DECIZIE   Nr. 546 din  7 decembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 107 din  2 februarie 2005

    Ioan Vida              - presedinte
    Nicolae Cochinescu     - judecator
    Aspazia Cojocaru       - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Acsinte Gaspar         - judecator
    Petre Ninosu           - judecator
    Ion Predescu           - judecator
    Serban Viorel Stanoiu  - judecator
    Marinela Minca         - procuror
    Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de instanta, din oficiu, in Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecatoriei Constanta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 2.493/2003, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de instanta, din oficiu.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate Judecatoria Constanta considera ca textul de lege criticat, exceptand de la gratiere pedepsele aplicate pentru furtul de folosinta a unui autovehicul si pentru anumite infractiuni de furt calificat, in raport cu perioadele de timp in care au fost savarsite faptele, contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, creeaza inegalitate intre potentialii beneficiari ai actului de gratiere, desi Legea nr. 543/2002, un act de gratiere colectiva, ar fi trebuit sa fie impartiala si sa aiba la baza niste criterii obiective, iar nu un criteriu temporal, arbitrar ales de legiuitor. Arata in continuare ca prima teza a textului de lege criticat excepteaza de la gratiere pedepsele aplicate pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat, prevazute de art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) si g) din Codul penal, in redactarea anterioara Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, iar teza a treia a textului criticat cele prevazute in alin. 2 - 4 in redactarea actuala. Alin. 1 al art. 209 nu a suferit modificari, deci persoanele care au savarsit vreuna dintre infractiunile prevazute la alin. 1, indiferent de data savarsirii, se afla in situatii identice si ar trebui sa beneficieze deopotriva de gratiere.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca instanta de contencios constitutional s-a mai pronuntat asupra constitutionalitatii prevederilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002, statuand prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, ca acestea sunt in acord cu Legea fundamentala. Cu acea ocazie Curtea Constitutionala a statuat ca stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza colectiv, precum si a infractiunilor pentru savarsirea carora nu se aplica iertarea de pedeapsa intra in competenta exclusiva a legiuitorului, deoarece Constitutia nu contine decat o singura prevedere referitoare la gratierea colectiva, o norma-cadru, care prevede, in art. 73 alin. (1) si alin. (3) lit. i), ca Parlamentul adopta, printre altele, si legi organice si ca acordarea gratierii se reglementeaza prin lege organica. Criteriile de acordare a gratierii, precum si exceptarile pot viza pedeapsa aplicata, natura infractiunilor savarsite sau persoana condamnatului, fara ca prin acestea sa se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate in situatii identice. Exceptarea de la gratiere a celor care au savarsit infractiuni prevazute in art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) si g) din Codul penal, inainte de Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, nu instituie nici privilegii si nici discriminari. Impunerea unor conditii pentru a putea beneficia de gratiere nu incalca principiul egalitatii in drepturi a cetatenilor, prevazut in art. 16 din Constitutie, deoarece legiuitorul poate, din ratiuni de politica penala a statului, sa considere ca nu trebuie iertati de pedeapsa infractorii care au savarsit intr-o anumita perioada anumite infractiuni, desi continutul si redactarea acestora sunt neschimbate.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza sau a altor sanctiuni care se inlatura, precum si a infractiunilor pentru savarsirea carora nu se aplica iertarea de pedeapsa intra in competenta exclusiva a legiuitorului. Ca atare, din ratiuni de politica penala, statul poate sa considere ca nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronuntate, daca sunt vinovati de savarsirea unor categorii de infractiuni. Astfel, condamnatii care au savarsit infractiuni diferite sau chiar de aceeasi natura, dar in perioade diferite, cand legea penala a reglementat in redactari diferite continutul infractiunii respective, se afla, evident, in situatii diferite, ceea ce permite si instituirea unui tratament juridic diferentiat, conform optiunii libere a legiuitorului. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 88/2003, Decizia nr. 364/2003 si Decizia nr. 204/2004.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, cu modificarile si completarile ulterioare. Textul de lege criticat are urmatorul continut:
    - Art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12: "(2) Nu beneficiaza de prevederile art. 1 - 3 cei carora li s-au aplicat pedepse sau masuri educative pentru urmatoarele infractiuni:
    A. Infractiuni reglementate de Codul penal: [...]
    12. furtul de autovehicule, precum si furtul calificat, prevazute in art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) si g), alin. 2 si 3 in redactarea anterioara Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, in art. 209 alin. 1 - 4 in redactarea anterioara Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea si completarea Codului penal si a Codului de procedura penala, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, si in art. 209 alin. 2 - 4, in redactarea in vigoare;".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constitutia Romaniei, ce au urmatorul continut: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca a mai fost sesizata cu exceptii de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002, exceptii pe care le-a respins, ca fiind neintemeiate, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 341 din 16 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 725 din 17 octombrie 2003, si, respectiv, Decizia nr. 364 din 30 septembrie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 829 din 22 noiembrie 2003.
    Prin acele decizii Curtea a statuat ca Legea nr. 543/2002 reprezinta un act de clementa, exercitat de Parlament in temeiul prerogativelor sale constitutionale si conform politicii penale a statului. Stabilirea prin acest act normativ a criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza, precum si a infractiunilor pentru savarsirea carora nu se aplica iertarea de pedeapsa intra in competenta exclusiva a legiuitorului. Curtea a mai constatat ca, potrivit dispozitiilor legale criticate, toti infractorii aflati in aceeasi situatie beneficiaza ori sunt exceptati de la beneficiul gratierii, deopotriva, in raport cu natura infractiunii si a continutului acesteia, in formularea legala in vigoare la data savarsirii infractiunii. Condamnatii care au savarsit infractiuni diferite sau chiar de aceeasi natura, dar in perioade diferite, cand legea penala a reglementat in redactari diferite continutul infractiunilor respective, se afla, evident, in situatii diferite, ceea ce permite si instituirea unui tratament juridic diferentiat, conform optiunii libere a legiuitorului, fara a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminari.
    Solutia adoptata si considerentele deciziilor citate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (2) lit. A. pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind gratierea unor pedepse si inlaturarea unor masuri si sanctiuni, exceptie ridicata de instanta, din oficiu, in Dosarul nr. 2.493/2003 al Judecatoriei Constanta.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 7 decembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Daniela Ramona Maritiu