DECIZIE Nr.
520 din 20 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr.
102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 609 din 13 iulie 2006
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată
de Lu Xing în Dosarul nr. 911/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 9 martie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 911/302/2006, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
„art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul
refugiaţilor în România". Excepţia de neconstituţionalitate a fost
ridicată de Lu Xing într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea plângerii
formulate împotriva hotărârii Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere
a cererii de acordare a statutului de refugiat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul criticat din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, ale art. 3
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
şi ale art. 3 din Convenţia împotriva torturii şi a altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Arată că textul de lege
criticat oferă suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie
de care se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară, astfel că nu înfrânge dispoziţiile constituţionale şi
convenţionale la care îşi raportează critica autorul excepţiei.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Apreciază că invocarea
dispoziţiilor art. 48 din Constituţie nu este pertinentă, întrucât prevederile
art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au ca obiect de
reglementare acordarea protecţiei umanitare condiţionate. Arată că această
formă de protecţie se poate acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile
pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive
serioase să se creadă că, dacă va fi returnat în ţara de origine, riscă să
sufere o vătămare a drepturilor sale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa
Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.136 din 1 decembrie 2004. Din motivarea scrisă a
excepţiei, rezultă însă că obiectul acesteia îl reprezintă doar prevederile
art. 5 pct. 2 din ordonanţa menţionată, care au următorul
cuprins: „Protecţia umanitară condiţionată se poate
acorda străinului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1)
şi cu privire la care există motive serioase să se creadă că, dacă va fi
returnat în ţara de origine, riscă să sufere o vătămare a drepturilor sale,
constând în (...)
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000
privind statutul şi regimul refugiaţilor în România au mai format, în repetate
rânduri, obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 406 din 16 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 511 din 13 iunie 2006, Curtea Constituţională a statuat că acestea nu contravin
prevederilor art. 22 din Constituţie şi nici celor ale art. 3 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare
la interzicerea torturii.
Soluţia pronunţată prin decizia menţionată, precum şi
considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în
cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să justifice
reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicată de Lu Xing în
Dosarul nr. 911/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 iunie
2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu