DECIZIE Nr.
1546 din 17 noiembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 65 din 28 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 din Codul
de procedură civilă, excepţie ridicată de
Cătălina Gălăţeanu în Dosarul nr. 27.378/245/2006 al
Curţii de Apel laşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu
minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public,
care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa
Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 22 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 27.378/245/2006, Curtea de Apel Iaşi - Secţia
civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a art. 2821 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cătălina
Gălăţeanu.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul arată
că textul de lege criticat îngrădeşte exercitarea căilor de
atac, contravenind dispoziţiilor art. 129 din Constituţie, coroborate
cu principiul supremaţiei legii prevăzut de art. 16, precum şi
cu prevederile art. 124 şi 126 potrivit cărora justiţia se
înfăptuieşte în numele legii, competenţa instanţelor
judecătoreşti şi procedura de judecată fiind prevăzute
numai prin lege. Dintre drepturile procedurale recunoscute părţilor,
dreptul la exercitarea căilor de atac este un drept esenţial,
subsecvent dreptului cetăţeanului de a se bucura de accesul liber la
justiţie şi dreptul său la apărare. Faţă de
prevederile exprese ale prevederilor constituţionale invocate, dreptul la
o cale de atac, precum şi condiţiile şi cazurile în care se
poate uza de acesta nu pot fi reglementate prin norme de drept ce stabilesc
drept criterii de apreciere criterii valorice, variabile, supuse aprecierii
subiective a părţilor sau a instanţei de judecată. In afara
garanţiei existenţei căii de atac, părţile au inclusiv
dreptul de a se bucura de securitatea raporturilor juridice, ce implică
securitatea căii de atac, exigenţă care poate fi atinsă
prin adoptarea unei legislaţii previzibile, interpretată şi
aplicată în mod unitar.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă
şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază
excepţia ca fiind neîntemeiată, arătând că accesul la
justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile
judecătoreşti şi la toate căile de atac, legiuitorul putând
stabili, în situaţii deosebite atât reguli speciale de procedură, cât
şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor
procedurale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1)
din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile
constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 2821 din Codul de procedură
civilă, texte de lege care au următorul conţinut: „Nu sunt
supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă
instanţă în cererile introduse pe cale principală privind pensii
de întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la
100.000 lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie
comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor
judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile
împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice
cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de
activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (2), art. 21,
art. 124 alin. (1), art. 126 alin. (2) şi art. 129.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii textului de lege criticat, de exemplu prin
Decizia nr. 226 din 18 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 507 din 7 iunie 2004. Cu acel prilej, Curtea a apreciat
că acest text de lege nu conţine nicio dispoziţie
discriminatorie, regimul juridic diferit fiind determinat de deosebirea de
situaţii care impune soluţii legislative diferite în vederea
asigurării celerităţii soluţionării cauzelor aflate pe
rolul instanţelor. Aşa fiind, cu privire la încălcarea art. 16
alin. (1) din Constituţie, în măsura în care reglementarea
dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia
prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare
pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.
Pe de altă parte, Curtea a considerat că
instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu
contravine, aşa cum susţine autorul excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la
justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de art. 2821 din
Codul de procedură civilă, părţilor interesate le este
asigurată posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva
hotărârii judecătoreşti considerate defavorabilă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în
această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în
cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2821 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Cătălina
Gălăţeanu în Dosarul nr. 27.378/245/2006 al Curţii de Apel
laşi - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de
familie.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 17 noiembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu