LEGE Nr. 26
din 29 februarie 2008
privind protejarea
patrimoniului cultural imaterial
ACT EMIS DE:
PARLAMENTUL ROMANIEI
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 168 din 5 martie 2008
Parlamentul României adoptă
prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileşte cadrul general
necesar pentru identificarea, documentarea, cercetarea, protejarea,
conservarea, promovarea, punerea în valoare, transmiterea şi revitalizarea
elementelor patrimoniului cultural imaterial, caracteristică definitorie a
comunităţilor umane, ca factor de coeziune socială şi de dezvoltare economică.
(2) Prezenta lege nu poate fi folosită, în întregime
sau în parte, de nicio persoană fizică ori juridică pentru a obţine protecţia
unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor
normative care reglementează proprietatea industrială sau dreptul de autor.
Art. 2. -In înţelesul prezentei legi, termenii şi
expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
a) patrimoniu cultural imaterial - totalitatea practicilor, reprezentărilor, expresiilor,
cunoştinţelor, abilităţilor - împreună cu instrumentele, obiectele, artefactele
şi spaţiile culturale asociate acestora - pe care comunităţile, grupurile sau,
după caz, indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor
cultural;
b) expresii culturale
tradiţionale - forme de manifestare ale
creativităţii umane cu exprimare materială, orală - forme de artă a cuvântului
şi expresii verbale tradiţionale - forme de exprimare muzicală - cântece,
dansuri, jocuri populare - forme de expresie sincretică - obiceiuri, ritualuri,
sărbători, etnoiatrie, jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale - forme
ale creaţiei populare în domeniul tehnic, precum şi meşteşuguri ori tehnologii
tradiţionale;
c) tezaure umane vii- titlul onorific ce poate fi
conferit acelor persoane care sunt recunoscute de
către comunitate drept creatoare şi transmiţătoare de elemente ale unui domeniu
al patrimoniului cultural imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale
nealterate;
d) marcă tradiţională
distinctivă - elementul specific de autenticitate al expresiei culturale tradiţionale pe care o
defineşte ca fiind reprezentativă pentru un grup de creatori, interpreţi ori
meşteşugari tradiţionali, păstrători sau transmiţători ai elementelor
patrimoniului cultural imaterial.
Art. 3. - Patrimoniul cultural
imaterial este transmis din generaţie în generaţie, recreat în permanenţă de
comunităţi şi grupuri umane, în interacţiune cu natura şi istoria lor,
conferindu-le acestora un sentiment de identitate şi continuitate, contribuind
în acelaşi timp la promovarea respectului faţă de diversitatea culturală şi
creativitatea umană.
Art. 4. - Principalele caracteristici ale patrimoniului
cultural imaterial sunt:
a) caracterul anonim al originii creaţiei;
b) transmiterea cu precădere pe cale informală;
c) păstrarea sa în special în cadrul familiei, grupului
şi/sau al comunităţii;
d) delimitarea după următoarele criterii: teritorial,
etnic, religios, vârstă, sex şi socioprofesional;
e) percepţia ca fiind intrinsec legat de grupurile
şi/sau comunităţile în care a fost creat, păstrat şi transmis;
f) realizarea, interpretarea ori crearea elementelor
patrimoniului cultural imaterial în interiorul grupului şi/sau al comunităţii,
cu respectarea formelor şi tehnicilor tradiţionale.
Art. 5. - Patrimoniul cultural
imaterial poate fi constituit din manifestări aparţinând următoarelor domenii:
a) tradiţii şi expresii verbale, având limbajul ca
vector principal al expresiei culturale;
b) artele spectacolului, având ca mijloace de expresie
sunetul muzical şi mişcarea corporală;
c) practici sociale, ritualuri şi evenimente festive,
jocuri de copii şi jocuri sportive tradiţionale;
d) cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la
univers;
e) tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.
CAPITOLUL II
Expresiile culturale
tradiţionale
Art. 6. - (1) Expresiile culturale tradiţionale sunt
rezultatul activităţii de creaţie a unei comunităţi umane cu caracteristici
culturale coerente care permit delimitarea de alte comunităţi umane.
(2) Expresiile culturale tradiţionale
cuprind:
a) creaţia exprimată în forme verbale: povestea,
basmul, snoava, legenda, balada, lirica rituală şi nerituală, teatrul popular,
oraţia, descântecul, ghicitoarea, proverbul şi altele asemenea;
b) creaţia exprimată în forme nonverbale: cântecul
fără acompaniament, melodia vocală, instrumentală sau de joc, dansul şi altele
asemenea;
c) creaţia exprimată în forme imateriale sincretice:
cântecul cu acompaniament instrumental, incantaţia şi alte asemenea;
d) creaţia exprimată în forme materiale, denumite produse meşteşugăreşti:
obiecte, instrumente, unelte şi instalaţii, ori
realizate în forme de expresie plastică grafică: desenul şi modelul decorativ.
(3) Expresiile culturale tradiţionale pot fi exprimate
şi sub forma unor reţete sau instrucţiuni de preparare ori pregătire a unor
alimente, respectiv a unor substanţe chimice, ori materiale de construcţie,
textile ori altele asemenea.
Art. 7. - (1) In cazul în care pentru o ocupaţie din
cadrul expresiilor culturale tradiţionale sau pentru un domeniu al
patrimoniului cultural imaterial există pe întregul teritoriu al României
persoane percepute de comunitatea lor ca singurele capabile să realizeze acele
expresii culturale în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, acele
persoane primesc titlul de tezaure umane vii.
(2) Titlul de tezaur uman viu este viager, personal şi
netransmisibil şi se acordă de către Comisia naţională pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial.
Art. 8. - (1) Creatorii, interpreţii populari şi
meşteşugarii tradiţionali, păstrători şi/sau transmitători ai elementelor
patrimoniului cultural imaterial, se pot asocia în vederea adoptării mărcii tradiţionale
distinctive.
(2) Marca tradiţională distinctivă, necesară
identificării creaţiilor populare originale autentice faţă de creaţii similare
din alte zone etnografice din ţară şi din străinătate, se omologhează de către
Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, la
solicitarea expresă şi în scris a creatorilor, interpreţilor populari, a
meşteşugarilor tradiţionali sau a păstrătorilor/transmiţătorilor, cu
recomandarea expresă şi în scris a Comisiei naţionale pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial.
(3) Marca tradiţională distinctivă poate fi
reprezentată şi ca însemn grafic.
(4) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii
tradiţionali beneficiază de acelaşi regim fiscal ca şi producătorii agricoli.
(5) Creatorii, interpreţii populari şi meşteşugarii
tradiţionali îşi desfăşoară activitatea în mod individual sau în cadrul unor
asociaţii familiale.
CAPITOLUL III
Măsuri de protejare a patrimoniului cultural
imaterial
Art. 9. - (1) Conservarea manifestărilor de viaţă
culturală tradiţională a comunităţilor - reprezentând un demers sistematic şi
coordonat pentru recunoaşterea expresiilor culturale tradiţionale de către
specialiştii în domeniile patrimoniului cultural imaterial - se face prin
adoptarea următoarelor măsuri:
a) elaborarea de strategii de salvgardare a elementelor
patrimoniului cultural imaterial;
b) stabilirea de criterii de
identificare şi evaluare, standarde de conservare şi procedee de punere în
valoare a expresiilor culturale tradiţionale ale comunităţilor;
c) constituirea de comisii consultative, de expertiză
şi omologare, destinate să certifice valoarea formaţiilor artistice care propun
un repertoriu de folclor prelucrat sau stilizat;
d) reconstituirea segmentelor vieţii tradiţionale -
materiale şi imateriale - despre care comunităţile deţin doar informaţii
documentare orale sau scrise.
(2) Punerea în valoare a patrimoniului cultural
imaterial se realizează prin:
a) susţinerea programelor şi a proiectelor care
promovează elementele patrimoniului cultural imaterial;
b) stimularea iniţiativelor comunitare de
revitalizare a manifestărilor de viaţă tradiţională cu accent asupra
elementelor de patrimoniu cultural imaterial ce pot deveni o sursă de
dezvoltare economică la nivel local, regional sau/şi naţional;
c) sprijinirea proiectelor de punere în valoare a
patrimoniului cultural imaterial comun în zonele şi
aşezările în care sunt comunităţi multietnice, pentru a contribui la
structurarea unei imagini reale asupra diversităţii patrimoniului cultural
imaterial de pe teritoriul României.
Art. 10. - Măsurile de protejare a patrimoniului
cultural imaterial prevăzute de prezenta lege nu se aplică:
a) rezultatelor însuşirii abuzive a creaţiei muzicale
folclorice, prin care creaţiile unor interpreţi reprezentativi pentru o cultură
au fost preluate şi introduse în circuitul universal şi depersonalizate;
b) înregistrărilor, publicaţiilor, traducerilor,
prelucrărilor, manifestărilor oral-narative sau poetice de orice fel, care
astfel au devenit obiecte comerciale ce şi-au pierdut referinţa de identitate
culturală si sensul iniţial;
c) produselor comerciale de
calitate mediocră, care au ca sursă de inspiraţie motive folclorice emblematice
pentru spiritualitatea de pe teritoriul României.
Art. 11. -In termen de 60 de zile de la intrarea în
vigoare a prezentei legi, Ministerul Culturii şi Cultelor elaborează Programul
naţional de protejare a patrimoniului cultural imaterial, care se aprobă prin
ordin al ministrului culturii şi cultelor.
Art. 12. - (1) Se înfiinţează Registrul naţional al
patrimoniului cultural imaterial, cu rol de inventar general, în care sunt
înscrise elementele ce alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial de pe
teritoriul României.
(2) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial
este structurat după cum urmează:
a) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial
dispărute;
b) lista elementelor patrimoniului cultural imaterial
aflate în pericol de dispariţie;
c) lista elementelor vii care alcătuiesc patrimoniul
cultural imaterial existent pe teritoriul României.
(3) Registrul naţional al patrimoniului cultural
imaterial este organizat şi administrat de către Centrul Naţional pentru
Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
(4) Centrul Naţional pentru Conservarea şi Promovarea
Culturii Tradiţionale din subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor poate
colabora, în vederea arhivării, cu organisme şi instituţii de specialitate în
domeniu din ţară şi din străinătate.
CAPITOLUL IV
Instituţii şi organisme cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial
Art. 13. - Comisia naţională pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial, structură fără personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Culturii şi Cultelor, are atribuţii de coordonare a
activităţilor de protejare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial,
desfăşurate în baza politicilor culturale ale Ministerului Culturii şi
Cultelor.
Art. 14. - Comisia naţională pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial elaborează Programul naţional de salvgardare,
protejare şi punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial.
Art. 15. - Comisia naţională
pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial conferă titlul de tezaure
umane vii pentru domenii ale patrimoniului cultural imaterial şi alcătuieşte
listele patrimoniului cultural imaterial prevăzute la art. 12 alin (2).
Art. 16. - Organizarea,
funcţionarea şi atribuţiile Comisiei naţionale pentru salvgardarea
patrimoniului cultural imaterial se stabilesc prin ordin al ministrului culturii
şi cultelor.
Art. 17. - In domeniul patrimoniului cultural imaterial
Ministerul Culturii şi Cultelor îndeplineşte următoarele atribuţii specifice:
a) elaborează politici şi strategii în domeniu;
b) coordonează, la nivel naţional, activităţile
instituţiilor publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural
imaterial;
c) sprijină financiar instituţiile cu atribuţii în
activităţile de identificare, conservare, protejare şi punere în valoare a
elementelor ce alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial;
d) susţine promovarea elementelor patrimoniului
cultural imaterial românesc în comunităţile româneşti
de peste hotare;
e) sprijină instituţiile cu atribuţii în implementarea
strategiilor de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial.
Art. 18. - Centrul Naţional pentru Conservarea şi
Promovarea Culturii Tradiţionale îndeplineşte următoarele atribuţii în domeniu:
a) iniţiază şi derulează proiecte şi programe privind
activităţi de conservare, protejare, punere în valoare şi promovare a patrimoniului
cultural imaterial de pe teritoriul României;
b) susţine, inclusiv financiar, proiectele,
programele şi activităţile de cercetare, conservare, protejare, punere în
valoare şi promovare a patrimoniului cultural imaterial de pe teritoriul
României, iniţiate de persoane fizice sau juridice de drept public ori privat,
în conformitate cu strategiile şi politicile Ministerului Culturii şi Cultelor;
c) coordonează metodologic activitatea aşezămintelor
culturale în domeniul patrimoniului cultural imaterial;
d) colaborează cu instituţii specializate în vederea
realizării programelor şi activităţilor de cercetare;
e) realizează programe-cadru de educaţie permanentă în
domeniul expresiilor culturale tradiţionale;
f) editează şi difuzează pe orice suport material cărţi
şi alte publicaţii din domeniul patrimoniului cultural imaterial, cu acordul
Ministerului Culturii şi Cultelor;
g) înfiinţează şi administrează Registrul naţional al
mărcilor tradiţionale distinctive;
h) omologhează mărcile tradiţionale distinctive.
Art. 19.-In instituţiile specializate în domeniul
patrimoniului cultural imaterial se organizează arhive neconvenţionale de
folclor, în care sunt colecţionate, inventariate şi conservate cele mai
importante piese din domeniu, prin fixare pe orice fel de suport material.
Art. 20. - In vederea organizării evidenţei ştiinţifice
specifice, instituţiile ce au în administrare arhive neconvenţionale au
următoarele obligaţii:
a) să respecte criteriile ştiinţifice naţionale şi
internaţionale de apreciere a valorii şi de alcătuire a documentelor de
patrimoniu cultural imaterial;
b) să alcătuiască întregul sistem de cartoteci şi de
fişe solicitat de metoda ştiinţifică prin care s-a operat pentru identificarea
fiecărui element al patrimoniului cultural imaterial;
c) să asigure condiţii optime de conservare şi de
protejare a fiecărui document purtător al unui element de patrimoniu cultural
imaterial, pentru evitarea degradării fizice şi a utilizării frauduloase;
d) să elaboreze şi să pună în aplicare programe periodice
pentru cercetarea stadiului în care se află elementele aparţinând patrimoniului
cultural imaterial;
e) să publice lucrări ştiinţifice privind rezultatele
studiilor fundamentale din domeniu;
f) să sprijine proiectele care stimulează interesul
tinerilor pentru domeniul patrimoniului cultural imaterial.
Art. 21. - Pe data intrării în vigoarea a prezentei
legi Ordonanţa Guvernului nr. 19 din 31 ianuarie 2007 privind protejarea
patrimoniului cultural imaterial, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 81 din 1
februarie 2007, se abrogă.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul
României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din
Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
BOGDAN OLTEANU
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU