DECIZIE Nr.
241 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 alin. 8 lit. b) teza a doua
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 279 din 26 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Benke Karoly - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate,
invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 13 octombrie
2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.307/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia
a II-a penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Tudor
Ghinea într-un litigiu având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva
ordonanţei de confirmare a neînceperii urmăririi penale.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia apreciază, în esenţă, că textul legal criticat limitează posibilitatea
judecătorului de a judeca aspecte privind legalitatea soluţiei date de
procuror, analiza acestuia fiind redusă numai la motivele de temeinicie. Se mai
arată că activitatea judecătorului este limitată doar la aspectele ce se pot
dispune prin prisma probelor administrate în cauza aflată pe rolul său, ceea ce
nu îi permite să analizeze şi alte probe, eventual administrate în cauze
disjunse nelegal. Mai mult, rezoluţiile de disjungere nu pot fi verificate din
punct de vedere al legalităţii lor.
Tribunalul Bucureşti
- Secţia a II-a penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. In susţinerea acestei opinii
sunt invocate considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii
Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
Decizia Curţii Constituţionale nr. 228 din 7 martie 2006.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în
acest sens considerentele care au stat la baza Deciziei Curţii Constituţionale
nr. 228 din 7 martie 2006. Mai mult, se arată că partea faţă de care s-a dispus
scoaterea de sub urmărire penală şi care contestă ordonanţa emisă de procuror
are posibilitatea să demonstreze atât caracterul incomplet al urmăririi penale,
cât şi aprecierea eronată a probelor pe care s-a întemeiat soluţia emisă de
procuror.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, aşa cum au fost modificate, dar cu păstrarea soluţiei
legislative iniţiale, prin Legea nr. 356/2006, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 677
din 7 august 2006. In realitate, Curtea observă că, astfel cum rezultă din
motivarea excepţiei, autorul acesteia critică numai teza a doua a art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de
procedură penală, text asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa şi care are
următorul cuprins:
„Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii:[...]
b) admite plângerea,
prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza
procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după
caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza
procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi
constatate şi prin care anume mijloace de probă;".
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei
este cel al art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces
echitabil.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
Textul legal criticat a mai fost supus controlului de
constituţionalitate, iar Curtea Constituţională, prin mai multe decizii, a constatat conformitatea
acestuia cu Constituţia. Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 228 din 7
martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 13 aprilie 2006, Curtea a
statuat că prin plângerea formulată împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor
procurorului de netrimitere în judecată nu se judecă însăşi cauza, ci doar
temeinicia şi legalitatea soluţiilor pronunţate de procuror, pe baza probelor
administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor probe scrise
înfăţişate instanţei de părţile în proces. Aşadar, prin încheierea pronunţată
în temeiul art. 2781 alin. 8 din Codul de procedură penală, instanţa nu dezleagă fondul
pricinii, ci apreciază numai cu privire la legalitatea actului atacat.
Cu acelaşi prilej Curtea a stabilit că nu poate fi
caracterizată ca o încălcare a dreptului la un proces echitabil nici reglementarea soluţiei pe care o pronunţă instanţa
în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b) din Codul de procedură penală, respectiv de
admitere a plângerii, cu desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi
trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii
urmăririi penale. Aceasta întrucât împotriva încheierii astfel pronunţate
persoana nemulţumită are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de
lege, având deplina libertate de a demonstra nelegalitatea acesteia, folosind
toate mijloacele procedurale ce caracterizează un proces echitabil.
Neexistând elemente noi de natură a determina
schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele stabilite prin decizia menţionată îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) teza a doua din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Tudor Ghinea în Dosarul nr. 3.307/3/2006 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a II-a penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly