DECIZIE Nr.
1217 din 18 decembrie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f), art. 26 si art.
26 1 din Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 55 din 24 ianuarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -
judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de
Viorel Coman şi Ileana Coman
în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstitutionalitate ridicate, întrucât apreciază că
prevederile de lege criticate nu sunt contrare textelor din Constituţie
invocate ca fiind încălcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 10 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 132/100/2007, Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstitutionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de
Viorel Coman şi Ileana Coman într-un litigiu de contencios administrativ având
ca obiect anularea unui act emis de autorităţile publice locale.
In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţin, în esenţă, următoarele: art. 24 alin. (1) lit. f) din
lege „instituie exclusivitatea posibilităţii atacării de către prefect, în
totul sau în parte, în faţa instanţei de contencios administrativ, a actelor
administrative adoptate de consiliul judeţean, de consiliul local sau de către
primar, nici o altă persoană, fizică sau juridică, autoritate publică sau
instituţie publică etc. neavând o astfel de prerogativă legală de sesizare a
instanţei judecătoreşti în astfel de cazuri". Or, potrivit art. 1 alin.
(1), (7) şi (8) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în
cazurile prevăzute de aceasta, pot introduce acţiuni în contencios administrativ
Prefectul, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, Avocatul Poporului,
Ministerul Public. Aşadar, textul de lege criticat „restrânge neconstituţional,
exclusiv la instituţia prefectului, aria subiecţilor care pot ataca în
contencios administrativ hotărârile consiliului local, deşi şi acţiunea
exercitată de prefect, în astfel de cazuri, este tot o acţiune în contencios
administrativ"; textul criticat a instituit „nepermis o prerogativă legală
exclusivă în favoarea prefectului şi în detrimentul altor persoane interesate,
vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim, fiind lăsată la
latitudinea unei singure autorităţi de a aprecia asupra necesităţii atacării în
justiţie a unor astfel de acte normative de interes local"; „creează
premisele arbitrariului, nefiind consacrată o normă de protecţie a persoanei în
faţa unor eventuale abuzuri ale consiliului local şi, implicit, a prefectului,
iar exclusivitatea constituită în favoarea prefectului, pe calea aşa numitului
contencios administrativ obiectiv, nu asigură evitarea producerii unor efecte
ireparabile". In consecinţă, se consideră că art. 24 alin. (1) lit. f) din
Legea nr. 340/2004 încalcă art. 21 alin. (1) şi (2), art. 52 alin. (1) şi (2),
art. 53 alin. (1) şi (2) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, precum şi, sub
aspectul accesului la justiţie, art. 13 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In sensul posibilităţii
atacării în contencios administrativ atât a actelor administrative cu caracter
normativ, cât şi a celor cu caracter individual sunt invocate deciziile Inaltei
Curţi de Casaţie si Justiţie nr. 765/2006, nr. 1.483/2006, nr.' 1.918/2006 si
nr. 4.016/2006.
In final, se susţine că pentru cele arătate
„dispoziţiile art. 24 alin. (1) lit. f) şi respectiv art. 26 şi 261 din Legea nr. 340/2004" sunt
neconstituţionale „în măsura în care limitează dreptul de a ataca hotărârile
consiliului local pe calea acţiunii directe în contencios administrativ
exclusiv la instituţia prefectului, creând o prerogativă legală discreţionară
şi, astfel, nu protejează cetăţeanul
în faţa abuzului normativ/legislativ pe plan local", astfel că, în temeiul
art. 57 din Constituţie, se solicită Curţii Constituţionale ca, „pe baza unei
decizii de interpretare, să decidă asupra înţelesului lor contrar Constituţiei
României".
Tribunalul Maramureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal consideră
excepţia de neconstitutionalitate invocată neîntemeiată, deoarece „dispoziţiile
art. 24 alin. (1) lit. f) nu limitează sfera persoanelor care pot ataca în
instanţă actele administrative emise de autorităţile publice, ci stabileşte ca
sarcină a prefectului un control a priori a legalităţii actului administrativ".
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată. In acest sens, în esenţă,
arată că „autorii excepţiei dau textului de lege criticat o interpretare
restrictivă, desprinsă de cadrul general de reglementare a instituţiei
contenciosului administrativ". Invocându-se Decizia Curţii Constituţionale
nr. 137 din 7 decembrie 1994, se arată că atribuţia prefectului de a ataca în
contencios administrativ actele administrative ale autorităţilor administraţiei
publice locale ori judeţene pe care le consideră nelegale se exercită în baza
tutelei administrative, care „presupune dreptul de control al Guvernului sau al
altei autorităţi a administraţiei statului asupra actelor autorităţilor locale
alese, ce funcţionează în virtutea principiului autonomiei locale", precum
şi posibilitatea ca prefectul să atace „în faţa instanţei de contencios
administrativ un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului,
în cazul în care consideră actul ilegal", fiind de neconceput ca într-un
stat de drept actul ilegal al unei autorităţi locale să nu poată fi atacat în
faţa instanţei de judecată de către prefect. In sfârşit, se arată că abrogarea
art. 26 şi 261 din
lege, prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007,
înlătură orice altă interpretare contrară celei prezentate.
Avocatul Poporului apreciază
că art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 nu numai că nu contravine
art. 21 din Constituţie, ci este în sensul art. 123 alin. (5) din aceasta,
referitor la posibilitatea ca prefectul să atace în justiţie acte ale
consiliului judeţean, ale celui local sau ale primarului, pe care le consideră
ilegale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea
nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 24 alin. (1)
lit. f) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi
instituţia prefectului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 658 din 21 iulie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, cuprinse
în art. I pct. 17, respectiv pct. 23 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
179/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.142 din
16 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
181/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 24
mai 2006.
Art. 24 alin. (1) lit. f) din lege prevede: „(1) In calitate de reprezentant al Guvernului, prefectul
îndeplineşte următoarele atribuţii principale: (...) f) verifică legalitatea
actelor administrative ale consiliului judeţean, ale consiliului local sau ale
primarului."
Din motivarea autorilor
excepţiei, depusă la dosar, rezultă însă că aceştia au invocat atât
neconstituţionalitatea art. 24 alin. (1) lit. f) din lege, cât „şi, prin
extinderea controlului de constituţionalitate, şi a art. 26 şi art. 261 din Legea nr. 340/2004". Or, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, autorul excepţiei este partea care a
invocat-o, astfel încât instanţa nu poate, prin încheierea de sesizare, să o
modifice, ci numai să îşi exprime opinia asupra excepţiei. Aceasta, cu atât mai
mult cu cât instanţa de judecată are posibilitatea ca, din oficiu, să sesizeze
Curtea Constituţională asupra legitimităţii constituţionale a unor prevederi.
Aşa fiind, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunţe şi asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 şi art. 261 din Legea nr. 340/2004.
Autorii excepţiei susţin că textele de lege criticate
contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) care
consacră accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil,
art. 52 alin. (1) şi (2) referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate
publică într-un drept al său ori într-un interes legitim, exercitat în
condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică, art. 53 alin. (1) şi (2)
privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art.
126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale
autorităţilor publice, precum şi, sub aspectul accesului la justiţie, art. 13
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. In legătură cu neconstituţionalitatea art. 24
alin.(1) lit. f) din Legea nr. 340/2004, se susţine, în esenţă, că restrânge
aria subiecţilor care pot ataca în contencios administrativ hotărârile
consiliului local exclusiv la instituţia prefectului şi în detrimentul altor
persoane interesate de a aprecia asupra necesităţii atacării în justiţie a unor astfel de acte
normative de interes local, ceea ce creează premisele arbitrariului.
Acest text de lege a mai fost supus controlului de
constituţionalitate şi Curtea s-a mai pronunţat în cauze în care, ca şi în
prezentul dosar, se formulau critici asemănătoare, prin raportare la aceleaşi
dispoziţii din Constituţie. Astfel, de exemplu, prin Deciziile nr. 314 din 14
iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 694 din 2
august 2005, şi nr. 436 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2007, respingând excepţia, Curtea a
reţinut, în esenţă, că art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 340/2004 nu este
contrar principiilor constituţionale care guvernează administraţia publică
locală, ci reprezintă, dimpotrivă, o consacrare a acestora şi o garanţie a
executării legilor, precum şi că, potrivit art. 1 alin. (3) din aceeaşi lege,
principala atribuţie a prefectului, ca reprezentant al Guvernului pe plan
local, este cea de garantare a respectării legii şi a ordinii publice la nivel
local.
In consecinţă, soluţia de respingere a excepţiei,
precum şi considerentele care au justificat-o îşi menţin valabilitatea şi în
acest dosar, în care, aşa cum s-a arătat, subzistă principala critică de
neconstituţionalitate formulată şi anterior, şi anume dreptul prefectului de a
ataca în instanţă actele administrative ale autorităţilor locale.
II. In legătură cu solicitarea autorilor excepţiei,
formulată în motivarea acesteia, în sensul extinderii controlului de
constituţionalitate şi asupra art. 26 şi 261 din Legea nr. 340/2004, Curtea constată că textele menţionate au
fost abrogate expres prin art. IV alin. (2) din Legea nr. 262/2007 pentru
modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie
2007, astfel că excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. Această soluţie
rezultă din coroborarea prevederilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora Curtea Constituţională se pronunţă asupra
constituţionalităţii prevederilor din legi şi ordonanţe în vigoare, în caz contrar
excepţia fiind inadmisibilă.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 24 alin. (1) lit. f) din Legea nr.
340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului, excepţie ridicată de
Viorel Coman şi Ileana Coman în Dosarul nr. 132/100/2007 al Tribunalului
Maramureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 şi 261 din aceeaşi lege, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi
dosar al aceleiaşi instanţe de judecată.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu