DECIZIE Nr.
1581 din 19 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 859 din 10 decembrie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Sergiu Niţă şi Elena-Emilia
Niţă în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
La apelul nominal răspund autorii excepţiei, lipsă
fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorii excepţiei solicită admiterea acesteia pentru
motivele expuse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă, având
în vedere faptul că prevederile de lege criticate au fost abrogate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din data de 7 octombrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 15.982/300/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia
a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945- 22 decembrie 1989. Excepţia a fost ridicată de Sergiu Niţă şi
Elena-Emilia Niţă într-o cauză având ca obiect o acţiune în revendicare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, faptul că prevederile criticate
nu îndeplinesc condiţiile de accesibilitate şi previzibilitate consacrate în
jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (cauzele Rotam contra
României, 2000 şi Sunday Times contra Regatului Unit, 1979).
Totodată, susţin că statul avea obligaţia de a menţine un just echilibru între
interesele celor două categorii de proprietari, respectiv foştii proprietari şi
cumpărătorii de bună-credinţă ai imobilelor, fără a discrimina vreuna dintre
cele două categorii.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In acest sens, arată că prevederile art. 2 alin. (2) nu au ca efect
constituirea sau reconstituirea unui nou drept de proprietate, prin actul
administrativ ce se emite având loc doar o recunoaştere a dreptului de
proprietate al celui deposedat abuziv. Reţine ceea ce a statuat Curtea
Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Păduraru contra României, 2005,
respectiv faptul că persoanei căreia statului i-a preluat fără titlu imobilul i
se recunoaşte explicit şi retroactiv supravieţuirea dreptului şi că, în acest
caz, „...nu este vorba de un nou drept". Totodată, reţine că textul
de lege criticat nu instituie diferenţe de tratament juridic între foştii şi
actualii proprietari, aceştia fiind deopotrivă protejaţi prin normele legale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 10/2001 a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea nr.
1/2009, în această situaţie fiind incidente prevederile art. 29 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională este competentă, potrivit
dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989. Art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin art. I pct. 2 din Legea
nr. 1/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul
juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22
decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63
din 3 februarie 2009.
Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art.
20 alin. (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului,
ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la
soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil şi ale art. 44 alin. (2) şi (3)
referitoare la garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată.
Totodată, consideră că prevederile de lege criticate contravin şi dispoziţiilor
art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, anterior sesizării Curţii, art. 2 alin. (2) a fost abrogat prin
art. I pct. 2 din Legea nr. 1/2009.
Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
Curtea Constituţională nu se poate pronunţa decât asupra dispoziţiilor dintr-o
lege sau o ordonanţă în vigoare, ceea ce exclude exercitarea controlului de
neconstituţionalitate asupra unor prevederi abrogate şi de aceea se impune
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Intervenţia
Curţii Constituţionale în aprecierea constituţionalităţii unor norme juridice
abrogate este incompatibilă nu numai cu scopul şi funcţionalitatea
contenciosului constituţional, ci şi cu principiul neretroactivităţii legii
consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945-22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Sergiu Niţă şi Elena-Emilia
Niţă în Dosarul nr. 15.982/300/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 noiembrie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu