ORDONANTA Nr.
19 din 31 ianuarie 2007
privind protejarea
patrimoniului cultural imaterial
ACT EMIS DE:
GUVERNUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 81 din 1 februarie 2007
In temeiul art. 108 din Constituţia României,
republicată, şi al art. 1 pct. V. 3 din Legea nr.
502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite
ordonanţe,
Guvernul României adoptă
prezenta ordonanţă.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează regimul
juridic al protejării patrimoniului cultural imaterial.
Art. 2. - (1) In înţelesul prezentei ordonanţe, patrimoniu cultural imaterial cuprinde totalitatea practicilor, reprezentărilor şi formelor de
exprimare ale culturii tradiţionale a unei comunităţi, împreună cu produsele
materiale şi spaţiile culturale asociate acestora, transmise continuu de o
comunitate.
(2) Din patrimoniul cultural imaterial fac parte:
a) meşteşugul tradiţional -
activitatea care are ca scop obţinerea de produse,
prestarea de servicii ori efectuarea de lucrări, folosind doar unelte,
instrumente şi materii prime tradiţionale, cu respectarea caracteristicilor
expresiei culturale tradiţionale;
b) creaţia artistică şi
tehnică tradiţională - forma de manifestare a
creativităţii umane, cu exprimare materială, verbală, muzicală, coregrafică,
grafică, arhitecturală, caracterizată prin:
1. transmitere şi păstrare
fără folosirea tiparului sau a mijloacelor de comunicare în masă şi la distanţă
în timp într-o comunitate;
2. respectarea caracteristicilor expresiei culturale
tradiţionale;
c) cultura populară
contemporană - ansamblul manifestărilor culturii tradiţionale în formele actuale, desfăşurate în
mod spontan, de-a lungul timpului, în spaţiul comunităţilor sau în afara lor;
d) purtătorii elementelor
de cultură tradiţională.
Art. 3. - (1) Măsurile de protejare a patrimoniului
cultural imaterial sunt:
a) conservarea - reprezentând un demers sistematic şi
coordonat pentru protejarea elementelor de viaţă culturală tradiţională a
comunităţilor, bazat pe recunoaşterea expresiei culturale de către specialişti
în resurse culturale şi adoptarea următoarelor măsuri:
1. elaborarea de strategii de salvgardare a
patrimoniului cultural imaterial din România;
2. stabilirea de standarde şi procedee de utilizare şi
de punere în valoare adecvată a reprezentărilor culturale ale comunităţilor;
3. constituirea de comisii
consultative, de expertiză şi omologare, destinate să certifice valoarea
formaţiilor artistice care propun un repertoriu de folclor prelucrat sau
stilizat;
4. reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale -
materiale şi imateriale - despre care comunităţile deţin doar informaţii
documentare orale sau scrise;
b) punerea în valoare prin:
1. susţinerea proiectelor care promovează elementele
patrimoniului cultural imaterial;
2. sprijinirea iniţiativelor comunitare de
revitalizare a manifestărilor de viaţă tradiţională, cu luarea în considerare a
faptului că elementele de patrimoniu cultural imaterial sunt o sursă de
dezvoltare economică în regiune;
3. sprijinirea proiectelor de evidenţiere a
patrimoniului comun în zonele şi aşezările multietnice,
pentru a contribui la structurarea unei imagini reale a culturii populare
contemporane.
(2) Măsurile de protejare a patrimoniului cultural
imaterial prevăzute la alin. (1) nu se aplică:
a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale
folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o cultură
au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate;
b) înregistrărilor, publicărilor, traducerilor,
prelucrărilor manifestărilor oral-narative sau poetice de orice fel, care
astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate
culturală şi sensul iniţial;
c) caricaturilor şi produselor comerciale de calitate
mediocră, care au ca sursă de inspiraţie motive folclorice emblematice pentru spiritualitatea de pe teritoriul României.
Art. 4. - Ministerul Culturii şi Cultelor şi
instituţiile din subordinea acestuia cu atribuţii în domeniul patrimoniului
cultural imaterial au următoarele obligaţii:
a) să protejeze cultura tradiţională a tuturor
comunităţilor etnice, în toate formele ei de manifestare şi în toate tipurile
de limbaje specifice folosite pentru exprimarea acesteia;
b) să sprijine financiar instituţiile naţionale cu
atribuţii în procesele de identificare, conservare şi sistematizare a formelor
de manifestare a culturii tradiţionale, exprimate prin toate formele de limbaj;
c) să asigure procesul de punere în valoare a
elementelor culturii tradiţionale;
d) să sprijine protejarea tipurilor reprezentative
ale culturii tradiţionale româneşti în comunităţile din afara graniţelor ţării;
e) să sprijine instituţiile cu atribuţii în
implementarea strategiilor de conservare a elementelor de patrimoniu cultural
imaterial;
f) să protejeze elementele de patrimoniu cultural
imaterial de orice fel de exploatare comercială sau ideologică neloială, de
prelucrări abuzive care ar atrage deformarea sensului de bază al acestora, de piraterie
naţională şi internaţională, de alte modalităţi de prejudiciere;
g) să sprijine specializarea cercetătorilor în
domeniul de reglementare al prezentei ordonanţe.
CAPITOLUL II
Meşteşugul tradiţional
Art. 5. - In sensul prezentei ordonanţe:
1. Meşteşugarul este persoana fizică:
a) care execută meşteşugul cu respectarea tehnicii
tradiţionale;
b) care deţine un certificat
de calificare sau de absolvire pentru meşteşugul practicat, eliberat în
condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000 privind formarea profesională a
adulţilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) care este persoană fizică
autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor
fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod
independent, cu modificările şi completările ulterioare.
2. Asociaţia familială
meşteşugărească este asociaţia familială
caracterizată prin:
a) membrii asociaţiei familiale meşteşugăreşti sunt
singurii executanţi ai meşteşugului tradiţional şi nu pot folosi forţă de muncă
din afara asociaţiei familiale decât pe durata unui contract de ucenicie la
locul de muncă;
b) cel puţin un membru al asociaţiei familiale
meşteşugăreşti deţine un certificat de calificare sau de absolvire pentru
meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.
129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
c) este autorizată în condiţiile Legii nr. 300/2004,
cu modificările şi completările ulterioare, şi respectă prevederile acestei
legi în practicarea meşteşugului.
3. Societatea comercială
meşteşugărească este societatea comercială care se caracterizează prin:
a) are ca principal obiect de activitate practicarea
unui meşteşug şi este încadrată în categoria întreprinderilor mici şi mijlocii;
b) poate desfăşura alte activităţi economice numai în
măsura în care acestea se află în strânsă legătură cu practicarea meşteşugului
şi sunt necesare pentru valorificarea produselor, serviciilor şi lucrărilor
meşteşugăreşti;
c) este înfiinţată cu respectarea prevederilor Legii
nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, şi este organizată doar sub forma societăţii
comerciale cu răspundere limitată sau a societăţii comerciale în nume colectiv;
d) asociatul unic, cel puţin un asociat, după caz,
sau cel puţin un salariat angajat cu contract individual de muncă pe perioadă
nedeterminată deţine un certificat de calificare sau un certificat de absolvire
pentru meşteşugul practicat, eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr.
129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
4. Societatea
cooperativă meşteşugărească este societatea
cooperativă caracterizată prin:
a) este înfiinţată şi organizată ca societate
cooperativă de gradul I, cu
respectarea prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei;
b) majoritatea membrilor cooperatori deţin un
certificat de calificare, certificat de absolvire pentru meşteşugul practicat,
eliberat în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 129/2000, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare.
Art. 6. - (1) Meşteşugarul poate folosi forţă de muncă
numai pe durata unui contract de ucenicie la locul de muncă.
(2) Meşteşugarul care practică un meşteşug tradiţional
cu respectarea prevederilor alin. (1) este creator.
Art. 7. - Asociaţia familială meşteşugărească poate
comercializa propriile produse.
Art. 8. - (1) Meşteşugul tradiţional poate fi practicat
şi în puncte de lucru mobile, cu respectarea cumulativă a următoarelor
condiţii:
a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare
a meşteşugarului, asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii comerciale
meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după caz;
b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare
sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează
activitatea meşteşugărească;
c) activitatea meşteşugărească este practicată cu
caracter temporar în acel loc.
(2) Comercializarea produselor meşteşugăreşti în afara
spaţiilor comerciale sau a locurilor de producţie este permisă cu respectarea
cumulativă a următoarelor condiţii:
a) afişarea vizibilă a certificatului de înregistrare
a meşteşugarului, a asociaţiei familiale meşteşugăreşti, a societăţii
comerciale meşteşugăreşti sau a societăţii cooperative meşteşugăreşti, după
caz;
b) afişarea vizibilă a certificatului de calificare
sau a certificatului de absolvire deţinut de persoana care efectuează
activitatea meşteşugărească;
c) aplicarea pe fiecare produs meşteşugăresc sau pe
ambalajul acestuia, după caz, a unei etichete care să cuprindă denumirea
produsului, numele sau denumirea producătorului, localitatea sau zona
etnografică de provenienţă.
Art. 9. - (1) Pregătirea profesională în domeniul
meşteşugurilor se face cu respectarea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.
129/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Pregătirea profesională în domeniul activităţilor
meşteşugăreşti se poate face şi de către meşteşugari sau în cadrul asociaţiilor
familiale meşteşugăreşti, societăţilor comerciale meşteşugăreşti ori
societăţilor cooperative meşteşugăreşti.
CAPITOLUL III
Creaţia artistică şi tehnică tradiţională
Art. 10. - (1) Creaţia artistică şi tehnică
tradiţională realizată în cadrul comunităţilor umane de către creatorii
populari care trăiesc în mod obişnuit în aceste comunităţi şi pentru
satisfacerea nevoilor culturale, materiale, economice, religioase sau de altă
natură ale membrilor respectivei comunităţi este denumită creaţie populară.
(2) Creaţia artistică şi tehnică tradiţională realizată
pentru satisfacerea altor nevoi decât cele obişnuite ale membrilor unei
comunităţi umane şi în afara acesteia este denumită:
a) creaţie interpretativă,
pentru formele de creaţie exprimate prin poveste,
basm, snoavă, ghicitoare, legendă, baladă, oraţie, cântec şi incantaţie;
b) creaţie artizanală, pentru formele de creaţie exprimate prin desen şi model decorativ,
obiecte, instrumente, unelte şi
instalaţii, reţete sau instrucţiuni de pregătire a unei substanţe chimice,
material ori aliment.
CAPITOLUL IV
Marca tradiţională
distinctivă
Art. 11. - (1) Marca
tradiţională distinctivă este însemnul grafic,
elementul de port sau orice formă cu exprimare fizică creată în scopul
deosebirii unei creaţii populare de altele asemenea din alte zone etnografice,
al cărei regim juridic este reglementat de dispoziţiile prezentei ordonanţe.
(2) In vederea adoptării unei mărci tradiţionale
distinctive, organizaţiile creatorilor populari vor elabora, cu sprijinul
instituţiilor abilitate să desfăşoare activităţi în domeniul patrimoniului
imaterial, o descriere detaliată pentru creaţiile populare cărora li se aplică
marca tradiţională distinctivă.
(3) Descrierea creaţiilor populare va conţine
referiri la tehnicile, metodele, uneltele şi materiile prime utilizate,
elementele de design caracteristice, inclusiv regimul cromatic, precum şi la
orice alte elemente care să poată permite identificarea corectă şi completă a
creaţiei populare.
(4) Marca tradiţională distinctivă poate fi utilizată
pentru orice creaţie artistică şi tehnică tradiţională care întruneşte
condiţiile prevăzute în descrierea realizată conform alin. (1) şi (3).
Art. 12. - (1) Creatorii populari se pot asocia în vederea
adoptării mărcii tradiţionale distinctive.
(2) Asocierea creatorilor populari în vederea
adoptării mărcii tradiţionale distinctive se poate face sub forma asociaţiei
sau fundaţiei.
(3) In cazul în care într-o zonă etnografică există
mai multe organizaţii ale creatorilor populari, acestea vor adopta de comun
acord o singură marcă tradiţională distinctivă.
Art. 13. - Mărcile tradiţionale distinctive pentru
fiecare zonă etnografică vor fi inventariate de Ministerul Culturii şi
Cultelor, prin Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Culturii
Tradiţionale.
Art. 14. - Asociaţiile sau fundaţiile care, potrivit
statutelor proprii, desfăşoară activităţi în domeniul expresiilor culturale
tradiţionale, dar nu sunt organizaţii ale creatorilor populari nu pot adopta o
marcă tradiţională distinctivă.
CAPITOLUL V
Tezaure umane vii
Art. 15. - In cazul în care pentru
un element al patrimoniului cultural imaterial sau pentru o ocupaţie din cadrul
creaţiei populare există creatori populari percepuţi de comunitate ca reper
pentru acel domeniu sau pentru acea ocupaţie, aceştia sunt declaraţi tezaure umane vii.
Art. 16. - Creatorii populari
prevăzuţi la art. 15 beneficiază de următoarele drepturi:
a) posedă de drept calitatea de evaluator sau formator
pentru domeniul ori ocupaţia în care îşi desfăşoară activitatea;
b) beneficiază de sprijin financiar sau material din
partea instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural
imaterial, în vederea organizării de cursuri, în condiţiile legii, de iniţiere
sau de formare profesională
pentru tineri şi adulţi, pentru domeniul ori pentru ocupaţia în care îşi
desfăşoară activitatea;
c) participă la târguri de specialitate naţionale sau
internaţionale, expoziţii demonstrative pentru specificul activităţii lor,
organizate în ţară ori în străinătate, cu decontarea tuturor cheltuielilor
aferente de către instituţiile publice centrale pentru târgurile
internaţionale, respectiv de către instituţiile publice locale pentru târgurile
naţionale.
Art. 17. - Criteriile în baza cărora creatorii populari
sunt declaraţi tezaure umane vii sunt elaborate de Comisia naţională pentru
salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi se aprobă prin ordin al
ministrului culturii şi cultelor.
CAPITOLUL VI
Arhivele neconvenţionale
Art. 18. - In instituţiile specializate/cu atribuţii în
domeniul patrimoniului cultural imaterial se organizează arhivele
neconvenţionale de folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi păstrate
cele mai importante piese ale patrimoniului cultural imaterial, prin fixare pe
orice fel de suport material.
Art. 19. - Instituţiile care creează şi/sau gestionează
documente aparţinând patrimoniului cultural imaterial au următoarele obligaţii:
a) să respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi
internaţionale de apreciere a valorii şi de alcătuire a documentelor de
patrimoniu cultural imaterial;
b) să alcătuiască întregul sistem de cartoteci şi de
fişe solicitat de metoda ştiinţifică prin care s-a operat pentru identificarea
fiecărei piese de patrimoniu cultural imaterial;
c) să asigure condiţii optime de conservare şi de
protejare fiecărui document purtător al unui element de patrimoniu cultural
imaterial, care să îl ferească de degradarea fizică şi de utilizarea
frauduloasă;
d) să elaboreze şi să pună în aplicare programe
periodice pentru cercetarea stadiului în care se află elementele aparţinând
patrimoniului cultural imaterial;
e) să publice lucrări ştiinţifice privind rezultatele
studiilor fundamentale, pentru a evita diletantismul şi contrafacerea;
f) să sprijine proiectele care stimulează interesul
tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural
imaterial;
g) să protejeze, atunci când se solicită,
confidenţialitatea informaţiei dobândite în timpul culegerii şi identitatea informatorului.
CAPITOLUL VII
Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului
cultural imaterial
Art. 20. - Se înfiinţează Comisia naţională pentru
salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, structură fără personalitate
juridică, în subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, având atribuţii de
coordonare a activităţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural
imaterial, desfăşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii
şi Cultelor.
Art. 21. - Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile
Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial se
stabilesc prin ordin al ministrului culturii şi cultelor, în termen de 60 de
zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe.
Art. 22. - Comisia naţională pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial declară tezaurele umane vii pentru domeniul
patrimoniului imaterial şi alcătuieşte Lista patrimoniului cultural imaterial
naţional.
CAPITOLUL VIII
Contravenţii şi sancţiuni
Art. 23. - (1) Utilizarea unei mărci tradiţionale
distinctive fără acordul exprimat în scris al organizaţiei creatorilor populari
care a adoptat-o, precum şi utilizarea unei mărci tradiţionale distinctive cu
încălcarea dispoziţiilor art. 11 alin. (4) constituie contravenţii şi se
sancţionează cu amendă între 500 si 2.000 lei.
(2) Săvârşirea faptelor prevăzute la alin. (1) de către
persoana juridică se sancţionează cu amendă între 1.000 şi 3.000 lei şi cu
sancţiunea complementară a suspendării activităţii persoanei juridice pe o
durată de până la 2 ani.
Art. 24. - (1) Constatarea contravenţiilor prevăzute la
art. 23 şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoanele împuternicite prin
ordin al ministrului culturii şi cultelor.
(2) Contravenţiilor prevăzute la art. 23 le sunt
aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 25. - Prezenta ordonanţă intră în vigoare la 3
zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
PRIM-MINISTRU
CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
Contrasemnează:
Ministrul culturii şi cultelor,
Adrian Iorgulescu
Ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei,
Gheorghe Barbu
Ministrul finanţelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu