DECIZIE   Nr. 564 din 14 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în Romania

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 368 din 1 iunie 2009

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Carmen Cătălina Gliga          - procuror

Valentina Bărbăţeanu            - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Marwan Ahmed Hussen în Dosarul nr. 4.581/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati Bassam, interpret autorizat de limba arabă.

Magistratul-asistent învederează Curţii că partea Oficiul Român pentru Imigrări a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca nefondată.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.581/4/2008, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marwan Ahmed Hussen într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de acesta împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări de respingere a cererii de acordare de către statul român a unei forme de protecţie.

In motivarea excepţiei autorul acesteia susţine că textul de lege instituie o restrângere gravă şi nejustificată a dreptului la apărare, întrucât acesta nu poate fi condiţionat de exercitarea personală a drepturilor procedurale. Arată că textul impune prezenţa în sala de judecată a solicitantului, astfel că, atunci când acesta lipseşte, din motive obiective, „dreptul la apărare nu mai poate fi exercitat, ceea ce echivalează cu inexistenţa dreptului". In susţinerea aceleiaşi idei, precizează că, în afară de solicitanţii de azil, orice altă persoană, fizică sau juridică, ce este parte într-un proces poate fi reprezentată, iar apărătorul sau mandatarul părţii poate exercita actele procedurale pentru aceasta. De aceea, susţine că prevederea de lege criticată este vădit discriminatorie, aplicându-se exclusiv pe considerente de cetăţenie şi naţionalitate.

Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, pronunţându-se doar asupra admisibilităţii sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul cuprins:

-Art. 59: „Exercitarea drepturilor procedurale se face numai personal sau prin asistenţa unui apărător."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: ale art. 18 alin. (2) care reglementează acordarea şi retragerea dreptului de azil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) şi (2) şi la cele ale art. 20 alin. (2), autorul excepţiei invocă şi prevederile art. 16 alin. (1) şi (2), referitoare la dreptul de a sta în justiţie, din Convenţia privind Statutul refugiaţilor - Geneva, 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că a mai exercitat controlul de constituţionalitate a dispoziţiilor ce formează obiect al excepţiei în prezenta cauză, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din Convenţia de la Geneva privind Statutul refugiaţilor şi luând în considerare critici similare formulate în motivarea acelor excepţii. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 282 din 22 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 19 aprilie 2007, Decizia nr. 506 din 29 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, sau Decizia nr. 853 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 8 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006, pentru considerentele acolo reţinute.

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, soluţiile şi motivarea deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 59 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Marwan Ahmed Hussen în Dosarul nr. 4.581/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu