
recunoscute şi executate în
România produc aceleaşi efecte
ca şi hotărârile pronunţate de instanţele
române.
(3) Statul străin care solicită
executarea este singurul competent să decidă asupra unei
căi extraordinare de atac
împotriva hotărârii de
executat.
(4) Amnistia şi graţierea pot fi
acordate atât de statul străin,
cât şi de statul român.
(5) Statul străin trebuie să
informeze statul român asupra intervenirii oricăreia dintre cauzele care determină încetarea executării,
prevăzute la alin. (4).
(6) Inceperea executării pedepsei în România are ca efect renunţarea statului străin
la executarea pe teritoriul acestuia, exceptând cazul în care condamnatul se
sustrage de la executarea pedepsei, caz în care acest stat redobândeşte dreptul la executare. In cazul pedepsei
amenzii, statul străin
redobândeşte dreptul la
executare începând din momentul în care este informat asupra neexecutării, totale sau parţiale, a acestei pedepse."
83. Articolul 123 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 123
Condiţii pentru formularea unei cereri de recunoaştere şi executare
(1) Instanţele române pot solicita recunoaşterea şi executarea
de către un stat străin a unei hotărâri judecătoreşti în unul dintre următoarele cazuri:
a) condamnatul este cetăţean al statului solicitat sau al unui stat terţ ori este apatrid şi are domiciliul pe teritoriul acelui
stat, iar potrivit legii statului solicitat, extrădarea condamnatului în România în vederea executării pedepsei nu este admisibilă sau statul străin refuză să acorde extrădarea;
b) condamnatul este cetăţean român cu domiciliul pe teritoriul statului solicitat sau are şi cetăţenia statului solicitat, iar statul străin refuză să acorde extrădarea acestuia.
(2) Formularea unei cereri de recunoaştere şi executare este, de asemenea, admisibilă dacă condamnatul
se află în executarea unei
pedepse în statul solicitat pentru o altă faptă decât cea
care a determinat condamnarea în România.
(3) In cazul formulării unei cereri de recunoaştere a unei hotărâri
penale prin care s-a aplicat o pedeapsă, durata acesteia trebuie să fie mai mare de un an.
(4) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică, dacă împrejurările cauzei o cer, în baza unui tratat
încheiat cu statul străin,
atunci când se aplică măsura de siguranţă a expulzării.
(5) Recunoaşterea se solicită
sub condiţia neagravării, în statul străin, a pedepsei aplicate prin hotărârea pronunţată în România.
(6) Recunoaşterea în străinătate a actelor judiciare emise de autorităţile române competente are loc în condiţiile tratatului internaţional aplicabil."
84. Articolul 124 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 124
Efectele recunoaşterii
(1) Recunoaşterea şi executarea
de către statul străin a cererii de recunoaştere formulate de instanţele române are ca efect renunţarea de către statul român la executarea hotărârii pe teritoriul României.
(2) Statul român redobândeşte dreptul la executarea hotărârii în cazul în care condamnatul se sustrage de la executarea
pedepsei, începând din momentul în care a fost informat de neexecutarea totală sau parţială a acestei
pedepse."
85. La titlul V, denumirea capitolului III se abrogă.
86. Articolul 125 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 125
Procedura de formulare a unei cereri de recunoaştere şi de executare a unei hotărâri penale
(1) Cererea de recunoaştere şi executare a
unei hotărâri penale într-un
stat străin este formulată de instanţa de executare, din oficiu, sau la cererea procurorului competent
ori a condamnatului, ori de câte ori sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 123.
(2) La cerere se anexează actele prevăzute
de tratatul internaţional
aplicabil sau, în lipsa unui tratat, cel puţin hotărârea
definitivă şi mandatul de executare a pedepsei.
(3) Atunci când este necesar consimţământul condamnatului, acesta va fi dat în
camera de consiliu a instanţei
de executare, exceptând cazul în care condamnatul se află în străinătate; în acest
caz, consimţământul poate fi
dat în faţa unui funcţionar consular român sau în faţa autorităţii judiciare străine
competente.
(4) In cazul în care condamnatul se află în România şi nu a formulat el însuşi cererea prevăzută la alin. (1), procurorul competent
procedează la notificarea
acestuia.
(5) Lipsa unui răspuns al condamnatului echivalează cu consimţământul
la formularea cererii, fapt asupra căruia este informat prin notificare."
87. Articolul 126 se abrogă.
88. Alineatele (1), (2) şi (3) ale articolului 127 vor avea
următorul
cuprins:
„(1) Prezentul titlu se aplică în domeniul transferării persoanelor condamnate, în conformitate cu normele cuprinse în
tratatele internaţionale la
care România este parte, iar în absenţa acestora, pe bază
de reciprocitate.
(2) Dispoziţiile prezentului titlu se aplică deopotrivă, în
completare, situaţiilor
nereglementate prin tratatele internaţionale la care se referă alin. (1).
(3) Prezentul titlu nu aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor care decurg din normele internaţionale privitoare la transferul în străinătate al deţinuţilor, în scopul audierii acestora în calitate de martori sau al
confruntării."
89. Articolul 131 se abrogă.
90. Articolul 138 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 138
Procedura prealabilă
(1) Cererea de transferare formulată de un resortisant străin condamnat de o instanţă română se transmite Ministerului Justiţiei. La primirea cererii, Ministerul Justiţiei solicită să îi fie transmise, în regim de urgenţă, de către Administraţia
Naţională a Penitenciarelor, actele şi informaţiile la care se referă art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a)-d).
(2) După primirea actelor şi
informaţiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Justiţiei le va traduce şi apoi le va transmite, împreună cu cererea de transferare, autorităţii centrale din statul de executare, de
la care va solicita, totodată,
transmiterea documentelor prevăzute la art. 134 alin. (1), precum şi hotărârea privind
acceptarea cererii de transferare.
(3) Prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă autorităţile române deţin
informaţii sau documente care
atrag în mod necesar refuzul transferării. O asemenea soluţie poate fi dată de
către curtea de apel competentă, sesizată de procurorul general al curţii, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei. Sentinţa curţii de apel se
motivează şi este supusă recursului, în termen de 5 zile de la pronunţare.
(4) Dacă soluţia de refuz
al transferării, prevăzută la alin. (3), rămâne
definitivă, Ministerul Justiţiei va informa despre aceasta, în cel mai
scurt timp, autoritatea centrală a statului de executare. Informarea condamnatului se va face în timp
util, conform art. 133 alin. (5), prin intermediul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor."
91. Alineatele (1), (3), (4) şi (8) ale articolului 139 vor avea
următorul
cuprins:
„(1) In cazul în care procedura de soluţionare a cererii de transferare continuă, toate documentele, inclusiv cele
furnizate de statul de executare, sunt supuse mai întâi examenului de
regularitate internaţională la Ministerul Justiţiei. Dispoziţiile art. 40 se aplică în mod corespunzător.
După observarea îndeplinirii
condiţiilor, ministerul
transmite cererea şi actele
ajutătoare, însoţite de traduceri, procurorului general al
parchetului de pe lângă curtea
de apel competentă. La dosar
se vor ataşa şi înscrisurile depuse în legătură cu cererea de transferare de către oficiul consular străin competent, potrivit art. 135 alin. (2).
(3) Procurorul general sesizează, în vederea soluţionării cererii de
transferare, curtea de apel în a cărei circumscripţie
se află locul de detenţie ori, în cazul în care condamnatul nu a
început executarea pedepsei, domiciliul acestuia. Totodată, înainte de sesizarea curţii de apel, procurorul general va verifica
dacă persoana condamnată face obiectul unui dosar penal aflat pe
rolul autorităţilor judiciare
române, informând în mod corespunzător instanţa. In
cazul în care obţinerea
informaţiilor ar conduce la
întârzierea procedurii de transfer, procurorul general va dispune sesizarea curţii de apel, urmând ca acestea să fie obţinute cel mai târziu până la primul termen de judecată.
(4) Cererea se judecă în camera de consiliu, cu participarea procurorului, cu citarea
persoanei condamnate, precum şi,
dacă este cazul, cu
participarea unui interpret. Condamnatul poate fi asistat, la cerere, de un apărător ales ori, în lipsă, numit din oficiu. Judecarea cererii se face de urgenţă şi cu precădere, iar
hotărârea se motivează în cel mult 5 zile de la pronunţare şi se comunică
Ministerului Justiţiei.
(8) In cazul unei persoane care, după ce a fost condamnată printr-o hotărâre penală definitivă pronunţată de o instanţă română, evadează, în cazul începerii executării pedepsei, ori, în cazul în care nu a început executarea
pedepsei, se sustrage de la executarea pedepsei, refugiindu-se pe teritoriul
statului al cărui resortisant
este, statul român va putea adresa acestui stat o cerere de preluare a executării pedepsei aplicate. Cererea se
formulează de către instanţa de executare, în cazul în care persoana condamnată se sustrage de la executarea pedepsei,
sau de către instanţa în a cărei circumscripţie
se află locul de deţinere, în cazul în care persoana condamnată a început executarea pedepsei. Cererea
poate include şi solicitarea
ca statul pe teritoriul căruia
s-a refugiat persoana condamnată să ia măsura arestării sau orice altă
măsură pentru a garanta că persoana condamnată
va rămâne pe teritoriul său până la comunicarea hotărârii asupra cererii de preluare a executării. La cerere se vor anexa documentele prevăzute la art. 133 alin. (3) şi art. 134 alin. (2) lit. a), b) şi d). După traducerea cererii şi a actelor anexe, acestea se transmit la Ministerul Justiţiei spre a fi comunicate autorităţii centrale din statul solicitat."
92. La alineatul (1) al articolului 144, litera b)
va avea următorul
cuprins:
,,b) fie să schimbe condamnarea, printr-o hotărâre judecătorească, înlocuind astfel pedeapsa aplicată în statul de condamnare cu o pedeapsă prevăzută de legislaţia română pentru aceeaşi
infracţiune, în condiţiile prevăzute la art. 146."
93. La articolul 148, după alineatul (1) se introduce un nou
alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:
„(2) In acest sens, în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) Administraţia Naţională a Penitenciarelor va transmite periodic
Ministerului Justiţiei informaţiile privind executarea pedepsei. In situaţia prevăzută la alin. (1)
lit. c) informaţiile vor fi
comunicate, la cererea Ministerului Justiţiei."
94. Alineatul (4) al articolului 149 va avea următorul cuprins:
„(4) Indată ce Ministerul Justiţiei primeşte
declaraţia de consimţământ de la statul de condamnare,
transmite documentele procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel competentă, care, la rândul său, sesizează curtea de apel pentru ca aceasta să recunoască hotărârea străină şi să o pună în executare,
conform prevederilor art. 145 sau art. 146, după caz. Dispoziţiile
art. 116 se aplică în mod
corespunzător."
95. Alineatul (3) al articolului 154 va avea următorul cuprins:
„(3) Cererile de tranzit şi răspunsurile se
comunică pe calea prevăzută la art. 130 alin. (2). Asupra acordării tranzitului decide Ministerul Justiţiei."
96. La articolul 154, după alineatul (3) se introduce un nou
alineat, alineatul (31), cu următorul cuprins:
„(31) Ministerul Justiţiei comunică de îndată hotărârea luată autorităţii
competente a statului solicitant şi Ministerului Administraţiei şi
Internelor."
97. Alineatul (5) al articolului 154 va avea următorul cuprins:
„(5) La cererea statului solicitant, statul român,
solicitat să acorde tranzitul,
poate să dea asigurarea că persoana condamnată nu va fi nici urmărită, nici deţinută, sub rezerva aplicării alin. (4), nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertăţii pe teritoriul statului român, pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului de
condamnare. Asigurarea se dă
de către Ministerul Justiţiei."
98. Denumirea titlului VII va avea următorul cuprins:
„TITLUL VII
Asistenţa judiciară în materie penală"
99. După denumirea titlului VII se introduce denumirea capitolului I, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL I
Asistenţa judiciară internaţională"
100. Articolul 158 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 158
Obiectul asistenţei judiciare
In sensul prezentului capitol, asistenţa judiciară internaţională cuprinde îndeosebi următoarele activităţi:
a) comisiile rogatorii internaţionale;
b) audierile prin videoconferinţă;
c) înfăţişarea în statul
solicitant a martorilor, experţilor şi a
persoanelor urmărite;
d) notificarea actelor de procedură care se întocmesc ori se depun într-un
proces penal;
e) cazierul judiciar;
f) alte forme de asistenţă judiciară."
101. Articolul 159 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 159
Conţinutul general al cererii de asistenţă judiciară şi actele anexate acesteia
(1) Cererea de asistenţă judiciară trebuie
să indice:
a) denumirea autorităţii judiciare solicitante şi denumirea autorităţii judiciare solicitate;
b) obiectul şi motivele cererii;
c) calificarea juridică a faptelor;
d) datele de identificare a învinuitului, inculpatului
sau condamnatului ori a martorului sau expertului, după caz;
e) încadrarea juridică şi prezentarea
sumară a faptelor.
(2) La cerere se anexează acte în sprijinul acesteia, după caz, în funcţie de
natura şi obiectul cererii.
(3) Actele anexate cererii de asistenţă judiciară trebuie certificate de autoritatea judiciară solicitantă, fiind scutite de orice alte formalităţi de supralegalizare."
102. Articolul 160 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 160
Comisia rogatorie internaţională
Comisia rogatorie internaţională în materie
penală este acea formă de asistenţă judiciară care
constă în împuternicirea pe
care o autoritate judiciară
dintr-un stat o acordă unei
autorităţi din alt stat,
mandatată să îndeplinească, în locul şi în
numele său, unele activităţi judiciare privitoare la un anumit
proces penal."
103. Articolul 161 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 161
Obiectul comisiei rogatorii
(1) Obiectul cererii de comisie rogatorie îl constituie
cu precădere:
a) localizarea şi identificarea persoanelor şi obiectelor; audierea inculpatului, audierea părţii vătămate, a celorlalte părţi, a martorilor şi
experţilor, precum şi confruntarea; percheziţia, ridicarea de obiecte şi înscrisuri, sechestrul şi confiscarea specială; cercetarea la faţa locului şi reconstituirea; expertizele, constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea medico-legală; transmiterea de informaţii necesare într-un anumit proces,
interceptările şi înregistrările audio şi
video, examinarea documentelor de arhivă şi a fişierelor specializate şi alte asemenea acte de procedură;
b) transmiterea mijloacelor materiale de probă;
c) comunicarea de documente sau dosare.
(2) Dacă statul solicitant doreşte ca martorii sau experţii să depună jurământ, va cere aceasta în mod expres, iar statul român va da curs
acestei cereri în situaţiile
în care legea internă română nu se opune.
(3) Statul român va transmite numai copii sau fotocopii
certificate de pe documentele sau dosarele cerute. Dacă
statul solicitant cere în mod expres transmiterea
documentelor originale, se va da curs, în măsura posibilului, acestei cereri."
104. Articolul 162 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 162
Data şi locul comisiei rogatorii
(1) Dacă statul solicitant solicită în mod expres, statul român îl va informa despre data şi locul îndeplinirii comisiei rogatorii.
Autorităţile şi persoanele în cauză, menţionate de
statul solicitant, vor putea să asiste şi să colaboreze la
efectuarea comisiei rogatorii, în limitele permise de legea română.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător
şi în cazul în care asistenţa este solicitată de autorităţile
judiciare române."
105. Articolul 163 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 163
Percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul
(1) Comisiile rogatorii având ca obiect percheziţiile, ridicarea de obiecte şi înscrisuri şi sechestrul sunt supuse următoarelor condiţii:
a) infracţiunea care motivează comisia rogatorie trebuie să fie susceptibilă
de a da loc la extrădare în
România, ca stat solicitat;
b) îndeplinirea comisiei rogatorii trebuie să fie compatibilă cu legea statului român.
(2) Condiţiile prevăzute la
alin. (1) pot să atragă aplicarea regulii reciprocităţii."
106. Articolul 164 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 164
Remiterea obiectelor şi dosarelor
(1) Statul român va putea să amâne remiterea obiectelor, a dosarelor sau a documentelor a căror comunicare este cerută, dacă acestea îi sunt necesare pentru o procedură penală în curs.
(2) Obiectele şi originalele dosarelor şi ale documentelor, comunicate în îndeplinirea unei comisii
rogatorii, vor fi restituite cât mai curând posibil statului român de către statul solicitant, în afară de cazul în care statul român renunţă la ele."
107. Articolul 165 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 165
Audierile prin videoconferinţă
(1) In cazul în care o persoană care se află pe
teritoriul României trebuie să
fie audiată ca martor sau
expert de către autorităţile judiciare ale unui stat străin şi este inoportun sau imposibil pentru acea persoană să se înfăţişeze personal pe teritoriul acelui stat,
statul străin poate solicita
ca audierea să aibă loc prin videoconferinţă, potrivit alineatelor următoare.
(2) O asemenea cerere poate fi acceptată de statul român dacă nu contravine principiilor sale
fundamentale de drept şi cu
condiţia să dispună de mijloacele tehnice care să permită efectuarea
audierii prin videoconferinţă.
(3) In cererea de audiere prin videoconferinţă trebuie să se precizeze, în afară de informaţiile
prevăzute la art. 159, motivul
pentru care nu este oportun sau este imposibil ca martorul sau expertul să fie prezent personal la audiere, precum
şi denumirea autorităţii judiciare şi numele persoanelor care vor proceda la audiere.
(4) Martorul sau expertul va fi citat potrivit legii
române.
(5) Autorităţile judiciare competente pentru aplicarea prezentului articol sunt
curţile de apel, în cursul judecăţii, respectiv Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în
cursul urmăririi penale.
(6) Audierea prin videoconferinţă se desfăşoară potrivit următoarelor reguli:
a) audierea are loc în prezenţa judecătorului sau
procurorului român competent, după caz, asistat, după
caz, de un interpret; acesta verifică identitatea persoanei audiate şi este obligat să
asigure respectarea principiilor fundamentale ale legii române. In cazul în
care constată că sunt încălcate principiile fundamentale ale dreptului român, judecătorul sau procurorul ia de îndată măsurile necesare pentru a asigura desfăşurarea audierii în conformitate cu legea română;
b) autorităţile judiciare române competente şi cele ale statului solicitant convin, după caz, asupra măsurilor
de protecţie a martorului sau
expertului;
c) audierea se efectuează direct de către
autoritatea judiciară
competentă a statului
solicitant sau sub coordonarea acesteia, potrivit legii sale interne;
d) martorul sau expertul va fi asistat, după caz, de un interpret, potrivit legii
române;
e) persoana chemată ca martor sau expert poate invoca dreptul de a nu depune mărturie, care îi este conferit fie de legea
română, fie de legea statului
solicitat.
(7) Fără a aduce atingere
măsurilor convenite pentru
protecţia martorilor,
autoritatea judiciară română întocmeşte un proces-verbal în care se consemnează data şi locul
audierii, identitatea persoanei audiate, informaţii privind depunerea jurământului şi condiţiile tehnice în care audierea s-a desfăşurat. Procesul-verbal se transmite
autorităţii judiciare
competente a statului solicitant.
(8) Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător.
(9) Dispoziţiile prezentului articol se pot aplica şi în cazul audierii învinuiţilor sau inculpaţilor,
dacă persoana în cauză consimte şi dacă există un acord în acest sens între autorităţile judiciare române şi cele ale statului solicitant.
(10) Cheltuielile legate de stabilirea legăturii video, cele legate de punerea la
dispoziţie a acestei legături în statul solicitant, remunerarea
interpreţilor şi indemnizaţiile plătite
martorilor şi experţilor, precum şi cheltuielile de deplasare în statul solicitat vor fi rambursate de
statul străin solicitant
statului român, dacă acesta
din urmă nu a renunţat expres la rambursarea acestor
cheltuieli în totalitate sau parţial.
(11) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător
şi în cazul în care asistenţa este solicitată
de autorităţile judiciare române."
108. Articolul 166 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 166
Transmiterea spontană de informaţii
(1) Autorităţile judiciare române pot, fără cerere prealabilă, să transmită autorităţilor competente ale unui stat străin informaţiile obţinute în
cadrul unei anchete, atunci când consideră că acestea ar
putea ajuta statul destinatar să iniţieze o
procedură penală sau când informaţiile ar putea conduce la formularea unei cereri de asistenţă judiciară.
(2) Statul român poate impune anumite condiţii privitoare la modul de utilizare a
informaţiilor transmise,
potrivit prevederilor alin. (1). Statul destinatar este obligat să respecte condiţiile impuse."
109. Articolul 167 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 167
Livrări supravegheate
(1) Autorităţile judiciare române competente autorizează, la cerere, în condiţiile prevăzute de
legea română, livrări supravegheate, în cadrul unor proceduri
penale privind infracţiuni
care pot da loc la extrădare.
(2) Livrările supravegheate se derulează potrivit legii române.
(3) Dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător
şi în cazul în care asistenţa este solicitată
de autorităţile judiciare române."
110. Articolul 168 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 168
Anchete sub acoperire
(1) Statul român poate conveni cu un stat străin să îşi acorde
asistenţă reciprocă pentru desfăşurarea unor anchete de către agenţi sub
acoperire.
(2) Autorităţile române competente vor decide, de la caz la caz, potrivit legii
române.
(3) In condiţiile prevăzute de
legea română, autorităţile judiciare române şi cele străine vor stabili modalităţile concrete de desfăşurare a anchetei şi
statutul juridic al agenţilor."
111. Articolul 169 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 169
Echipele comune de anchetă
(1) In vederea facilitării soluţionării unei cereri de comisie rogatorie, se
pot constitui echipe comune de anchetă, cu un obiectiv precis şi cu o durată
limitată care poate fi
prelungită prin acordul
statelor implicate. Componenţa
echipei este decisă de comun
acord.
(2) O echipă comună de anchetă poate fi creată în special când:
a) în cadrul unei proceduri în curs în statul
solicitant se impune efectuarea unor anchete dificile şi care implică importante
mijloace umane şi de altă natură, care privesc ambele state;
b) mai multe state efectuează anchete care necesită o acţiune
coordonată şi concertată în statele în cauză.
(3) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă poate fi formulată de orice stat implicat. Echipa este
formată în unul dintre statele
în care ancheta trebuie efectuată.
(4) Cererea de formare a unei echipe comune de anchetă cuprinde propuneri referitoare la
componenţa echipei.
(5) Componenţii echipei comune desemnaţi de autorităţile
române au calitatea de membri, în timp ce cei desemnaţi de un stat străin
au calitatea de membri detaşaţi.
(6) Activitatea echipei comune de anchetă pe teritoriul statului român se desfăşoară potrivit următoarelor
reguli generale:
a) conducătorul echipei este un reprezentant al autorităţii judiciare române competente;
b) acţiunile
echipei se desfăşoară conform legii române. Membrii echipei şi membrii detaşaţi ai echipei îşi execută sarcinile sub responsabilitatea persoanei prevăzute la lit. a).
(7) Membrii detaşaţi pe lângă echipa comună de anchetă sunt
abilitaţi să fie prezenţi la efectuarea oricăror acte procedurale, cu excepţia cazului când conducătorul echipei decide contrariul.
(8) Atunci când echipa comună de anchetă urmează să efectueze acte de procedură pe teritoriul statului solicitant, membrii detaşaţi pot cere autorităţilor lor competente să efectueze actele respective.
(9) Un membru detaşat pe lângă echipa
comună de anchetă poate, conform dreptului său naţional şi în limitele
competenţelor sale, să furnizeze echipei informaţiile care sunt la dispoziţia statului care l-a detaşat în scopul derulării anchetelor penale efectuate de echipă.
(10) Informaţiile obţinute în
mod obişnuit de un membru sau
un membru detaşat în cadrul
participării la o echipă comună de anchetă şi care nu pot fi obţinute în alt mod de către autorităţile competente ale statelor implicate pot fi utilizate în scopurile
următoare:
a) în scopul pentru care a fost creată echipa;
b) pentru a descoperi, a cerceta sau a urmări alte infracţiuni, cu consimţământul
statului pe teritoriul căruia
au fost obţinute informaţiile;
c) pentru a preveni un pericol iminent şi serios pentru securitatea publică şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la
lit. b);
d) în alte scopuri, cu condiţia ca acest lucru să fie convenit de către
statele care au format echipa."
112. Articolul 170 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 170
Supravegherea transfrontalieră
(1) Sub rezerva existenţei unor dispoziţii
contrare în convenţia
aplicabilă în relaţia cu acel stat, agenţii unui stat străin, care, în cadrul unei anchete judiciare, supraveghează pe teritoriul acelui stat o persoană ce se presupune că a participat la săvârşirea unei infracţiuni
care dă loc la extrădare sau o persoană faţă de care sunt motive serioase să se creadă că poate duce la identificarea sau
localizarea persoanei menţionate
mai sus, sunt autorizaţi să continue această supraveghere pe teritoriul statului român, în baza unei cereri de
asistenţă judiciară prezentată în prealabil. La cerere, supravegherea poate fi exercitată de autorităţile române competente.
(2) Cererea de asistenţă judiciară prevăzută la alin. (1) va fi adresată Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi va cuprinde toate informaţiile pertinente în cauză, în conformitate cu prevederile convenţiei aplicabile. Prin autorizaţie Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie va putea stabili anumite condiţii.
(3) Atunci când, din considerente de urgenţă, autorizarea prealabilă a statului român nu poate fi solicitată, agenţii străini care acţionează în cadrul anchetei judiciare aflate în faza de urmărire penală sunt autorizaţi să continue pe teritoriul României
supravegherea unei persoane bănuite
că a comis una dintre faptele
enumerate la alin. (5), în condiţiile următoare:
a) trecerea frontierei va fi comunicată imediat, în timpul supravegherii,
Parchetului de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi
structurii Poliţiei de Frontieră constituite în cadrul punctului de
trecere a frontierei;
b) o cerere de asistenţă judiciară conform
alin. (1) şi care expune
motivele ce justifică trecerea
frontierei, fără autorizaţie prealabilă, va
fi transmisă fără întârziere.
(4) Supravegherea prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se poate desfăşura decât în condiţiile următoare:
a) agenţii de supraveghere trebuie să respecte dispoziţiile
prezentului articol şi ale
legii române;
b) sub rezerva situaţiilor prevăzute la
alin. (3), pe timpul supravegherii, agenţii au asupra lor un document care să ateste că Ie-a fost
acordată permisiunea;
c) agenţii de supraveghere trebuie să fie permanent în măsură să justifice calitatea lor oficială;
d) agenţii de supraveghere pot purta armamentul din dotare în timpul
supravegherii, cu excepţia
cazului când prin autorizaţie
Parchetul de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie a prevăzut
altfel: utilizarea lui este interzisă, cu excepţia
cazului de legitimă apărare;
e) pătrunderea
în domiciliul unei persoane şi
în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
f) agenţii de supraveghere nu pot nici reţine, nici aresta persoana supravegheată;
g) despre orice operaţiune de supraveghere se va întocmi un raport către Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care va
cere inclusiv prezentarea în persoană a agenţilor care
au efectuat supravegherea;
h) autoritatea statului căruia îi aparţin
agenţii care au efectuat
supravegherea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la ancheta subsecventă operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
i) autorităţile statului căruia
îi aparţin agenţii de supraveghere la cererea autorităţilor române contribuie la desfăşurarea în bune condiţii a anchetei ce urmează operaţiunii la care au participat, inclusiv la procedurile judiciare.
(5) Supravegherea prevăzută la alin. (3)
nu poate avea loc decât pentru una dintre următoarele fapte:
a) omor, omor calificat şi omor deosebit de grav;
b) infracţiuni grave de natură sexuală, inclusiv
violul şi abuzul sexual asupra
minorilor;
c) distrugere şi distrugere calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) contrafacerea şi falsificarea mijloacelor de plată;
e) furt şi tâlhărie în formă calificată, precum şi
primirea de bunuri furate;
f) delapidare;
g) lipsire de libertate în mod ilegal;
h) infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în
legătură cu traficul de persoane;
i) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deşeuri toxice şi dăunătoare;
l) trafic de migranţi;
m) şantaj.
(6) Supravegherea prevăzută la alin. (3)
va înceta dacă autorizaţia nu a fost obţinută în termen de
5 ore de la trecerea frontierei de stat, precum şi la cererea Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
113. Articolul 171 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 171
Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor şi comunicărilor
(1) In vederea soluţionării unei cauze
penale, autorităţile judiciare
ale statului solicitant sau autorităţile competente astfel desemnate de către statul solicitant pot adresa autorităţilor române o cerere de asistenţă judiciară având ca
obiect interceptarea telecomunicaţiilor şi
transmiterea lor imediată către statul solicitat sau interceptarea
înregistrării şi a transmiterii ulterioare a înregistrării telecomunicaţiilor către statul
solicitant, în cazul în care persoana urmărită:
a) se află pe teritoriul statului solicitant şi acesta are nevoie de asistenţă tehnică pentru a
putea intercepta comunicaţiile
de la ţintă;
b) se află pe teritoriul statului român, în cazul în care comunicaţiile dinspre ţintă pot fi
interceptate în statul român;
c) se află pe teritoriul unui stat terţ, care a fost informat şi dacă statul
solicitant are nevoie de asistenţă tehnică pentru
interceptarea comunicărilor de
la ţintă.
(2) Cererile prezentate în aplicarea prezentului
articol trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a) să
indice şi să confirme emiterea unui ordin sau a unui
mandat de interceptare şi
înregistrare, în cadrul unui proces penal;
b) să
conţină informaţii care să permită identificarea ţintei interceptării;
c) să
indice faptele penale care fac obiectul anchetei penale;
d) să
menţioneze durata interceptării;
e) dacă este posibil, să
conţină suficiente date tehnice, în special numărul de conectare la reţea, pentru a permite prelucrarea cererii.
(3) Dacă cererea se formulează în conformitate cu dispoziţiile alin. (1) lit. b), ea va trebui să conţină şi o descriere a faptelor. Autorităţile judiciare române pot solicita orice alte informaţii suplimentare care sunt necesare pentru
a le permite să aprecieze dacă măsura solicitată ar
fi luată şi într-o cauză naţională similară."
114. Articolul 172 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 172
Confiscarea
Bunurile provenite din săvârşirea infracţiunii care face obiectul cererii de
comisie rogatorie vor fi confiscate potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare."
115. Denumirea titlului VIII se abrogă.
116. Articolul 173 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 173
Principiul specialităţii comisiei rogatorii
Statul român solicitant nu va folosi documentele şi informaţiile primite de la statul solicitat decât în scopul îndeplinirii
obiectului comisiei rogatorii."
117. Articolul 174 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 174
Măsuri provizorii
La cererea statului solicitant, se pot lua măsurile provizorii prevăzute de legea română în vederea protejării mijloacelor de probă, menţinerii unei situaţii
existente sau protejării
intereselor ameninţate."
118. Articolul 175 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 175
Infăţişarea
martorilor sau experţilor
(1) In cazul în care înfăţişarea în persoană a unui martor sau expert în faţa autorităţilor judiciare române este necesară, autoritatea judiciară solicitantă va
face menţiune în acest sens,
prin cererea de înmânare a citaţiei.
(2) In cazul prevăzut la alin. (1), în cerere sau în citaţie se menţionează cuantumul aproximativ al indemnizaţiilor precum şi al cheltuielilor de călătorie şi de şedere rambursabile. Autoritatea judiciară română care a
dispus chemarea va putea solicita statului solicitat, prin cerere, acordarea
unui avans martorului sau expertului, rambursarea urmând să fie efectuată din fondul cheltuielilor judiciare special alocat.
(3) Dacă înfăţişarea în persoană a unui martor sau expert este solicitată autorităţilor
române de un stat străin, în
cazul în care martorul sau expertul declară că se va înfăţişa personal, acesta poate solicita acordarea unui avans din cuantumul
cheltuielilor de călătorie şi de şedere. Instanţa va indica prin încheiere suma de bani
solicitată de martor sau
expert, unitatea bancară unde
urmează să se consemneze suma de bani, consemnarea
fiind făcută pe numele martorului sau expertului, la
dispoziţia autorităţii judiciare române competente.
Incheierea instanţei, precum şi declaraţia scrisă a
martorului sau expertului se vor comunica statului solicitant, pe una dintre căile prevăzute la art. 14 sau 15."
119. Articolul 176 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 176
Nivelul cheltuielilor
Indemnizaţiile cuvenite şi
cheltuielile de transport şi
de şedere, rambursabile
martorului sau expertului de către statul român solicitant, vor fi calculate de la locul de reşedinţă al acestuia şi vor
fi acordate la niveluri cel puţin egale cu cele prevăzute de tarifele şi
reglementările în vigoare în
statul în care audierea trebuie să aibă loc."
120. Articolul 177 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 177
Neprezentarea martorului sau expertului
Martorul sau expertul care nu s-a prezentat în urma
primirii citaţiei de înfăţişare a cărei
comunicare a fost cerută nu va
putea fi supus, chiar dacă
citaţia va cuprinde un ordin
categoric, niciunei sancţiuni
sau măsuri de constrângere, în
afară de cazul în care el va
reveni din proprie iniţiativă pe teritoriul statului român solicitant şi dacă va fi din nou citat aici, în mod legal."
121. Articolul 178 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 178
Refuzul de a depune mărturie
Dacă un
martor care dă curs citaţiei şi se prezintă în faţa unei autorităţi judiciare române refuză să depună mărturie în totalitate sau în parte, nu poate fi supus vreunei măsuri de restrângere a libertăţii sau împiedicat în alt mod să părăsească România, chiar dacă, potrivit legii române, un asemenea refuz
ar constitui o infracţiune sau
ar putea atrage măsuri
coercitive."
122. Articolul 179 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 179
Imunităţi
(1) Niciun martor sau expert, oricare ar fi cetăţenia sa, care, în urma primirii unei citaţii, va consimţi să se înfăţişeze în faţa autorităţilor judiciare ale statului român
solicitant, nu va putea fi nici urmărit, nici deţinut,
nici supus vreunei alte restricţii a libertăţii
sale individuale pe teritoriul României pentru fapte sau condamnări anterioare plecării sale de pe teritoriul statului străin solicitat.
(2) Dacă în timpul procesului ar putea fi dispusă arestarea unui martor care este bănuit că a săvârşit o infracţiune în
legătură cu mărturia sa în faţa autorităţilor judiciare ale statului român
solicitant, alta decât refuzul de a depune mărturie, se va lua în considerare faptul dacă
interesele justiţiei nu ar fi mai bine protejate prin încredinţarea urmăririi, dacă este
posibil, către statul străin solicitat.
(3) Nicio persoană, oricare ar fi cetăţenia ei, citată în
faţa autorităţilor judiciare ale statului român
solicitant, în vederea efectuării
urmăririi penale pentru
anumite infracţiuni, nu va
putea fi nici urmărită, nici deţinută, nici supusă vreunei alte măsuri de restrângere a libertăţii în România pentru fapte sau condamnări anterioare plecării
sale de pe teritoriul statului străin solicitat şi
care nu sunt menţionate în
citaţie.
(4) Imunitatea prevăzută de prezentul
articol încetează dacă martorul, expertul sau persoana urmărită, având posibilitatea să părăsească teritoriul statului român solicitant în termen de 15 zile
consecutive după ce prezenţa sa nu mai este cerută de autorităţile judiciare române, va rămâne totuşi pe
teritoriul României sau se va reîntoarce aici după ce îl va fi părăsit."
123. Denumirea titlului IX se abrogă.
124. Articolul 180 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 180
Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului
solicitant
(1) Persoana deţinută, a cărei prezenţă în vederea audierii ca martor sau a confruntării este cerută de autorităţile
judiciare solicitante, va fi transferată temporar pe teritoriul acelui stat, cu condiţia reîntoarcerii sale în termenul indicat
de către autoritatea judiciară solicitată şi sub rezerva
dispoziţiilor art. 179, în măsura în care acestea pot fi aplicate în
mod corespunzător.
(2) In cazul cererilor adresate autorităţilor judiciare române, competenţa de soluţionare a cererii aparţine instanţei în a
cărei rază teritorială se află locul de
deţinere. In acest sens,
instanţa va dispune ascultarea
persoanei deţinute, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu,
precum şi a unui interpret,
dacă este cazul, în camera de
consiliu, cu participarea procurorului. Persoanei deţinute i se face cunoscut obiectul cererii, cerându-i-se să declare dacă este de acord să
fie transferată temporar pe
teritoriul statului solicitant în vederea audierii ca martor. Declaraţia sa este consemnată într-un proces-verbal semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, interpret şi inculpat.
(3) In cazul în care persoana deţinută nu consimte, instanţa va dispune prin încheiere respingerea cererii. Incheierea este
definitivă şi se comunică în termen de 48 de ore de la pronunţare Ministerului Justiţiei.
(4) In cazul în care persoana deţinută consimte la transferarea sa temporară, instanţa va
verifica dacă sunt îndeplinite
condiţiile prevăzute la alin. (6), urmând a dispune prin
încheiere admiterea sau respingerea cererii, după caz. Incheierea poate fi atacată cu recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare, de către procurorul competent. Recursul se soluţionează în termen
de 3 zile.
(5) Incheierea prevăzută la alin. (4)
se comunică Ministerului Justiţiei, în termen de 24 de ore de la data rămânerii definitive, care va informa
autoritatea centrală a
statului solicitant cu privire la decizia autorităţii judiciare române. Incheierea prin care instanţa a dispus transferarea temporară a persoanei deţinute se comunică şi Ministerului Administraţiei şi Internelor, care asigură predarea sub escortă a persoanei deţinute
potrivit alin. (8).
(6) Transferarea poate fi refuzată:
a) dacă prezenţa persoanei
deţinute este necesară într-un proces penal în curs pe
teritoriul României;
b) dacă transferarea persoanei deţinute este susceptibilă să îi prelungească detenţia;
c) dacă există alte motive
care se opun transferării sale
pe teritoriul statului solicitant.
(7) Persoana transferată rămâne în detenţie pe teritoriul statului solicitant şi, dacă este cazul, pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit, în
afară de cazul în care
autoritatea judiciară română competentă cere punerea acesteia în libertate, în condiţiile Codului de procedură penală.
(8) Locul predării deţinutului către statul solicitant, precum şi locul preluării sale de la acest stat vor fi un punct de frontieră al statului român. Deţinutul este predat şi preluat sub escortă. Ministerul Administraţiei şi Internelor va asigura predarea şi preluarea, informând Ministerul Justiţiei.
(9) Dispoziţiile alin. (7) se aplică în mod corespunzător
în cazul în care statul român este stat solicitant.
(10) In cazul cererilor formulate de autorităţile judiciare române, sub rezerva dispoziţiilor art. 154 alin. (2) lit. a) şi b), tranzitul pe teritoriul unui stat
terţ al persoanei deţinute va fi acordat la cererea adresată de către Ministerul Justiţiei autorităţii
centrale a statului solicitat pentru tranzit, însoţită de toate
documentele necesare."
125. Articolul 181 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 181
Transferul temporar al persoanelor deţinute, pe teritoriul statului
solicitat
(1) In cazul în care obiectul cererii de asistenţă judiciară adresate statului solicitat presupune efectuarea unor acte de
procedură pentru îndeplinirea
cărora este necesară prezenţa unei persoane deţinute
în România, autoritatea judiciară română solicitantă poate transfera temporar această persoană pe teritoriul statului unde ancheta trebuie să aibă loc, dacă între
autorităţile române şi autorităţile statului solicitat există un acord în acest sens. Modalităţile de transfer temporar al persoanei şi termenul până la
care trebuie să fie trimisă pe teritoriul României vor fi stabilite
prin acordul respectiv.
(2) Persoana transferată va rămâne în detenţie pe teritoriul statului solicitat şi, eventual, pe teritoriul statului de
tranzit, cu excepţia cazului
în care autorităţile judiciare
române au cerut punerea sa în libertate.
(3) Perioada de detenţie pe teritoriul statului solicitat se deduce din durata detenţiei pe care trebuie sau va trebui să o efectueze persoana respectivă pe teritoriul României."
126. Articolul 182 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 182
Infăţişarea
personală a
persoanelor condamnate şi transferate
Dispoziţiile art. 180 şi
181 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor deţinute
pe teritoriul României, în urma transferării lor în vederea executării unei pedepse pronunţate pe teritoriul statului de condamnare, atunci când înfăţişarea personală în
scopul revizuirii judecăţii
este cerută de către statul de condamnare."
127. Articolul 183 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 183
Protecţia martorilor
Martorii audiaţi conform dispoziţiilor
prezentului titlu beneficiază,
după caz, de protecţie, potrivit legislaţiei în vigoare."
128. Articolul 184 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 184
Comunicarea actelor de procedură
(1) Comunicarea actelor de procedură se efectuează în condiţiile
prezentului titlu şi în
conformitate cu dispoziţiile
tratatelor internaţionale
pertinente.
(2) Prin acte de procedură se înţelege, în principal, citaţiile pentru părţi sau martori,
actul de inculpare, alte acte de urmărire penală, hotărârile judecătoreşti, cererile
pentru exercitarea căilor de
control judiciar sau actele privind executarea unei pedepse, plata unei amenzi
ori plata cheltuielilor de procedură.
(3) Cererile de asistenţă judiciară privind
comunicarea actelor de procedură adresate autorităţilor
judiciare române se îndeplinesc în faza de judecată de judecătoria în
circumscripţia căreia domiciliază sau se află locul
de detenţie al persoanei căreia urmează să i se comunice
actele, iar în faza de urmărire
penală, de parchetul de pe
lângă aceasta."
129. Denumirea titlului X se abrogă.
130. Articolul 185 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 185
Comunicarea şi dovada comunicării
(1) Comunicarea actelor de procedură poate fi efectuată prin simpla lor transmitere către destinatar. Dacă statul solicitant o cere în mod expres,
statul român va efectua comunicarea în una dintre formele prevăzute de legislaţia română pentru
înmânări analoage sau într-o
formă specială compatibilă cu această legislaţie.
(2) Dovada comunicării se face printr-un document datat şi semnat de destinatar sau printr-o declaraţie a autorităţii
judiciare române solicitate, constatând faptul comunicării, forma şi data
efectuării comunicării. Actul sau declaraţia se transmite de îndată statului solicitant. La cererea acestuia
din urmă, statul român va
preciza dacă notificarea a
fost făcută în conformitate cu legea română. In cazul în care comunicarea nu s-a
putut face, statul român înştiinţează de îndată statul
solicitant despre motivul necomunicării."
131. Articolul 186 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 186
Termenul necesar comunicării
Citaţia
pentru înfăţişare, destinată unei persoane urmărite
care se află pe teritoriul
României, se transmite autorităţilor române competente cel mai târziu cu 40 de zile înainte de data
fixată pentru înfăţişare. De acest termen se ţine seama la fixarea datei înfăţişării şi la transmiterea citaţiei."
132. Articolul 187 va avea următorul cuprins:
„ARTICOLUL 187
Comunicarea prin poştă a
actelor de procedură
(1) Autorităţile judiciare române pot transmite direct, prin poştă, actele de procedură şi hotărârile judecătoreşti persoanelor
care se află pe teritoriul
unui stat străin, dacă prin instrumentul juridic internaţional aplicabil în relaţia cu acel stat se prevede astfel.
(2) In cazul prevăzut la alin. (1), actele de procedură şi hotărârile judecătoreşti sunt însoţite de o notă care indică faptul
că destinatarul poate obţine de la autoritatea judiciară emitentă informaţii asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale."
133. După articolul 187 se introduc trei noi articole, articolele 1871
-1873, cu următorul cuprins:
„ARTICOLUL 1871
Comunicarea de înscrisuri şi date
(1) Statul român comunică, în măsura în care
autorităţile judiciare române
pot ele însele să le obţină într-un asemenea caz, extrasele de pe cazierul judiciar şi orice date referitoare la acesta, care
îi vor fi cerute, pentru o cauză penală, de autorităţile judiciare ale statului străin solicitant.
(2) In alte cazuri, altele decât cele prevăzute la alin. (1), se va da curs unei
asemenea cereri, în condiţiile
prevăzute de legea română.
ARTICOLUL 1872
Transmiterea informaţiilor
(1) Statul român va transmite statului străin interesat informaţii despre hotărârile penale şi
despre măsurile ulterioare,
care se referă la cetăţenii statului străin şi care au făcut
obiectul unei menţiuni în
cazierul judiciar. Aceste informaţii se comunică cel
puţin o dată pe an.
(2) Dacă persoana în cauză
este cetăţean al mai multor
state, informaţiile se comunică fiecărui stat interesat în afara cazului în care această persoană are cetăţenia
statului român.
(3) Statul român transmite statului străin interesat, la cererea acestuia, în
cazuri speciale, câte o copie de pe hotărârile şi măsurile prevăzute la alin. (1), precum şi orice altă
informaţie referitoare la
acestea, pentru a-i permite să examineze dacă ele
necesită măsuri pe plan intern.
ARTICOLUL 1873
Autoritatea română competentă
(1) Informaţiile la care se referă art. 187 se transmit prin intermediul Ministerului Justiţiei.
(2) Informaţiile de acelaşi
fel, primite de la autorităţile
competente ale statelor străine
în cadrul schimbului de informaţii, se primesc de către Ministerului Justiţiei, care le transmite autorităţilor competente, spre a se proceda în raport cu atribuţiile privitoare la recunoaşterea şi, respectiv, înregistrarea hotărârilor penale străine."
134. După articolul 1873 se introduce capitolul II, cuprinzând
articolele 1874-18718, cu următorul cuprins:
„CAPITOLUL II
Dispoziţii privind asistenţa judiciară aplicabile în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii pentru punerea în aplicare a Convenţiei din 19 iunie 1990 de
punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 privind eliminarea treptată a controalelor la
frontierele comune, Schengen
ARTICOLUL 1874
Acordarea asistenţei
Potrivit prezentei secţiuni, asistenţa
judiciară se acordă şi:
a) în proceduri privind fapte pedepsibile conform
legii române sau legii statului membru solicitant ca fiind încălcări ale normelor juridice, constatate de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată în faţa unei instanţe
competente în materie penală;
b) în proceduri privind acordarea de despăgubiri pentru cercetare abuzivă sau condamnare nelegală;
c) în procedurile necontencioase;
d) în acţiunile civile alăturate
acţiunilor penale, atât timp
cât instanţa nu a hotărât definitiv în ceea ce priveşte latura penală;
e) pentru a notifica comunicări judiciare care privesc executarea unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă, achitarea unei amenzi sau plata cheltuielilor de judecată;
f) pentru măsuri privind suspendarea pronunţării sau amânarea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă,
liberarea condiţionată sau suspendarea ori întreruperea executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă.
ARTICOLUL 1875
Asistenţa în materie de taxe şi accize
(1) Statul român acordă, în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei
europene de asistenţă judiciară în materie penală din 20 aprilie 1959, asistenţă judiciară cu
privire la încălcările dispoziţiilor legale în materia accizelor, a taxei pe valoarea adăugată şi în materie
vamală.
(2) In cazul în care România este stat solicitant,
informaţiile şi probele obţinute de la statul solicitat nu vor fi transmise sau utilizate
pentru alte anchete, urmăriri
ori proceduri decât cele menţionate
în cerere, cu excepţia cazului
în care are consimţământul
prealabil al statului solicitat.
(3) Asistenţa judiciară prevăzută în prezentul articol poate fi refuzată atunci când valoarea totală prezumată a
taxelor vamale neachitate în întregime ori eludate nu depăşeşte 25.000 euro sau echivalentul în lei ori atunci când valoarea
prezumată a mărfurilor exportate sau importate fără autorizaţie nu depăşeşte 100.000 euro ori echivalentul în lei, cu excepţia situaţiei în care, date fiind circumstanţele sau identitatea celui acuzat, statul solicitant consideră cazul ca fiind foarte grav.
(4) Dispoziţiile prezentului articol se aplică, de asemenea, atunci când asistenţa judiciară
solicitată se referă la fapte care sunt pasibile doar de o
amendă pentru încălcări ale normelor juridice sancţionate de autorităţi
administrative şi atunci când
emană de la o autoritate judiciară.
ARTICOLUL 1876
Percheziţii şi
sechestre
(1) Dispoziţiile art. 163 alin. (1) nu se aplică în relaţia cu
statele părţi la Convenţia de aplicare a acordurilor de la Schengen.
(2) In relaţia cu statele menţionate
la alin. (1), pentru executarea cererilor de comisii rogatorii având ca obiect
percheziţii sau sechestre pot
fi impuse, totuşi, următoarele condiţii:
a) legislaţia română şi cea a statului solicitat să prevadă pentru fapta care a determinat cererea de comisie rogatorie o pedeapsă privativă de libertate sau o măsură de siguranţă cu caracter restrictiv de libertate, al
cărei maxim este de cel puţin 6 luni, sau legislaţia uneia dintre părţi să prevadă o sancţiune
echivalentă, iar în legislaţia celeilalte părţi fapta să fie pedepsită ca fiind o încălcare
a normelor juridice, constatată de autorităţile
administrative a căror decizie
poate fi atacată cu recurs în
faţa unei instanţe competente în materie penală;
b) efectuarea comisiei rogatorii să fie compatibilă cu legea română.
ARTICOLUL 1877
Transmiterea actelor de procedură prin poştă
(1) In cazul transmiterii prin poştă a actelor procedurale, dacă există motive să se creadă că destinatarul nu
înţelege limba în care este
redactat actul, acest act sau cel puţin pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în limba
sau în una dintre limbile statului membru pe teritoriul căruia se găseşte destinatarul.
Dacă autoritatea care expediază actul ştie că destinatarul
nu cunoaşte decât o altă limbă, actul sau cel puţin
pasajele importante ale acestuia trebuie tradus/traduse în această limbă.
(2) Expertul sau martorul care nu se prezintă în instanţă, deşi a fost citat
prin poştă, nu poate fi supus nici-unei sancţiuni sau unei măsuri restrictive, chiar dacă în citaţie se
face menţiune cu privire la
aplicarea unei pedepse, cu excepţia cazului în care ulterior intră de bună voie pe
teritoriul României şi aici
este din nou legal citat. Autoritatea care expediază citaţii prin poştă se asigură ca
acestea să nu implice nici o
pedeapsă.
(3) Dacă fapta care constituie temeiul cererii de asistenţă judiciară este sancţionabil,
potrivit dreptului intern al ambelor state, ca fiind o încălcare a normelor juridice, constatată de autorităţile administrative a căror decizie poate fi atacată în faţa unei
instanţe competente în materie
penală, expedierea actelor
procedurale se efectuează în
principiu conform procedurii prevăzute la alin. (1).
(4) Atunci când adresa destinatarului este necunoscută sau când se cere o notificare formală, trimiterea actelor de procedură se poate face prin intermediul autorităţilor judiciare ale statului membru
solicitat.
ARTICOLUL 1878
Supravegherea transfrontalieră
In aplicarea dispoziţiilor prezentei secţiuni, lista prevăzută la art. 170 alin. (5) se completează cu următoarele fapte:
a) ucidere din culpă;
b) fraudă gravă;
c) spălare
de bani;
d) trafic ilicit de substanţe nucleare şi
substanţe radioactive;
e) participarea la organizaţiile criminale menţionate
în Acţiunea comună 98/733/JHA din 21 decembrie 1998 privind
incriminarea participării la
organizaţiile criminale în
statele membre ale Uniunii Europene;
f) infracţiunile de terorism prevăzute în Decizia-cadru 2002/475/JHA din 13 iunie 2002 privind
combaterea terorismului.
ARTICOLUL 1879
Urmărirea transfrontalieră
(1) Agenţii unui stat străin
care, pe teritoriul statului lor, urmăresc o persoană
prinsă în flagrant săvârşind una dintre infracţiunile prevăzute la
alin. (5) sau care a participat la săvârşirea unei
astfel de infracţiuni pot
continua urmărirea pe
teritoriul statului român, fără autorizaţie prealabilă, dacă, din cauza urgenţei deosebite a situaţiei, autorităţile
competente ale statului român nu au putut fi informate în prealabil, prin
mijloace de comunicaţii
directe, precum telefon, fax, radio, despre pătrunderea pe teritoriul acestora sau când autorităţile române competente nu au putut ajunge
la timp la locul respectiv pentru a prelua acţiunea de urmărire.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în situaţia în care persoana urmărită, aflându-se în stare de arest preventiv sau în executarea unei
pedepse privative de libertate, a evadat.
(3) Agenţii statului străin
care efectuează urmărirea contactează autoritatea română
competentă cel târziu în
momentul trecerii frontierei de stat a României. La cererea autorităţii române competente, urmărirea va înceta imediat. La cererea agenţilor străini care efectuează
urmărirea, agenţii români iau măsurile necesare în vederea stabilirii identităţii persoanei urmărite sau pentru a se dispune reţinerea ori arestarea preventivă a acesteia, în condiţiile prevăzute de
lege.
(4) Urmărirea se poate efectua numai cu respectarea următoarelor condiţii generale:
a) agenţii care efectuează
urmărirea trebuie să respecte legislaţia română şi să se conformeze instrucţiunilor autorităţilor
române competente;
b) urmărirea se efectuează
numai peste frontierele terestre;
c) pătrunderea
în domiciliul unei persoane şi
în alte locuri inaccesibile publicului este interzisă;
d) agenţii care efectuează
urmărirea trebuie să fie uşor de identificat fie prin purtarea uniformei ori a unei inscripţii la loc vizibil pe haine, fie prin
dispozitive accesorii plasate pe vehicul; folosirea de haine civile combinată cu folosirea de vehicule nemarcate, fără identificările menţionate mai sus, este interzisă;
e) agenţii de urmărire pot
purta armamentul din dotare, utilizarea acestuia fiind interzisă, cu excepţia cazului de legitimă apărare;
f) după fiecare activitate menţionată la alin. (1)
-(3) agenţii care efectuează urmărirea se prezintă
în faţa autorităţii române competente şi prezintă o informare cu privire la misiunea lor; la cererea autorităţii române competente, ei sunt obligaţi să rămână la dispoziţia acesteia până
când împrejurările în care s-a
desfăşurat acţiunea au fost suficient lămurite; această prevedere este aplicabilă chiar dacă urmărirea nu s-a finalizat cu arestarea
preventivă a persoanei urmărite;
g) autoritatea statului căruia îi aparţin
agenţii care au efectuat urmărirea, la cererea autorităţii competente române, poate asista la
ancheta subsecventă operaţiunii, inclusiv la procedurile judiciare;
h) din momentul în care a fost reţinută în condiţiile
alin. (6), pentru a fi adusă
în faţa autorităţilor române competente, persoana urmărită poate fi supusă
numai unei percheziţii în
scopul asigurării securităţii transferului acesteia; în timpul
transferului se pot folosi cătuşele; obiectele aflate asupra persoanei urmărite pot fi confiscate.
(5) Urmărirea prevăzută la alin. (1) nu poate avea loc decât
pentru una dintre următoarele
fapte:
a) ucidere din culpă, omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
b) viol;
c) distrugere şi distrugere calificată, săvârşită prin incendiere, explozie sau prin orice asemenea mijloc;
d) falsificarea de monede şi alte valori;
e) furt şi tâlhărie în formă calificată şi primire de
bunuri furate;
f) şantaj;
g) lipsire de libertate în mod ilegal;
h) infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în
legătură cu traficul de persoane;
i) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori;
j) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare şi al altor materii radioactive;
k) transport ilegal de deşeuri toxice şi dăunătoare;
l) părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei ori a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei de către conducătorul oricărui
vehicul angajat într-un accident de circulaţie de pe urma căruia
a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
(6) In cazul în care autorităţile române competente nu solicită încetarea urmăririi
şi în măsura în care acestea nu pot interveni
suficient de rapid, agenţii
străini care efectuează urmărirea pot să ţină în custodia acestora persoana urmărită până când agenţii români îi stabilesc identitatea sau până când persoana este reţinută ori arestată preventiv, după caz, în condiţiile
prevăzute de lege, cu
informarea imediată a agenţilor români.
(7) O persoană care, în urma acţiunii
prevăzute la alin. (6), a fost
reţinută sau arestată preventiv de autorităţile române competente, va fi menţinută în detenţie pentru interogatoriu, indiferent de cetăţenie. Dispoziţiile Codului de procedură penală se aplică în mod corespunzător. Dacă persoana
nu este cetăţean român,
aceasta va fi pusă în
libertate, după cel mult 6 ore
de la luarea măsurii reţinerii sau arestării preventive, fără a se include orele între miezul nopţii şi ora 9,00 dimineaţa,
dacă autorităţile române competente nu au primit în
prealabil o cerere pentru arestarea provizorie a persoanei respective în scopul
extrădării sale, indiferent de modalitatea acesteia.
ARTICOLUL 18710
Răspunderea agenţilor străini
(1) In timpul operaţiunilor şi activităţilor menţionate la art. 1878 şi 1879, agenţii străini care
desfăşoară urmărirea pe teritoriul României sunt asimilaţi persoanelor care au aceeaşi calitate în statul român în privinţa infracţiunilor
comise împotriva lor sau de către
ei.
(2) In cazul în care pe timpul desfăşurării operaţiunilor
prevăzute la art. 1878
agenţii străini produc un prejudiciu, statul ai cărui agenţi sunt răspunde
pentru acest prejudiciu, în conformitate cu legea română.
(3) Statul ai cărui agenţi au
cauzat prejudicii unei persoane pe teritoriul României restituie statului român
totalitatea sumelor pe care Ie-a plătit victimelor sau altor persoane îndreptăţite în numele acestora.
(4) Fără a aduce atingere
exercitării drepturilor faţă de terţi şi cu excepţia dispoziţiei din alin. (3), statul român nu va solicita în cazul prevăzut la alin. (2) restituirea contravalorii
prejudiciilor pe care Ie-a suferit din cauza unui alt stat.
SECŢIUNEA a 2-a
Alte dispoziţii privind asistenţa judiciară, aplicabile în relaţia cu statele membre ale
Uniunii Europene
ARTICOLUL 18711
Informaţii privind conturile bancare
(1) La cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile române vor dispune luarea măsurilor necesare în vederea identificării conturilor bancare, indiferent de
natura acestora, care sunt controlate sau deţinute într-o unitate bancară din România de către
o persoană fizică ori juridică care face obiectul unei anchete penale, şi vor furniza acestora numerele conturilor
bancare, precum şi orice alte
detalii. Informaţiile vor
include totodată şi date
privind conturile pentru care persoana care face obiectul procedurilor are
procură, în măsura în care acestea au fost solicitate în
mod expres şi pot fi furnizate
într-un termen rezonabil.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se află la dispoziţia băncii care deţine conturile bancare.
(3) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai dacă ancheta penală priveşte, după caz:
a) o infracţiune pedepsită cu o
pedeapsă privativă de libertate sau un mandat de executare a
pedepsei închisorii pe o perioadă maximă de cel puţin 4 ani, în statul solicitant, şi cel puţin 2 ani în statul solicitat; sau
b) o infracţiune menţionată la art. 2 din Convenţia privind constituirea Oficiului European
de Poliţie (Convenţia Europol) din 1995 sau în anexa la convenţie; ori
c) în măsura în care infracţiunea nu este prevăzută de Convenţia Europol, o infracţiune prevăzută de Convenţia din 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor europene, de Protocolul adiţional din 1996 sau de către al doilea Protocol adiţional din 1997.
(4) In cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la
alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va menţiona următoarele:
a) motivele pentru care informaţiile solicitate sunt considerate a avea o
valoare substanţială în vederea cercetării infracţiunii respective;
b) elementele pe baza cărora s-a stabilit că băncile aflate pe
teritoriul României deţin sau
controlează conturile bancare şi, în măsura în care deţine
astfel de date, care sunt băncile
implicate;
c) orice alte date disponibile care ar putea facilita
executarea cererii.
(5) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă şi următoarelor condiţii:
a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu
legea română;
b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infracţiune potrivit legii române.
(6) In cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
ARTICOLUL 18712
Informaţii privind operaţiunile bancare
(1) La cerere, autorităţile române vor furniza detalii cu privire la conturile bancare
indicate de către autorităţile străine solicitante, precum şi cu privire la operaţiunile bancare care s-au derulat, într-o perioadă delimitată, prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate în
cerere, inclusiv detalii cu privire la orice expeditor sau destinatar de cont.
(2) Datele prevăzute la alin. (1) vor fi furnizate numai în măsura în care informaţiile se află la dispoziţia băncii care deţine conturile bancare.
(3) In cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la
alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele
pentru care informaţiile
solicitate sunt considerate a avea o valoare substanţială în vederea
cercetării infracţiunii respective.
(4) Cererea formulată în temeiul alin. (1) este supusă şi următoarelor condiţii:
a) îndeplinirea cererii să fie compatibilă cu
legea română;
b) fapta care face obiectul anchetei penale să fie infracţiune potrivit legii române.
(5) In cazul cererilor formulate de autorităţile române, dispoziţiile prezentului articol se aplică în mod corespunzător.
ARTICOLUL 18713
Supravegherea tranzacţiilor bancare
(1) Autorităţile române vor asigura la cererea autorităţilor unui stat membru al Uniunii Europene supravegherea, pe o
perioadă determinată, a operaţiunilor bancare care se derulează prin unul sau mai multe dintre conturile bancare indicate de către autorităţile solicitante.
(2) In cazul în care se solicită informaţiile prevăzute la
alin. (1), autoritatea solicitantă, prin cererea formulată, va arăta motivele
pentru care informaţiile
solicitate sunt considerate a avea o valoare substanţială în vederea
cercetării infracţiunii respective.
(3) Autorităţile judiciare române competente autorizează, în condiţiile
prevăzute de legea română, supravegherea operaţiunilor bancare. In condiţiile prevăzute de legea română, autorităţile
judiciare române şi cele străine vor stabili modalităţile concrete de supraveghere.
ARTICOLUL 18714
Confidenţialitatea
Băncile
vor asigura caracterul confidenţial atât asupra transmiterii informaţiilor către autorităţile solicitante, cât şi asupra anchetei penale desfăşurate, fără a putea divulga
aceste date clientului sau oricărei alte persoane.
ARTICOLUL 18715
Obligaţia de a informa
(1) In cazul în care, în cursul executării cererii, este necesar să fie efectuate cercetări suplimentare, care nu au putut fi prevăzute sau specificate de către autoritatea solicitantă în cererea iniţială, autoritatea
română solicitată va informa fără întârziere
statul solicitant.
(2) După ce a fost informat, potrivit alin. (1), statul solicitant va putea
formula o cerere suplimentară,
potrivit art. 18716.
(3) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în
care cercetările suplimentare
trebuie efectuate de către
autorităţile altui stat membru
al Uniunii Europene sau ale unui stat terţ.
ARTICOLUL 18716
Cereri suplimentare
(1) In cazul în care autorităţile statului solicitant formulează o cerere suplimentară cererii iniţiale,
cererea va cuprinde doar datele necesare identificării cererii iniţiale,
precum şi alte date
suplimentare necesare.
(2) Ori de câte ori autorităţile solicitante participă alături de autorităţile române la executarea cererii de
asistenţă, acestea vor putea
adresa direct autorităţii
române solicitate cererea suplimentară prevăzută la alin. (1). O copie a acesteia va fi
transmisă şi Ministerului Justiţiei sau Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după caz.
ARTICOLUL 18717
Secretul bancar
Secretul bancar nu poate fi invocat ca motiv de refuz al
cooperării privind cererile de
asistenţă formulate de către autorităţile unui stat membru al Uniunii Europene.
ARTICOLUL 18718
Comunicarea deciziilor de refuz
Deciziile de refuz al asistenţei judiciare se comunică Secretariatului Consiliului Uniunii Europene şi Eurojust." 135. Articolul 189 va
avea următorul
cuprins:
„ARTICOLUL 189
(1) Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor cap. III1 al
titlului II, ale dispoziţiilor
titlului III, ale cap. II1 al titlului IV şi ale cap. II al titlului VII, care vor intra în vigoare la data
aderării României la Uniunea Europeană.
(2) Incepând cu data aderării României la Uniunea Europeană, dispoziţiile
titlului III vor înlocui, în relaţia cu statele membre ale Uniunii Europene, dispoziţiile în materie de extrădare, cu excepţia cazului în care statul membru pe teritoriul căruia se află persoana urmărită a formulat declaraţii în sensul neaplicării Deciziei-cadru a Consiliului din 13
iunie 2002 privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre ale Uniunii Europene
pentru fapte săvârşite înainte de o anumită dată."
136. Anexa se modifică şi
se va înlocui cu anexa la prezenta lege.
Art. II. - La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 3 şi 4
din Legea nr. 80/1997 pentru ratificarea Convenţiei europene de extrădare, încheiată la
Paris la 13 decembrie 1957, şi
a protocoalelor sale adiţionale,
încheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 şi la 17 martie 1978, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 14 mai 1997,
cu modificările şi completările ulterioare.
Art. III. - Legea nr.
302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 1 iulie 2004, cu modificările şi completările
aduse prin prezenta lege, va fi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o nouă numerotare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din
Constituţia
României, republicată.
PREŞEDINTELE
CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN
OLTEANU
PREŞEDINTELE
SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
ANEXĂ
MANDAT EUROPEAN DE ARESTARE
Prezentul mandat este emis de către
................................................................. autoritatea
judiciară competentă.
Solicit arestarea şi predarea în sarcina autorităţilor judiciare a persoanei menţionate în continuare ........................................ (în
vederea efectuării urmăririi penale sau a executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă privative de libertate).
a) Informaţii referitoare la identitatea persoanei solicitate:
Numele: ..........................................................................................................................
Prenumele:
......................................................................................................................
Numele avut înaintea căsătoriei (dacă este cazul):
....................................................................................................
Porecla (dacă este
cazul):
..........................................................................................................................................
Sexul:
...............................................................................................................................
Cetăţenia:
.........................................................................................................................
Data naşterii:
...................................................................................................................
Locul naşterii:
................................................................................................................
Reşedinţa şi/sau domiciliul cunoscut:
.............................................................................................................................
Limba (limbile) pe care le înţelege persoana solicitată (dacă sunt
cunoscute): ........................................................
Trăsături fizice particulare/descrierea
persoanei urmărite:
.........................................................................................
Fotografia şi amprentele digitale ale persoanei urmărite, dacă sunt
disponibile şi se pot trimite,
sau adresa persoanei care poate fi contactată cu scopul de a le obţine sau pentru a obţine o caracterizare a ADN-ului (dacă nu s-a inclus o astfel de informaţie şi se dispune de
ea pentru transmiterea sa)
b) Actul pe care se întemeiază mandatul de arestare
1. Mandatul de arestare sau hotărârea judecătorească definitivă: ............................................................................
Tipul:
.............................................................................................................................
Hotărârea judecătorească definitivă şi executorie:
........................................................................................................
Referinţa:
........................................................................................................................
c) Informaţii privind durata pedepsei:
1. Durata maximă a pedepsei sau a măsurii de siguranţă
privative de libertate care se poate aplica pentru infracţiune sau infracţiuni:
..............................................................................................................................................................
2. Durata pedepsei sau a măsurii de siguranţă
privative de libertate aplicate:
...........................................................
Pedeapsa care rămâne
de executat: .............................................................................................................................
d) Hotărârea pronunţată în lipsă şi în cadrul unei
proceduri judiciare în timpul căreia persoana era absentă sau nereprezentată:
- persoana în cauză a fost citată
personal sau informată prin
alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a pronunţat hotărârea în lipsă;
- persoana în cauză nu a fost citată
personal şi nici informată prin alte mijloace cu privire la data şi locul şedinţei în care s-a
dictat hotărârea în lipsă, însă dispune de următoarele
garanţii juridice după predarea către autorităţile
judiciare (dacă astfel de
garanţii se pot prezenta
anticipat):
Precizarea garanţiilor
juridice: ..........................................................................................................................................
e) Infracţiunea (infracţiunile):
Prezentul mandat se referă la un total de ................................... fapte.
Descrierea circumstanţelor în care s-a/s-au comis fapta/faptele, inclusiv momentul (data şi ora), locul şi gradul de participare la aceasta/acestea a persoanei urmărite:
...............................................................................................................
Natura şi încadrarea juridică a faptelor şi a
dispoziţiilor legale
aplicabile/codul aplicabil: .......................................
I. Să
se marcheze căsuţele corespunzătoare, dacă este
vorba despre una sau mai multe dintre următoarele fapte, sancţionate în statul membru emitent cu o pedeapsă de cel puţin 3 ani, aşa cum
sunt definite în dreptul statului membru emitent:
|_|participare la un grup criminal organizat;
|_|terorism;
|_|trafic de persoane;
|_|exploatare sexuală a copiilor şi
pornografie infantilă;
|_|trafic ilicit de droguri şi substanţe
psihotrope;
|_|trafic ilicit de arme, muniţii şi substanţe explozive;
|_|corupţie;
|_|fraudă, incluzând cea împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, în înţelesul Convenţiei din 26 iulie 1995 privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene;
|_|spălare
a produselor infracţiunii;
|_|contrafacere de monedă, inclusiv a monedei euro;
|_|fapte legate de criminalitatea informatică;
|_|fapte privind mediul înconjurător, inclusiv traficul cu specii de
animale şi vegetale pe cale de
dispariţie;
|_|facilitarea intrării şi şederii ilegale;
|_|omor şi vătămare corporală gravă;
|_|trafic ilicit de organe şi ţesuturi umane;
|_|lipsire de libertate în mod ilegal, răpire şi luare de ostatici;
|_|rasism şi xenofobie;
|_|furt organizat sau armat;
|_|trafic ilicit de bunuri culturale, inclusiv antichităţi şi opere de artă;
|_|înşelăciune;
|_|deturnare de fonduri;
|_|contrafacere şi piraterie de bunuri;
|_|falsificare de acte oficiale şi uz de acte oficiale falsificate;
|_|falsificare de mijloace de plată;
|_|trafic ilicit de substanţe hormonale şi alţi factori de creştere;
|_|trafic ilicit de materiale nucleare sau radioactive;
|_|trafic de vehicule furate;
|_|viol;
|_|incendiere cu intenţie;
|_|crime aflate în jurisdicţia Curţii Penale
Internaţionale;
|_|sechestrare ilegală de nave şi
aeronave;
|_|sabotaj.
II. Descrierea detaliată a infracţiunii sau
a infracţiunilor, altele decât
cele enumerate la pct. I:
f) Alte circumstanţe privind fapta sau persoana învinuitului/inculpatului (informaţie facultativă): (N.B. Se pot include observaţii asupra extrateritorialităţii, suspendării
termenelor de prescripţie.)
g) Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor care pot constitui mijloace
materiale de probă.
Prezentul mandat se referă, de asemenea, la remiterea obiectelor aflate în posesia persoanei
urmărite pentru săvârşirea infracţiunii:
- descrierea şi localizarea obiectelor (în cazul în care sunt cunoscute):
h) Infracţiunea sau infracţiunile
pentru care s-a emis prezentul mandat sunt sancţionate cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă:
- dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd revizuirea pedepsei aplicate sau
liberarea condiţionată, după executarea a 20 de ani din pedeapsa aplicată,
si/sau
- dispoziţiile legale ale statului membru emitent care prevăd aplicarea măsurilor de clemenţă
la care are drept persoana în cauză, în conformitate cu dreptul sau practica statului membru emitent,
ce pot determina neexecutarea pedepsei.
i) Autoritatea judiciară emitentă a
prezentului mandat:
Denumirea oficială:
........................................................................................................................................
Numele reprezentantului său:
.........................................................................................................................................
Funcţia:
...........................................................................................................................
Referinţa
dosarului:
.........................................................................................................
Adresa: ............................................................................................................................
Numărul de telefon:
(prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...)
.................................................................................................
Numărul de fax:
(prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...)
........................................................................................................
E-mail:
............................................................................................................................
Adresa persoanei de contact (competentă pentru efectuarea predării efective):
..........................................................................................................................................
In cazul în care se desemnează o autoritate centrală pentru transmiterea şi receptarea mandatelor europene de arestare:
Numele autorităţii
centrale:
..........................................................................................................................................
Persoana de contact, dacă este cazul (funcţia/gradul
şi numele):
..........................................................................................................................................
Adresa: .............................................................................................................................
Numărul de telefon:
(prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...)
...........................................................................................
Numărul de fax:
(prefixul ţării) (prefixul oraşului) (...)
.......................................................................................................
E-mail:
.............................................................................................................................
Semnătura autorităţii judiciare emitente, a reprezentantului
sau a amândurora:
..........................................................................................................................................
Numele:
..........................................................................................................................
Funcţia:
...........................................................................................................................
Data:
...............................................................................................................................
Timbrul oficial (dacă există)