DECIZIE Nr.
961 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, precum si a dispozitiilor art. 15-20, art. 28 alin.
(2), art. 29, art. 31-34 si art. 39 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 734 din 30 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr.
53/2003 - Codul muncii, precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin.
(2), art. 29, art. 31-34 şi art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Mabis" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al
Judecătoriei Reghin.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.287/289/2007, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum şi a
dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi art. 39
alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mabis" -S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate contravin
normelor constituţionale care consacră statul român de drept, universalitatea
drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, garantarea dreptului de proprietate
şi interzicerea confiscării averii dobândite licit, precum şi celor referitoare
la inviolabilitatea proprietăţii private, deoarece pentru una şi aceeaşi faptă
contravenţională (primirea la muncă a persoanelor fără contracte de muncă
încheiate) se aplică mai multe sancţiuni contravenţionale cumulate, „sub
pretextul irelevant şi abuziv al numărului persoanelor". Se mai arată că
art. 276 alin .(1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 contravine art.1 alin. (3) şi
(5), art. 15 alin. (1), art. 29 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 45 şi
art.135 alin. (1) şi (2) din
Constituţie, deoarece, deşi angajatorul nu are niciun mijloc legal pentru a
constrânge angajatul să semneze contractul de muncă, şi, prin urmare, culpa
pentru neîncheierea contractului îi revine acestuia din urmă, totuşi cel
sancţionat este angajatorul. Cu privire la art. 28 alin. (2) şi art. 29 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se susţine că sunt neconstituţionale, deoarece
creează o discriminare între contravenienţi. In opinia autorului excepţiei,
art. 15-20 şi art. 31-34 din acelaşi act normativ încalcă dreptul la un proces
echitabil, dreptul la apărare şi prezumţia de nevinovăţie, „împrejurări deja sancţionate
de CEDO în Cauza Anghel contra României." In sfârşit, art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
încalcă art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (8),
art. 56 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, deoarece, deşi sancţiunea
contravenţională a amenzii are caracter pur administrativ, care antrenează doar
o răspundere patrimonială administrativă, contravenientul este supus executării
silite fiscale.
Judecătoria Reghin apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, „întrucât dispoziţiile
constituţionale invocate de petentă vizează instituţii fundamentale de drept în
România, iar dispoziţiile legale atacate cu excepţia de neconstituţionalitate
privesc sancţiuni de natură contravenţională".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu încalcă niciuna dintre prevederile constituţionale invocate
de autoarea excepţiei. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii
Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de
sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îi constituie dispoziţiile art. 276 alin. (1) lit. e) din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicat în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie
2003, precum şi dispoziţiile art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34
şi art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu
modificările şi completările ulterioare. Textele de lege criticate au următorul
cuprins:
- Art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003: „Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele
fapte: [...]
e) primirea la muncă a persoanelor fără încheierea
unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la
1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăşi
valoarea cumulată de 100.000 lei;"
-Art. 15-20 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac
parte din cap. II al
ordonanţei, intitulat „Constatarea contravenţiei", şi reglementează
aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul
procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia;
- Art. 28 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001: „Amenzile
care se cuvin bugetului de stat pot fi achitate la Casa de Economii şi
Consemnaţiuni - CE. C. - S.A sau la unităţile Trezoreriei Statului, iar amenzile cuvenite
bugetelor locale se achită la Casa de Economii şi Consemnaţiuni- C.E.C. - S.A. sau la casieriile
autorităţilor administraţiei publice locale ori ale altor instituţii publice
abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de
localitatea pe a cărei rază acestea funcţionează, de cetăţenia, domiciliul sau
de reşedinţa contravenientului ori de locul săvârşirii contravenţiei, precum şi
la ghişeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României. O
copie de pe chitanţă se predă de către contravenient agentului constatator sau
se trimite prin poştă organului din care acesta face parte, potrivit
dispoziţiilor alin. (1).";
- Art. 29 din acelaşi act normativ: „Dispoziţiile
art. 28 se aplică şi în cazurile prevăzute la art. 10 alin. (2), dacă
contravenientul achită jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ
pentru fiecare dintre contravenţiile constatate, fără ca prin totalizare să se
depăşească maximul prevăzut pentru contravenţia cea mai gravă.";
-Art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se
referă la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenţie, iar art.
39 alin. (3) din acelaşi act normativ prevede că executarea sancţiunii
contravenţionale se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale privind
executarea silită a creanţelor fiscale.
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul român de drept,
ale 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a libertăţilor
fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 29
alin. (1) referitoare la libertatea conştiinţei, ale art. 30 alin. (1) privind
libertatea de exprimare, ale art. 44 alin. (1) şi (8) privind garantarea
dreptului de proprietate şi interzicerea confiscării averii dobândite licit,
ale art. 45 privind libertatea economică, ale art. 135 alin. (1) şi (2) privind
economia României şi ale art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea
proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte art. 276
alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, acesta a mai fost
examinat de Curte din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 448 din 15 septembrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 28 septembrie 2005, şi Decizia nr. 655 din 5 octombrie
2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 8 noiembrie 2006, Curtea a
statuat că „răspunderea pentru încheierea contractului individual de muncă
revine, în mod firesc, angajatorului. Existenţa contractului previne
comportamentul abuziv al angajatorului, dar şi atitudinea incorectă a
salariatului în îndeplinirea sarcinilor pentru care s-a angajat. Incadrarea în
muncă doar cu forme legale, pe baza unor contracte individuale de muncă,
asigură şi cunoaşterea şi exercitarea obligaţiilor legale ce le revin celor
care folosesc forţă de muncă salariată. Prevederea obligaţiei încheierii
contractului individual de muncă în formă scrisă, precum şi sancţionarea
neîndeplinirii acestei obligaţii legale nu îngrădesc în niciun fel exerciţiul
dreptului la muncă şi, cu atât mai puţin, libertatea comerţului".
Intrucât nu s-au evidenţiat elemente sau motive noi
care ar putea determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, soluţia şi
considerentele deciziei citate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta
cauză. In ceea ce priveşte dispoziţiile constituţionale ale art. 29 alin. (1)
referitoare la libertatea conştiinţei şi ale art. 30 alin. (1) privind
libertatea de exprimare, invocate, de asemenea, în motivarea criticii de
neconstituţionalitate a art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, se constată că nu sunt incidente în cauză.
II. De asemenea, criticile
potrivit cărora art. 15-20 şi art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001
încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi prezumţia de
nevinovăţie, „împrejurări deja sancţionate de CEDO în Cauza Anghel contra
României", au mai fost examinate de Curte. Prin numeroase decizii (de
exemplu, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 279
din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi Decizia nr. 490 din 6 mai 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008) Curtea a respins excepţiile de
neconstituţionalitate invocate, Intrucât nu au intervenit elemente noi, de
natură să determine reconsiderarea acestei jurisprudenţe, considerentele care o
fundamentează sunt valabile şi în prezenta cauză.
III. Susţinerile potrivit cărora art. 28 alin. (2) şi
art. 29 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 creează o discriminare între
contravenienţi nu pot fi reţinute, întrucât normele criticate sunt aplicabile
în mod nediferenţiat, în raport de criteriile egalităţii în drepturi, tuturor
persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică. De altfel, autoarea excepţiei
nici nu precizează în ce constă pretinsa discriminare la care face referire.
IV. In sfârşit, nu pot fi
reţinute nici criticile art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001,
întrucât stabilirea de către legiuitor a regulii potrivit căreia executarea
sancţiunii contravenţionale se face în condiţiile prevăzute de dispoziţiile
legale privind executarea silită a creanţelor fiscale este în deplină
concordanţă cu regula potrivit căreia conţinutul şi limitele dreptului de
proprietate sunt stabilite de lege. De altfel, şi în acest caz, autoarea
excepţiei nu precizează concret ce constă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3)
şi (5) privind statul român de drept, ale art. 15 alin. (1) privind
universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 44 alin.
(1) şi (8), ale art. 56 referitoare la contribuţiile financiare şi ale art. 136
alin. (5) din Constituţie care consacră inviolabilitatea proprietăţii private,
invocată în susţinerea neconstituţionalităţii textului de lege criticat.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 276 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii,
precum şi a dispoziţiilor art. 15-20, art. 28 alin. (2), art. 29, art. 31-34 şi
art. 39 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic
al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mabis" -
S.R.L. în Dosarul nr. 1.287/289/2007 al Judecătoriei Reghin.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25 septembrie
2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mărie ta Safta