DECIZIE Nr.
383 din 17 aprilie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) si alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 307 din 9 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România",
excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr. 6.457/302/2006 al
Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Dalati
Bassam, interpret autorizat de limba arabă, desemnat în vederea asigurării
traducerii pe parcursul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate.
Magistratul-asistent învederează Curţii că partea
Oficiul Naţional pentru Refugiaţi a transmis note scrise prin care solicită
respingerea excepţiei ca neîntemeiată.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta precizează că
Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată, dar reglementarea criticată
a fost preluată de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România. Pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 19 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.457/302/2006, Judecătoria Sectorului 5
Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a prevederilor „art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România",
excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik într-o cauză
civilă având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva hotărârii
Oficiului Naţional pentru Refugiaţi de respingere a cererii de acordare a
statutului de refugiat sau a protecţiei umanitare condiţionate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului
nr. 102/2000 încalcă prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art.
3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale. Se arată, în esenţă, că textul de lege criticat este lipsit de
precizie şi claritate, motiv pentru care permite limitarea arbitrară a
condiţiilor de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai la situaţiile
în care riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ar
surveni dintr-o temere bine întemeiată de persecuţie pentru unul dintre cele 5
motive ale definiţiei Convenţiei de la Geneva: rasa, religia, naţionalitatea,
opiniile politice şi apartenenţa la un anumit grup social.
Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului precizează
că Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogată prin Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, iar soluţia legislativă conţinută în textul criticat
a fost preluată, de principiu, de art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
legea amintită, acest ultim text de lege fiind în deplină concordanţă cu
prevederile constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare,
prevederile art. 5 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind
statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004.
La data sesizării Curţii Constituţionale, aceste
prevederi erau abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 152 alin. (2) din Legea
nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 428
din 18 mai 2006, intrată în vigoare la 16 august 2006.
Textul de lege criticat din Ordonanţa Guvernului nr.
102/2000 a fost preluat, în esenţă, de arti. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2
din Legea nr. 122/2006, care instituie o formă de protecţie a străinilor şi
apatrizilor, denumită protecţie subsidiară.
Prin urmare, Curtea va lua în discuţie, ca obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2)
pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au următorul
conţinut:
- Art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 - „Protecţia
subsidiară:
(1) Protecţia subsidiară se poate acorda
cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea
statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se
creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care
îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul
prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte
protecţia acelei ţări.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se
înţelege: [... ]
2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori
degradante."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din
Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea
torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante. De asemenea,
autorul susţine şi contrarietatea cu prevederile art. 3 din Convenţia împotriva
torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante,
care interzic statelor să expulzeze, să reîntoarcă, sau să extrădeze o persoană
către un alt stat dacă există motive serioase de a crede că acolo ea riscă să
fie supusă la tortură, arătând şi modul în care autorităţile competente vor
stabili existenţa unor asemenea motive.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că a mai exercitat, în numeroase rânduri, controlul de
constituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din
Legea nr. 122/2006, prin prisma aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca
şi cele formulate în prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi texte
constituţionale şi convenţionale. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care
cea mai recentă este Decizia nr. 116 din 15 februarie 2007, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 16 martie 2007, Curtea a respins excepţia ca
neîntemeiată, pentru considerentele acolo reţinute.
Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în această materie.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006
privind azilul în România, excepţie ridicată de Sabah Haj Chafik în Dosarul nr.
6.457/302/2006 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu