DECIZIE   Nr. 427 din 21 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 1168 din  9 decembrie 2004

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Iuliana Nedelcu         - procuror
    Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Harsan in Dosarul nr. 445/2004/P al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei ca neintemeiata, deoarece dreptul la aparare consacrat de art. 24 din Constitutie, precum si de dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se refera la dreptul oricarei persoane de a se apara singura sau de a fi asistata de un aparator. Prezenta aparatorului ales este suficienta pentru a asigura dreptul la aparare, deoarece reprezentarea nu este considerata de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului de natura a aduce atingere acestui drept fundamental.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 16 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 445/2004/P, Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala.
    Exceptia a fost ridicata de inculpatii Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Harsan in dosarul cu numarul de mai sus, avand drept obiect solutionarea unui recurs formulat impotriva incheierii de sedinta din 12 mai 2004, pronuntata de Tribunalul Mures.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca, desi potrivit alin. 2 al aceluiasi articol 385^11 din Codul de procedura penala "judecarea recursului nu poate avea loc decat in prezenta inculpatului, cand acesta se afla in stare de detinere", in textul legal criticat s-a inserat posibilitatea judecarii recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive in lipsa inculpatului arestat. Or, aceste dispozitii sunt de natura a incalca dreptul la aparare. De altfel, privitor la norma atacata se poate observa ca exista neconcordanta intre dreptul intern si cel international, intrucat, potrivit art. 6 pct. 3 lit. b) si c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, inculpatul are dreptul nu numai de a fi asistat de un aparator ales sau numit din oficiu, ci si dreptul de a se apara singur si de a dispune de timpul si inlesnirile necesare pregatirii apararii.
    De asemenea, restrangerea dreptului inculpatului aflat in stare de detinere de a se apara singur nu se regaseste printre situatiile expres si limitativ enumerate in art. 53 din Legea fundamentala.
    Curtea de Apel Targu Mures - Sectia penala opineaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul legal criticat reprezinta o garantie certa a respectarii principiului judecarii cu celeritate a cauzelor cu inculpati arestati. In aceste hotarari se verifica aspecte ce tin numai de starea de libertate a inculpatului, iar prezenta acestuia nu este obligatorie, intrucat temeiurile care determina mentinerea, prelungirea sau revocarea masurii arestarii preventive rezulta din probele existente la dosar.
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul Romaniei apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, cu urmatoarea motivare:
    Prevederile art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala nu incalca dispozitiile constitutionale referitoare la garantarea dreptului la aparare prevazute in art. 24, intrucat dreptul la aparare cuprinde totalitatea drepturilor si regulilor procedurale care ofera persoanei posibilitatea de a-si dovedi nevinovatia si de a fi asistata de un avocat. Prin urmare, dispozitiile legale criticate, care deroga de la obligativitatea prezentei inculpatului in situatia particulara a judecarii recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive, nu aduc atingere dreptului la aparare, deoarece nu afecteaza modul in care partea isi poate exercita mijloacele procesuale puse la dispozitie.
    De asemenea, apreciaza ca prevederile legale criticate nu incalca dispozitiile constitutionale ale art. 53 si nici pe cele ale art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Avocatul Poporului considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece textul legal criticat nu contine dispozitii de natura a impiedica partile interesate sa beneficieze de toate garantiile procesual-penale cuprinse in lege pentru apararea drepturilor si intereselor lor legitime. Totodata, dispozitiile referitoare la judecarea recursului formulat impotriva incheierilor instantei privind masurile preventive, si nu impotriva hotararilor prin care se solutioneaza fondul cauzei, sunt justificate de necesitatea de a evita o prelungire abuziva a procesului.
    Dispozitiile art. 53 din Constitutie nu au incidenta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Dispozitiile alin. 2 nu sunt aplicabile in judecarea recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive."
    Autorii exceptiei de neconstitutionalitate sustin ca prin dispozitiile legale criticate sunt incalcate dispozitiile constitutionale ale art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, ale art. 24 referitoare la dreptul la aparare si ale art. 53 referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, precum si ale art. 6 pct. 3 lit. b) si c) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in privinta masurilor preventive, Codul de procedura penala contine doua categorii de dispozitii referitoare la participarea inculpatului la judecarea recursului impotriva incheierilor care stabilesc luarea acestor masuri.
    Astfel, in cazurile prevazute de dispozitiile art. 140^3 referitoare la calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul urmaririi penale privind arestarea preventiva, art. 149^1 referitoare la arestarea inculpatului in cursul urmaririi penale, art. 159 referitoare la procedura prelungirii arestarii dispuse in cursul urmaririi penale, art. 160^9 alin. 6 referitoare la recursul impotriva incheierilor privind liberarea provizorie si art. 160^10 alin. 5 referitoare la revocarea liberarii, Codul de procedura penala prevede ca la judecarea recursului impotriva incheierilor prin care s-a dispus cu privire la aceste masuri preventive este adus si inculpatul.
    Asadar, intrucat dispozitia legala atacata nu se aplica si in cazurile mentionate, critica formulata de autorul exceptiei este, referitor la aceste cazuri, neintemeiata.
    In alte situatii, si anume in cazul art. 141 care reglementeaza calea de atac impotriva incheierii pronuntate de instanta in cursul judecatii privind masurile preventive, in cazul prevazut de art. 160^a alin. 2 si art. 160^b alin. 4 care reglementeaza arestarea inculpatului in cursul judecatii si, respectiv, verificari privind arestarea inculpatului in cursul judecatii, precum si in cazul prevazut de art. 300^1, privind mentinerea arestarii inculpatului la primirea dosarului de catre instanta de judecata, Codul de procedura penala nu prevede obligativitatea prezentei inculpatului la judecarea recursului impotriva incheierilor pronuntate in aceste cazuri sub aspectul masurilor preventive.
    Art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala, care formeaza obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, intra in cea de-a doua categorie de cazuri si, potrivit acestuia, judecarea recursului poate avea loc si in lipsa inculpatului.
    Sustinerile autorilor exceptiei, in sensul ca textul de lege criticat contravine prevederilor constitutionale privind dreptul la aparare, nu poate fi primita, dat fiind ca nici in cazurile in care se aplica acest text de lege inculpatul nu este privat de acest drept.
    Astfel, dispozitiile art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala nu impiedica persoana acuzata sa se apere singura, sa recurga la asistenta unui avocat ales (asa cum s-a procedat in speta), respectiv sa beneficieze in anumite conditii de asistenta judiciara gratuita. Dreptul inculpatului aflat in stare de detinere de a fi prezent la judecata recursului impotriva incheierilor privind masurile preventive nu este un drept garantat sau ocrotit de Legea fundamentala ori de dispozitiile internationale invocate, deoarece inexistenta lui nu este de natura a afecta in vreun fel dreptul la aparare al acestuia. Derogarea de la instituirea obligativitatii prezentei inculpatului in fata instantei de judecata se constituie in norme de procedura de natura sa il protejeze pe inculpat prin asigurarea celeritatii judecatii, dispozitiile legale criticate fiind astfel conforme si cu art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit caruia "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege."
    Curtea constata ca art. 53 din Constitutie invocat, de asemenea, ca fiind incalcat nu are incidenta in cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 385^11 alin. 3 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Orlandino Riccardi si Viorel Magdun Harsan in Dosarul nr. 445/2004/P al Curtii de Apel Targu Mures - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Afrodita Laura Tutunaru