DECIZIE Nr.
962 din 25 septembrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171
alin. 2, art. 183 alin. 1 si 2, art. 262 pct. 1 lit. a) si ale art. 332 alin. 4
din Codul de procedura penala, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 734 din 30 octombrie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal,ale art. 171
alin. 2, art. 183 aiin. 1 şi 2, art. 262 pct.1 lit. a) şi ale art. 332 alin. 4
din Codul de procedură penală,precum şi ale art. 29 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată
de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al judecătoriei Suceava.
La apelul nominal răspunde, pentru partea Baroul de Avocaţi
Galaţi,domnul avocat Alexandru Petre din cadrul Baroului Bucureşti, lipsind
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent învederează că părţile Violeta
Valerica Cirimbei şi Baroul de Avocaţi Galaţi au depus la dosar concluzii
scrise.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul părţii prezente.
Reprezentantul Baroului de Avocaţi Galaţi solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate nu încalcă
dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 4.863/212/2007, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.281 din
Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit.
a) şi ale art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art. 29
din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată de Pompiliu
Bota.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 281 din Codul penal este
neconstituţional, deoarece sintagma „lege specială" din cuprinsul acestuia
încalcă prevederile art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală. Se arată că nu
rezultă la ce lege face trimitere textul criticat, câtă vreme Parlamentul nu
adoptă „nicio lege specială cu referire la exercitarea fără drept a
profesiei", precum şi faptul că este absolut necesar ca instanţa de
contencios constituţional să pronunţe o decizie care „să clarifice aceste
neconcordanţe între Codul penal şi Constituţie." De asemenea, „art. 115
alin. (1) din Legea fundamentală consfinţeşte împrejurarea în care Parlamentul
nu poate adopta decât o singură lege specială - legea prin care Guvernul este
abilitat pentru a emite ordonanţe în domenii care nu fac obiectul legilor
organice. Prin urmare, legea specială invocată de art. 281 din Codul penal nu
poate fi Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, pentru că legea
avocaturii este o lege organică, nu specială".
Art. 171 alin. 2 din Codul de procedură penală
contravine dreptului constituţional la apărare, deoarece, în situaţia în care
învinuitul sau inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, instanţa de
judecată desemnează un avocat din oficiu, care, fiind membru al Uniunii
Naţionale a Barourilor din România, nu va pune concluzii împotriva uniunii
căreia îi aparţine. Art. 183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală încalcă
prevederile constituţionale referitoare la libertatea individuală, întrucât,
atâta timp cât se execută mandatul, partea este privată de libertate. Art. 262
pct. 1 lit. a) din Codul de procedură penală contravine, de asemenea, dreptului
la apărare. Art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală încalcă principiul
simetriei (fiind inadmisibil ca o încheiere de şedinţă să poată fi atacată dacă
se admite o excepţie şi să nu poată fi recurată dacă se respinge excepţia),
precum şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv.
In sfârşit, art. 29 din Legea nr. 47/1992este
neconstituţional, deoarece permite instanţei să respingă excepţia de neconstituţionalitate
ca inadmisibilă.
Judecătoria Suceava apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de
lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Astfel, în ce priveşte
dispoziţiile din Codul de procedură penală atacate, se arată că acestea nu
încalcă prevederile constituţionale invocate. Mai arată că reglementarea
infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii în art. 281 din Codul
penal nu aduce atingere regulii constituţionale care reglementează categoriile
de legi adoptate de Parlament. Cât priveşte critica art. 29 din Legea nr.
47/1992,se arată, mai întâi, că nu a fost motivată, în sensul că nu au fost
indicate normele constituţionale pretins încălcate. Totodată, se exprimă opinia
în sensul că acest text de lege nu aduce atingere niciunei prevederi
constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum
rezultă din încheierea de sesizare a Curţii, îi constituie dispoziţiile art.
281 din Codul penal,ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct.1
lit. a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală, precum şi ale art.
29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
In ceea ce priveşte dispoziţiile din Legea nr. 47/1992
atacate, Curtea constată că,deşi a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a art. 29 din Legea nr. 47/1992, în integralitatea
acestuia, criticile de neconstituţionalitate vizează, în realitate, numai
prevederile alin. (6) al art. 29 din actul normativ menţionat. Aşa fiind,
Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171 alin. 2, art. 183 alin. 1
şi 2, art. 262 pct. 1 lit.a) şi art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală,
precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale.
Art. 281din Codul penal are următorul conţinut: „Exercitarea
fără drept a unei profesii sau a oricărei alte activităţi pentru care legea
cere autorizaţie, ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale,
dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează
potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu
amendă".
Textele din Codul de procedură penală criticate au
următorul cuprins:
- Art. 171 alin. 2: „Asistenţa
juridică este obligatorie când învinuitul sau inculpatul este minor, internat
într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este
reţinut sau arestat chiar în altă cauză, când faţă de acesta a fost dispusă
măsura de siguranţă a internării medicale sau obligarea la tratament medical
chiar în altă cauză ori când organul de urmărire penală sau instanţa de
judecată apreciază că învinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur
apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de
lege.";
- Art. 183 alin. 1 şi 2: „O persoană poate fi adusă
în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui
mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind
anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.
Invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat
chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală
sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune
această măsură.;"
- Art. 262 pct. 1 lit. a): „Dacă
procurorul constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează
aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existând probele
necesare şi legal administrate, procedează, după caz, astfel:
1. când din
materialul de urmărire penală rezultă că fapta există, că a fost săvârşită de
învinuit sau inculpat şi că acesta răspunde penal:
a) dacă acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în
cursul urmăririi penale, dă rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea
penală şi dispune trimiterea în judecată;"
-Art. 332 alin.4: „Impotriva
hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice
persoană ale cărei interese au fost vătămate prin hotărâre, în 3 zile de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."'
Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 are următorul
cuprins: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In opinia autorului excepţiei, prevederile art. 281 din
Codul penal contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 73 alin. (1),
potrivit cărora „Parlamentul adoptă legi constituţionale, legi organice şi legi ordinare" şi ale
art. 115 alin. (1), potrivit cărora „Parlamentul poate adopta o lege
specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanţe în domenii care nu
fac obiectul legilor organice. "In ceea ce priveşte textele din Codul
de procedură penale criticate, se susţine că încalcă prevederile art. 21 alin.
(3) privind dreptul la un proces echitabil, pe cele ale
art. 23 privind Libertatea individuală, pe cele ale art. 24 din Constituţie, privind Dreptul la apărare,
precum şi dispoziţiile art. 5, art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind
dreptul la libertate şi la siguranţă,dreptul la un proces echitabil şi dreptul
la un recurs efectiv. Se mai invocă şi prevederile art. 9 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, potrivit căruia „nimeni nu poate fi
arestat, deţinut sau exilat în mod
arbitrar", şi ale art. 9 şi art. 14
paragraful 3 lit. g) din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile
şi politice, care consacră dreptul oricărui om la libertate şi la securitatea
persoanei sale, respectiv dreptul oricărei persoane acuzate de comiterea unei
infracţiuni de a nu fi silită să mărturisească împotriva sa însăşi sau să se
recunoască vinovată. Art. 29 din Legea nr. 47/1992 încalcă prevederile art. 146
lit. b) din Constituţie privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai
pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii textelor din Codul
penal şi Codul de procedură penală criticate în prezenta cauză, prin raportare
la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi faţă de critici similare.Astfel exemplu, prin Decizia nr. 365 din 5 iulie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 735 din 12 august 2005, Decizia nr. 646 din 29 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 60 din 23
ianuarie 2006, Decizia nr. 49 din 13 februarie 2001, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 16 mai 2001, şi Decizia nr. 317 din 13 martie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 8 aprilie 2008, Curtea Constituţională a respins ca
neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate aledispoziţiilor art. 171
alin. 2 din Codul de procedură penală, art. 262 din Codul de procedură penală
şi art. 281 din Codul penal, pentru considerentele acolo arătate.
Tot astfel, prin Decizia nr. 885 din 16 octombrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 5 noiembrie 2007, şi prin Decizia nr. 587 din 20 mai
2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 19 iunie 2008, Curtea a
respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
183 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, statuând că acestea nu încalcă
normele constituţionale referitoare la libertatea individuală .
De asemenea, prin deciziile nr. 854 din 8 iulie 2008 şi
nr. 285 din 11 martie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 578 din 31 iulie 2008, respectiv nr. 271 din 7 aprilie 2008, Curtea a statuat, referindu-se şi la jurisprudenţa sa
anterioară, că dispoziţiile art. 332 alin. 4 din Codul de procedură penală nu
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 şi nici pe cele ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi
care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele care au
fundamentat deciziile mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în
prezenta cauză, inclusivîn privinţa criticilor formulate în raport de
dispoziţiile din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, respectiv din
Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice invocate, care
vizează, în esenţă, garantarea libertăţii individuale.
In ceea ce priveşte problema de neconstituţionalitate
care se referă la dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, despre
care autorul excepţiei susţine că îngrădesc accesul liber la justiţie, întrucât
permit instanţei să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
se constată că instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate fără a invoca incidenţa în cauză a
dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 sub aspectul existenţei
unor motive de inadmisibilitate a excepţiei. Aşa fiind, în acord cu
dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora Curtea
Constituţională se pronunţă cu privire la constituţionalitatea prevederilor
dintr-o lege sau ordonanţă „care au legătură cu soluţionarea cauzei", se
constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6)
din Legea nr. 47/1992 este inadmisibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie invocată
de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 4.863/212/2007 al Judecătoriei Suceava.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 281 din Codul penal, ale art. 171
alin. 2, art. 183 alin. 1 şi 2, art. 262 pct. 1 lit. a) şi art. 332 alin. 4 din
Codul de procedură penală, excepţie invocată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 25
septembrie2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Mărie ta Safta