DECIZIE Nr.
991 din 6 noiembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 alin. 2 si art. 403 alin. 3 si 4
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 826 din 4 decembrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4
din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„GETAX" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 21.237/3/2007 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială şi de Constantina Nasta,
Alexandra Liliana Nasta, Victor Nasta şi Niculae Nasta în Dosarul nr.
3.077/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.096D/2007 şi nr. 1128D/2007,
pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr.
47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.128D/2007 la Dosarul nr.
1.096D/2007, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 21.237/3/2007, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 300 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „GETAX" - S.R.L. din Bucureşti.
Prin Incheierea din 6 iunie 2007, pronunţată în Dosarul
nr. 3077/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 300 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Constantina Nasta, Alexandra Liliana Nasta, Victor Nasta şi Niculae
Nasta.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate, care
prevăd suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele
expres prevăzute de art. 300 alin. 1, contravin art. 16 alin. (1) şi art. 21
din Legea fundamentală, deoarece se creează o discriminare între debitorul şi
creditorul din respectivul proces. Posibilitatea de a obţine suspendarea
executării hotărârii recurate pentru orice motiv aduce grave prejudicii
intereselor şi drepturilor părţilor, ducând la o tergiversare nejustificată a
soluţionării cauzei. De asemenea, textele de lege criticate contravin şi
prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie. Dreptul de proprietate
recunoscut printr-o hotărâre definitivă şi executorie nu mai este garantat,
câtă vreme titularul său nu poate intra în stăpânirea bunului, fiind împiedicat
prin suspendarea executării.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercială apreciază că
dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din
Constituţie, ci, dimpotrivă, dau expresie principiului constituţional consacrat
de acest articol, întrucât oferă tuturor debitorilor posibilitatea de a
solicita şi de a obţine suspendarea executării, în condiţiile prevăzute de
lege. Prin mijloacele procesuale puse la dispoziţia părţilor se relevă
preocuparea legiuitorului de a asigura echilibrul procesual şi egalitatea de arme dintre acestea, fiind neîntemeiată
critica privind încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Legea fundamentală.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să contravină prevederilor
constituţionale ale art. 16, ci dau expresie principiului constituţional al
egalităţii de tratament, deoarece oferă tuturor debitorilor posibilitatea de a
solicita şi de a obţine suspendarea executării, în condiţiile reglementate de
lege. Prin mijloacele procesuale puse la dispoziţia părţilor, legiuitorul a
asigurat echilibrul procesual pe care îl implică un proces echitabil, asigurând
exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale ale părţilor, precum şi
controlul jurisdicţional al soluţiei pronunţate cu privire la cererea de
suspendare. Dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă sunt o expresie
a competenţei legiuitorului de a stabili, în considerarea unor situaţii
speciale, reguli de procedură speciale. Astfel, suspendarea executării
reglementată de textul criticat se dispune ca o măsură provizorie, numai în
cazurile care reclamă o intervenţie imediată a justiţiei, absolut necesară
pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori prevenirea
unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.
Avocatul Poporului arată
că instituirea de către legiuitor a obligaţiei de plată a cauţiunii, a cărei
finalitate este aceea de a servi la acoperirea eventualelor daune cauzate
creditorilor, nu poate fi calificată ca o modalitate de a încălca principiul
consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se aplică în mod egal
tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare. De asemenea, arată că textele de lege
criticate nu sunt contrare prevederilor art. 44 alin. (2) din Constituţie.
Stabilirea cadrului juridic privind exercitarea atributelor dreptului de
proprietate, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale
sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, este de
competenţa legiuitorului, care poate institui limite rezonabile în scopul
valorificării acestuia, ca drept subiectiv garantat. In ceea ce priveşte
invocarea prevederilor art. 21 din Legea fundamentală, arată că dispoziţiile
legale criticate nu înlătură posibilitatea persoanelor interesate de a se
adresa justiţiei şi de a se prevala, neîngrădit, de toate garanţiile pe care le
presupune un proces echitabil, inclusiv dreptul de a beneficia de asistenţa
unui avocat în tot cursul procesului. Totodată, pe parcursul întregului proces
părţile au posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile sau de a dovedi
netemeinicia pretenţiilor părţii adverse.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 300 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de
procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art. 300 alin. 2: „La
cerere, instanţa sesizată cu judecarea recursului poate dispune, motivat,
suspendarea executării hotărârii recurate şi în alte cazuri decât cele la care
se referă alin. 1.";
- Art. 403 alin. 3 şi 4: „Asupra cererii de
suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2, instanţa, în toate cazurile, se
pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele
instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea
provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către
instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care
trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5
milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din
cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2)
referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal de lege, indiferent de
titular, a proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în măsura în care dispoziţiile de lege criticate se aplică tuturor
celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio
discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este
întemeiată. Se observă, de altfel, că dispoziţiile criticate nu conţin măsuri
discriminatorii care ar contraveni principiului egalităţii în faţa legii,
întrucât măsura instituită prin acestea se ia în considerarea naturii urgente a
cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un
tratament egal în faţa legii.
In ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei,
referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale privind ocrotirea în mod
egal a dreptului de proprietate privată, se reţine că dispoziţiile de lege
criticate, potrivit cărora, în cazuri urgente, preşedintele instanţei poate
dispune suspendarea executării, reprezintă o măsură cu caracter vremelnic,
dispusă tocmai în scopul protejării acestui drept.
De altfel, asupra dispoziţiilor art. 403 alin. 3 şi 4
Curtea s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 456 din 15 mai 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 28 mai 2007, şi prin Decizia nr. 546 din 7 iunie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 14 august 2007, statuând că acestea sunt
constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 300 alin. 2 şi art. 403 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „GETAX" - S.R.L, din Bucureşti
în Dosarul nr. 21.237/3/2007 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială şi de Constantina Nasta, Alexandra Liliana Nasta, Victor Nasta şi
Niculae Nasta în Dosarul nr. 3.077/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia
a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu