Decizia Nr.872 din 23.06.2011

referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 464 din 01 iulie 2011

Pe rol se află soluţionarea sesizării de neconstituţionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulată de un grup de 111 de deputaţi, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie.Cu Adresa nr. 51/2.584 din 2 iunie 2011, secretarul general al Camerei Deputaţilor a trimis Curţii Constituţionale, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea referitoare la neconstituţionalitatea Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulată de 111 deputaţi.La sesizare s-a anexat lista cuprinzând semnăturile celor 111 deputaţi, autori ai sesizării de neconstituţionalitate. Potrivit acestei liste, autorii sesizării de neconstituţionalitate sunt următorii: Adrian Năstase, Aurelia Vasile, Victor Socaciu, Marian Neacşu, Carmen Ileana Moldovan, Aurel Vlădoiu, Antonella Marinescu, Manuela Mitrea, Claudiu Iulian Manda, Neculai Răţoi, Cornel-Cristian Resmeriţă, Laurenţiu Nistor, Vasile Mocanu, Viorel Hrebenciuc, Victor Cristea, Gheorghe Ana, Valeriu Ştefan Zgonea, Cristian-Sorin Dumitrescu, Iuliu Nosa, Vasile Popeangă, Ioan Stan, Sorin Constantin Stragea, Viorel Ştefan, Sonia-Maria Drăghici, Florin-Costin Pâslaru, Lucreţia Roşca, Ciprian-Florin Luca, Eugen Bejinariu, Dan Nica, Florian Popa, Costică Macaleţi, Marian Ghiveciu, Adrian Solomon, Ion Dumitru, Gheorghe Antochi, Dumitru Boabeş, Angel Tîlvăr, Andrei Dolineaschi, Petru Gabriel Vlase, Ion Călin, Ioan Sorin Roman, Ion Burnei, Ioan Cindrea, Horia Grama, Mircea Duşa, Dumitru Chiriţă, Doru-Claudian Frunzulică, Georgian Pop, Nicolae-Ciprian Nica, Mugurel Surupăceanu, Adrian Mocanu, Nicolae Bănicioiu, Constantin Niţă, Ioan Damian, Cristian Rizea, Cristian Mihai Adomniţei, Marin Almăjanu, Teodor Atanasiu, Vasile Berci, Viorel-Vasile Buda, Daniel-Stamate Budurescu, Cristian Buican, Mihăiţă Calimente, Mircea Vasile Cazan, Mariana Câmpeanu, Daniel Chiţoiu, Tudor-Alexandru Chiuariu, Liviu-Bogdan Ciucă, Horia Cristian, Ciprian Minodor Dobre, Victor Paul Dobre, Mihai-Aurel Donţu, Gheorghe Dragomir, George Ionuţ Dumitrică, Relu Fenechiu, Damian Florea, Gheorghe Gabor, Graţiela Leocadia Gavrilescu, Andrei Dominic Gerea, Alina-Ştefania Gorghiu, Titi Holban, Pavel Horj, Mircea Irimescu, Nicolae Jolţa, Mihai Lupu, Dan-Ştefan Motreanu, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Ludovic Orban, Ionel Palăr, Viorel Palaşcă, Cornel Pieptea, Gabriel Plăiaşu, Cristina-Ancuţa Pocora, Virgil Pop, Octavian-Marius Popa, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Călin Potor, Ana Adriana Săftoiu, Nini Săpunaru, Adrian George Scutaru, Ionuţ-Marian Stroe, Radu Stroe, Gigel-Sorinel Ştirbu, Gheorghe-Mirel Taloş, Adriana Diana Tuşa, Radu Bogdan Ţîmpău, Ioan Ţintean, Florin Ţurcanu, Horea-Dorin Uioreanu, Lucia-Ana Varga şi Mihai Alexandru Voicu.La sesizare a fost anexată, în copie, Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.257 din 2 iunie 2011 şi formează obiectul Dosarului nr. 701A/2011.Prin această sesizare, autorii acesteia solicită Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, formulând următoarele critici de neconstituţionalitate:I. Critici de neconstituţionalitate extrinsecăLegea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) şi art. 75, prin prisma procedurii legislative de adoptare a acesteia. Astfel, autorii sesizării susţin că proiectul acestei legi organice a fost adoptat de Senat la data de 16 septembrie 2009, forma adoptată fiind trimisă la Camera Deputaţilor, cu rol de Cameră decizională, la data de 22 septembrie 2009. În cadrul acestei Camere, procedura de adoptare a fost viciată prin faptul că au fost puse în discuţie o serie de amendamente care nu au fost analizate, în primă instanţă, de Senat. Cu privire la acest aspect, autorii sesizării invocă considerentele deciziilor Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, şi nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008, conform cărora modificările şi completările pe care Camera decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului consacrat de art. 61 alin. (2) din Constituţie, precum şi competenţelor stabilite pentru cele două Camere, potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală.II. Critici de neconstituţionalitate intrinsecă1. Dispoziţiile art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3) şi art. 53.Autorii sesizării susţin că aceste dispoziţii „instituie un tratament în mod vădit defavorabil persoanelor care ocupă funcţia publică de poliţist, faţă de alţi funcţionari publici care se bucură de stabilitate şi de aplicarea tuturor prevederilor din Statutul funcţionarilor publici care îi protejează faţă de schimbările şi/sau suspendările intempestive şi abuzive ori nelegale din funcţie“. Astfel, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate sunt de natură să afecteze statutul juridic al poliţiştilor, fiind susceptibile să conducă la discriminarea acestei categorii de funcţionari publici în raport cu alte categorii de funcţionari publici. Autorii sesizării apreciază că „actuala redactare a art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu face decât să creeze toate pârghiile juridice pentru ca actualul executiv să dispună măsuri abuzive şi arbitrare menite să determine reducerea numărului de poliţişti“. De asemenea, consideră că legea a fost adoptată, deci a fost preferată calea legislativă celei administrative, „pentru a fi asigurată sustragerea de la controlul judecătoresc, susceptibil a fi exercitat împotriva actelor administrative în ipoteza în care aceste prerogative ar fi fost acordate Guvernului“. În continuare, arată că principiul accesului egal la funcţiile publice trebuie înţeles ca o egalitate de tratament a titularilor funcţiilor publice, din partea legiuitorului, ca o egalitate de şanse acordate în vederea ocupării acestora, cât şi exercitarea în condiţii de egalitate şi de regim juridic identic al protecţiei acordate tuturor funcţionarilor publici.Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului reprezintă, în concepţia autorilor sesizării, „o formă indirectă de restrângere a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, prin împiedicarea liberului acces la ocuparea funcţiilor publice de poliţişti, prin consacrarea dreptului unui membru al executivului de a dispune în mod discreţionar cu privire la modificarea şi/sau suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor“. Restrângerea dreptului de acces la o funcţie publică, instituită prin dispoziţiile legii menţionate, constituie o îngrădire care nu se justifică în mod obiectiv ca o măsură care se impune pentru salvgardarea unui alt drept care, în absenţa acestei restricţii, ar fi grav compromis. Restrângerea unui drept sau a unei libertăţi fundamentale poate fi dispusă numai în măsura în care se impune în situaţii excepţionale, pentru apărarea unor drepturi ale cetăţenilor a căror importanţă este considerată primordială de către legiuitor. În aceste condiţii, intervenţia legislativă asupra regimului juridic aplicabil poliţiştilor, prin lăsarea la discreţia ministrului administraţiei şi internelor a posibilităţii de a dispune cu privire la modificarea şi suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, este de natură să restrângă în mod disproporţionat dreptul de acces la o funcţie publică, aducând atingeri grave substanţei acestui drept.2. Dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1).Autorii sesizării susţin că, prin măsurile impuse de aceste dispoziţii, „statul român se dezice de răspunderea ce îi revine în calitate de stat social privind asigurarea unui anumit nivel de protecţie al tuturor cetăţenilor încadraţi în muncă,“ iar „obligaţia de a adopta o serie de măsuri de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor săi condiţiile necesare pentru un nivel de trai decent, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită“. De aceea, indiferent de scopurile declarate ale legii criticate, conţinutul acesteia demonstrează că nu este respectat principiul consacrat prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia România este stat de drept, democratic şi social.În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate.Preşedintele Senatului, prin Adresa nr. I 466 din 10 iunie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.474 din 10 iunie 2011, a comunicat punctul său de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate în care solicită admiterea acesteia, considerând-o întemeiată pentru motivele invocate de autorii sesizării.Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 51/2.675 din 7 iunie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.320 din 7 iunie 2011, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece „autorii sesizării nu prezintă motivele pentru care legea criticată nu ar fi conformă cu vreo dispoziţie din Constituţie,“ consideraţiile acestora fiind „de natură politică.“ În acest sens, arată, în esenţă, că, „prin lege, Parlamentul poate face orice consideră că trebuie făcut,“ întrucât este „organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării“. Consideră că legea criticată, reglementând „modificarea şi suspendarea din funcţiile publice speciale şi nu accesul la acestea,“ nu este contrară art. 16 din Constituţie. De asemenea, apreciază că „invocarea prevederilor art. 53 din Constituţie nu are nicio legătură cu cauza de faţă“, dispoziţiile de lege criticate nefiind o „îngrădire“, ci un efect al aplicării art. 61 alin. (1) din Constituţie. În fine, preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 41 alin. (2) şi art. 47 alin. (1).Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/3.474 din 7 iunie 2011, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 3.420 din 9 iunie 2011, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, apreciază, referitor la critica nerespectării regulilor de adoptare a legii supuse controlului de constituţionalitate, că aceasta „vizează, în principal, deficienţe care ţin de modul de aplicare a dispoziţiilor regulamentelor Parlamentului“, a căror analiză nu este de competenţa Curţii Constituţionale, deoarece s-ar „încălca însuşi principiul autonomiei regulamentare al celor două Camere, instituit prin art. 64 alin. (1) teza întâi din Legea fundamentală.“ Astfel a statuat Curtea prin deciziile nr. 786 din 13 mai 2009 şi nr. 413 din 14 aprilie 2010. Cât priveşte critica dispoziţiilor art. I pct. 5 şi 6 din legea atacată, Guvernul consideră că, prin măsurile reglementate, „statul nu numai că nu şi-a încălcat obligaţiile constituţionale invocate de autorii sesizării, ci, dimpotrivă, a luat măsurile necesare pentru a asigura protecţia socială a cetăţenilor săi, inclusiv din perspectiva faptului că, dată fiind situaţia economică actuală, în lipsa unor soluţii ca cele criticate, s-ar fi putut ajunge la situaţii de neacceptat, în care statul nu ar fi avut resurse bugetare pentru plata unor drepturi fundamentale, cum ar fi salariul, pensia etc“. În fine, apreciază că prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (3) şi art. 53 nu sunt aplicabile, neavând relevanţă în cauză.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele :Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de cei 111 deputaţi.Obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, în ansamblul său, şi, în special, dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din aceeaşi lege, care au următorul conţinut: Articolul ILegea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică după cum urmează: [...] 5. La articolul 71 alineatul (1), litera a) va avea următorul cuprins: a)în următoarele 6 luni după adoptarea măsurilor prevăzute la art. 69 alin. (1) lit. j); 6. La articolul 78, alineatul (1) va avea următorul cuprins: Articolul 78(1) Procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. În opinia autorilor sesizării, dispoziţiile legii criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1) şi (3), art. 41 alin. (2), art. 47 alin. (1), art. 53, art. 61 alin. (1) şi (2) şi art. 75, al căror cuprins este următorul:– Art. 1 alin. (3) şi (5): „(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. [...]
(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.“;– Art. 16 alin. (1) şi (3): „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări. [...] (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.“;– Art. 41 alin. (2): „Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.“; – Art. 47 alin. (1): „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.“; – Art. 53: „(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.“;– Art. 61 alin. (1) şi (2): „(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman şi unica autoritate legiuitoare a ţării. (2) Parlamentul este alcătuit din Camera Deputaţilor şi Senat“;– Art. 75: „(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Celelalte proiecte de legi sau propuneri legislative se supun dezbaterii şi adoptării, ca primă Cameră sesizată, Senatului. (2) Prima Cameră sesizată se pronunţă în termen de 45 de zile. Pentru coduri şi alte legi de complexitate deosebită termenul este de 60 de zile. În cazul depăşirii acestor termene se consideră că proiectele de legi sau propunerile legislative au fost adoptate.(3) După adoptare sau respingere de către prima Cameră sesizată, proiectul sau propunerea legislativă se trimite celeilalte Camere care va decide definitiv.(4) În cazul în care prima Cameră sesizată adoptă o prevedere care, potrivit alineatului (1), intră în competenţa sa decizională, prevederea este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenţă.(5) Dispoziţiile alineatului (4) referitoare la întoarcerea legii se aplică în mod corespunzător şi în cazul în care Camera decizională adoptă o prevedere pentru care competenţa decizională aparţine primei Camere.“Procedând la examinarea sesizării de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin conţinutul său normativ, legea supusă controlului de constituţionalitate se încadrează în categoria legilor organice, având ca obiect de reglementare modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului. Curtea reţine, de asemenea, că acest eveniment legislativ priveşte aspecte legate de naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, obţinerea gradelor profesionale şi modalitatea de apreciere a activităţii profesionale şi a conduitei poliţistului, fiind determinată, astfel cum rezultă din Expunerea de motive, de necesitatea reglementării mai riguroase a cadrului juridic privind raporturile de serviciu ale poliţistului, funcţionar public cu statut special. Principalele intervenţii se referă la cazurile de modificare şi suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţistului care se stabilesc prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, la modul de evaluare profesională şi la schimbarea perioadei de reconversie profesională, astfel încât aceasta să se facă la 6 luni după o decizie de disponibilizare şi nu înainte, ca până acum, prevederile urmând să fie aplicate de la 1 ianuarie 2012. Din concepţia legii criticate, Curtea reţine faptul că au fost respectate dispoziţiile art. 31 şi 61 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că intervenţiile admise nu afectează concepţia generală sau caracterul unitar al legii modificate. Examinând critica referitoare la nerespectarea procedurii de adoptare a legii înainte de promulgare, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, din analiza comparată a documentelor privind iniţierea şi desfăşurarea procesului legislativ în cauză, respectiv a propunerii legislative depuse de iniţiatori, a formei adoptate de Senat, ca primă Cameră sesizată, şi a celei adoptate de Camera Deputaţilor, cu rol de Cameră decizională, Curtea reţine că nu sunt diferenţe majore de conţinut juridic între forma finală a legii şi forma proiectului de lege, modificările şi completările adoptate de Camera Deputaţilor nedând o configuraţie deosebită, semnificativ diferită faţă de cea a proiectului de lege în forma adoptată de Senat. Legea criticată a fost, deci, adoptată în virtutea prerogativelor constituţionale ale Parlamentului conferite de art. 61 alin. (1), fiind astfel respectat principiul supremaţiei Constituţiei prevăzut de prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5). Aşa fiind, exigenţele prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 61 alin. (1) şi (2) şi art. 75, precum şi ale considerentelor deciziilor Curţii Constituţionale nr. 472 din 22 aprilie 2008 şi nr. 1.029 din 8 octombrie 2008, invocate în susţinerea criticii de neconstituţionalitate extrinsecă, au fost îndeplinite. Examinând criticile de neconstituţionalitate intrinsecă a legii criticate, Curtea constată că şi acestea sunt neîntemeiate. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din Legea nr. 360/2002, poliţistul este definit ca fiind „funcţionar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă şi exercită atribuţiile stabilite pentru Poliţia Română prin lege, ca instituţie specializată a statului“. În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile art. I pct. 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (3), Curtea constată că nu poate reţine această critică, întrucât poliţiştii beneficiază de un statut special în comparaţie cu alte categorii de funcţionari publici, astfel că, în considerarea importanţei activităţii acestora în ansamblul societăţii, este justificată instituirea unui regim special în ceea ce priveşte naşterea, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor, obţinerea gradelor profesionale şi modalitatea de apreciere a activităţii profesionale şi a conduitei poliţistului. În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a statuat, în mod constant, că egalitatea nu înseamnă uniformitate, fiind permisă instituirea unor tratamente juridice distincte pentru anumite categorii de persoane, în considerarea situaţiilor specifice în care acestea se află, dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Cât priveşte încălcarea art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că modificarea adusă art. 78 din Legea nr. 360/2002, prin conferirea prerogativelor pentru modificarea şi/sau suspendarea raporturilor de serviciu ale poliţiştilor direct ministrului administraţiei şi internelor, nu este de natură a aduce îngrădiri exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, deoarece respectiva modificare nu reglementează accesul la o funcţie publică, ci numai procedura şi cazurile de modificare şi/sau suspendare a raporturilor de serviciu ale poliţiştilor. Chiar dacă ar fi reglementat condiţiile de acces la funcţia publică de poliţist, ipoteza restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi tot nu ar fi incidentă, motiv pentru care art. 53 din Constituţie nu este aplicabil în cauza de faţă. În fine, referitor la dispoziţiile art. I pct. 5 şi 6 din Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, Curtea constată că acestea nu conţin în sine norme de natură să afecteze munca şi protecţia socială a muncii sau nivelul de trai. Ca atare, Curtea nu poate reţine susţinerea potrivit căreia „Statul român se dezice de răspunderea ce îi revine în calitatea sa de stat social privind asigurarea unui anumit nivel de protecţie al tuturor cetăţenilor încadraţi în muncă.“ Pentru considerentele expuse, sesizarea de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului nu poate fi primită, fiind neîntemeiată. În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Constată că Legea pentru modificarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dezbaterea a avut loc la data de 23 iunie 2011 şi la aceasta au participat: Augustin Zegrean, preşedinte, Acsinte Gaspar, Petre Lăzăroiu, Mircea Ştefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán şi Tudorel Toader, judecători. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman