DECIZIE   Nr. 243 din 23 noiembrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 128 din 14 martie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Maria Bratu            - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 266 alineatul ultim, devenit art. 261 alin. 3 (ca urmare a modificarilor si completarilor aduse prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998), raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Oprea in Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau - Sectia civila.
    La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei si a Federalcoop Buzau, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei, considerand ca prin textele de lege criticate nu se incalca principiul liberului acces la justitie, consfintit prin art. 21 din Constitutie, cum de altfel nici una dintre dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 nu aduce atingere acestui principiu fundamental. Se mai arata ca aceasta ordonanta a mai fost supusa criticilor de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala stabilind prin deciziile sale ca dispozitiile criticate sunt conforme prevederilor constitutionale. Se considera in final ca, neinvocandu-se elemente noi de natura sa justifice schimbarea jurisprudentei Curtii, exceptia este neintemeiata si de aceea se solicita respingerea acesteia.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 februarie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 140/2000, Tribunalul Buzau - Sectia civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Oprea.
    In motivarea exceptiei autorul acesteia arata ca, de vreme ce art. 92 din Codul de procedura civila prevede ca actul de procedura privind comunicarea unei hotarari judecatoresti prin afisare este recunoscut ca valabil, pe cale de consecinta dispozitiile privitoare la termene si la sanctiunea decaderii partilor din drepturile lor procesuale in caz de nerespectare a acestora sunt pe deplin valabile. Or, sustine autorul exceptiei, in aceste conditii accesul la justitie "este ingradit de o dispozitie legala ce consacra o procedura dubioasa, indoielnica, de comunicare a hotararilor judecatoresti supuse unui termen de declansare a controlului judiciar".
    Tribunalul Buzau - Sectia civila, exprimandu-si opinia, arata ca articolele criticate nu contravin dispozitiilor art. 24 si ale art. 21 alin. (2) din Constitutie, exceptia ridicata fiind neintemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand, pe de o parte, ca reglementarea competentei instantelor si a procedurii de judecata se face, potrivit art. 125 alin. (3) din Constitutie, prin lege, iar pe de alta parte, ca aspectele invocate de autorul exceptiei "nu vizeaza o problema de neconstitutionalitate, ci una ce tine atat de obligatia cunoasterii legii, cat si de aplicarea acesteia". Guvernul observa ca alin. 3 al art. 266 din Codul de procedura civila, care face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, a fost abrogat prin Ordonanta Guvernului nr. 13/1998. Continutul acestui text a fost insa preluat in alin. 3 al art. 261 din acelasi cod, "fiind integrat in ansamblul dispozitiilor exprese prin care ordonanta mentionata asigura exercitarea drepturilor partilor in proces, prin comunicarea, in anumite termene, atat a solutiei pronuntate, cat si a motivelor hotararii".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, sustinerile autorului exceptiei, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Analizand exceptia ridicata, Curtea observa ca incheierea de sesizare indica drept obiect al exceptiei de neconstitutionalitate dispozitiile art. 266 alineatul ultim, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila.
    Cu privire la obiectul exceptiei ridicate Curtea constata ca prin Ordonanta Guvernului nr. 13 din 29 ianuarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 40 din 30 ianuarie 1998, alin. 3 al art. 266 a fost abrogat. Potrivit dispozitiilor aceleiasi ordonante continutul acestui articol a fost insa reprodus la art. 261 alin. 3 din Codul de procedura civila.
    Asa fiind, avand in vedere ca solutia legislativa de principiu din textul de lege modificat a fost preluata din textul anterior modificarii, Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra dispozitiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila, texte care au urmatoarea redactare:
    Art. 261 alin. 3
    "Hotararea se va comunica partilor, in copie, in cazul in care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a unei cai ordinare de atac. Comunicarea se va face in termen de 7 zile de la pronuntarea hotararii.";
    Art. 92 alineatul ultim
    "Dispozitiile prezentului articol se aplica si la comunicarea sau notificarea oricarui alt act de procedura."
    Textul constitutional considerat ca fiind incalcat prin dispozitiile legale criticate este art. 21, potrivit caruia: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin nici una dintre dispozitiile legale criticate nu se aduce atingere principiului fundamental al liberului acces la justitie, consacrat prin art. 21 din Constitutie, deoarece termenele prevazute pentru exercitarea cailor de atac nu constituie piedici in exercitarea dreptului oricarei persoane de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime. Dimpotriva, aceste reguli, care se incadreaza in categoria normelor de procedura, sunt stabilite tocmai in vederea exercitarii in conditiile legii a acestui drept.
    Din aceasta perspectiva Curtea observa ca dispozitiile legale criticate (care sunt norme procedurale) respecta si prevederile art. 125 alin. (3) din Constitutie, potrivit carora "Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege".
    De altfel constitutionalitatea prevederilor Ordonantei Guvernului nr. 13/1998 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila a mai fost controlata de Curtea Constitutionala. Astfel, prin Decizia nr. 177 din 16 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 640 din 29 decembrie 1999, s-a retinut ca "este nerelevanta invocarea, de catre autorul exceptiei, a dispozitiilor art. 21 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora nici o lege nu poate ingradi exercitarea accesului liber la justitie, deoarece reglementarile ordonantei examinate nu au nici o legatura cu acest drept constitutional". De asemenea, prin Decizia nr. 135 din 5 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, s-a subliniat ca aceste prevederi "nu ingradesc nici dreptul la exercitarea cailor de atac, oricare dintre partile in proces, nemultumita de solutia instantei de judecata, putand exercita caile legale de atac dupa comunicarea hotararii instantei, motivele apelului sau ale recursului putand fi redactate dupa motivarea acesteia".
    Prin urmare, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa schimbe aceasta jurisprudenta, Curtea constata ca atat considerentele acestor decizii, cat si solutiile pronuntate isi mentin valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 261 alin. 3, raportat la art. 92 alineatul ultim din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Petre Oprea in Dosarul nr. 140/2000 al Tribunalului Buzau - Sectia civila.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 noiembrie 2000.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Maria Bratu