DECIZIE   Nr. 49 din 31 ianuarie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 52 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 153 din 28 februarie 2008

Ioan Vida                                          - preşedinte

Nicolae Cochinescu                         -judecător

Acsinte Gaspar                                -judecător

Petre Ninosu                                    -judecător

Ion Predescu                                    -judecător

Puskas Valentin Zoltan                    -judecător

Tudorel Toader                                -judecător

Augustin Zegrean                            -judecător

Iuliana Nedelcu                                - procuror

Mihaela Senia Costinescu               - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miradioana" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 189/212/2005 al Judecătoriei Constanţa.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 7 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 189/212/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miradioana" - S.R.L. din Constanţa.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile Codului de procedură penală, care prevăd modul de soluţionare a cererii de recuzare, încalcă principiile constituţionale invocate, întrucât instanţa învestită cu judecarea cererii ascultă numai judecătorul recuzat, iar nu şi părţile care au formulat cererea de recuzare.

Judecătoria Constanţa arată că, în mod eronat, în notele scrise depuse la dosarul de fond, autorul excepţiei a formulat critica cu privire la dispoziţiile art. 48 din Codul de procedură penală, în realitate procedura de soluţionare a cererii de recuzare fiind prevăzută de art. 52 din Codul de procedură penală. Exprimându-şi opinia cu privire la constituţionalitatea acestor din urmă dispoziţii, instanţa apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că textul de lege criticat nu conţine prevederi de natură a contraveni principiului egalităţii în drepturi, întrucât nu sunt incidente în cauză nici unul dintre criteriile de discriminare stabilite în art. 4 din Constituţie. Pe de altă parte, dispoziţiile Codului de procedură penală dau posibilitatea persoanei interesate să ceară recuzarea judecătorului asupra căruia planează suspiciunea de imparţialitate, astfel încât ele constituie o garanţie a desfăşurării unui proces echitabil. De asemenea, nu poate fi reţinută nici critica referitoare la încălcarea dreptului la apărare, părţile putând fi asistate de apărător pe tot parcursul derulării procedurii de soluţionare a cererii de recuzare.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, deşi autorul excepţiei indică prevederile art. 48 din Codul de procedură penală, din analiza motivelor invocate în susţinerea criticii şi din încheierea de sesizare, obiectul acesteia îl reprezintă dispoziţiile art. 52 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: „Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţă secretă, fără participarea celui ce declară că se abţine sau care este recuzat.

Examinarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanţă, iar dacă se găseşte necesar, şi părţile, precum şi persoana care se abţine sau a cărei recuzare se cere.

Când abţinerea sau recuzarea priveşte cazul prevăzut în art. 46 şi 49 alin. 1, instanţa, admiţând recuzarea, stabileşte care dintre persoanele arătate în menţionatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.

In caz de admitere a abţinerii sau a recuzării, se va stabili în ce măsură actele îndeplinite ori măsurile dispuse se menţin.

Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţă trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte întemeiată abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea.

In cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuză întreaga instanţă, instanţa ierarhic superioară competentă să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege.

Incheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse nici unei căi de atac.

Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judecă în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor."

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi art. 24 referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 241 din 27 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 562 din 24 iunie 2004, constatând netemeinicia criticilor formulate.

Cu acel prilej, Curtea a reţinut că reglementarea procedurii de soluţionare a cererilor de recuzare reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerităţii acestei proceduri. Astfel, potrivit art. 52 alin. 2 din Codul de procedură penală, examinarea cererii de recuzare se face „de îndată", iar părţile sunt ascultate numai „dacă se găseşte necesar", în vederea împiedicării tergiversării soluţionării cererii de recuzare şi, implicit, a cauzei în care aceasta a fost formulată. Incheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată cu recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, a cărui judecare se face „cu participarea părţilor". Atât termenul de declarare a recursului, cât şi cel de judecare a acestuia sunt astfel reglementate încât să respecte cerinţa celerităţii procedurii în ansamblu.

Ca urmare, nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei, întrucât dispoziţiile legale privitoare la procedura de soluţionare a cererii de recuzare nu aduc atingere dreptului la apărare al părţilor, ci, dimpotrivă, dau expresie preocupării legiuitorului de a asigura soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerinţelor unui proces echitabil.

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Miradioana" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 189/212/2005 al Judecătoriei Constanţa.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Senia Costinescu