DECIZIE Nr.
1117 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 lit. a) si art. 6 din Legea nr.
12/1990 privind protejarea populatiei impotriva unor activitati comerciale
ilicite
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan
Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr.
12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale
ilicite, excepţie invocată de Societatea Comercială „G & E Invest
2003" Bucureşti - S.R.L. în Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului
Arad - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că normele
criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 aprilie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 1 269/55/R/2007, Tribunalul Arad - Secţia
comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1
lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva
unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de Societatea
Comercială „G & E Invest 2003" Bucureşti - S.R.L.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990
aduce atingere principiului predictibilităţii, deoarece noţiunea de „lege"
utilizată în textul legal
lasă loc interpretărilor, în sensul că nu se poate determina cu exactitate care
este actul normativ care reglementează condiţiile a căror nerespectare atrage
răspunderea penală sau contravenţională. Astfel, nu rezultă în mod indubitabil
dacă este vorba despre încălcarea condiţiilor stabilite de lege în sens
restrâns sau de către orice altă normă juridică. In ceea ce priveşte art. 6 din
acelaşi act normativ, se susţine că răstoarnă în mod nelegal prezumţia de dobândire
licită a bunurilor obţinute din activităţi economice, iar prin confiscarea
acestora „duce la negarea garanţiei şi ocrotirii proprietăţii private". Se
invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Anghel contra României, din 4 octombrie
2007, arătându-se că prin aceasta s-a statuat că prezumţia de legalitate şi
temeinicie a procesului-verbal de contravenţie este lipsită de rezonabilitate,
fiind de natură să aducă atingere dispoziţiilor art. 6 paragraful 2 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Tribunalul Arad - Secţia comercială şi de contencios
administrativ şi fiscal arată că, „potrivit art.
34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, instanţa de judecată
administrează orice probă pe care o consideră necesară în vederea verificării
legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de contravenţie şi hotărăşte
asupra sancţiunii, ceea ce înseamnă că operează prezumţia de vinovăţie a
contravenientului".
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc nicio
atingere normelor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările
ulterioare, având următorul cuprins:
- Art. 1 lit. a): „Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională
sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte:
a) efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura
celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea
condiţiilor stabilite prin lege.";
- Art. 6: „Mărfurile sau
produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea
vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă
sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani
şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se
valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul
administraţiei publice centrale.
Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau
juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în
întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se
confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (8) privind prezumţia de dobândire licită
a averii. Se invocă, totodată, art. 6 paragraful 2 şi art. 7 paragraful 1 din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
precum şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, privind prezumţia
de nevinovăţie, legalitatea pedepsei, respectiv protecţia proprietăţii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, critica art. 1 lit. a) din Legea nr. 12/1990
aduce în discuţie o problemă de interpretare şi aplicare a acestui text legal, respectiv aceea
privind sensul noţiunii de „lege" utilizată în cuprinsul său. Autorul
excepţiei încearcă să convertească această problemă, care intră în competenţa
instanţelor judecătoreşti, într-o critică de neconstituţionalitate, susţinând
că textul legal nu este suficient de previzibil, deoarece nu precizează care
este categoria de acte normative a cărei încălcare a înţeles legiuitorul să o
sancţioneze - respectiv încălcarea legilor, în sens restrâns, sau a oricărui
act normativ. Se constată că aceste critici nu pot fi primite, întrucât art. 1
lit. a) din Legea nr. 12/1990 este suficient de clar şi previzibil, formularea
pentru care a optat legiuitorul, în ansamblul general al actului normativ, a
cărui adoptare a avut ca scop asigurarea protecţiei populaţiei împotriva unor
activităţi comerciale ilicite, nelăsând loc vreunui dubiu cu privire la
conduita pe care trebuie să o aibă persoanele care desfăşoară o activitate
comercială.
Cât priveşte art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind
protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, criticat în
raport cu aceleaşi dispoziţii constituţionale, Curtea s-a mai pronunţat prin
numeroase decizii, de exemplu prin Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, Decizia nr. 76 din 26 februarie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 9 martie 2004, şi Decizia nr. 191 din 27 aprilie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 4 iunie 2004. Cu acele prilejuri, instanţa de
contencios constituţional a constatat că măsura confiscării, dispusă prin art.
6 din Legea nr. 12/1990, nu contravine dispoziţiilor art. 44 alin. (8) din
Constituţie, întrucât se întemeiază tocmai pe prevederile textului
constituţional invocat, care, la alin. (9), prevede că bunurile destinate,
folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii.
Textul atacat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror
provenienţă nu poate fi justificată, deoarece presupune existenţa dovedirii
caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor şi
încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură
subsidiară dobândirii ilegale şi se impune tocmai pentru că acestea au servit
la săvârşirea contravenţiei.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, considerentele
care au fundamentat soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 12/1990 pronunţată de Curte sunt valabile
şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art.
11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 lit. a) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea
populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie invocată de
Societatea Comercială „G & E Invest 2003" Bucureşti - S.R.L. în
Dosarul nr. 1.269/55/R/2007 al Tribunalului Arad - Secţia comercială şi de
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta