DECIZIE Nr.
652 din 11 mai 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 204 alin. 2 si ale art. 212 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 402 din 17 iunie 2010
Tudorel Toader - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Drăguşin Ardelean în
Dosarul nr. 962/62/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, în temeiul
jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 14 octombrie 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 962/62/2008, Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art.
212 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Ioan Drăguşin
Ardelean.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că, prin impunerea unui termen de decădere privind
formularea cererii de recuzare a expertului în procesul civil, se îngrădeşte
accesul liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie. Textul
constituţional prevede expres că accesul la justiţie nu poate fi îngrădit, iar
impunerea unui termen de natura celui prevăzut de art. 204 alin. 2 din Codul de
procedură civilă înfrânge dispoziţia constituţională. Textul de lege criticat
limitează dreptul de a solicita judecătorului cauzei îndepărtarea expertului
numit pentru efectuarea unei expertize tehnice în dosar.
Tribunalul Braşov - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia
este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin
prevederilor constituţionale invocate de autor.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură
civilă, texte de lege care au următorul conţinut:
-Art. 204 alin. 2: „Recuzarea trebuie să fie cerută
în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei există la această
dată; în celelalte cazuri termenul va curge de la data când s-a ivit motivul de
recuzare.";
- Art. 212: „Dacă instanţa nu este lămurită prin
expertiza făcută, poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.
Expertiza contrarie va trebui cerută motivat la
primul termen după depunerea lucrării."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 şi art. 24, precum şi în art.
6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că dispoziţiile art. 204 din Codul de procedură civilă prevăd posibilitatea
recuzării experţilor numiţi pentru lămurirea acelor împrejurări de fapt cu
privire la care instanţa consideră necesară cunoaşterea părerii unor
specialişti. In ceea ce priveşte motivele de recuzare, experţii sunt asimilaţi
judecătorilor, însă procedura de soluţionare a cererilor diferă. O deosebire
constă în aceea că expertul trebuie să fie recuzat în termenul prevăzut de art.
204 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Din coroborarea acestor dispoziţii
cu cele ale art. 305 din cod, întrucât expertiza nu poate fi dispusă decât cu
ocazia judecăţii în primă instanţă şi apel, rezultă că expertul poate fi
recuzat numai în aceste etape procesuale. Chiar dacă, în condiţiile art. 312
alin. 4 din acelaşi cod, după admiterea recursului, tribunalele şi curţile de
apel vor judeca pricina în fond, această împrejurare nu este de natură a
schimba datele cu privire la posibilitatea formulării cererii de recuzare a
expertului care a efectuat expertiza, întrucât judecarea în fond este
ulterioară judecării recursului.
In aceste condiţii, este evident că dispoziţiile art.
204 alin. 2 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, care limitează sub un
anumit aspect posibilităţile de administrare a probelor noi în recurs şi,
implicit, posibilitatea formulării cererii de recuzare a expertului care a
efectuat expertiza, nu pot fi considerate neconstituţionale în sensul
încălcării dreptului la un proces echitabil. Soluţia legislativă este raţională
şi necesară în organizarea sistemului căilor de atac atât pentru asigurarea cerinţelor
de celeritate (prevăzute, de altfel, şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin
noţiunea „termen rezonabil"), cât şi pentru stimularea părţilor din
proces pentru a fi diligente în formularea cererilor de recuzare a experţilor
în faza judecăţii în fond sau în cea a apelului, atunci când se iveşte motivul
de recuzare.
In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 212 din Codul de
procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai fost supuse controlului
instanţei de contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din
Legea fundamentală. In acest sens este Decizia nr. 1.270 din 25 noiembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 23 decembrie
2008, prin care Curtea a respins, pentru considerentele acolo reţinute,
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 212 din Codul de
procedură civilă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin decizia
menţionată mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 204 alin. 2 şi ale art. 212 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Ioan Drăguşin Ardelean în Dosarul nr. 962/62/2008 al
Tribunalului Braşov - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 mai 2010.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. TUDOREL TOADER
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu