DECIZIE Nr.
775 din 7 noiembrie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) si art. 20 lit. b) din
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 10 alin. (1) si
art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 1.010/2006, precum
si Dispozitia primarului municipiului Resita nr. 364/2.02.2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 1006 din 18 decembrie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din
Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a)
şi art. 30 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001 pentru aprobarea
Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 şi a
Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, excepţie ridicată
de Sofia Damian în Dosarul nr. 1.896/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în baza art. 29
alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că obiect al acesteia îl
constituie, în realitate, Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr.
364/2.02.2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 1.896/2006, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10
alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim
garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit. b) din
Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 şi a Dispoziţiei primarului
municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, excepţie ridicată de Sofia Damian
într-o cauză având ca obiect anularea Dispoziţiei primarului municipiului
Reşiţa nr. 364/2.02.2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în principal, actul administrativ
criticat încalcă art. 25 din Constituţie privind libera circulaţie, precum şi
art. 2 paragraful 1 şi 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Caraş-Severin şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, în sensul că textele
Legii nr. 416/2001 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.099/2001 care au stat la
baza emiterii actului administrativ contestat sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstitutionalitate privind art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit.
b) din Legea nr. 416/2001 este neîntemeiată, iar cu privire la critica de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi ale art. 37
alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.
416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, şi a Dispoziţiei
primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006 apreciază că excepţia este
inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de neconstitutionalitate pot avea
ca obiect numai legile sau ordonanţele.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost
legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr.
364/2.02.2006 privind încetarea dreptului la ajutor social acordat unei familii.
Totuşi, Curtea reţine că instanţa de judecată, interpretând voinţa reală a
părţii care a ridicat excepţia de neconstitutionalitate, a sesizat instanţa de
contencios constituţional atât cu dispoziţiile legale şi administrative care au
stat la baza actului administrativ emis de autoritatea locală competentă, cât
şi cu actul administrativ contestat în faţa instanţei de contencios
administrativ. In aceste condiţii, Curtea reţine că obiect al excepţiei de
neconstitutionalitate, astfel cum a decis instanţa de judecată, sunt
prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind
venitul minim garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit.
b) din Hotărârea Guvernului
nr. 1.099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 416/2001 şi Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa
nr. 364/2.02.2006. Curtea observă că prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi
art. 30 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor
Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001, au fost
abrogate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, dar preluate în noile Norme
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin
Hotărârea Guvernului mai sus menţionată, la art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin.
(1) lit. c).
In consecinţă, Curtea reţine că obiect al controlului
de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 20
lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările
ulterioare, ale art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 690
din 11 august 2006, precum şi Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr.
364/2.02.2006. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
- Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 416/2001: „Cererea de acordare a ajutorului social, declaraţia privind
veniturile realizate de membrii familiei, precum şi celelalte acte doveditoare
se depun şi se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială
locuieşte titularul.";
- Art. 20 lit. b) din
Legea nr. 416/2001: „Plata ajutorului social
încetează în următoarele situaţii: [...]
b) în cazul în care plata ajutorului a fost suspendată şi, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a
plăţii, nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite cerinţele prevăzute la art.
15alin. (1)."
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
este cel al art. 25 privind libera circulaţie, precum şi art. 2 paragraful 1 şi
2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind libertatea de circulaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. Textele de lege criticate
prevăd autoritatea competentă la care se înregistrează cererea de acordare a ajutorului social, precum şi cazurile în
care plata ajutorului social încetează. Curtea constată că dispoziţiile art. 10
alin. (1) din Legea nr. 416/2001 nu afectează în niciun mod libera circulaţie,
persoana care îndeplineşte condiţiile cerute de lege poate depune o cerere
pentru acordarea ajutorului social, indiferent de domiciliul său. Nici
încetarea plăţii ajutorului social datorită unor modificări intervenite în
situaţia beneficiarului de ajutor nu poate pune în discuţie, sub niciun aspect,
dreptul fiecărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice
localitate din ţară.
In consecinţă, Curtea constată că textele legale
criticate nu încalcă nici art. 25 din Constituţie, nici art. 2 paragraful 1 şi
2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
II. Curtea Constituţională, în
conformitate cu prevederile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, „hotărăşte
asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele,
ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", iar,
potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional „decide
asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj
comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei
dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare[...]".
Astfel, Curtea reţine că hotărârile Guvernului şi
dispoziţiile primarului nu pot constitui obiect al controlului de
constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi
atacate numai pe calea contenciosului administrativ.
Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 29
alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa judecătorească trebuia să respingă
excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit.
c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001,
aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, precum şi Dispoziţiei
primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, printr-o încheiere motivată,
fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Intrucât instanţa de judecată nu s-a
conformat acestor dispoziţii legale, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă
excepţia ridicată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) si (6) din
Legea nr. 47/1992.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca neîntemeiată,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 20
lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, excepţie
ridicată de Sofia Damian în Dosarul nr. 1.896/2006 al Tribunalului
Caraş-Severin.
II. Respinge, ca
inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin.
(1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a
prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
1.010/2006, precum şi a Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr.
364/2.02.2006, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly