DECIZIE Nr.
460 din 2 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. I pct. 4 alin. (2) teza întai partea
finala din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a
Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea si completarea unor acte normative
din domeniul proprietatii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 448 din 30 iunie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 alin. (2) teza întâi partea
finală din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din
domeniul proprietăţii, excepţie ridicată de primarul comunei Aninoasa în
Dosarul nr. 2.998/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.998/120/2008, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 4 alin. (2) teza întâi partea
finală din Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
din domeniul proprietăţii.
Excepţia a fost ridicată de primarul comunei Aninoasa în
cadrul unui proces prin care Instituţia Prefectului Judeţului Dâmboviţa a
solicitat anularea Dispoziţiei nr. 755/2008 emisă de primarul acestei comune,
privind acordarea sporului de dificultate prevăzut de textul de lege criticat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prin dispoziţiile de lege
criticate se încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece limitează
acordarea sporului de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare la o
perioadă de 2 ani pentru salariaţii instituţiilor publice implicaţi în mod
direct în aplicarea Legii nr. 10/2001 şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 83/1999.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază ca
neconstituţionale prevederile de lege criticate, deoarece „acest text de lege
este în vădită contradicţie cu natura juridică a sporului respectiv".
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Stabilirea acestor
sporuri şi durata acordării lor este opţiunea legiuitorului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. I pct. 4 alin. (2) teza întâi partea finală din
Legea nr. 263/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
209/2005 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
proprietăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din
3 iulie 2006, completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 136/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.040 din 28
decembrie 2006, prevederi care au următoarea redactare: „Salariaţii instituţiilor
publice implicaţi în mod direct în aplicarea Legii nr. 10/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, şi a Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au
aparţinut comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din
România, republicată, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la
50% din salariul de încadrare, pe o perioadă de 2 ani.[...]."
Potrivit dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 136/2006 pentru completarea Legii nr. 263/2006, „Sporul de
dificultate prevăzut la art. I se asigură din bugetele administraţiei publice
centrale sau locale la nivelul cărora sunt numite ori alese persoanele
respective şi se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la
data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă".
In susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor de
lege criticate autorul excepţiei invocă încălcarea art. 41 alin. (2) din
Constituţie, care consacră dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială,
inclusiv pentru situaţia prestării unor munci în condiţii deosebite sau
speciale, stabilite prin lege.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că protecţia socială a muncii reprezintă un domeniu complex. Textul
constituţional invocat în motivarea excepţiei nu este încălcat, deoarece sporul
reglementat prin dispoziţiile de lege criticate nu reprezintă un drept
fundamental, ci constituie, potrivit intenţiei legiuitorului, un spor salarial
cu caracter stimulatoriu pentru exercitarea anumitor activităţi pe o perioadă
determinată. Modalităţile şi condiţiile acordării unor sporuri salariale sunt
de competenta exclusivă a legiuitorului.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. I pct. 4 alin. (2) teza întâi partea finală din Legea nr.
263/2006 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005
pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul
proprietăţii, excepţie ridicată de primarul comunei Aninoasa în Dosarul nr.
2.998/120/2008 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu