Decizia Nr.250 din 17.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana NedelcuPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91¹ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu şi Ionuţ Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.855D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 2.930D/2010 şi nr. 2.974D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91¹ alin.1 şi, respectiv, art. 91¹ şi art. 91⁵ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ovidiu Petre Ioiescu şi Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia penală şi de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.În Dosarul nr. 2.974D/2010, autorul excepţiei Radu-Cicerone Coiculescu a depus o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată, în vederea pregătirii apărării. Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate.Curtea, având în vedere cererea formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune respingerea acesteia, deoarece de la data sesizării sale prin încheierea din 3 mai 2010 şi până în prezent s-a scurs un interval de timp suficient pentru ca autorul excepţiei să-şi poată pregăti apărarea.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.930D/2010 şi nr. 2.974D/2010 la Dosarul nr. 2.855D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 10 iunie 2010 şi 3 mai 2010, pronunţate în dosarele nr. 8869./99/2009, nr. 5.262/221/2006 şi nr. 2.976/95/2009, Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi Tribunalul Harghita - Secţia penală au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 91¹, art. 91¹ alin. 1 şi, respectiv, art. 91¹ şi art. 91⁵ din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu, Ionuţ Luca, Ovidiu Petre Ioiescu, Cosmin Nicolae Muntean şi Radu-Cicerone Coiculescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6, 8 şi 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi la Libertatea de exprimare, în măsura în care sunt interpretate ca fiind incidente şi înainte de începerea urmăririi penale împotriva unei persoane. În acest sens se face trimitere scindată la mai multe decizii pronunţate de Curtea Constituţională în materie.Aşa fiind, textele criticate, în pofida normelor constituţionale arătate mai sus, permit ca mijloacele de probă obţinute anterior declanşării urmăririi penale să fie confirmate de către procuror ori instanţă.Tribunalul Iaşi - Secţia penală, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi Tribunalul Harghita - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 91¹ şi art. 91⁵ din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală - Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare şi Înregistrările de imagini. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, art. 26 referitoare la Viaţa intimă, familială şi privată, art. 28 referitoare la Secretul corespondenţei, art. 30 referitoare la Libertatea de exprimare, art. 53 referitoare la Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederile art. 6, 8 şi 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, la Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie şi la Libertatea de exprimare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 1.556 din 17 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.887 din 18 decembrie 2009, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91¹, art. 91² alin. 2 şi art. 91⁵ din Codul de procedură penală, statuând că interceptările şi înregistrările audio sau video prevăd suficiente garanţii, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizaţiei, a condiţiilor şi a modalităţilor de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii, a consemnării şi certificării autenticităţii convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora, a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării, iar eventuala nerespectare a acestor reglementări nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare, ceea ce însă excedează competenţei Curţii Constituţionale, întrucât, potrivit alin. (3) al art. 2 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [... ]“.De asemenea, Curtea a mai statuat că „nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 28 şi 53, deoarece înseşi textele invocate oferă legiuitorului libertatea unei astfel de reglementări, secretul corespondenţei nefiind un drept absolut, ci susceptibil de anumite restrângeri, justificate la rândul lor de necesitatea instrucţiei penale. Astfel, societăţile democratice sunt ameninţate de un fenomen infracţional din ce în ce mai complex, motiv pentru care statele trebuie să fie capabile de a combate în mod eficace asemenea ameninţări şi de a supraveghea elementele subversive ce acţionează pe teritoriul lor. Aşa fiind, asemenea dispoziţii legislative devin necesare într-o societate democratică, în vederea asigurării securităţii naţionale, apărării ordinii publice ori prevenirii săvârşirii de infracţiuni“.Totodată, Curtea a arătat că anumite aspecte invocate într-o cauză ori alta referitoare la modul de aplicare a dispoziţiilor legale criticate nu constituie o problemă de constituţionalitate, sens în care a reţinut că „nu se poate admite însă ideea înfrângerii prezumţiei de constituţionalitate ca urmare a aplicării unor dispoziţii legale în contradicţie cu legea ori cu principiile fundamentale“.În plus, însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a validat prevederile legale contestate prin Hotărârea din 26 aprilie 2007 în Cauza Dumitru Popescu împotriva României. Astfel, după ce a reţinut existenţa unei încălcări a art.8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, motivat de împrejurarea că la data comiterii faptelor legislaţia în materie era alta, a afirmat că în noul cadru legislativ (prin modificările aduse de Legea nr. 281/2003 şi Legea nr. 356/2006) există numeroase garanţii în materie de interceptare şi de transcriere a comunicaţiilor, de arhivare a datelor pertinente şi de distrugere a celor nepertinente. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate oferă protecţie împotriva amestecului arbitrar în exercitarea dreptului la viaţă privată al persoanei, legea folosind termeni cu un înţeles univoc.Distinct de acestea, Curtea a mai arătat că aspectele legate de modul de interpretare şi aplicare a unor prevederi legale excedează competenţei sale, instanţele de judecată de drept comun fiind singurele în drept să hotărască asupra incidenţei textelor contestate într-un anumit moment procesual.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 91¹ şi art. 91⁵ din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasilică Dascălu-Barbir, Virgil Carp, Claudia Carp, Marian Popa, Paul Etcu şi Ionuţ Luca în Dosarul nr. 8869./99/2009 al Tribunalului Iaşi - Secţia penală, de Ovidiu Petre Ioiescu şi Cosmin Nicolae Muntean în Dosarul nr. 5.262/221/2006 al Curţii de Apel Alba Iulia - Secţia penală şi de Radu-Cicerone Coiculescu în Dosarul nr. 2.976/95/2009 al Tribunalului Harghita - Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru