DECIZIE Nr.
684 din 11 septembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin.
(1) lit. b) si d) si art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 22 octombrie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Valentin Zoltan Puskas -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin.
(1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura
insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valmet
Production" - S.R.L. din Hunedoara în Dosarul nr. 76/120/ F/2006 al Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal răspunde partea Maria Ştefan,
reprezentată prin avocatul Ion Stoichiţă, cu împuternicire avocaţială depusă la
dosar, lipsă fiind autorul excepţiei şi cealaltă parte, faţă de care procedura
de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, apărătorul părţii Maria Ştefan solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată, depunând
concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca fiind neîntemeiată, potrivit jurisprudenţei Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 martie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 76/120/F/2006, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18,
art. 80 alin. (î) lit. b) şi d), art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Valmet Production" - S.R.L. din Hunedoara - pârât într-o cerere introdusă
de lichidatorul Societăţii Comerciale „B.A. Production" - S.R.L., aflată
în faliment, de constatare a nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare
încheiate între autorul excepţiei şi debitor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că, în cazul acţiunilor
introduse de lichidator în baza art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006, este
îngrădit accesul liber la justiţie pentru debitor, deoarece acesta nu poate fi
reprezentat nici de administratorul special - având mandatul limitat, nici de
lichidator - fiind titularul acţiunii în anulare. Totodată, se încalcă şi
dreptul la un proces echitabil al terţului contractant, prin inexistenţa
egalităţii armelor, acesta fiind în imposibilitate să-şi formuleze apărarea în
contradictoriu cu debitorul.
Cu privire la dispoziţiile art.
80 alin. (1) lit. b) şi d) şi art. 83 alin. (2) din Legea insolvenţei, autorul
excepţiei susţine că acestea contravin art. 44 alin. (2) şi (8) din
Constituţie, deoarece sancţionează buna-credinţă a terţului dobanditor şi
înfrâng principiul securităţii circuitului civil. Totodată, instituie şi o
inegalitate între proprietarul ce a dobândit un bun în mod licit şi care se
înscrie la masa credală cu suma preţului plătit şi creditorii cu drept de gaj
general asupra patrimoniului debitorului.
Referitor la dispoziţiile art. 8 alin. (7) din aceeaşi
lege, autorul excepţiei susţine că acestea instituie o inegalitate între cei ce
invocă excepţii de neconstituţionalitate în dreptul comun şi cei ce invocă
astfel de excepţii în procedura insolvenţei, deoarece aceştia din urmă nu
beneficiază de suspendarea cauzei.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi-a exprimat opinia în
sensul că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, aşa cum a statuat
şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
dispoziţiile criticate sunt constituţionale, scopul reglementării fiind acela
de a institui criterii corecte de operare şi tratament faţă de debitorul
insolvent. Astfel, potrivit art. 5 din lege, debitorul, în situaţiile descrise,
va fi citat în calitate de pârât, prin administratorul special. Cu privire la
dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi ale art. 83 alin. (2), arată că
acestea constituie o aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind
acţiunea pauliană, fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
criticate nu instituie privilegii sau discriminări, nu contravin sub niciun
aspect dreptului părţilor la un proces echitabil, fiind în deplină concordanţă
şi cu prevederile art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie, potrivit
cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi
d) şi art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006.
Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 8 alin. (7): „Prin
derogare de la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, judecătorul-sindic va putea
să nu dispună suspendarea cauzei, în situaţia în care dispoziţiile a căror
neconstituţionalitate se invocă au făcut obiectul cel puţin al unei decizii
pronunţate de Curtea Constituţională.";
- Art. 18: „(1) Dupa
deschiderea procedurii, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor
debitorului, persoană juridică, va desemna, pe cheltuiala acestora, un
reprezentant, persoană fizică sau juridică, administrator special, care să
reprezinte interesele societăţii şi ale acestora şi să participe la procedură,
pe seama debitorului. După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este
reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi
activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a
reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.
(2) Administratorul special are următoarele
atribuţii:
a) exprimă intenţia debitorului de a propune un
plan, potrivit art. 28 alin. (1) lit. h),
coroborat cu art. 33 alin. (2);
b) participă, în calitate de reprezentant al
debitorului, la judecarea acţiunilor prevăzute la art. 79 şi 80;
c) formulează contestaţii în cadrul procedurii
reglementate de prezenta lege;
d) propune un plan de reorganizare;
e) administrează activitatea debitorului, sub
supravegherea administratorului judiciar, după confirmarea planului;
f) după intrarea în faliment, participă la
inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi
participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea
raportului;
g) primeşte notificarea închiderii
procedurii.";
- Art. 80 alin. (1) lit. b) şi d): „Administratorul
judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic
acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi
patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor
transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin
următoarele acte:
........................................................................................................................................................................ .........................................................
b) operaţiuni comerciale în care prestaţia
debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori
deschiderii procedurii;
........................................................................................................................................................................ .........................................................
d) acte de transfer
de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau
în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii
procedurii, dacă suma pe care creditorul ar putea să o obţină în caz de
faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de
transfer;";
- Art. 83 alin. (2): „Terţul
dobanditor, care a restituit averii debitorului bunul sau valoarea bunului ce-i
fusese transferat de către debitor, va avea împotriva averii o creanţă de
aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul cu bună-credinţă şi fără intenţia de
a-i împiedica, întârzia ori înşela pe creditorii debitorului. In caz contrar, terţul
dobanditor pierde creanţa sau bunul rezultat din repunerea în situaţia
anterioară, în favoarea averii debitorului. Reaua-credinţă a terţului
dobanditor trebuie dovedită."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale
art. 44 alin. (2) referitoare la garantarea şi ocrotirea în mod egal a
proprietăţii private şi alin. (8) referitoare la prezumţia dobândirii licite a
averii, precum şi pe cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil,
ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi Convenţie şi ale art. 6 din
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului referitoare la principiul
egalităţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 80 şi
art. 83 din Legea nr. 85/2006, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 748/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, statuând că acestea constituie o
aplicare a prevederilor art. 975 din Codul civil privind acţiunea pauliană,
prin care se stabileşte dreptul creditorilor de a ataca actele frauduloase
încheiate de debitori în dauna lor. Spre deosebire de titularii acţiunii
pauliene, şi anume creditorii, titularii acţiunii în anularea actelor frauduloase
încheiate de debitor în dauna creditorilor săi pot fi administratorul sau
lichidatorul desemnat în cauză. Totodată, Curtea a reţinut că dispoziţiile
legale criticate sancţionează tocmai reaua-credinţă în exercitarea de către
debitori a drepturilor lor, prin acte juridice încheiate în dauna creditorilor. Dacă scopul părţilor contractante
sau cel puţin al debitorului la încheierea actului juridic respectiv l-a
constituit fraudarea creditorilor, atunci actul are o cauză ilicită, iar,
potrivit art. 966 din Codul civil, acesta nu poate avea niciun efect.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii
îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 raportată la prevederile
art. 16 din Constituţie, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece
aceste dispoziţii instituie, cu îndeplinirea anumitor condiţii, o excepţie de
la regula cuprinsă în art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, excepţie ce
corespunde scopului şi caracterului special al procedurii insolvenţei,
asigurând celeritatea necesară acestei proceduri. Suspendarea cauzei ca urmare
a ridicării unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate fi considerată un
„beneficiu", aşa cum susţine autorul excepţiei, decât dacă se urmăreşte
tergiversarea cauzei. Totodată, observăm că soluţionarea cauzei în care s-a ridicat
această excepţie de neconstituţionalitate a fost suspendată de instanţa de
judecată care a sesizat Curtea Constituţională.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 18 din lege, Curtea reţine că nici aceasta nu poate fi primită
astfel cum a fost formulată, întrucât autorul excepţiei are calitatea de pârât
- terţ contractant, iar el susţine că dispoziţiile criticate încalcă accesul
liber la justiţie al debitorului, nejustificând astfel niciun interes personal
în invocarea unei asemenea excepţii de neconstituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 8 alin. (7), art. 18, art. 80 alin. (1) lit. b) şi d) şi
art. 83 alin. (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Valmet Production" - S.R.L. din
Hunedoara în Dosarul nr. 76/120/F/2006 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean