ORDIN   Nr. 103 din 24 mai 2002

privind punerea in aplicare a regulamentelor si instructiunilor Consiliului Concurentei, elaborate in baza Legii concurentei nr. 21/1996

ACT EMIS DE: CONSILIUL CONCURENTEI

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 591 bis  din  9 august 2002

    Presedintele Consiliului Concurentei,
    in temeiul prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) si (2) si ale art. 29 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996,
    emite urmatorul ordin:

    Art. 1
    In urma aprobarii in Plenul Consiliului Concurentei si a avizului favorabil al Consiliului Legislativ, se pun in aplicare urmatoarele regulamente si instructiuni:
    - Regulament privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale;
    - Regulament privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996;
    - Regulament privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996;
    - Regulament privind autorizarea concentrarilor economice;
    - Instructiuni privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul acordurilor de cooperare pe orizontala;
    - Instructiuni privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale.
    Art. 2
    Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurentei vor urmari punerea in aplicare a prevederilor prezentului ordin.
    Art. 3
    Prezentul ordin, regulamentele si instructiunile vor fi publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

                   Presedintele Consiliului Concurentei,
                         Theodor Valentin Purcarea

                                REGULAMENT
privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    In temeiul prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament.

    Introducere

    Prin intelegere verticala se intelege orice acord sau practica concertata convenita intre doi sau mai multi agenti economici - fiecare operand, in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie -, referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii.
    In aceasta categorie se incadreaza acorduri de genul distributiei exclusive (exclusivitate teritoriala, exclusivitate de marca, alocare exclusiva a consumatorilor), distributiei selective, cumpararii exclusive, vanzarii exclusive, francizei, vanzarii conditionate etc.
    Experienta acumulata pana in prezent in aplicarea Legii concurentei nr. 21/1996 (denumita in continuare lege) a permis Consiliului Concurentei sa identifice cadrul general de abordare a intelegerilor verticale, care sa asigure protectia, mentinerea si stimularea efectiva a concurentei. Art. 5 alin. (2) din lege reprezinta cadrul legal pentru o asemenea abordare a intelegerilor verticale, avandu-se in vedere atat efectele anticoncurentiale, cat si beneficiile economice ale acestora.
    S-a constatat deja ca anumite intelegeri verticale au efecte economice benefice pe pietele respective asupra agentilor economici participanti si asupra consumatorilor finali. S-a observat, de asemenea, ca astfel de intelegeri verticale - convenite intre agenti economici cu putere mare de piata sau aplicabile unor piete cu caracteristici speciale - pot avea efecte anticoncurentiale grave. Astfel, beneficiul exceptarii trebuie limitat numai la intelegerile verticale pentru care se poate stabili cu certitudine ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.
    Se porneste de la prezumtia ca atunci cand furnizorul detine pe piata relevanta o cota care nu depaseste 30% intelegerile verticale care nu contin anumite restrictii cu efecte anticoncurentiale grave pot avea ca efect ameliorarea productiei sau distributiei si conferirea pentru consumatori a unei parti echitabile din profitul care rezulta; in cazul intelegerilor verticale, care contin obligatii de vanzare exclusiva, va fi luata in considerare cota de piata a cumparatorului in scopul determinarii efectului global al acestor intelegeri pe piata.
    Daca participantii la intelegere (furnizor sau cumparator, dupa caz) detin o cota de piata care depaseste pragul de 30%, nu exista temei sa se considere ca aceste intelegeri verticale antreneaza in general avantaje de natura sa compenseze efectele anticoncurentiale pe care aceste acorduri le produc asupra concurentei.
    In consecinta, intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) nu depaseste 30% vor beneficia de exceptare pe categorii in conformitate cu prevederile prezentului regulament, iar intelegerile verticale convenite intre agenti economici a caror cota de piata (furnizor sau cumparator, dupa caz) depaseste 30% pot beneficia de exceptare individuala in conformitate cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.

    CAP. 1
    Prevederi generale

    Art. 1
    Prezentul regulament se aplica fara sa aduca atingere aplicarii art. 6 din lege, in ceea ce priveste intelegerile verticale.
    Art. 2
    In aplicarea prezentului regulament, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
    a) agenti economici concurenti - furnizori actuali sau potentiali pe aceeasi piata a produsului care cuprinde produse sau servicii pe care cumparatorul le considera substituibile cu alte produse ori servicii din punct de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora;
    b) obligatia de nonconcurenta - orice obligatie directa sau indirecta care interzice cumparatorului sa produca, sa cumpere, sa vanda sau sa revanda produse ori servicii care sunt in concurenta cu produsele sau serviciile ce fac obiectul intelegerii sau orice obligatie directa ori indirecta, care impune cumparatorului sa achizitioneze de la furnizor sau de la un alt agent economic desemnat de catre furnizor mai mult de 80% din achizitiile sale totale - insumand atat produse sau servicii prevazute in contract, cat si produse sau servicii substituibile prezente pe piata relevanta -, calculate pe baza valorii achizitiilor efectuate in cursul anului precedent;
    c) obligatia de vanzare exclusiva - orice obligatie directa sau indirecta care impune furnizorului sa vanda produsele ori serviciile care fac obiectul acordului unui singur cumparator din cadrul unui teritoriu delimitat, in vederea revanzarii sau a unei utilizari specifice;
    d) sistem de distributie selectiva - acel sistem de distributie in care furnizorul decide sa vanda produsele sau serviciile prevazute in acord, direct ori indirect, numai distribuitorilor selectionati pe baza unor criterii prestabilite si in care acesti distribuitori se angajeaza sa nu vanda aceste produse sau servicii altor distribuitori neautorizati;
    e) drepturile de proprietate intelectuala - includ drepturile de proprietate industriala, drepturile de autor si drepturile conexe;
    f) know-how - un ansamblu secret, substantial si identificat de informatii practice nebrevetate, rezultat al experientei furnizorului si testate de acesta; in acest context, secret semnifica faptul ca know-how, in ansamblul acestuia sau intr-o anume configuratie ori asamblare a componentelor sale, nu este in general cunoscut sau accesibil cu usurinta; substantial inseamna ca know-how trebuie sa includa informatii indispensabile pentru cumparator in scopul utilizarii, vanzarii sau revanzarii produselor ori serviciilor prevazute in acord; identificat reprezinta faptul ca know-how trebuie sa fie descris intr-o maniera suficient de completa care sa permita sa se verifice daca indeplineste conditiile de confidentialitate si substantialitate;
    g) cumparator - un agent economic care, in virtutea unei intelegeri care cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, cumpara pe cont propriu produse sau servicii in vederea revanzarii lor ca atare ori modificate;
    h) intelegere de agent - cazul in care o persoana fizica sau juridica (agent/reprezentant) este investita cu puterea de a negocia si/sau de a incheia contracte in contul altei persoane (comitent/reprezentat), in numele propriu al agentului sau in numele comitentului, in scopul:
    - cumpararii de produse ori de servicii de catre comitent; sau
    - vanzarii de produse sau servicii furnizate de comitent;
    i) retele paralele de intelegeri verticale - retele de intelegeri verticale care contin restrictionari avand efecte similare pe piata.

    CAP. 2
    Intelegeri verticale care nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege

    Art. 3
    (1) Conform art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 5 din lege nu sunt aplicabile agentilor economici sau asociatilor de agenti economici a caror cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent convenirii intelegerii verticale nu depaseste plafonul stabilit anual de catre Consiliul Concurentei, iar cota de piata detinuta de agentul economic sau de agentii economici participanti la grupare nu depaseste 5% .
    In ceea ce priveste restrictionarile inacceptabile prevazute la art. 8 alin. (2) din lege, prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt aplicabile si sub pragurile stabilite prin art. 8 alin. (1) din lege.
    (2) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup, asa cum acesta este definit in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    (3) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor de agent propriu-zise, asa cum acestea sunt detaliate in "Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale".

    CAP. 3
    Conditiile de exceptare pe categorii

    Art. 4
    (1) In conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege si cu prevederile prezentului regulament, acordurile sau practicile concertate convenite intre doi sau mai multi agenti economici - fiecare operand in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie -, referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse ori servicii (denumite in continuare intelegeri verticale) sunt exceptate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege. Prezenta exceptare se aplica in masura in care aceste intelegeri contin restrictii de concurenta care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege (denumite in continuare restrictionari verticale).
    (2) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica intelegerilor verticale incheiate intre o asociatie de agenti economici si membrii sai sau intre o astfel de asociatie si furnizorii sai doar in cazul in care toti membrii asociatiei sunt comercianti en detail de produse si sub rezerva ca nici unul dintre acestia, impreuna cu grupul de agenti economici din care face parte, sa nu realizeze o cifra de afaceri totala anuala mai mare de 50 miliarde lei; intelegerile verticale incheiate de catre aceste asociatii sunt acoperite de prevederile prezentului regulament, fara a fi prejudiciata aplicarea art. 5 alin. (1) din lege intelegerilor orizontale incheiate de membrii asociatiei si deciziilor adoptate de asociatie.
    (3) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica intelegerilor verticale care contin dispozitii cu privire la acordarea drepturilor de proprietate intelectuala catre cumparator sau a dreptului de utilizare a acestora de catre cumparator, cu conditia ca aceste prevederi sa nu constituie obiectul principal al acelor intelegeri si sa fie legate in mod direct de utilizarea, vanzarea sau revanzarea de produse ori de servicii de catre cumparator sau de catre clientii sai. Exceptarea se aplica respectivelor prevederi sub rezerva ca, in legatura cu produsele sau serviciile prevazute in acord, ele sa nu comporte restrictionari ale concurentei avand obiect sau efect similar cu cele ale restrictionarilor verticale neexceptate in baza prezentului regulament.
    (4) Exceptarea prevazuta la alin. (1) nu se aplica intelegerilor verticale convenite intre agenti economici concurenti; totusi exceptarea se aplica in cazul in care agentii economici concurenti convin asupra unei intelegeri verticale nereciproce si indeplinesc una dintre urmatoarele conditii:
    a) cifra de afaceri anuala totala a cumparatorului nu depaseste 100 miliarde lei;
    b) furnizorul este un producator si un distribuitor de bunuri, in timp ce cumparatorul este un distribuitor care nu fabrica produse concurand produsele ce fac obiectul acordului;
    c) furnizorul este un prestator de servicii prezent pe mai multe niveluri de comercializare, in timp ce cumparatorul nu furnizeaza servicii concurente la nivelul la care cumpara serviciile prevazute in acord.
    (5) Prezentul regulament nu se aplica intelegerilor verticale care fac obiectul unei alte exceptari pe categorii.
    Art. 5
    Exceptarea prevazuta la art. 4 nu se aplica intelegerilor verticale care, direct sau indirect, separat ori impreuna cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect:
    a) restrangerea libertatii cumparatorului de a-si determina pretul de vanzare fara a exclude posibilitatea furnizorului de a recomanda un pret de vanzare, cu conditia ca acest pret sa nu reprezinte un pret fix sau minim de vanzare la care s-ar ajunge ca urmare a presiunilor exercitate ori a stimulentelor oferite de oricare dintre parti;
    b) restrictionarea teritoriului in care sau a clientelei catre care cumparatorul poate sa vanda produsele sau serviciile care fac obiectul acordului, cu urmatoarele exceptii:
    - restrictionarea vanzarilor active intr-un teritoriu exclusiv sau catre un grup exclusiv de clienti, rezervate furnizorului sau alocate de catre acesta altui cumparator, in situatia in care o astfel de restrictionare nu limiteaza vanzarile facute de clientii cumparatorului;
    - restrictionarea vanzarilor catre consumatorii finali de catre un cumparator care opereaza la nivelul comercializarii angro;
    - restrictionarea vanzarilor catre distribuitori neautorizati de catre membrii sistemului de distributie selectiva;
    - restrictionarea libertatii cumparatorului de a vinde partile componente, livrate acestuia de catre furnizor in vederea utilizarii lor in procese de fabricatie, unor clienti care ar putea utiliza aceste componente pentru fabricarea unor produse similare cu cele fabricate de catre furnizor;
    c) restrictionarea vanzarilor active sau a vanzarilor pasive catre consumatorii finali, ale membrilor unui sistem de distributie selectiva care opereaza la nivelul comercializarii en detail fara a afecta posibilitatea de a interzice unui membru al sistemului sa opereze in afara spatiilor de comercializare autorizate;
    d) restrictionarea livrarilor incrucisate intre distribuitorii din cadrul unui sistem de distributie selectiva, inclusiv intre distribuitorii care opereaza la niveluri diferite de comercializare;
    e) restrictionarea convenita intre un furnizor de parti componente si un cumparator care le utilizeaza in procese de fabricatie, care limiteaza libertatea furnizorului de a vinde partile componente ca piese de schimb catre consumatori finali, prestatori de reparatii sau alte servicii, neabilitati de catre cumparator pentru prestarea acestor servicii conexe.
    Art. 6
    Exceptarea prevazuta la art. 4 nu se aplica nici uneia dintre urmatoarele obligatii convenite prin intelegeri verticale:
    a) orice obligatie directa sau indirecta de nonconcurenta, a carei durata este nedeterminata sau depaseste 5 ani; o obligatie de nonconcurenta care poate fi reinnoita tacit dupa o perioada de 5 ani va fi considerata ca fiind asumata pentru o durata nedeterminata; totusi aceasta limitare a duratei la 5 ani nu se aplica atunci cand produsele sau serviciile care fac obiectul acordului sunt vandute de catre cumparator in cadrul spatiilor detinute de furnizor sau inchiriate de acesta de la terte parti care nu fac parte din grupul cumparatorului, cu conditia ca durata obligatiei de nonconcurenta sa nu depaseasca perioada folosirii spatiilor de catre cumparator;
    b) orice obligatie directa sau indirecta care determina cumparatorul ca dupa expirarea intelegerii sa nu fabrice, sa nu cumpere, sa nu vanda sau sa nu revanda produse ori servicii, cu exceptia cazului in care aceasta obligatie:
    - priveste produse sau servicii care sunt in concurenta cu cele care fac obiectul intelegerii;
    - este limitata la spatiile in care cumparatorul a operat pe parcursul intelegerii;
    - este indispensabila pentru protejarea know-how transferat de catre furnizor cumparatorului, cu conditia ca durata unei asemenea obligatii de nonconcurenta sa nu depaseasca un an de la expirarea intelegerii; aceasta obligatie cu referire la termenul de un an nu trebuie sa aduca atingere posibilitatii de a interzice pentru o durata nedeterminata utilizarea si dezvaluirea know-how care nu a devenit public;
    c) orice obligatie directa sau indirecta care determina membrii unui sistem de distributie selectiva sa nu vanda produsele anumitor furnizori concurenti.
    Art. 7
    (1) Sub rezerva prevederilor alin. (2), intelegerile verticale in care cota de piata detinuta de furnizor nu depaseste 30% sunt incadrate in categoria definita la art. 4, in conformitate cu prevederile prezentului regulament si cu respectarea procedurii prevazute la cap. VI.
    (2) In cazul intelegerilor verticale care contin obligatii de vanzare exclusiva, cota de piata care se va lua in considerare la stabilirea pragului de 30% este cea detinuta de cumparator.

    CAP. 4
    Posibilitatea retragerii beneficiului exceptarii pe categorii

    Art. 8
    Atunci cand retele paralele de restrictionari verticale similare acopera mai mult de 50% din piata relevanta, chiar daca fiecare intelegere verticala care comporta restrictii specifice privind aceasta piata relevanta indeplineste conditiile de exceptare prin incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1), Consiliul Concurentei poate decide tratarea acestora in contextul exceptarii individuale.
    Art. 9
    Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii prevazute in prezentul regulament daca constata ca intr-un caz determinat intelegerile verticale exceptate in virtutea prezentului regulament au totusi efecte incompatibile cu conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.

    CAP. 5
    Aspecte cu privire la calculul cifrei de afaceri si al cotei de piata

    Art. 10
    (1) Cota de piata prevazuta la art. 7 alin. (1) se calculeaza, dupa caz, pe baza valorii sau volumului vanzarilor pe piata a produselor ori serviciilor care fac obiectul intelegerii, precum si a altor produse sau servicii vandute de catre furnizor, pe care cumparatorul le considera ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, al pretului si al destinatiei acestora. In scopul aplicarii art. 7 alin. (2), pentru calcularea cotei de piata este utilizata, dupa caz, valoarea sau volumul cumpararilor de pe piata.
    (2) In scopul aplicarii pragului prevazut la art. 7, se aplica urmatoarele reguli:
    a) cota de piata se calculeaza pe baza datelor referitoare la anul calendaristic anterior convenirii acordului;
    b) cota de piata include orice produse si servicii furnizate distribuitorilor integrati in scopul vanzarii;
    c) in cazul in care cota de piata este mai mare de 30%, dar nu depaseste 35%, exceptarea pe categorii continua sa se aplice o perioada de 2 ani calendaristici consecutivi care urmeaza anului in care pragul a depasit 30%;
    d) in cazul in care cota de piata depaseste 35%, exceptarea pe categorii continua sa se aplice o perioada de un an calendaristic consecutiv anului in care cota de 35% a fost depasita;
    e) beneficiile mentionate la lit. c) si d) nu se pot combina astfel incat sa se depaseasca o perioada de 2 ani calendaristici.
    Art. 11
    (1) In scopul calcularii cifrei de afaceri totale anuale in sensul art. 4 alin. (2) si (4) lit. a) din prezentul regulament, se vor aplica prevederile continute in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    (2) Exceptarea pe categorii ramane aplicabila daca, timp de 2 ani financiari consecutivi, plafonul cifrei de afaceri anuale totale nu este depasit cu mai mult de 10% .

    CAP. 6
    Procedura de acordare a exceptarii pe categorii

    Art. 12
    (1) In baza prevederilor art. 5 alin. (7) din lege, intelegerile verticale incadrabile in categoria exceptata prin prezentul regulament vor fi notificate de catre agentii economici sau asociatiile de agenti economici Consiliului Concurentei.
    (2) Notificarea completata conform formularului-tip cuprins in anexa la prezentul regulament se va inainta Consiliului Concurentei si va fi inregistrata intr-un registru special de evidenta, depunatorilor eliberandu-li-se confirmarea depunerii acesteia. Pentru a fi inregistrata notificarea trebuie sa fie insotita si de dovada achitarii tarifului de notificare stabilit in conformitate cu prevederile "Regulamentului privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia", cu modificarile ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.
    (3) Formularul de notificare impreuna cu documentele solicitate prin acesta, in 3 exemplare, semnate de reprezentantii legali ai agentilor economici care sunt parti la acordul notificat sau de persoanele imputernicite legal sa ii reprezinte, va fi inaintat Consiliului Concurentei prin scrisoare recomandata sau prin prezentare directa.
    (4) Informatiile furnizate prin notificare, inclusiv prin documentele aferente, trebuie sa fie corecte si complete.
    Art. 13
    (1) In examinarea de fond a intelegerilor notificate Consiliul Concurentei se bazeaza pe informatiile furnizate in formularul de notificare si in documentele insotitoare, putand sa solicite in baza art. 41 din lege si alte informatii considerate necesare de la agentii economici care au inaintat notificarea, de la alti agenti economici sau de la autoritati si institutii publice.
    (2) Furnizarea de informatii incomplete sau inexacte prin notificare, in sensul art. 12 alin. (4), sau furnizarea de informatii inexacte si nefurnizarea informatiilor solicitate de Consiliul Concurentei, in baza prevederilor art. 41 din lege, constituie contraventie si se sanctioneaza conform art. 55 lit. b) si c) si art. 59 alin. (1) lit. a) din lege.
    (3) In termen de 60 de zile de la data inregistrarii Consiliul Concurentei, in baza examinarii notificarii, va instiinta agentii economici care au inaintat notificarea cu privire la eventuala neindeplinire a conditiilor prevazute in prezentul regulament pentru incadrarea in categoria exceptata. In aceasta situatie partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei, fie sa renegocieze contractul astfel incat sa se incadreze in prevederile prezentului regulament, fie sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din lege si ale "Regulamentului pentru aplicarea art. 5 si 6 din Legea concurentei, privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.
    (4) Necomunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei in termenul prevazut la alin. (3) echivaleaza cu confirmarea incadrarii intelegerii notificate in categoria definita la art. 4 al acestui regulament. Exceptarea este valabila pe perioada in care conditiile din prezentul regulament sunt indeplinite.
    (5) Orice modificare a clauzelor intelegerii notificate sau a situatiei pietei relevante, in sensul neindeplinirii conditiilor pentru exceptare pe categorii impuse in prezentul regulament, va fi comunicata neintarziat, in scris, de catre partile la acord Consiliului Concurentei care va decide operativ asupra mentinerii, a conditiilor pentru mentinere sau a retragerii beneficiului exceptarii pe categorii, dupa caz.
    (6) In situatia retragerii beneficiului exceptarii pe categorii, partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea retragerii beneficiului, sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din lege si ale "Regulamentului pentru aplicarea art. 5 si 6 din Legea concurentei, privind practicile anticoncurentiale".
    (7) Raspunsul Consiliului Concurentei transmis in conformitate cu prevederile alin. (3) si comunicarea retragerii beneficiului exceptarii, transmisa in conformitate cu alin. (6), pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare.

    CAP. 7
    Exceptari individuale

    Art. 14
    Urmatoarele intelegeri verticale care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege vor fi tratate de catre Consiliul Concurentei drept cazuri individuale, urmarindu-se indeplinirea conditiilor prevazute la art. 5 alin. (2) din lege si a procedurilor prevazute in cazul dispensei in "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale":
    - intelegerile in care furnizorul, respectiv cumparatorul, are o cota de piata care depaseste pragul de 30% prevazut la art. 7; sau
    - intelegerile in care cifra de afaceri totala a agentilor economici implicati depaseste pragurile valorice prevazute la art. 4 alin. (2) si (4) lit. a), cu indeplinirea prevederilor art. 11; sau
    - intelegerile care nu beneficiaza de incadrarea in categoria exceptata prin prezentul regulament, in conformitate cu prevederile art. 8 si 9.

    CAP. 8
    Dispozitii comune si finale

    Art. 15
    (1) In aplicarea prezentului regulament, referirea la agent economic, furnizor si cumparator include si agentii economici care fac parte din grupul fiecaruia dintre acestia.
    (2) Agentii economici care fac parte dintr-un grup sunt definiti in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    Art. 16
    Plafoanele valorice stabilite conform dispozitiilor art. 4 alin. (2) si (4) prin raportare la cifra de afaceri vor fi actualizate periodic prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei, tinandu-se seama de evolutia indicelui general al preturilor si tarifelor, dar nu la un interval mai mic de 6 luni.
    Art. 17
    Exceptarile acordate prin decizie a Consiliului Concurentei, in conformitate cu prevederile cap. II (categoria acordurilor pentru distributie exclusiva), ale cap. III (categoria acordurilor pentru cumparare exclusiva) si ale cap. VII (categoria acordurilor de franciza) din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, raman valabile pana la expirarea perioadei de exceptare acordate prin decizie.
    Art. 18
    (1) Prezentul regulament intra in vigoare la data publicarii acestuia in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    (2) La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga prevederile cap. II - Conditiile de exceptare pentru acordurile de distributie exclusiva si anexa nr. 1/1, cap. III - Conditiile de exceptare pentru acordurile de cumparare exclusiva si anexa nr. 1/2, cap. VII - Conditiile de exceptare pentru acordurile de franciza si anexa nr. 1/6 din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", precum si orice alte dispozitii ce contravin procedurii de exceptare pentru intelegerile verticale, prevazuta la cap. VI.

    ANEXA 1

                                NOTIFICARE
pentru obtinerea beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin incadrarea in categoria intelegerilor verticale

    I. Partile la acord

    1. Indicati agentii economici participanti la intelegere, precizand: denumirea oficiala, adresa/sediul social, numarul/data inmatricularii la registrul comertului, codul unic de inregistrare, atributul fiscal, numarul de telefon, numarul de fax, persoana indicata pentru relatii (numarul de telefon, numarul de fax, functia).
    2. Precizati agentul economic care inainteaza notificarea.
    3. In cazul in care notificarea este facuta in numele si din imputernicirea partilor, indicati numele reprezentantului imputernicit sa le reprezinte pentru intocmirea si inaintarea notificarii, numarul de telefon, numarul de fax, adresa; se va anexa si imputernicirea legala pentru reprezentant.
    4. Pentru fiecare agent economic parte la acord, indicati obiectul de activitate din care a inregistrat cifra de afaceri in ultimii 3 ani.
    5. Atunci cand este cazul, pentru fiecare dintre partile la acord, indicati grupul din care face parte, mentionand domeniul de activitate al fiecarui agent economic care formeaza grupul respectiv si activitatea sau activitatile desfasurate.

    II. Piata relevanta

    6. Elementele de baza pentru definirea pietei relevante
    Se vor aplica "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    Piata relevanta are doua componente: piata produsului si piata geografica.
    a) Piata produsului cuprinde toate produsele considerate ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora, astfel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie o alternativa economica reala pentru consumatori.
    b) Piata geografica cuprinde aria in care agentii economici vand produse sau presteaza servicii identice, similare, respectiv substituibile, pentru care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene, si care poate fi distinsa fata de ariile invecinate, in special datorita cheltuielilor de transport suportate de cumparatori.
    7. Informatii pentru definirea pietei produsului
    a) Enumerati produsele sau serviciile care sunt incluse in acordul notificat, cu descrierea sumara a acestora.
    b) Enumerati produsele sau serviciile pe care le considerati ca pot constitui posibile substitute pentru produsele sau serviciile indicate la lit. a); daca au fost identificate mai multe piete ale produsului, pentru fiecare dintre acestea vor fi indicate distinct produsele care constituie substitute sau inlocuitori.
    8. Informatii pentru definirea pietei geografice:
    a) Delimitati aria geografica in care activeaza partile la acord pentru produsele incluse in piata produsului (aceasta arie geografica poate fi intreg teritoriul Romaniei sau o parte a acestuia, care va fi delimitata, respectiv precizata).
    b) Identificati aria geografica in care sunt localizati agentii economici, producatorii concurenti care vand produsele incluse in piata produsului, care sunt sau pot fi luati in considerare de cumparatorii din aria lor geografica definita la lit. a), atunci cand acestia iau deciziile de cumparare.
    9. Pentru produsele din import incluse in piata relevanta precizati numele furnizorilor, tara de origine si eventualele bariere existente la intrarea acestor produse pe piata romaneasca (bariere tarifare - taxe vamale; bariere netarifare - conditii impuse prin reglementari interne, costurile de transport relativ mari, lipsa retelelor de distributie sau dificultati de acces la retelele de distributie existente).

    III. Situatia partilor la acord pe piata relevanta

    10. Furnizati pentru anul anterior convenirii intelegerii, pentru fiecare piata relevanta identificata mai sus:
    a) marimea estimata a pietei relevante (volum si valoare);
    b) vanzarile (volum si valoare) de produse care fac obiectul acordului, realizate de agentii economici, parti la acord, si de componentii grupurilor acestora;
    c) vanzarile (volum si valoare) de produse care nu fac obiectul acordului, dar fac parte din aceeasi piata relevanta, comercializate de partile la acord si de componentii grupurilor acestora;
    d) cota de piata detinuta de partile la acord.
    11. Modul concret prin care se asigura punerea in practica a intelegerii respective.

    IV. Situatia concurentei pe piata relevanta

    In cazul in care una dintre partile la acord face parte dintr-un grup, in furnizarea informatiilor de la acest capitol va fi avut in vedere intregul grup.
    12. Indicati principalii concurenti ai partilor, mentionand numele lor si ponderea fiecaruia pe piata relevanta.
    13. Indicati principalii clienti ai fiecareia dintre parti, mentionand numele lor, adresa, numarul de telefon, numarul de fax si numele persoanei care poate fi contactata pentru relatii.
    14. Precizati in ce masura intrarea pe piata relevanta este afectata de existenta intelegerilor pe termen lung dintre un agent economic care activeaza deja pe piata relevanta si furnizorul (furnizorii), respectiv clientii sai.
    15. Explicati modul in care agentii economici concurenti vand produsele sau presteaza serviciile pe piata relevanta (produc pe plan local, importa, vand prin sistem de distributie organizat exclusiv sau neexclusiv?).

    V. Motivatia pentru obtinerea beneficiului incadrarii in categoria intelegerilor verticale exceptate de la prevederile art. 5 alin. (1) din lege

    16. In spiritul prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 prezentati modul concret in care sunt indeplinite conditiile pentru exceptare. Argumentati avantajele, respectiv cresterile in eficienta, care sunt scontate in cazul derularii acordului notificat, cu precizarea domeniului concret in care acestea se vor produce (productie, distributie, export etc.) si a efectului in reducerea substantiala si de durata a preturilor la consumatori. Mentionati eventualele avantaje de interes general pe care le aduce aplicarea acordului notificat.

    VI. Documente aferente notificarii

    1. Formularul de notificare, in 3 exemplare pe suport de hartie sau in doua exemplare pe suport de hartie si un exemplar in format electronic (CD sau discheta), va fi insotit de acordul convenit intre parti (in fotocopie, in 3 exemplare), inclusiv toate actele aditionale (dupa caz).
    2. Notificarea se va incheia cu urmatoarea declaratie, care trebuie semnata de catre sau in numele si din imputernicirea partilor la acord:
    "Subsemnatul ......................................, in calitate de ..................., domiciliat in .................................., str. ....................... nr. ........, sectorul/judetul ............................., posesor al actului de identitate seria ......... nr. ............, eliberat de ...................... la data de .................... (imputernicit prin procura nr. ............, legalizata la ....................... la data de ......................), declar pe propria raspundere ca informatiile date prin prezenta notificare sunt corecte, dupa cunostinta si convingerea noastra, ca documentele solicitate prin formular sunt anexate si ca parerile exprimate sunt sincere."

                   Data si locul
                 .................              Semnatura
                                              .............

                                REGULAMENT
privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996

    In temeiul art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996,

    Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament.

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    Obiectul si domeniul de aplicare a regulamentului
    (1) In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea Concurentei nr. 21/1996, beneficiul exceptarii unor categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) se stabileste prin regulament al Consiliului Concurentei, in conditiile art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Consiliul Concurentei a adoptat "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, prin care la cap. IV se stabilesc conditiile de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare. La stabilirea acestor conditii s-au avut in vedere toate tipurile de acorduri de cercetare-dezvoltare susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, indiferent daca partile la acord sunt sau nu sunt concurenti reali sau potentiali pe piata romaneasca ori pe o parte a acesteia.
    (3) Adoptarea noului regulament se inscrie in logica unei abordari economice a incidentei acordurilor in cauza cu un mediu concurential normal. Astfel, s-au considerat necesare: renuntarea la intocmirea unor liste cu clauze exceptate, definirea unor categorii de acorduri exceptate pana la atingerea unei anumite cote de piata si enuntarea restrictiilor sau clauzelor care nu trebuie sa figureze in aceste acorduri.
    (4) Noul regulament urmareste sa satisfaca doua exigente: sa asigure protectia eficienta a concurentei si sa ofere agentilor economici o siguranta juridica adecvata. Aceste obiective trebuie sa fie indeplinite tinandu-se seama de necesitatea de a simplifica pe cat posibil supravegherea administrativa si cadrul legislativ. Se porneste de la prezumtia ca sub un anumit nivel al cotei de piata efectele pozitive ale acordurilor de cercetare-dezvoltare compenseaza eventualele lor efecte negative asupra concurentei, putand fi exceptate conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (5) Exceptarea acordata prin prezentul regulament se limiteaza la acordurile de cercetare-dezvoltare care nu dau posibilitatea agentilor economici implicati sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor si serviciilor in cauza. Se exclud de la exceptare acordurile incheiate intre agentii economici concurenti a caror cota de piata cumulata pentru produsele sau serviciile susceptibile de a fi imbunatatite sau inlocuite ca urmare a activitatii de cercetare-dezvoltare depaseste un anumit nivel, determinat la momentul incheierii acordului.
    (6) Acordurile incheiate intre agenti economici care nu sunt concurenti in domeniul fabricatiei de produse susceptibile de a fi inlocuite sau imbunatatite ca urmare a aplicarii rezultatelor activitatii de cercetare-dezvoltare nu elimina concurenta efectiva in domeniul cercetarii-dezvoltarii decat in circumstante exceptionale. De aceea este justificat ca aceste acorduri sa beneficieze de exceptare, indiferent de cota de piata detinuta de parti.
    (7) Acordurile care au ca obiect exploatarea in comun a rezultatelor activitatii de cercetare sau perfectionarea in comun a acestor rezultate pana la stadiul de aplicare industriala, fara a-l include, nu intra, in general, sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996. Totusi aceste acorduri pot intra sub incidenta interdictiei din lege si, pe cale de consecinta, in domeniul de aplicare a prezentului regulament, in anumite circumstante, cum ar fi situatia in care partile convin sa nu realizeze alte activitati de cercetare in acelasi domeniu, renuntand astfel la posibilitatea de a dobandi avantaje concurentiale in raport cu celelalte parti.
    (8) Pentru justificarea exceptarii exploatarea in comun trebuie sa se refere la produsele si procedeele pentru care utilizarea rezultatelor din activitatea de cercetare-dezvoltare este decisiva si fiecare parte trebuie sa aiba posibilitatea de a exploata oricare dintre rezultatele pentru care manifesta interes. Totusi, cand la activitatea de cercetare-dezvoltare participa centre academice, institute de cercetare sau agenti economici care presteaza activitati de cercetare-dezvoltare ca serviciu comercial, fara sa se ocupe, in principiu, de exploatarea rezultatelor, acestia pot conveni sa utilizeze independent rezultatele in scopul continuarii cercetarii. In mod similar agentii economici neconcurenti pot sa convina limitarea drepturilor lor de exploatare la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare pentru a facilita cooperarea intre partile cu preocupari complementare.
    (9) Prezentul regulament nu excepteaza acordurile care contin restrictionari ce nu sunt absolut necesare pentru obtinerea avantajelor economice scontate. Anumite restrictionari grave ale concurentei, cum ar fi limitarea libertatii partilor de a realiza activitati de cercetare-dezvoltare intr-un domeniu fara legatura cu obiectul acordului, fixarea preturilor practicate in raporturile comerciale cu terte parti, limitarea productiei sau a distributiei, impartirea pietelor sau a clientilor si limitarea vanzarilor pasive de produse care fac obiectul contractului in teritorii rezervate altor parti, exclud acordurile in cauza de la beneficiul exceptarii prevazut prin prezentul regulament, oricare ar fi cota de piata a agentilor economici implicati.
    (10) Pentru a realiza obiectivele si avantajele rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare in comun exceptarea prevazuta prin acest regulament se aplica si clauzelor din acordurile de cercetare-dezvoltare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate si necesare pentru indeplinirea lor.
    (11) In cazul acordurilor de cercetare-dezvoltare incheiate intre agenti economici a caror cota de piata cumulata depaseste pragul de 25% nu exista certitudinea indeplinirii conditiilor de exceptare de la art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 si ca urmare Consiliul Concurentei va evalua individual aceste acorduri in conformitate cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, prin luarea in considerare a mai multor factori, printre care structura pietei relevante este cel mai important.
    (12) Prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 nu sunt aplicabile acordurilor de cercetare-dezvoltare incheiate intre agenti economici membri ai aceluiasi grup, asa cum este definita notiunea de grup in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 si in cazurile de concentrare economica", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    (13) In cazurile particulare in care acordurile care intra sub incidenta prezentului regulament au totusi efecte incompatibile cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii.
    (14) Prezentul regulament se aplica fara sa aduca atingere aplicarii prevederilor art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.
    Art. 2
    Principiile exceptarii
    (1) Beneficiul exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare trebuie limitat la acordurile pentru care se poate presupune cu suficienta certitudine ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Cooperarea in domeniul cercetarii-dezvoltarii si in cel al exploatarii rezultatelor contribuie in general la promovarea progresului tehnic si economic prin diseminarea know-how intre parti, prin evitarea paralelismelor in alocarea resurselor umane din cadrul compartimentelor de cercetare-dezvoltare, prin stimularea inovatiilor rezultate din schimbul de know-how complementar si prin rationalizarea fabricarii produselor sau aplicarii procedeelor noi, rezultate in urma activitatii de cercetare-dezvoltare.
    (3) Exploatarea in comun a rezultatelor poate fi considerata drept consecinta fireasca a activitatilor comune in domeniul cercetarii-dezvoltarii. Aceasta se poate realiza in mai multe feluri, cum ar fi: fabricarea produselor, exploatarea drepturilor de proprietate intelectuala care aduc o contributie importanta la progresul tehnic sau economic si comercializarea noilor produse.
    (4) Se poate aprecia ca in general consumatorii beneficiaza de cresterea volumului si eficientei activitatilor de cercetare-dezvoltare prin aparitia unor produse si servicii noi sau imbunatatite si prin reduceri de preturi, ca urmare a aplicarii procedeelor noi sau modernizate.
    (5) Pentru a se garanta mentinerea unei concurente efective pe durata exploatarii in comun a rezultatelor se impune sa se prevada ca exceptarea isi inceteaza aplicabilitatea in conditiile in care cota de piata cumulata detinuta de parti pentru produsele rezultate din activitatea de cercetare-dezvoltare in comun devine prea mare. Exceptarea se va aplica totusi in continuare, indiferent de marimea cotei de piata a partilor, pentru o anumita perioada dupa inceperea exploatarii in comun pentru a permite partilor sa atinga, in special, dupa introducerea unui produs cu totul nou, o stabilizare a cotelor lor de piata si pentru a se asigura o durata minima de recuperare a investitiei.
    (6) Pragul cotei de piata, excluderea unor acorduri de la beneficiul exceptarii prevazut prin prezentul regulament, precum si conditiile carora se subordoneaza exceptarile garanteaza in general ca acordurile carora li se aplica exceptarea pe categorii nu dau posibilitatea partilor sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor in cauza.

    CAP. 2
    Conditii de exceptare

    Art. 3
    Obiectul exceptarii
    (1) In temeiul art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 si in baza prevederilor din prezentul regulament, interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 nu se aplica acordurilor incheiate intre doi sau mai multi agenti economici (denumiti in continuare parti), care se refera la conditiile in care acesti agenti economici urmaresc:
    a) cercetarea si dezvoltarea in comun a produselor sau a procedeelor si exploatarea in comun a rezultatelor cercetarii si dezvoltarii;
    b) exploatarea in comun a rezultatelor cercetarii si dezvoltarii produselor sau a procedeelor realizate in comun in baza unui acord anterior intre aceleasi parti; sau
    c) cercetarea si dezvoltarea in comun a produselor sau a procedeelor fara exploatarea in comun a rezultatelor.
    Aceasta exceptare se va aplica in masura in care acordurile respective (denumite in continuare acorduri de cercetare-dezvoltare) contin restrictionari ale concurentei care intra sub incidenta interdictiei prevazute la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se va aplica si clauzelor acordurilor de cercetare-dezvoltare care nu constituie obiectul principal al respectivelor acorduri, dar sunt legate direct de acestea si sunt necesare pentru implementarea acordurilor, cum ar fi obligativitatea de a nu efectua cercetare si dezvoltare independent sau impreuna cu terte parti, in domeniul la care se refera acordul sau in domenii conexe, pe parcursul executarii acordului. Exceptarea nu se aplica totusi prevederilor care au acelasi obiect cu restrictionarile concurentei enumerate la art. 7 alin. (1).
    Art. 4
    Definitii
    In sensul prezentului regulament, urmatorii termeni se definesc astfel:
    (1) acord inseamna o intelegere, o decizie a unei asociatii de agenti economici sau o practica concertata;
    (2) agenti economici participanti inseamna agentii economici care sunt parti la acordul de cercetare-dezvoltare si agentii economici legati de acestia;
    (3) agenti economici legati inseamna:
    a) agenti economici la care o parte la acordul de cercetare-dezvoltare, direct sau indirect:
    - are puterea de a exercita mai mult de jumatate din drepturile de vot;
    - are puterea de a numi mai mult de jumatate din numarul membrilor consiliului de administratie sau ai organismelor care il reprezinta legal; sau
    - are dreptul de a administra afacerile agentului economic;
    b) agentii economici care, direct sau indirect, au asupra unei parti la acordul de cercetare-dezvoltare drepturile si puterile mentionate la lit. a);
    c) agenti economici la care unul dintre agentii economici prevazuti la lit. b) are, direct sau indirect, drepturile sau puterile mentionate la lit. a);
    d) agenti economici la care una dintre partile la acordul de cercetare-dezvoltare, impreuna cu unul sau mai multi dintre agentii economici enumerati la lit. a), b) sau c), sau in care doi ori mai multi dintre cei din urma detin in comun drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
    e) agenti economici la care drepturile sau puterile enumerate la lit. a) sunt detinute in comun de catre:
    - partile la acordul de cercetare-dezvoltare sau agenti economici legati de acestia, la care se refera lit. a) - d); sau
    - una sau mai multe dintre partile la acordul de cercetare-dezvoltare ori unul sau mai multi dintre agentii economici legati de acestea la care se refera lit. a) - d) si una sau mai multe parti terte;
    (4) cercetare si dezvoltare inseamna achizitionarea de know-how necesar produselor sau procedeelor si efectuarea de analize teoretice, studii sistematice ori experimentate, inclusiv productia experimentala, testarea tehnica a produselor ori procedeelor, crearea amplasamentelor necesare si obtinerea drepturilor de proprietate intelectuala asupra rezultatelor;
    (5) produs inseamna un bun si/sau un serviciu, inclusiv bunurile si/sau serviciile intermediare, precum si bunurile si/sau serviciile finale;
    (6) procedeu contractual inseamna o tehnologie sau un procedeu rezultat din cercetarea-dezvoltarea efectuata in comun;
    (7) produs contractual inseamna un produs rezultat din activitatea de cercetare-dezvoltare efectuata in comun sau fabricat ori furnizat prin aplicarea procedeelor contractuale;
    (8) exploatarea rezultatelor inseamna producerea ori distributia produselor contractuale sau aplicarea procedeelor contractuale ori transmiterea de drepturi de proprietate intelectuala prin cesiune sau pe baza de licenta, ori transferul de know-how necesar productiei sau aplicarii respective;
    (9) drepturi de proprietate intelectuala cuprind drepturile de proprietate industriala, drepturi de autor sau drepturi asemanatoare;
    (10) know-how inseamna un pachet de informatii practice nebrevetate, derivate din experienta si testare, care sunt secrete, substantiale si identificate: in prezentul context secret inseamna ca know-how nu este cunoscut in general sau nu este usor accesibil; substantial inseamna ca know-how cuprinde informatii indispensabile pentru fabricarea produselor contractuale sau pentru aplicarea procedeelor contractuale; identificat inseamna ca know-how este descris intr-o maniera suficient de cuprinzatoare pentru a face posibila verificarea indeplinirii criteriilor de confidentialitate si substantialitate;
    (11) cercetarea si dezvoltarea ori exploatarea rezultatelor se realizeaza in comun daca activitatea:
    a) este efectuata in comun de o echipa, organizatie sau societate;
    b) este incredintata de comun acord unei terte parti; sau
    c) este repartizata intre parti in raport cu gradul de specializare in cercetare, dezvoltare, productie sau distributie;
    (12) agent economic concurent inseamna un agent economic care furnizeaza un produs ce poate fi imbunatatit sau inlocuit cu produsul contractual (concurent real) sau un agent economic care ar putea in mod real sa realizeze investitiile suplimentare necesare, astfel incat sa poata intra pe piata relevanta ca raspuns la o crestere mica, dar de durata a preturilor pe piata (concurent potential).
    (13) piata relevanta a produselor contractuale inseamna piata produsului si piata geografica de care apartin produsele contractuale.
    Art. 5
    Conditii de exceptare
    (1) Exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica in conditiile stabilite la alin. (2) - (5).
    (2) Toate partile la acord trebuie sa aiba acces la rezultatele activitatii de cercetare-dezvoltare in comun in scopul cercetarilor si exploatarilor ulterioare. Totusi, institutele de cercetare, organismele universitare ori agentii economici care ofera cercetare si dezvoltare sub forma de serviciu comercial, fara a fi in mod obisnuit active in sensul exploatarii rezultatelor, pot conveni sa isi limiteze utilizarea rezultatelor la cercetarile ulterioare.
    (3) Fara a aduce atingere alin. (2), daca acordul de cercetare-dezvoltare prevede numai cercetarea-dezvoltarea in comun, fiecare parte trebuie sa aiba libertatea de a exploata in mod independent rezultatele cercetarii-dezvoltarii in comun si know-how-ul necesar deja existent. Acest drept de exploatare se poate limita la unul sau mai multe domenii tehnice de aplicare, daca partile nu sunt agenti economici concurenti in momentul incheierii acordului de cercetare-dezvoltare.
    (4) Exploatarea in comun trebuie sa se refere la rezultatele protejate prin drepturile de proprietate intelectuala sau care constituie know-how, care contribuie substantial la progresul tehnic ori economic, iar rezultatele trebuie sa fie decisive pentru fabricarea produselor contractuale sau pentru aplicarea procedeelor contractuale.
    (5) Agentii economici implicati in fabricatie prin specializare in productie vor fi obligati sa onoreze comenzile de livrare ale tuturor partilor, cu exceptia cazului in care acordul de cercetare-dezvoltare prevede si distributia in comun.
    Art. 6
    Pragul cotei de piata si durata exceptarii
    (1) Daca agentii economici participanti nu sunt agenti economici concurenti, exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica pe durata cercetarii-dezvoltarii. Daca rezultatele sunt exploatate in comun, exceptarea va continua sa se aplice o perioada de 7 ani din momentul introducerii pe piata a produselor contractuale.
    (2) Daca doi sau mai multi agenti economici participanti sunt agenti economici concurenti, exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica pe perioada la care se refera alin. (1) numai daca, in momentul incheierii acordului de cercetare-dezvoltare, cota de piata cumulata a agentilor economici participanti nu depaseste 25% din piata relevanta a produselor care pot fi imbunatatite ori inlocuite cu produsele contractuale.
    (3) La expirarea termenului prevazut la alin. (1) exceptarea va continua sa se aplice atat timp cat cota de piata cumulata a agentilor economici participanti nu depaseste 25% din piata relevanta a produselor contractuale.
    Art. 7
    Acorduri neacoperite de exceptare
    (1) Exceptarea prevazuta la art. 3 nu se aplica acordurilor de cercetare-dezvoltare care, direct sau indirect, separat ori impreuna cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect urmatoarele:
    a) restrictionarea libertatii agentilor economici participanti de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare in mod independent sau in cooperare cu terte parti intr-un domeniu nelegat de obiectul acordului de cercetare-dezvoltare sau, dupa finalizarea cercetarii-dezvoltarii, in domeniul la care se refera acordul ori intr-un domeniu conex;
    b) interzicerea contestarii, dupa finalizarea cercetarii-dezvoltarii, a valabilitatii drepturilor de proprietate intelectuala pe care partile le detin pe piata si care sunt relevante pentru activitatea de cercetare-dezvoltare sau, dupa expirarea acordului de cercetare-dezvoltare, a valabilitatii drepturilor de proprietate intelectuala pe care partile le detin in comun si care protejeaza rezultatele cercetarii-dezvoltarii, fara a aduce atingere posibilitatii de a prevedea rezilierea acordului de cercetare-dezvoltare in cazul in care una dintre parti contesta valabilitatea drepturilor respective de proprietate intelectuala;
    c) limitarea nivelului productiei sau a vanzarilor;
    d) fixarea preturilor la vanzarea produsului contractual catre terte parti;
    e) restrictionarea clientilor pe care ii pot servi agentii economici participanti, dupa incheierea a 7 ani de la momentul introducerii pe piata a produselor contractuale;
    f) interzicerea efectuarii de vanzari pasive ale produselor contractuale pe teritoriile rezervate altor parti;
    g) interzicerea introducerii pe piata a produselor contractuale sau interzicerea de a practica o politica de vanzari active a acestora in teritoriile care sunt rezervate altor parti, dupa 7 ani de la momentul introducerii pe piata a produselor contractuale;
    h) obligatia de a nu acorda licente tertelor parti in vederea fabricarii de produse contractuale sau a aplicarii procedeelor contractuale, daca exploatarea de catre cel putin una dintre parti a rezultatelor cercetarii-dezvoltarii efectuate in comun nu este prevazuta sau nu are loc;
    i) obligatia de a refuza sa satisfaca cererile utilizatorilor sau ale revanzatorilor din teritoriile lor, care ar urma sa comercializeze produsele contractuale in alte teritorii; sau
    j) obligatia de a face dificila pentru beneficiari ori revanzatori obtinerea de produse contractuale de la alti revanzatori, in special exercitarea drepturilor de proprietate intelectuala sau luarea de masuri pentru a impiedica beneficiarii sau revanzatorii sa obtina ori sa introduca pe piata produse care au fost introduse pe piata in mod legal de catre alta parte ori cu consimtamantul acesteia.
    (2) Alin. (1) nu se aplica la:
    a) fixarea planurilor de productie, daca exploatarea rezultatelor cuprinde productia in comun a produselor contractuale;
    b) fixarea planurilor de vanzari si fixarea preturilor practicate in raporturile comerciale cu clientii directi, daca exploatarea rezultatelor cuprinde distributia in comun a produselor contractuale.
    Art. 8
    Aplicarea pragului cotei de piata
    (1) Aplicarea conditiei referitoare la pragul cotei de piata prevazute la art. 6 se va face respectand urmatoarele reguli:
    a) cota de piata se va calcula pe baza valorii vanzarilor; daca datele referitoare la valoarea vanzarilor de pe piata nu sunt disponibile, se pot folosi estimari pe baza celorlalte informatii credibile de pe piata, inclusiv volumul vanzarilor, pentru a stabili segmentul de piata al agentilor economici vizati;
    b) cota de piata se va calcula pe baza realizarilor agentilor economici participanti in anul financiar precedent incheierii acordului;
    c) cota de piata detinuta de catre agentii economici la care se refera art. 4 alin. (3) lit. e) va fi repartizata in mod egal intre agentii economici care au drepturile sau puterile enumerate la art. 4 alin. (3) lit. a).
    (2) Daca initial cota de piata la care se refera art. 6 alin. (3) nu este mai mare de 25%, dar apoi urca peste acest nivel, fara a depasi 30%, exceptarea prevazuta la art. 3 va continua sa se aplice pe o perioada de 2 ani calendaristici consecutivi, urmatori anului in care a fost depasit pentru prima data pragul de 25% .
    (3) Daca initial cota de piata la care se refera art. 6 alin. (3) nu este mai mare de 25%, dar apoi creste peste 30%, exceptarea prevazuta la art. 3 va continua sa se aplice timp de un an calendaristic dupa anul in care a fost depasit pentru prima data pragul de 30% .
    (4) Perioadele de exceptare de care au beneficiat agentii economici participanti in aplicarea alin. (2) si (3) nu se vor cumula, astfel incat sa se depaseasca o perioada de 2 ani calendaristici.
    Art. 9
    Retragerea beneficiului exceptarii
    Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii acordat conform prezentului regulament atunci cand constata ca:
    a) acordul de cercetare-dezvoltare restrange in mod sensibil posibilitatea tertilor de a realiza activitati de cercetare-dezvoltare in domeniul vizat, in conditiile in care capacitatile de cercetare disponibile in alte domenii sunt limitate;
    b) datorita unei structuri particulare a ofertei existenta acordului de cercetare-dezvoltare restrictioneaza substantial accesul tertilor pe piata produselor contractuale;
    c) fara a avea un motiv obiectiv justificat partile nu exploateaza rezultatele cercetarii si dezvoltarii in comun;
    d) produsele contractuale nu sunt supuse pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a acesteia unei concurente efective din partea produselor identice sau considerate echivalente de catre utilizatori, din punctul de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii lor;
    e) existenta acordului de cercetare-dezvoltare ar elimina concurenta efectiva in domeniul cercetarii-dezvoltarii pe piata;
    f) exceptarea de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 s-a bazat pe informatii eronate, inexacte sau incomplete.

    CAP. 3
    Procedura exceptarii

    Art. 10
    Notificarea
    (1) Conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Legea concurentei nr. 21/1996 acordurile de cercetare-dezvoltare susceptibile de a beneficia de exceptare in conditiile prezentului regulament vor fi notificate de catre agentii economici sau asociatiile de agenti economici Consiliului Concurentei.
    (2) Notificarea completata conform formularului-tip cuprins in anexa care face parte integranta din prezentul regulament va fi inaintata Consiliului Concurentei si va fi inregistrata intr-un registru special de evidenta, depunatorilor eliberandu-li-se confirmarea depunerii acesteia. Pentru a fi inregistrata notificarea trebuie insotita si de dovada achitarii tarifului de notificare stabilit in conformitate cu prevederile "Regulamentului privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia", cu modificarile ulterioare, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.
    (3) Formularul de notificare impreuna cu documentele solicitate prin acesta, in 3 exemplare, semnate de reprezentantii legali ai agentilor economici care sunt parti la acordul notificat sau de persoanele imputernicite legal sa ii reprezinte, va fi inaintat Consiliului Concurentei prin scrisoare recomandata sau prin prezentare directa.
    (4) Informatiile furnizate prin notificare, inclusiv prin documentele aferente, trebuie sa fie corecte si complete.
    Art. 11
    Beneficiul exceptarii
    (1) In examinarea de fond a acordurilor notificate Consiliul Concurentei se bazeaza pe informatiile furnizate in formularul de notificare si in documentele insotitoare, putand sa solicite in baza art. 41 din Legea concurentei nr. 21/1996 si alte informatii considerate necesare analizei de la agentii economici care au inaintat notificarea, de la alti agenti economici sau de la autoritati si institutii publice.
    (2) Furnizarea de informatii incomplete sau inexacte prin notificare, in sensul art. 10 alin. (4), sau furnizarea de informatii inexacte si nefurnizarea informatiilor solicitate de Consiliul Concurentei in baza prevederilor art. 41 din Legea concurentei nr. 21/1996 constituie contraventie si se sanctioneaza conform art. 55 lit. b) si c) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (3) In termen de 60 de zile de la data inregistrarii Consiliul Concurentei, in urma examinarii notificarii, va instiinta agentii economici care au inaintat notificarea cu privire la neindeplinirea conditiilor prevazute in prezentul regulament pentru acordarea exceptarii. In aceasta situatie partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei, fie sa renegocieze acordul astfel incat sa se incadreze in prevederile prezentului regulament, fie sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996 si ale "Regulamentului pentru aplicarea art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale".
    (4) Necomunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei in termenul prevazut la alin. (3) echivaleaza cu confirmarea tacita a exceptarii acordului notificat de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea Concurentei, in conformitate cu prevederile prezentului regulament.
    (5) Orice modificare a clauzelor acordului notificat sau a situatiei pietei relevante, in sensul neindeplinirii conditiilor pentru exceptare impuse prin prezentul regulament, va fi comunicata neintarziat, in scris, de catre partile la acord Consiliului Concurentei care va decide operativ asupra mentinerii, a conditiilor pentru mentinere sau a retragerii beneficiului exceptarii, dupa caz.
    (6) In situatia retragerii beneficiului exceptarii partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea retragerii beneficiului de catre Consiliul Concurentei, sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996 si ale "Regulamentului pentru aplicarea art. 5 si 6 din Legea concurentei, privind practicile anticoncurentiale".
    (7) Raspunsul Consiliului Concurentei transmis in conformitate cu prevederile alin. (3) si comunicarea retragerii beneficiului, transmisa in conformitate cu alin. (6), pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare.

    CAP. 4
    Alte dispozitii

    Art. 12
    Dispozitii comune si finale
    (1) Prezentul regulament intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    (2) Exceptarile acordate inainte de intrarea in vigoare a prezentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurentei, in conformitate cu prevederile cap. IV (Conditiile de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare) din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" raman valabile pana la expirarea perioadei de exceptare, respectiv a valabilitatii deciziei.
    (3) La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga prevederile cap. IV (Conditiile de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare) si anexa nr. 1/3 din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", precum si orice alte dispozitii ce contravin procedurii de exceptare pentru acordurile de cercetare-dezvoltare prevazute la cap. III.

    ANEXA 1

                               NOTIFICARE
pentru obtinerea beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 prin incadrarea in categoria acordurilor de cercetare-dezvoltare

    I. Partile la acord

    1. Indicati agentii economici participanti la acord, precizand: denumirea, adresa/sediul social, numarul/data inregistrarii la registrul comertului, codul unic de inregistrare, atributul fiscal, numarul de telefon, numarul de fax, persoana indicata pentru relatii (numarul de telefon, numarul de fax, functia).
    2. Precizati agentul economic care inainteaza modificarea.
    3. In cazul in care notificarea este facuta in numele si din imputernicirea partilor, indicati numele reprezentantului imputernicit sa le reprezinte pentru intocmirea si inaintarea notificarii, numarul de telefon, numarul de fax, adresa; se va anexa imputernicirea legala pentru reprezentant.
    4. Pentru fiecare agent economic, parte la acord, indicati obiectul de activitate din care a inregistrat cifra de afaceri in ultimii 3 ani.
    5. Atunci cand este cazul, pentru fiecare dintre partile la acord indicati grupul de agenti economici din care face parte, mentionand domeniul de activitate al fiecarui agent economic care formeaza grupul respectiv si activitatea sau activitatile desfasurate pe piata relevanta.

    II. Piata relevanta

    6. Elementele de baza pentru definirea pietei relevante
    Se vor aplica "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    Piata relevanta are doua componente: piata produsului si piata geografica.
    a) Piata produsului cuprinde toate produsele considerate ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora, astfel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie o alternativa economica reala pentru consumatori.
    b) Piata geografica cuprinde aria in care agentii economici vand produse sau presteaza servicii identice, similare, respectiv substituibile, pentru care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene, si care poate fi distinsa fata de ariile invecinate, in special datorita cheltuielilor de transport suportate de cumparatori.
    7. Informatii pentru definirea pietei produsului
    a) Enumerati produsele sau serviciile care sunt incluse in acordul notificat, cu descrierea sumara a acestora;
    b) Enumerati produsele sau serviciile despre care considerati ca pot constitui posibile substitute pentru produsele sau serviciile indicate la lit. a); daca au fost identificate mai multe piete ale produsului, pentru fiecare dintre acestea vor fi indicate distinct produsele care constituie substitute sau inlocuitori.
    8. Informatii pentru definirea pietei geografice
    a) Delimitati aria geografica in care activeaza partile la acord, pentru produsele incluse in piata produsului (aceasta arie geografica poate fi intreg teritoriul Romaniei sau o parte a acestuia, care va fi delimitata, respectiv precizata).
    b) Identificati aria geografica in care sunt localizati agentii economici, producatorii concurenti care vand produsele incluse in piata produsului, care sunt sau pot fi luati in considerare de cumparatorii din aria lor geografica definita la lit. a), atunci cand acestia iau deciziile de cumparare.
    9. Pentru produsele din import incluse in piata relevanta precizati numele furnizorilor, tara de origine si eventualele bariere existente la intrarea acestor produse pe piata romaneasca (bariere tarifare - taxe vamale; bariere netarifare - conditii impuse prin reglementari interne, costurile de transport relativ mari, lipsa retelelor de distributie sau dificultati de acces la retelele de distributie existente).

    III. Situatia partilor la acord pe piata relevanta

    Informatiile solicitate la pct. 10 si 11 trebuie furnizate pentru fiecare dintre partile la acordul notificat, iar cand acestea fac parte dintr-un grup, pentru toti membrii grupului.
    De asemenea, informatiile vor fi furnizate pentru fiecare piata relevanta identificata, pe perioada anului financiar precedent incheierii acordului.
    10. Mentionati produsele fabricate de partile la acord, susceptibile de a fi imbunatatite sau inlocuite de produsele care fac obiectul acordului pentru care partile sunt producatori concurenti, la intrarea in vigoare a acordului.
    11. Precizati segmentul de piata cumulat al partilor la acord, care fabrica produsele de la paragraful 10, pe piata relevanta respectiva, pe baza valorii vanzarilor realizate in anul financiar precedent incheierii acordului.

    IV. Situatia concurentei pe piata relevanta

    In cazul in care una dintre partile la acord face parte integranta dintr-un grup, in furnizarea informatiilor prevazute la pct. 12 - 15 va fi avut in vedere intregul grup.
    12. Indicati principalii concurenti ai partilor, mentionand numele lor si ponderea fiecaruia pe piata relevanta.
    13. Indicati principalii clienti ai fiecareia dintre parti, mentionand datele lor de identificare si persoanele de contact.
    14. Precizati in ce masura intrarea pe piata relevanta este afectata de existenta acordului.
    15. Explicati modul in care agentii economici concurenti vand produsele sau presteaza serviciile pe piata relevanta (produc pe plan local, importa, vand prin sistem de distributie organizat exclusiv sau neexclusiv?).

    V. Motivatia pentru obtinerea beneficiului incadrarii in categoria respectiva de acorduri exceptate de la prevederile art. 5 alin. (1) din lege

    16. In spiritul prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 prezentati modul concret in care sunt indeplinite conditiile pentru exceptare. Argumentati avantajele, respectiv cresterile in eficienta, care sunt scontate in cazul derularii acordului notificat, cu precizarea domeniului concret in care acestea se vor produce (productie, distributie, export etc.) si a efectului in reducerea substantiala si de durata a preturilor la consumatori. Mentionati eventualele avantaje de interes general pe care le aduce aplicarea acordului notificat.

    VI. Documente aferente notificarii

    17. Formularul de notificare in 3 exemplare sau in doua exemplare pe suport de hartie si un exemplar in format electronic (CD sau discheta) va fi insotit de acordul convenit de parti (in fotocopie, in 3 exemplare), inclusiv toate actele aditionale (daca este cazul).
    18. Notificarea se va incheia cu urmatoarea declaratie, care trebuie semnata de catre sau in numele si din imputernicirea partilor la acord:
    "Subsemnatii .............................................................., in calitate de ................................................., domiciliati in ................................, str. .................... nr. ........, sectorul/judetul ...................., posesori ai B.I./C.I. seria ........ nr. ............, eliberat/eliberata de ..................... (imputerniciti prin procura nr. ................, legalizata la ................... la data de ................), declaram pe propria raspundere ca informatiile date in prezenta notificare sunt exacte si complete, dupa cunostinta si convingerea noastra, ca documentele solicitate prin formular sunt anexate si ca parerile exprimate sunt sincere."

                      Data si locul              Semnaturile
                 .......................     .....................

                              REGULAMENT
privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996

    In temeiul prevederilor art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996,

    Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament.

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    Art. 1
    Obiectul si domeniul de aplicare a regulamentului
    (1) In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din Legea concurentei nr. 21/1996, beneficiul exceptarii unor categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) se stabileste prin regulament al Consiliului Concurentei, in conditiile art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Consiliul Concurentei a adoptat "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997, prin care la cap. V se stabilesc conditiile de exceptare pentru acordurile de specializare. La stabilirea acestor conditii s-au avut in vedere toate tipurile de acorduri de specializare susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, indiferent daca partile la acord sunt sau nu concurenti reali ori potentiali pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.
    (3) Adoptarea noului regulament se inscrie in logica unei abordari economice a incidentei acordurilor in cauza cu un mediu concurential normal. Astfel, s-au considerat necesare: renuntarea la intocmirea unor liste cu clauze exceptate, definirea unor categorii de acorduri exceptate pana la atingerea unei anumite cote de piata si enuntarea restrictiilor sau clauzelor care nu trebuie sa figureze in aceste acorduri.
    (4) Noul regulament urmareste sa satisfaca doua exigente: sa asigure protectia eficienta a concurentei si sa ofere agentilor economici o siguranta juridica adecvata. Aceste obiective trebuie sa fie indeplinite tinandu-se seama de necesitatea de a simplifica pe cat posibil supravegherea administrativa si cadrul legislativ. Se porneste de la prezumtia ca sub un anumit nivel al cotei de piata efectele pozitive ale acordurilor de specializare compenseaza eventualele lor efecte negative asupra concurentei, putand fi exceptate, conform prevederilor art. 5 alin. (2), din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (5) Atunci cand cota de piata detinuta de agentii economici in cauza nu depaseste 20%, acordurile de specializare, astfel cum sunt ele definite in prezentul regulament, genereaza in mod normal avantaje economice sub forma economiilor de scara si de scop, a unor tehnologii de productie imbunatatite, asigurand utilizatorului o parte echitabila a profitului rezultat.
    (6) Prezentul regulament nu excepteaza acordurile care contin restrictionari ce nu sunt absolut necesare pentru obtinerea avantajelor economice scontate. Anumite restrictionari grave ale concurentei, cum ar fi fixarea preturilor, limitarea productiei sau a distributiei si impartirea pietei sau a clientilor sunt excluse de la beneficiul exceptarii pe categorii prevazut prin prezentul regulament, oricare ar fi cota de piata a agentilor economici in cauza.
    (7) Intrucat acordurile de specializare unilaterale incheiate intre agentii economici neconcurenti pot beneficia de exceptarea pe categorii prevazuta prin "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale", aplicarea prezentului regulament se limiteaza, in privinta acordurilor de specializare unilaterala, la acordurile incheiate intre concurenti.
    (8) Pentru a avea certitudinea ca avantajele specializarii se concretizeaza fara ca vreuna dintre parti sa abandoneze piata din aval la nivelul productiei, acordurile de specializare unilaterala sau reciproca nu intra sub incidenta prezentului regulament decat in cazul in care prevad obligatii de vanzare si/sau de cumparare. Aceste angajamente pot fi exclusive, fara ca exclusivitatea sa fie obligatorie.
    (9) Sunt incluse, de asemenea, in domeniul de aplicare a prezentului regulament toate tipurile de acorduri incheiate intre agenti economici care au convenit specializarea in productie sau in prestarea de servicii. Exceptarea pe categorii se aplica, de asemenea, clauzelor din acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate si necesare pentru implementarea acordurilor, precum si anumitor aranjamente conexe, in materie de cumparare si comercializare.
    (10) In cazul acordurilor de specializare incheiate intre agentii economici a caror cota de piata cumulata depaseste pragul de 20% nu exista certitudinea ca indeplinesc conditiile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 si, ca urmare, Consiliul Concurentei va evalua individual aceste acorduri, in conformitate cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, prin luarea in considerare a mai multor factori, dintre care structura pietei relevante este cel mai important.
    (11) Prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 nu sunt aplicabile acordurilor de specializare incheiate intre agenti economici membri ai aceluiasi grup, astfel cum este definita notiunea de grup in "Instructiuni cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 si in cazurile de concentrare economica", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    (12) In cazurile particulare in care acordurile care intra sub incidenta prezentului regulament au totusi efecte incompatibile cu prevederile art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii pe categorii.
    (13) Prezentul regulament se aplica fara sa aduca atingere prevederilor art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1996.
    Art. 2
    Principiile exceptarii
    (1) Beneficiul exceptarii pe categorii va fi limitat la acordurile pentru care se poate admite cu suficienta certitudine ca indeplinesc conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Acordurile de specializare in domeniul productiei duc in general la ameliorarea productiei sau a distributiei produselor, dat fiind ca agentii economici in cauza pot sa isi concentreze activitatile in directia fabricarii anumitor produse, lucrand astfel mai eficient si oferind aceste produse la preturi mai avantajoase. Se poate considera, de asemenea, ca si acordurile de specializare in domeniul prestarii de servicii genereaza, in mod normal, astfel de imbunatatiri. In conditiile unei concurente efective utilizatorii primesc o parte echitabila din profitul obtinut, prin preturi reale mai mici.
    (3) Aceste avantaje decurg din acordurile in baza carora unul dintre participanti renunta in favoarea altuia la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare unilaterala), din acordurile in care fiecare dintre participanti renunta in favoarea unui alt participant la fabricarea anumitor produse sau la furnizarea anumitor servicii (specializare reciproca) si din acordurile potrivit carora participantii se angajeaza sa produca impreuna anumite produse sau sa furnizeze impreuna anumite servicii (productie in comun).
    (4) Pragul cotei de piata, excluderea unor acorduri de la beneficiul exceptarii prevazut prin prezentul regulament, precum si conditiile carora se subordoneaza exceptarile garanteaza, in general, ca acordurile carora li se aplica exceptarea pe categorii nu dau posibilitatea partilor sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor in cauza.

    CAP. 2
    Conditii de exceptare

    Art. 3
    Obiectul exceptarii
    (1) Conform prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 si in conditiile dispozitiilor prezentului regulament, interdictiile prevazute la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 nu se aplica urmatoarelor acorduri care sunt incheiate intre doi sau mai multi agenti economici (denumiti in continuare parti) si care stipuleaza conditiile in care acestia se specializeaza in fabricarea produselor (denumite in continuare acorduri de specializare):
    a) acordurile de specializare unilaterala, in baza carora una dintre parti accepta sa inceteze sau sa se abtina de la a fabrica anumite produse si se angajeaza sa le cumpere de la un agent economic concurent, acesta din urma angajandu-se sa fabrice si sa furnizeze aceste produse;
    b) acordurile de specializare reciproca, prin care doua sau mai multe parti se angajeaza, pe baza de reciprocitate, sa inceteze sau sa se abtina de la fabricarea anumitor produse, care nu sunt aceleasi, si sa le cumpere de la alte parti care se angajeaza sa le furnizeze;
    c) acordurile de productie in comun, in baza carora doua sau mai multe parti accepta sa fabrice anumite produse in comun.
    Aceasta exceptare se aplica in masura in care astfel de acorduri de specializare contin restrictionari ale concurentei care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (2) Exceptarea prevazuta la alin. (1) se aplica si clauzelor prevazute in acordurile de specializare care nu constituie principalul obiect al acestor acorduri, dar sunt direct legate de acestea si sunt necesare pentru implementarea lor, cum ar fi clauzele privind cesiunea sau utilizarea drepturilor de proprietate intelectuala. Exceptarea nu se aplica totusi clauzelor care au acelasi obiect cu restrictionarile concurentei enumerate la art. 7 alin. (1).
    Art. 4
    Definitii
    In sensul prezentului regulament, urmatorii termeni se definesc astfel:
    (1) acord - o intelegere, o decizie a unei asociatii de agenti economici sau o practica concertata;
    (2) agenti economici participanti - agentii economici parti la acord si agentii economici legati de acestia;
    (3) agenti economici legati:
    a) agenti economici la care o parte la acord, direct sau indirect:
    - are puterea de a exercita mai mult de jumatate din drepturile de vot;
    - are puterea de a desemna mai mult de jumatate din membrii consiliului de administratie sau ai organismelor care ii reprezinta legal;
    - are dreptul de a administra afacerile agentului economic;
    b) agenti economici care dispun, direct sau indirect, de drepturile sau de puterile enumerate la lit. a) asupra unui agent economic parte la acord;
    c) agenti economici asupra carora un agent economic prevazut la lit. b) are, direct sau indirect, drepturile sau puterile enumerate la lit. a);
    d) agenti economici la care una dintre partile la acord, impreuna cu unul sau mai multi agenti economici dintre cei enumerati la lit. a), b) si c), sau la care doi ori mai multi dintre cei din urma detin impreuna drepturile si puterile enumerate la lit. a);
    e) agenti economici la care drepturile si puterile enumerate la lit. a) sunt detinute impreuna de:
    - partile la acord sau, corespunzator, agentii economici mentionati la lit. a) - d);
    - una sau mai multe dintre partile la acord ori unul sau mai multi dintre agentii economici legati de acestea, mentionati la lit. a) - d), si una sau mai multe parti terte.
    (4) produs - un produs si/sau un serviciu, incluzand atat produse/servicii intermediare, cat si finale, cu exceptia distributiei si a serviciilor de inchiriere;
    (5) productie - fabricarea de produse sau prestarea de servicii, incluzand productia prin subcontractare;
    (6) piata relevanta - piata produsului si piata (pietele) geografica (geografice) carora produsele, obiect al acordului de specializare, le apartin;
    (7) agent economic concurent - un agent economic activ pe piata relevanta (un concurent actual) sau un agent economic care ar putea in mod real sa realizeze investitiile suplimentare necesare, astfel incat sa poata intra pe piata relevanta ca raspuns la o crestere mica, dar de durata, a preturilor pe piata (concurent potential).
    (8) obligatie de livrare exclusiva - obligatia de a nu livra produsul care face obiectul acordului de specializare unui agent economic concurent, care nu este parte la acord.
    (9) obligatie de cumparare exclusiva - obligatia de a cumpara produsul care face obiectul acordului de specializare doar de la partea cu care s-a convenit livrarea.
    Art. 5
    Acorduri de cumparare si comercializare
    Exceptarea prevazuta la art. 3 se aplica si in cazurile in care:
    a) partile accepta o obligatie de cumparare si/sau de livrare exclusiva in contextul unui acord de specializare unilaterala sau reciproca ori al unui acord de productie in comun; sau
    b) partile nu vand independent produsele care fac obiectul unui acord de specializare, dar realizeaza distributia in comun sau convin sa numeasca un distribuitor, terta parte, in conditii de exclusivitate sau de neexclusivitate, in contextul unui acord de productie in comun, cu conditia ca partea terta sa nu fie un agent economic concurent.
    Art. 6
    Pragul cotei de piata
    Exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica cu conditia ca partile la acord sa nu detina o cota de piata cumulata mai mare de 20% pe piata relevanta.
    Art. 7
    Acorduri carora nu li se aplica exceptarea
    (1) Exceptarea prevazuta la art. 3 nu se aplica acordurilor care, direct sau indirect, in mod independent ori in combinatie cu alti factori aflati sub controlul partilor, au ca obiect:
    a) fixarea preturilor la vanzarea produselor catre terte parti;
    b) limitarea productiei sau a volumului vanzarilor; sau
    c) impartirea pietelor sau a clientilor.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplica:
    a) clauzelor privind volumul de produse convenit in cadrul acordurilor de specializare unilaterala sau reciproca, precum si clauzelor privind fixarea capacitatilor si a volumului productiei realizate in comun in cadrul acordurilor de productie in comun;
    b) stabilirii planului de vanzari si fixarii preturilor pentru produsele unei societati in comun, vandute clientilor directi in contextul prevederilor art. 5 lit. b).
    Art. 8
    Aplicarea pragului cotei de piata
    (1) Aplicarea conditiei referitoare la pragul cotei de piata prevazute la art. 6 se va face respectand urmatoarele reguli:
    a) cota de piata se va calcula pe baza valorii vanzarilor; daca datele referitoare la valoarea vanzarilor pe piata nu sunt disponibile, se pot folosi estimari pentru stabilirea cotei de piata a agentilor economici participanti, utilizand alte informatii credibile de piata, inclusiv volumul vanzarilor;
    b) cota de piata se va calcula pe baza realizarilor agentilor economici participanti in anul financiar precedent incheierii acordului;
    c) cota de piata detinuta de agentii economici mentionati la art. 4 alin. (3) lit. e) se va repartiza in mod egal tuturor agentilor economici care au drepturile sau puterile enumerate la art. 4 alin. (3) lit. a).
    (2) Daca initial cota de piata prevazuta la art. 6 este sub 20%, dar creste ulterior peste acest nivel fara sa depaseasca 25%, exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica in continuare pentru urmatorii 2 ani calendaristici consecutivi, ulteriori anului in care s-a depasit pentru prima data pragul de 20% .
    (3) Daca initial cota de piata prevazuta la art. 6 este sub 20%, dar creste ulterior peste nivelul de 25%, exceptarea prevazuta la art. 3 se va aplica in continuare pentru anul calendaristic urmator anului in care s-a depasit pentru prima data pragul de 25% .
    (4) Perioadele de exceptare de care au beneficiat agentii economici participanti in aplicarea alin. (2) si (3) nu se vor cumula, astfel incat sa se depaseasca o perioada de 2 ani calendaristici.
    Art. 9
    Retragerea beneficiului exceptarii
    Consiliul Concurentei poate retrage beneficiul exceptarii acordat conform prezentului regulament, atunci cand constata ca:
    a) acordul nu a avut efectele de eficientizare preconizate ori consumatorilor nu li s-a asigurat un avantaj corespunzator celui realizat de partile la acord; sau
    b) produsele care fac obiectul specializarii nu se confrunta pe piata romaneasca sau pe o parte substantiala a ei cu o concurenta reala din partea unor produse identice ori substituibile din punctul de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii date acestora de catre consumatori;
    c) exceptarea acordului de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 s-a bazat pe informatii eronate, inexacte sau incomplete.

    CAP. 3
    Procedura exceptarii

    Art. 10
    Notificarea
    (1) Conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Legea concurentei nr. 21/1996, acordurile de specializare susceptibile de a fi exceptate in conditiile prezentului regulament vor fi notificate de catre agentii economici sau de asociatiile de agenti economici Consiliului Concurentei.
    (2) Notificarea completata conform formularului-tip cuprins in anexa la prezentul regulament va fi inaintata Consiliului Concurentei si va fi inregistrata intr-un registru special de evidenta, depunatorilor eliberandu-li-se confirmarea depunerii acesteia. Pentru a fi inregistrata notificarea trebuie insotita si de dovada achitarii tarifului de notificare stabilit in conformitate cu prevederile "Regulamentului privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise pentru aplicarea acesteia", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, cu modificarile ulterioare.
    (3) Formularul de notificare impreuna cu documentele solicitate prin acesta, in 3 exemplare, semnate de reprezentantii legali ai agentilor economici care sunt parti la acordul notificat sau de persoanele imputernicite legal sa ii reprezinte, va fi inaintat Consiliului Concurentei prin scrisoare recomandata sau prin prezentare directa.
    (4) Informatiile furnizate prin notificare, inclusiv prin documentele aferente, trebuie sa fie corecte si complete.
    Art. 11
    Beneficiul exceptarii
    (1) In examinarea de fond a acordurilor notificate Consiliul Concurentei se bazeaza pe informatiile furnizate in formularul de notificare si in documentele insotitoare, putand sa solicite in baza art. 41 din Legea concurentei nr. 21/1996 si alte informatii considerate necesare analizei de la agentii economici care au inaintat notificarea, de la alti agenti economici sau de la autoritati si institutii publice.
    (2) Furnizarea de informatii incomplete sau inexacte prin notificare, in sensul art. 10 alin. (4), sau furnizarea de informatii inexacte, precum si nefurnizarea informatiilor solicitate de catre Consiliul Concurentei, in baza prevederilor art. 41 din Legea concurentei nr. 21/1996, constituie contraventie si se sanctioneaza conform prevederilor art. 55 lit. b) si c) si ale art. 59 alin. (1) lit. a) din Legea concurentei nr. 21/1996.
    (3) In termen de 60 de zile de la data inregistrarii Consiliul Concurentei, in urma examinarii notificarii, va instiinta agentii economici care au inaintat notificarea cu privire la eventuala neindeplinire a conditiilor prevazute in prezentul regulament pentru acordarea exceptarii. In aceasta situatie partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei, fie sa renegocieze acordul astfel incat sa se incadreze in prevederile prezentului regulament, fie sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996 si ale "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale".
    (4) Necomunicarea raspunsului de catre Consiliul Concurentei in termenul prevazut la alin. (3) echivaleaza cu confirmarea tacita a exceptarii acordului notificat de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, in conformitate cu prevederile acestui regulament. Exceptarea este valabila pe perioada in care conditiile din prezentul regulament sunt indeplinite.
    (5) Orice modificare a clauzelor acordului notificat sau a situatiei pietei relevante, in sensul neindeplinirii conditiilor pentru exceptare impuse prin prezentul regulament, va fi comunicata neintarziat, in scris, de catre partile la acord Consiliului Concurentei care va decide operativ asupra mentinerii, a conditiilor pentru mentinere sau a retragerii beneficiului exceptarii, dupa caz.
    (6) In situatia retragerii beneficiului exceptarii partile implicate vor putea ca, in termen de 30 de zile de la comunicarea retragerii beneficiului exceptarii de catre Consiliul Concurentei, sa inainteze cerere de dispensa in conditiile art. 5 alin. (4) din Legea concurentei nr. 21/1996 si ale "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale".
    (7) Raspunsul Consiliului Concurentei transmis in conformitate cu prevederile alin. (3) si comunicarea retragerii beneficiului, transmisa in conformitate cu alin. (6) pot fi atacate la Curtea de Apel Bucuresti, Sectia contencios administrativ, in termen de 30 de zile de la comunicare.

    CAP. 4
    Alte dispozitii

    Art. 12
    Dispozitii comune si finale
    (1) Prezentul regulament intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    (2) Exceptarile acordate inainte de intrarea in vigoare a prezentului regulament, prin decizie a Consiliului Concurentei, in conformitate cu prevederile cap. V (Conditiile de exceptare pentru acordurile de specializare) din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", raman valabile pana la expirarea perioadei de exceptare, respectiv a valabilitatii deciziei.
    (3) La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga prevederile cap. V (Conditiile de exceptare pentru acordurile de specializare) si anexa nr. 1/4 din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", precum si orice alte dispozitii ce contravin procedurii de exceptare a acordurilor de specializare, prevazute la cap. III din prezentul regulament.

    ANEXA 1

                              NOTIFICARE
pentru obtinerea beneficiului exceptarii de la prevederile art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996, prin incadrarea in categoria acordurilor de specializare

    I. Partile la acord

    1. Indicati agentii economici participanti la acord, precizand: denumirea, adresa/sediul social, numarul/data inregistrarii la registrul comertului, codul unic de inregistrare, atributul fiscal, numarul de telefon, numarul de fax, persoana indicata pentru relatii (numarul de telefon, numarul de fax, functia).
    2. Precizati agentul economic care inainteaza notificarea.
    3. In cazul in care notificarea este facuta in numele si din imputernicirea partilor, indicati numele reprezentantului imputernicit sa le reprezinte pentru intocmirea si inaintarea notificarii, numarul de telefon, numarul de fax, adresa; se va anexa imputernicirea legala pentru reprezentant.
    4. Pentru fiecare agent economic, parte la acord, indicati obiectul de activitate din care a inregistrat cifra de afaceri in ultimii 3 ani.
    5. Atunci cand este cazul, pentru fiecare dintre partile la acord indicati grupul de agenti economici din care face parte, mentionand domeniul de activitate al fiecarui agent economic care formeaza grupul respectiv si activitatea sau activitatile desfasurate pe piata relevanta.

    II. Piata relevanta

    6. Elementele de baza pentru definirea pietei relevante
    Se vor aplica "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    Piata relevanta are doua componente: piata produsului si piata geografica.
    a) Piata produsului cuprinde toate produsele considerate ca fiind substituibile din punct de vedere al caracteristicilor, pretului si utilizarii acestora, astfel incat fiecare dintre aceste produse sa constituie o alternativa economica reala pentru consumatori.
    b) Piata geografica cuprinde aria in care agentii economici vand produse sau presteaza servicii identice, similare, respectiv substituibile, pentru care conditiile de concurenta sunt suficient de omogene, si care poate fi distinsa fata de ariile invecinate, in special datorita cheltuielilor de transport suportate de cumparatori.
    7. Informatii pentru definirea pietei produsului
    a) Enumerati produsele sau serviciile care sunt incluse in acordul notificat, cu descrierea sumara a acestora.
    b) Enumerati produsele sau serviciile despre care considerati ca pot constitui posibile substitute pentru produsele sau serviciile mentionate la lit. a); daca au fost identificate mai multe piete ale produsului, pentru fiecare dintre acestea vor fi indicate distinct produsele care constituie substitute sau inlocuitori.
    8. Informatii pentru definirea pietei geografice
    a) Delimitati aria geografica in care activeaza partile la acord, pentru produsele incluse in piata produsului (aceasta arie geografica poate fi intreg teritoriul Romaniei sau o parte a acestuia, care va fi delimitata, respectiv precizata).
    b) Identificati aria geografica in care sunt localizati agentii economici, producatorii concurenti care vand produsele incluse in piata produsului, care sunt sau pot fi luati in considerare de cumparatorii din aria lor geografica definita la lit. a), atunci cand acestia iau deciziile de cumparare.
    9. Pentru produsele din import incluse in piata relevanta precizati numele furnizorilor, tara de origine si eventualele bariere existente la intrarea acestor produse pe piata romaneasca (bariere tarifare - taxe vamale; bariere netarifare - conditiile impuse prin reglementari interne, costurile de transport relativ mari, lipsa retelelor de distributie sau dificultatile de acces la retelele de distributie existente).

    III. Situatia partilor la acord pe piata relevanta

    Informatiile solicitate la pct. 10 - 13 trebuie furnizate pentru fiecare dintre partile la acordul notificat, iar cand acestea fac parte dintr-un grup, pentru toti membrii grupului.
    De asemenea, informatiile vor fi furnizate pentru fiecare piata relevanta identificata, pe perioada anului financiar precedent incheierii acordului.
    10. Estimati marimea pietei relevante, valoric si cantitativ.
    11. Prezentati valoarea si volumul vanzarilor de produse care fac obiectul acordului de specializare.
    12. Prezentati, dupa caz, valoarea si volumul vanzarilor de produse care, desi nu fac obiectul acordului de specializare, fac parte din aceeasi piata relevanta.
    13. Prezentati cota de piata detinuta cu produsele care fac obiectul acordului de specializare, precum si, dupa caz, cota de piata detinuta cu produsele care nu fac obiectul acordului de specializare, dar fac parte din aceeasi piata relevanta.

    IV. Situatia concurentei pe piata relevanta

    In cazul in care una dintre partile la acord face parte dintr-un grup, in furnizarea informatiilor prevazute la pct. 14 - 17 va fi avut in vedere intregul grup.
    14. Indicati principalii concurenti ai partilor, mentionand numele lor si ponderea fiecaruia pe piata relevanta.
    15. Indicati principalii clienti ai fiecareia dintre parti, mentionand datele lor de identificare si persoanele de contact.
    16. Precizati in ce masura intrarea pe piata relevanta este afectata de existenta acordului.
    17. Explicati modul in care agentii economici concurenti vand produsele sau presteaza serviciile pe piata relevanta (produc pe plan local, importa, vand prin sistem de distributie organizat exclusiv sau neexclusiv?).

    V. Motivatia pentru obtinerea beneficiului incadrarii in categoria respectiva de acorduri exceptate de la prevederile art. 5 alin. (1) din lege

    18. In spiritul prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 prezentati modul concret in care sunt indeplinite conditiile pentru exceptare. Argumentati avantajele, respectiv cresterile in eficienta, care sunt scontate in cazul derularii acordului notificat, cu precizarea domeniului concret in care acestea se vor produce (productie, distributie, export etc.) si a efectului in reducerea substantiala si de durata a preturilor la consumatori. Mentionati eventualele avantaje de interes general pe care le aduce aplicarea acordului notificat.

    VI. Documente aferente notificarii

    19. Formularul de notificare in 3 exemplare sau in doua exemplare pe suport de hartie si un exemplar in format electronic (CD sau discheta) va fi insotit de acordul convenit de parti (in fotocopie, in 3 exemplare), inclusiv de toate actele aditionale (daca este cazul).
    20. Notificarea se va incheia cu urmatoarea declaratie, care trebuie semnata de catre sau in numele si din imputernicirea partilor la acord:
    "Subsemnatii .............................................................., in calitate de ......................................, domiciliati in ..............................., str. .................... nr. ........, sectorul/judetul ......................., posesori ai B.I./C.I. seria ............... nr. ........, eliberat/eliberata de .......................... (imputerniciti prin procura nr. ................, legalizata la ...................... la data de .................), declaram pe propria raspundere ca informatiile date in prezenta notificare sunt exacte si complete, dupa cunostinta si convingerea noastra, ca documentele solicitate prin formular sunt anexate si ca parerile exprimate sunt sincere."

                     Data si locul                  Semnaturile
               .........................        .....................

    CONSILIUL CONCURENTEI

                               REGULAMENT
    privind autorizarea concentrarilor economice

    In temeiul art. 28 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament.
    Scopul controlului concentrarilor economice de catre Consiliul Concurentei este de a veghea impotriva crearii de monopoluri sau agenti economici cu pozitie dominanta pe piata, care pot conduce la restrangerea, inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca ori pe o parte a acesteia, cu efecte nefavorabile asupra consumatorilor.
    Concentrarea economica, conform art. 11 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, denumita in continuare lege, realizata prin fuziune si/sau achizitie, poate fi oportuna pentru agentii economici mici, in vederea imbunatatirii competitivitatii lor.
    In aceste conditii, conform art. 16 din lege, prevederile privind concentrarile economice nu se aplica decat daca, in cadrul acestei operatiuni, partile implicate totalizeaza o cifra de afaceri care depaseste pragul de minimis prevazut de art. 15 din lege*1).
    Partile implicate in operatiuni de concentrare economica, care depasesc pragul prevazut la art. 15 din lege, sunt obligate sa notifice Consiliului Concurentei operatiunea de concentrare economica in vederea analizei compatibilitatii acesteia cu un mediu concurential normal.
    Atributiile Consiliului Concurentei pe linia controlului concentrarilor economice sunt:
    a) ia deciziile prevazute la art. 27 lit. a) din lege, pentru cazurile de incalcare a dispozitiilor art. 13 si ale art. 16 alin. (1) si (2);
    b) ia deciziile prevazute la art. 51 din lege.
    In aplicarea prevederilor art. 28 alin. (2) si (3) din lege, Consiliul Concurentei adopta prezentul regulament care inlocuieste Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice adoptat in anul 1997*2).
    Prezentul regulament este obligatoriu pentru Consiliul Concurentei, Oficiul Concurentei, agentii economici sau asociatiile de agenti economici, precum si pentru organele administratiei publice centrale sau locale, urmarindu-se aplicarea in mod unitar si transparent, in conditii de siguranta juridica a legii.
    Regulamentul cuprinde urmatoarele parti:
    Partea I - Precizari cu privire la concentrarile economice;
    Partea a II-a - Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deciziilor in cazurile de concentrare economica;
    Partea a III-a - Investigarea operatiunilor de concentrare economica;
    Partea a IV-a - Precizari privind modul de completare a formularului pentru notificarea concentrarilor economice;
    Partea a V-a - Dispozitii finale si tranzitorii;
    Anexa - Formular de notificare a concentrarilor economice.
------------
    *1) Prin Ordinul presedintelui Consiliului Concurentei nr. 13/2001, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 din 20 februarie 2001, plafonul privind cifra de afaceri prevazut la art. 15 din Legea concurentei nr. 21/1996 a fost majorat la 65 miliarde lei.
    *2) Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice a fost publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie 1997.

    PARTEA I
    Precizari cu privire la concentrarile economice

    CAP. 1
    Dispozitii generale

    In lege si in prezentul regulament sunt utilizati termeni carora Consiliul Concurentei le da urmatoarea interpretare:
    1. Concentrarea economica se refera la masura in care un numar redus de agenti economici detine o pondere ridicata a activitatii economice, exprimata prin totalul vanzarilor, activelor sau fortei de munca utilizate etc. pe o anumita piata. Aceasta masura caracterizeaza gradul de concentrare economica la un moment dat.
    Operatiunile de concentrare economica, in acceptiunea art. 11 alin. (2) din lege, se realizeaza prin fuziune sau prin dobandirea controlului.
    2. Fuziunea este combinarea a doi sau mai multi agenti economici intr-unul singur, cu scopul de a creste eficienta economica si uneori de a evita concurenta.
    3. Partile implicate sunt agenti economici sau persoane fizice participante la o operatiune de concentrare economica a caror cifra de afaceri se ia in calcul si care, in caz de incalcare a legii, sunt supuse sanctiunilor prevazute la cap. VI din lege.
    Toate referirile la persoana fizica cuprinse in prezentul regulament privesc persoana fizica ce controleaza deja, singura sau in comun, un alt agent economic.
    4. Controlul, in acceptiunea art. 11 alin. (1) din lege, reprezinta dreptul si/sau posibilitatea unor agenti economici ori persoane fizice de a exercita, direct sau indirect, o influenta determinanta asupra unor alti agenti economici.
    5. Dobandirea controlului, in acceptiunea art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, reprezinta o forma de realizare a concentrarilor economice prin care agenti economici sau persoane fizice obtin, direct ori indirect, o influenta determinanta asupra unuia sau mai multor agenti economici ori asupra unor parti ale acestora, fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, fie prin instituirea sau intarirea unei situatii de dependenta economica, prin contracte sau prin alte mijloace.
    Elementele conceptului de dobandire a controlului sunt: subiectul, obiectul si modalitatea de dobandire a controlului.
    6. Subiectul controlului (Cine dobandeste controlul?)
    Controlul poate fi dobandit de catre:
    a) un agent economic (control unic);
    b) o persoana fizica, ce controleaza deja, singura sau in comun, un alt agent economic (control unic);
    c) doi sau mai multi agenti economici actionand in comun ori o asociatie de agenti economici (control in comun);
    d) doua sau mai multe persoane fizice actionand in comun si care controleaza deja cel putin un alt agent economic (control in comun).
    7. Obiectul controlului (Ce se controleaza?)
    Controlul se poate exercita asupra:
    a) unuia sau mai multor agenti economici care constituie entitati independente (control total);
    b) unor active ale agentului economic (control partial), cum ar fi:
    - una sau mai multe entitati legale separate (filiale etc.);
    - subdiviziuni interne ale agentului economic (de exemplu, o sectie sau o unitate);
    - elemente ale fondului de comert, carora li se poate atribui in mod clar o cifra de afaceri pe piata (de exemplu, marci de fabrica, marci de productie, licente).
    8. Modalitatea de dobandire a controlului (Cum se dobandeste controlul?)
    Formele uzuale de dobandire a controlului sunt:
    a) participari la capitalul social prin achizitionare de actiuni (parti sociale), inclusiv in cadrul procesului de privatizare;
    b) cumpararea de active;
    c) relatiile de dependenta economica.
    9. Situatia de dependenta economica poate fi determinata de acorduri importante de livrare pe termen lung sau mediu, incheiate de furnizori si de clienti, combinate cu legaturi structurale, care confera o influenta determinanta a furnizorului sau a clientului asupra partenerului.
    In aceste conditii dobandirea controlului se realizeaza pe baza unui numar de elemente particulare, pe fiecare caz.
    10. Controlul direct este controlul exercitat de persoane fizice sau de agenti economici, dobandit in mod oficial.
    11. Controlul indirect se realizeaza in cazuri exceptionale, atunci cand detinatorul oficial al dreptului de control difera de persoanele fizice sau de agentii economici care detin puterea reala de exercitare a influentei determinante.
    Astfel de situatii se pot intalni atunci cand o persoana fizica sau un agent economic aflata/aflat in spatele operatiunii foloseste o alta persoana sau un alt agent economic (detinatorul oficial al dreptului de control) pentru a-si exercita de facto controlul (influenta determinanta).
    Exercitarea controlului indirect se poate stabili analizand, de exemplu, sursa de finantare, existenta unor legaturi familiale etc.
    12. Societate controlata in comun, denumita in continuare societate in comun, este un agent economic creat sau achizitionat de alti agenti economici care o controleaza.
    13. Societate (companie)-mama este un agent economic care detine actiuni (parti sociale) la o societate in comun, pe care o controleaza fie prin infiintarea acesteia, singur sau impreuna cu alti investitori, fie ca urmare a achizitionarii de actiuni (parti sociale) din capitalul social al unui agent economic deja existent.
    14. Grupul din care face parte un agent economic cuprinde:
    a) toti agentii economici controlati, direct sau indirect, de agentul economic respectiv;
    b) toti agentii economici si/sau persoanele fizice care controleaza, direct sau indirect, agentul economic respectiv;
    c) toti agentii economici controlati, direct sau indirect, de agentii economici si/sau de persoanele fizice prevazute la lit. b).

    CAP. 2
    Distinctia dintre operatiunile de asociere concentrative si cele de cooperare

    A. Introducere

    15. Agentii economici de pe o piata executa operatiuni specifice prin care se asociaza, pastrandu-si insa caracterul de entitati economice independente, in vederea realizarii unor obiective comune.
    Astfel de operatiuni de asociere imbraca forme diferite, cum ar fi: coordonarea comportamentului concurential, crearea de societati in comun, cooperarea pentru activitati specifice (cercetare-dezvoltare, productie, distributie etc.).
    16. Aceste operatiuni de asociere sunt tratate in mod diferit de lege, in functie de efectul lor asupra mediului concurential pe piata.
    17. Problema esentiala in acest context o reprezinta distinctia dintre operatiunile de asociere care au ca efect o concentrare economica - care va fi tratata conform prezentului regulament - si acelea care conduc la coordonarea actiunilor agentilor economici pe piata, ce cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    18. Legea face in mod explicit aceasta distinctie in art. 11 alin. (3): "Operatiunile de asociere, avand ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al agentilor economici participanti care raman independenti, nu constituie concentrare prin dobandirea controlului, chiar cand asemenea operatiuni ar consta in crearea de entitati economice comune. Daca entitatea economica comuna este o persoana juridica indeplinind statornic toate functiile unei entitati economice autonome, fara insa a realiza o coordonare a comportamentului concurential fie intre agenti economici fondatori, fie intre ea si acestia, operatiunea este o concentrare in sensul prevederilor alin. (2) lit. b)".
    19. In acest capitol sunt definite operatiunile de asociere care au ca efect o concentrare economica (operatiuni de asociere concentrative), distingandu-le de operatiunile de asociere care dau nastere la societati in comun de cooperare.

    B. Societati in comun concentrative

    20. O operatiune de asociere constituie o concentrare economica in sensul art. 11 alin. (2) din lege daca indeplineste concomitent urmatoarele conditii:
    a) existenta controlului in comun;
    b) autonomia structurala a societatii in comun;
    c) societatea in comun sa nu aiba ca obiect sau ca efect coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama si/sau al agentilor economici controlati de acestea.

    Controlul in comun
    21. O societate in comun cade sub incidenta reglementarilor privind concentrarile economice daca exista o dobandire in comun a controlului asupra acesteia de catre doi sau mai multi agenti economici.

    Autonomie structurala
    22. O societate in comun are autonomie structurala atunci cand, in calitate de persoana juridica, indeplineste statornic toate functiile unei entitati economice autonome, respectiv are functionare deplina.
    23. O societate in comun are functionare deplina atunci cand dispune de resursele financiare, umane si tehnice necesare desfasurarii pe termen indelungat a tuturor activitatilor sau functiilor indeplinite in mod normal de oricare alt agent economic care actioneaza pe piata respectiva.
    24. O societate in comun nu va fi considerata cu functionare deplina in cazul in care preia numai o functie specifica din afacerile societatilor-mama, fara a avea acces pe piata in nume propriu. Acesta este cazul, de exemplu, al societatilor in comun, limitate la cercetare-dezvoltare, productie, distributie sau vanzare a produselor societatilor-mama in calitate de agenti de vanzari sau create in vederea participarii la o licitatie publica.
    Atunci cand societatea in comun foloseste reteaua de distributie a uneia sau a mai multora dintre societatile-mama care actioneaza in acest caz ca agenti ai societatii in comun, aceasta din urma se considera ca are functionare deplina.
    25. Un alt aspect suplimentar care se are in vedere la aprecierea caracterului de functionare deplina a unei societati in comun este faptul ca acea societate in comun isi realizeaza aproape integral vanzarile catre societatile-mama sau se aprovizioneaza aproape in totalitate de la acestea.
    Aceasta situatie se intalneste frecvent in perioadele initiale, de pornire a activitatii, cand societatile in comun isi castiga si isi consolideaza pozitia pe piata. Stabilirea duratei perioadei initiale depinde de conditiile specifice de pe piata respectiva, dar nu poate fi mai mare de 3 ani.
    Inauntrul acestei perioade societatea in comun se considera ca functioneaza deplin.
    26. In cazul in care vanzarile catre societatile-mama se extind pe o perioada indelungata, societatea in comun are caracter de functionare deplina, numai daca are un rol activ pe piata, adica: (i) ponderea vanzarilor catre societatile-mama in productia totala nu este substantiala; (ii) vanzarile catre societatile-mama se efectueaza in conditii normale de piata.
    27. Caracterul de functionare deplina, in cazul aprovizionarii facute de societatea in comun de la societatile-mama pe o perioada indelungata, se apreciaza in functie de criteriul valorii adaugate la produsele implicate.
    In cazul in care produselor achizitionate de la societatile-mama li se adauga o valoare scazuta in procesul de productie si/sau comercializare, societatea mixta nu are functionare deplina, fiind mai apropiata de un agent de vanzare.
    In cazul in care societatea in comun are un rol activ pe piata, respectiv: (i) ponderea aprovizionarilor din alte surse decat de la societatile-mama este substantiala; (ii) are facilitatile necesare (de exemplu, pentru o specializare in activitatea de distributie: magazine, depozite, mijloace de transport, personal etc.); (iii) cumpararile de la societatile-mama se fac in conditii normale de piata, aceasta are functionare deplina.
    28. Un alt aspect suplimentar, care se are in vedere la definirea functionarii depline, este durata de functionare, ca regula generala functionarea deplina asociindu-se cu o activitate pe termen lung.
    Faptul ca societatile-mama asigura societatilor in comun toate resursele necesare (financiare, materiale etc.) demonstreaza o intentie de activitate pe termen lung. Aceasta constatare va fi intarita, daca in actul constitutiv se prevede o durata de functionare suficient de lunga pentru a determina o schimbare de durata in structura agentilor economici implicati.
    O societate in comun nu va fi considerata ca functionand deplin daca este constituita pentru o perioada scurta. Acesta este cazul unei societati in comun, infiintata exclusiv pentru realizarea unui proiect specific si care urmeaza sa isi inceteze activitatea in momentul infaptuirii acestuia.

    Elemente relevante pentru aprecierea coordonarii comportamentului concurential al agentilor economici implicati
    29. In evaluarea riscului de coordonare a comportamentului concurential al agentilor economici implicati, acesta fiind un criteriu major de departajare a societatilor in comun concentrative de cele de cooperare, se va avea in vedere daca agentii economici implicati sunt concurenti actuali sau potentiali pe piata relevanta.
    30. Coordonarea comportamentului concurential al agentilor economici independenti este exclusa daca societatile-mama isi transfera integral activitatile sau totalitatea activitatilor dintr-un anumit sector industrial catre societatea in comun.
    31. Coordonarea poate fi exclusa daca societatile-mama nu sunt active pe piata societatii in comun sau isi transfera totalitatea activitatilor lor de pe aceasta piata catre societatea in comun.
    Situatia este valabila si in cazul in care doar o societate-mama ramane activa pe piata societatii in comun sau isi mentine doar o mica parte a activitatii pe aceasta piata.
    32. Spre deosebire de cazul mentionat la pct. 31, exista o mare probabilitate de coordonare a comportamentului concurential atunci cand doua sau mai multe societati-mama isi pastreaza, intr-o masura semnificativa, activitatile pe aceeasi piata a produsului cu cea a societatii in comun, in masura in care aceste activitati se vor desfasura pe aceeasi piata geografica.
    33. Exista probabilitatea coordonarii si in cazul in care societatile-mama si societatea in comun se specializeaza pe segmente specifice importante ale pietei produsului.
    Fac exceptie cazurile in care aceste segmente sunt de importanta minora in comparatie cu activitatile de baza ale societatilor-mama sau ale societatii in comun si cand societatile-mama au motive obiective sa isi retina anumite activitati, cum ar fi cele bazate pe tehnologii proprii. In aceste cazuri simpla existenta a societatii in comun nu justifica presupunerea ca ar exista o coordonare a comportamentului concurential in aceste domenii.
    34. Atunci cand exista deja o retea de legaturi de cooperare intre societatile-mama pe piata societatii in comun, obiectivul sau efectul principal al societatii in comun poate fi suplimentarea legaturilor si, ca urmare, intarirea coordonarii existente.
    35. In cazul in care societatile-mama sunt active pe piata din avalul pietei societatii in comun, poate aparea o coordonare intre acestea, daca societatea in comun este principalul lor furnizor si daca la nivelul societatilor-mama se adauga produselor o valoare noua, relativ mica; in mod similar, atunci cand societatile-mama sunt active pe piata din amonte a pietei societatii in comun, poate aparea coordonarea, daca principalul lor client este societatea in comun.
    36. Daca doua sau mai multe societati-mama au activitati semnificative pe o piata invecinata pietei societatii in comun, care din punct de vedere economic are o importanta semnificativa comparativ cu piata societatii in comun, colaborarea in cadrul societatii in comun poate conduce la coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama pe piata invecinata. In acest context o piata invecinata este o piata separata, dar strans legata de piata societatii in comun, ambele piete avand caracteristici comune, incluzand tehnologie, clienti sau concurenti.
    37. Atunci cand societatile-mama si societatea in comun sunt active pe piete geografice diferite, existenta coordonarii se evalueaza in functie de legaturile dintre piete si de probabilitatea interactiunii lor prezente sau viitoare. Evaluarea se va face in mod similar si in cazul in care doar o societate-mama este prezenta pe piata geografica a societatii in comun, celelalte societati-mama fiind active pe alte piete geografice.
    38. In cazul in care societatile-mama sunt active pe aceeasi piata geografica, care este diferita de cea a societatii in comun, exista posibilitatea coordonarii comportamentului concurential al societatilor-mama, daca activitatea societatii in comun are o importanta economica deosebita comparativ cu activitatile societatilor-mama pe piata lor si daca exista sau va exista interactiune intre piata societatilor-mama si piata societatii in comun, in prezent sau in viitorul apropiat.
    39. Faptul ca printr-o societate in comun se realizeaza coordonarea comportamentului concurential al societatilor-mama nu elimina posibilitatea unei concentrari atunci cand elementele de cooperare sunt doar de importanta economica minora in comparatie cu ansamblul operatiunii. Totusi un cumul insemnat de elemente minore de coordonare poate conduce la aprecierea ca operatiunea in ansamblu este de cooperare.

    CAP. 3
    Operatiunile de concentrare economica si partile implicate

    40. Scopul acestui capitol este sa ofere un cadru unitar privind modul in care Consiliul Concurentei aplica prevederile art. 11 alin. (2) din lege, conform caruia o operatiune de concentrare economica are loc atunci cand:
    a) doi sau mai multi agenti economici, anterior independenti, fuzioneaza;
    b) una sau mai multe persoane care detin deja controlul cel putin asupra unui agent economic ori unul sau mai multi agenti economici dobandesc, direct sau indirect, controlul asupra unuia sau mai multor alti agenti economici ori asupra unor parti ale acestora fie prin luare de participare la capital, fie prin cumparare de elemente de activ, prin contract sau prin alte mijloace.

    A. Fuziuni intre agenti economici anterior independenti. Partile implicate

    41. Fuziunea, in intelesul art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, poate avea loc prin contopire, prin absorbtie si de facto.
    42. Contopirea are loc atunci cand doi sau mai multi agenti economici independenti se reunesc intr-un nou agent economic si inceteaza sa mai existe ca persoane juridice distincte.
    43. Absorbtia are loc atunci cand un agent economic este inglobat de un alt agent economic, acesta din urma pastrandu-si personalitatea juridica, in timp ce primul inceteaza sa mai existe ca persoana juridica.
    44. Fuziunea de facto este combinarea activitatilor a doi sau mai multi agenti economici independenti care, desi isi pastreaza personalitatea juridica, in absenta unui act juridic legal creeaza un grup care se manifesta concurential ca o singura entitate economica.
    45. Premisele de realizare a unei fuziuni de facto pot fi:
    a) existenta unei conduceri unice, permanente, a agentilor economici respectivi;
    b) compensarea interna a profiturilor si pierderilor intre agentii economici respectivi;
    c) raspunderea comuna a agentilor economici respectivi fata de terti;
    d) detinerea incrucisata de actiuni intre agentii economici respectivi.
    46. In cazul fuziunilor partile implicate sunt fiecare dintre agentii economici care fuzioneaza.

    B. Dobandirea controlului unic. Partile implicate

    47. Dobandirea controlului unic conduce la o operatiune de concentrare economica, in sensul art. 11 alin. (2) lit. b) din lege.
    48. Controlul unic se exercita, de regula, prin detinerea majoritatii drepturilor de vot sau prin detinerea unei pozitii minoritare de control.
    49. Majoritatea drepturilor de vot este conferita, ca regula generala, de detinerea majoritatii capitalului social.
    O exceptie de la regula o reprezinta situatia in care, datorita unor prevederi particulare din actul constitutiv al societatii (de exemplu: algoritme de calcul al drepturilor de vot), detinerea majoritatii capitalului nu confera majoritatea drepturilor de vot.
    50. Controlul unic, exercitat de un actionar (asociat) care detine o pozitie minoritara de control, poate fi legal sau de facto.
    a) Controlul unic legal poate fi exercitat de catre un actionar (asociat) minoritar caruia ii sunt acordate drepturi speciale, cum ar fi:
    - actiuni preferentiale care confera majoritatea drepturilor de vot;
    - puterea de a stabili strategia comportamentului comercial (cum ar fi: numirea a mai mult de jumatate din numarul membrilor organelor de conducere).
    b) Controlul unic de facto este dobandit de un actionar (asociat) minoritar daca exista o probabilitate semnificativa ca acesta sa exercite majoritatea drepturilor de vot in adunarea actionarilor (asociatilor) datorita faptului ca actiunile ramase sunt larg raspandite. Intr-o asemenea situatie este putin probabil ca toti actionarii (asociatii) mai mici sa fie prezenti sau reprezentati la adunarea generala a actionarilor (asociatilor). Intr-un asemenea caz determinarea existentei controlului unic rezulta din evidenta prezentei actionarilor (asociatilor) la adunarile generale din anii anteriori.
    Se mai poate dobandi controlul unic de facto de catre un actionar (asociat) minoritar daca acesta are dreptul sa conduca activitatile agentilor economici si sa le determine politica comerciala.

    Partile implicate in dobandirea controlului unic
    51. In cazul in care agentul economic este achizitionat in intregime sunt implicati:
    a) achizitorul;
    b) agentul economic achizitionat.
    52. In situatia in care controlul unic este dobandit asupra unor parti (active) dintr-un agent economic sunt implicati:
    a) achizitorul;
    b) partea sau partile achizitionate.
    53. In situatia in care controlul unic este dobandit asupra unui agent economic care a fost redus sau marit anterior sunt implicati:
    a) achizitorul;
    b) agentul sau agentii economici achizitionati in configuratia lor la data operatiunii.
    Consiliul Concurentei se bazeaza pe configuratia agentilor economici implicati, la data evenimentului care declanseaza obligatia notificarii, respectiv la data incheierii acordului de fuziune, la data prezentarii ofertei la o licitatie publica pentru vanzarea activelor unui agent economic sau la data achizitionarii pachetului de actiuni (parti sociale) de control la un agent economic.
    54. In situatia in care controlul unic este dobandit prin intermediul unui membru al unui grup sunt implicati:
    a) membrul achizitor din cadrul grupului;
    b) agentul economic achizitionat.
    In ceea ce priveste notificarea, aceasta poate fi facuta de catre:
    a) membrul achizitor din cadrul grupului;
    b) societatea-mama a membrului achizitor sau de catre persoana fizica ce controleaza membrul achizitor.
    In calculul cifrei de afaceri se va tine seama de cifra de afaceri a agentului economic care urmeaza sa fie achizitionat si de cifra de afaceri a grupului.

    C. Dobandirea controlului in comun. Partile implicate

    55. Controlul in comun exista daca doi sau mai multi actionari (asociati), agenti economici ori persoane fizice ajung la un acord pentru luarea deciziilor importante privind agentul economic controlat, avand astfel posibilitatea sa exercite o influenta determinanta asupra acestuia.
    56. Influenta determinanta, in acest sens, inseamna puterea de a bloca actiunile care determina comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
    Necesitatea unui acord prealabil intre parti, realizat pe baze legale sau de facto, este esentiala din cauza dificultatii realizarii unui consens in luarea deciziilor strategice.
    57. Controlul in comun exercitat pe baze legale sau de facto poate avea forme diverse de realizare: egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere, drepturile de veto sau chiar in situatii rezultand din exercitarea obisnuita a drepturilor de vot.

    Egalitatea in drepturile de vot sau la numirea organelor de conducere
    58. Cea mai clara forma de control in comun exista atunci cand agentul economic controlat are numai doi actionari (asociati) care detin cote egale din capitalul social si care isi impart in mod egal drepturile de vot.
    Egalitatea poate fi realizata, de asemenea, daca ambii actionari (asociati) au dreptul sa numeasca un numar egal de membri in organele de conducere ale agentului economic controlat.

    Drepturile de veto
    59. Controlul in comun poate exista chiar daca nu exista egalitate in privinta voturilor sau in reprezentarea in organele de conducere; aceste cazuri de control in comun se exercita atunci cand actionarii (asociatii) minoritari au drepturi suplimentare de veto care le permit sa se opuna deciziilor esentiale pentru comportamentul strategic comercial al agentului economic controlat.
    60. Dreptul de veto - acela de a bloca o decizie - se prevede, de regula, in statutul agentului economic controlat sau poate fi conferit prin acordul dintre actionari (asociati). Dreptul de veto poate opera de facto si prin intermediul unui cvorum specific cerut pentru deciziile care se iau in adunarea generala sau in alte organe de conducere, in masura in care actionarii (asociatii) sunt reprezentati in acestea. Este posibil ca deciziile strategice sa fie supuse aprobarii unui organism (de exemplu: un comitet de supraveghere), in care actionarii (asociatii) minoritari sunt reprezentati si fac parte dintr-un cvorum necesar pentru adoptarea acestor decizii.
    61. Se pot acorda drepturi de veto actionarilor (asociatilor) minoritari in vederea protejarii intereselor lor financiare intr-o societate comerciala. Aceasta protectie normala a drepturilor actionarilor (asociatilor) minoritari este legata de decizii esentiale ale societatii in comun, cum ar fi: schimbari in statut, modificarea capitalului social sau lichidarea societatii. Drepturile de veto care asigura protectia sus-mentionata nu confera actionarilor (asociatilor) minoritari controlul in comun in acceptiunea prezentelor precizari.
    62. Contrar celor prevazute la pct. 61, drepturile de veto care asigura exercitarea controlului in comun sunt cele care privesc deciziile strategice asupra politicii de afaceri cu impact asupra comportamentului pe piata al agentului economic controlat, si anume:
    a) alegerea conducerii si adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli
    Drepturile de veto asupra acestor tipuri de decizii cu influenta decisiva asupra politicii comerciale a agentului economic controlat confera in mod firesc controlul in comun;
    b) planul de afaceri
    Dreptul de veto asupra planului de afaceri confera controlul in comun numai daca acesta prevede pe langa obiectivele agentului economic si masurile ce vor fi luate pentru atingerea lor. In situatia in care planul de afaceri contine doar declaratii generale privind obiectivele de afaceri, dreptul de veto nu confera detinatorilor controlul in comun;
    c) investitiile
    Importanta dreptului de veto asupra acestor decizii decurge din nivelul investitiilor, masura in care investitiile constituie o caracteristica esentiala a pietei pe care actioneaza agentul economic controlat. In legatura cu primul aspect, daca nivelul investitiilor este foarte mare, dreptul de veto poate fi considerat mai degraba ca o protectie normala a intereselor actionarilor (asociatilor) minoritari decat ca un drept de veto care confera puterea de determinare a politicii comerciale a agentului economic controlat. In legatura cu al doilea aspect, politica de investitii a unui agent economic este un element important in aprecierea existentei controlului in comun, in masura in care pe piata respectiva investitiile joaca un rol semnificativ in comportamentul de piata al unui agent economic;
    d) alte decizii cu impact asupra comportamentului de piata
    Acestea se refera la decizii speciale care sunt importante doar in contextul unei anumite piete pentru agentul economic controlat, cum ar fi: tehnologia folosita, in masura in care aceasta reprezinta o caracteristica esentiala pentru activitate; noi linii de productie, in conditiile in care agentul controlat isi desfasoara activitatea pe o piata caracterizata prin produse diferentiate si cu un grad semnificativ de innoire.
    63. Controlul in comun exista chiar daca actionarii (asociatii) nu au facut uz de influenta lor decisiva conferita de dreptul de veto; este suficient sa existe unul sau mai multe dintre drepturile de veto privind deciziile strategice mentionate.

    Exercitarea obisnuita a drepturilor de vot
    64. Controlul este exercitat, de regula, de actionarii (asociatii) care detin impreuna majoritatea drepturilor de vot.
    Doi sau mai multi agenti economici actionari (asociati) minoritari la un alt agent economic pot dobandi controlul in comun chiar cand acestia nu au drepturi de veto speciale, atunci cand prevad si pun in aplicare impreuna, printr-un acord legal sau de facto mijloacele pentru controlul agentului economic care urmeaza sa fie achizitionat.
    In aceasta situatie actionarii (asociatii) minoritari vor avea majoritatea drepturilor de vot si vor actiona concertat pentru exercitarea acestora.
    65. Mijloacele legale pentru asigurarea exercitarii in comun a drepturilor de vot pot fi sub forma:
    a) unui agent economic caruia actionarii (asociatii) minoritari ii transfera drepturile;
    b) unui acord prin care actionarii (asociatii) minoritari se angajeaza ei insisi sa actioneze in acelasi mod (pooling agreement).
    In mod cu totul exceptional actiunea colectiva se poate realiza de facto atunci cand intre actionarii (asociatii) minoritari exista interese comune puternice care ii determina sa nu actioneze unul impotriva altuia in exercitarea drepturilor in legatura cu agentul economic controlat.
    66. Probabilitatea existentei unor interese comune puternice apare atunci cand:
    a) exista legaturi anterioare intre actionarii (asociatii) minoritari;
    b) operatiunea de achizitie a pachetelor de actiuni (parti sociale) se face in mod concertat;
    c) la infiintarea unui nou agent economic societatile-mama pot dobandi controlul in comun, iar acest lucru este valabil mai ales atunci cand ei isi aduc o contributie vitala (tehnologii specifice, know-how, acorduri de livrare etc.), situatie in care cooperarea deplina pe baza de acord intre actionari (asociati) este necesara. Daca numarul societatilor-mama este mare, probabilitatea de a exista cooperare deplina (control in comun) este redusa.
    67. Atunci cand deciziile nu se iau cu o majoritate stabila - de fiecare data realizandu-se combinatii diferite intre actionarii (asociatii) minoritari - nu se poate presupune ca acestia controleaza in comun agentul economic respectiv.

    Alte consideratii in legatura cu controlul in comun
    68. In cazul in care unul dintre actionari (asociati) detine cunostinte specifice si experienta in afacerile societatii controlate, iar celalalt actionar (asociat) nu are specializarea necesara, acesta din urma poate juca un rol modest sau chiar inexistent in conducerea curenta, desi prezenta lui este motivata de considerente financiare, de strategia pe termen lung, de imaginea de marca etc.
    Daca cel de-al doilea actionar (asociat) isi mentine posibilitatea reala de a contesta deciziile luate de primul actionar (asociat), exista control in comun. In caz contrar controlul este unic.

    Partile implicate in cazul dobandirii controlului in comun
    69. In cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic nou-creat partile implicate sunt numai cele care dobandesc controlul.
    70. In cazul dobandirii controlului in comun asupra unui agent economic existent anterior, precum si in cazul in care in urma operatiunii se realizeaza o trecere de la control unic la control in comun, partile implicate sunt:
    a) agentii economici si/sau persoanele fizice care dobandesc controlul in comun; si
    b) agentul economic achizitionat.
    71. In cazul in care doi sau mai multi agenti economici si/sau persoane fizice achizitioneaza impreuna un alt agent economic cu scopul unic de a imparti patrimoniul dobandit imediat dupa incheierea tranzactiei, pe baza unui plan preexistent, operatiunea se defineste astfel:
    a) ansamblul tranzactiei nu reprezinta o concentrare, intrucat patrimoniul dobandit este controlat in comun, in mod legal, doar temporar, pana la impartirea sa;
    b) tranzactia se constituie din mai multe operatiuni de dobandire de control unic de catre fiecare achizitor asupra unei parti din agentul economic achizitionat, pe care o va controla efectiv dupa impartire.
    Partile implicate sunt fiecare achizitor si partea pe care o va dobandi dupa impartire.

    D. Controlul exercitat de un singur actionar (asociat) pe baza drepturilor de veto
    72. Un caz special de control exista atunci cand numai un actionar (asociat) se poate opune prin veto deciziilor strategice in cadrul unui agent economic, dar acest actionar (asociat) nu are puterea proprie de a impune astfel de decizii.
    O asemenea situatie poate aparea, de exemplu, atunci cand un actionar (asociat) detine 50% din capitalul social al unui agent economic, in timp ce restul de 50% este detinut de doi sau de mai multi actionari (asociati) minoritari, sau atunci cand exista un cvorum necesar pentru deciziile strategice, care in fapt confera un drept de veto numai unui actionar (asociat) minoritar.
    In aceste situatii un singur actionar (asociat) poseda acelasi nivel de influenta ca si cel de care se bucura in mod normal detinatorii controlului in comun, de exemplu puterea de a bloca adoptarea deciziilor strategice.
    Totusi acest actionar (asociat) nu detine puterile care sunt conferite in mod normal unui agent economic cu control unic, de exemplu, puterea de a impune deciziile strategice.
    Intrucat acest actionar care detine dreptul de veto poate crea aceeasi situatie de blocaj ca si in cazurile normale de control in comun, el dobandeste influenta determinanta si, prin urmare, controlul in intelesul reglementarii concentrarilor economice. Intrucat acest actionar (asociat) este singurul agent economic care dobandeste controlul, numai acest actionar (asociat) este obligat sa intocmeasca si sa depuna notificarea operatiunii conform prezentului regulament.

    E. Alte situatii

    Schimbari in structura controlului si partile implicate
    73. Structura actionariatului, respectiv identitatea, numarul si ponderea fiecarui actionar (asociat) in capitalul social, se poate modifica in cursul existentei unei societati in comun, de regula prin vanzare-cumparare de actiuni (parti sociale):
    a) fie intre actionarii (asociatii) existenti (schimbarea identitatii acestora si/sau a ponderii lor in capitalul social);
    b) fie intre actionarii (asociatii) existenti si actionarii (asociatii) noi,
    care poate sa conduca la reducerea sau la majorarea numarului de actionari (asociati) si/sau a ponderii acestora in capitalul social.
    Schimbarea structurii actionariatului poate avea ca efect modificari calitative ale controlului exercitat asupra societatii in comun, astfel:
    a) trecerea de la controlul in comun la controlul unic;
    b) trecerea de la controlul unic la controlul in comun;
    c) mentinerea formei de control in comun, schimbandu-se identitatea actionarilor (asociatilor) care il exercita.
    In cazul in care operatiunea de schimbare in structura actionarilor (asociatilor) conduce la modificari calitative ale controlului exercitat asupra societatii in comun, operatiunea constituie o concentrare economica ce trebuie supusa controlului Consiliului Concurentei. In consecinta, partile implicate sunt actionarii (asociatii) achizitori, atat cei existenti, cat si cei noi, si societatea in comun in cauza. Actionarii (asociatii) care nu dobandesc controlul in urma operatiunii de schimbare a actionarilor (asociatilor) nu sunt parti implicate.

    Dobandirea controlului de catre o societate in comun si partile implicate
    74. In tranzactiile in care o societate in comun dobandeste controlul asupra unui agent economic se pune problema daca, din punctul de vedere al achizitorului, societatea in comun este singura parte implicata sau daca fiecare dintre agentii economici (societati-mama) si/sau persoanele fizice care o controleaza sunt considerati, in mod individual, drept parti implicate.
    Partile implicate sunt, de regula, agentul economic achizitionat si societatea in comun achizitoare, daca aceasta din urma indeplineste conditia de functionare deplina, respectiv daca are resurse financiare si de alta natura pentru a desfasura activitatile de afaceri pe o perioada indelungata si daca opereaza deja pe piata.
    75. Ca exceptie, se considera parti implicate: societatea achizitionata, societatea in comun achizitoare, precum si societatile-mama si/sau persoanele fizice care controleaza societatea in comun achizitoare, in urmatoarele situatii:
    a) societatea in comun este creata de catre doi sau mai multi agenti economici (societati-mama) in scopul achizitionarii unui agent economic, ca o societate "fantoma" (are o cifra de afaceri nesemnificativa, nu a inceput sa functioneze efectiv etc.);
    b) societatea in comun existenta nu are caracter de functionare deplina;
    c) societatea in comun este o asociatie de agenti economici fara un scop clar definit sau cu caracter de cooperare.
    76. Alte elemente care conduc la identificarea unor situatii de exceptie in care societatile-mama ale societatii in comun si/sau persoanele fizice care controleaza societatea in comun sunt adevaratii participanti la concentrare sunt:
    a) societatile-mama ale societatii in comun si/sau persoanele fizice care controleaza societatea in comun se implica in mod semnificativ in operatiunea de achizitionare (organizarea si finantarea acesteia);
    b) achizitia conduce la diversificarea substantiala in natura activitatilor societatii in comun, asa cum se intampla cand aceasta din urma si agentul economic achizitionat actioneaza pe piete diferite.

    Iesirea din fuziune, dezmembrarea agentilor economici si agentii economici implicati
    77. Atunci cand doi agenti economici fuzioneaza sau infiinteaza o societate in comun si ulterior ies din fuziune sau desfiinteaza societatea in comun, patrimoniul este impartit intre ei in mod diferit fata de configuratia initiala, iar separarea va fi compusa din doua operatiuni:
    a) o achizitionare de catre agentul economic A a diverselor active (unele dintre cele detinute anterior de el insusi, unele detinute anterior de agentul economic B si unele active dobandite in comun de catre entitatea economica rezultata din fuziune);
    b) o achizitionare similara pentru agentul economic B.
    78. Pentru iesirile din fuziune agentii economici implicati sunt, pentru fiecare operatiune, agentii economici participanti initiali la fuziune, luandu-se in calcul patrimoniul pe care fiecare dintre acesti agenti economici il achizitioneaza.
    Pentru divizarea unei societati in comun agentii economici implicati sunt, pentru fiecare operatiune, partenerii initiali in societatea in comun, fiecare in calitate de achizitor, luandu-se in calcul si acea parte din societatea in comun achizitionata de fiecare dintre partenerii initiali.

    Agentii economici implicati in schimbul de active
    79. Doi sau mai multi agenti economici care schimba intre ei, prin tranzactii, elemente din patrimoniul propriu sunt agenti economici implicati in schimbul de active.
    Chiar daca aceste transferuri de active sunt convenite printr-un singur contract sau au loc simultan, se considera ca schimbul se compune din doua operatiuni distincte de achizitie de active.
    Prin urmare, partile implicate pentru fiecare transfer de active vor fi agentul economic achizitor si activele dobandite.

    Dobandirea controlului de catre un agent economic cu capital de stat si agentii economici implicati
    80. In cazul in care are loc o fuziune sau o achizitionare a controlului intre doi agenti economici cu capital de stat, operatiunea se apreciaza astfel:
    a) restructurare interna, daca cei doi agenti economici au fost anterior parti ale aceluiasi agent economic cu capital de stat;
    b) concentrare economica, daca cei doi agenti economici au fost anterior parti ale unor agenti economici cu capital de stat diferiti, cu putere independenta de decizie, acestia fiind agenti economici implicati.

    Dobandirea controlului de catre persoane fizice si partile implicate
    81. Art. 11 alin. (2) lit. b) din lege prevede ca o concentrare economica are loc, intre altele, atunci cand una sau mai multe persoane fizice care controleaza deja cel putin un agent economic dobandesc, direct sau indirect, controlul integral sau partial asupra unuia sau mai multor agenti economici.
    Acest text arata ca dobandirea controlului de catre persoane fizice va determina o schimbare de lunga durata in structura agentilor economici implicati numai daca respectivele persoane fizice desfasoara, direct sau indirect, activitati economice proprii.
    82. Partile implicate sunt agentul economic care urmeaza sa fie achizitionat si achizitorul - persoana fizica (cifra de afaceri a agentului economic/agentilor economici controlati, direct sau indirect, de catre aceasta persoana fizica trebuie sa fie inclusa la calculul cifrei de afaceri).

    Operatiuni in cadrul grupului
    83. O operatiune de fuziune, respectiv de dobandire a controlului, nu constituie concentrare economica, in sensul art. 11 alin. (2) din lege, atunci cand partile implicate fac parte din acelasi grup, astfel cum este definit la pct. 14 din prezentul regulament.

    F. Exceptari in baza prevederilor Legii concurentei nr. 21/1996 cu privire la concentrarile economice

    84. Art. 12 din lege stabileste trei situatii in care dobandirea controlului nu constituie o concentrare economica, si anume:
    a) dobandirea si exercitarea controlului de catre un lichidator desemnat prin hotarare judecatoreasca sau de catre o alta persoana mandatata de autoritatea publica pentru indeplinirea unor proceduri de incetare de plati, redresare, concordat, lichidare judiciara, urmarire silita sau alta procedura similara;
    b) achizitionarea si detinerea cu titlu temporar de participari la capitalul social al unui agent economic de catre societati bancare, institutii de credit sau financiare, societati financiare (de investitii, de administrare de investitii, de intermediere de valori mobiliare) sau de catre societati de asigurare, a caror activitate normala include tranzactii si negocieri de titluri pe cont propriu sau pe contul tertilor, daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:
    - achizitionarea titlurilor de participare sa fie facuta in vederea revanzarii lor;
    - agentul economic achizitor sa nu exercite drepturile de vot aferente acestor participari in scopul determinarii comportamentului concurential al respectivului agent economic, ci sa le exercite numai in vederea pregatirii si vanzarii totale sau partiale a respectivelor titluri de participare;
    - agentul economic achizitor sa poata dispune de mijloacele sale de control pe o durata de cel mult un an de la data achizitionarii, perioada in care trebuie sa-si vanda titlurile de valoare detinute, respectiv sa-si reduca participarea cel putin la un nivel care sa nu ii confere controlul asupra agentului economic in cauza.
    La cerere, Consiliul Concurentei poate prelungi termenul de un an daca solicitantul prezinta motivatia ca vanzarea participarii achizitionate nu a fost in mod rezonabil posibila in decurs de un an de la data achizitionarii.
    Atunci cand o societate bancara sau un grup de societati bancare achizitioneaza controlul asupra unui agent economic prin preluarea datoriilor acestuia, in scopul redresarii economice si revanzarii ulterioare, operatiunea constituie concentrare economica.
    In acest caz agentii economici implicati sunt societatile bancare care achizitioneaza controlul si agentul economic achizitionat;
    c) dobandirea controlului de catre persoanele sau agentii economici prevazuti la art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, cu conditia ca drepturile de vot aferente participarii detinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri in organele de administrare, conducere executiva, supraveghere si control ale agentului economic la care detinea participarea, decat in scopul salvgardarii valorii integrale a plasamentului respectiv, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat.
    85. Pentru a se determina daca drepturile aferente participarilor dobandite la un agent economic sunt folosite de catre achizitor in scopul determinarii comportamentului concurential al agentului economic respectiv se va urmari modul de exercitare a urmatoarelor drepturi:
    - dreptul de a numi sau de a se opune la numirea de membri in organele de conducere ale agentului economic;
    - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli al agentului economic;
    - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
    - dreptul de a adopta sau de a se opune la adoptarea planului de investitii al agentului economic.
    Aceste drepturi pot fi stipulate in actele constitutive ale agentului economic achizitionat sau in orice act juridic incheiat intre partile implicate.
    Exercitarea oricaruia dintre drepturile enumerate este suficienta pentru a se considera ca achizitorul determina comportamentul concurential al agentului economic la care a dobandit participarea.
    Pe de alta parte, acele drepturi care sunt necesare doar pentru ca investitorul (achizitorul) sa isi poata proteja interesele financiare nu sunt determinante pentru comportamentul concurential al agentului economic controlat. Printre acestea se numara capacitatea de a impiedica cresterea sau scaderea valorii actiunilor ori modificarea capitalului social al agentului economic controlat, lichidarea afacerii sau schimbari ale statutului.

    CAP. 4
    Evaluarea restrictionarilor auxiliare, legate de implementarea concentrarilor economice

    86. In spiritul prevederilor din lege cu privire la concentrari economice, Consiliul Concurentei va aplica prezentele precizari si in situatia in care partile implicate in concentrarea economica notificata accepta restrictionari direct legate de concentrare si necesare pentru implementarea acesteia.
    Aceste restrictionari sunt denumite in continuare restrictionari auxiliare si vor fi examinate impreuna cu concentrarea economica si in legatura cu aceasta.
    Intr-un alt context economic sau daca ar fi evaluate separat, aceste restrictionari ar fi considerate practici anticoncurentiale, fiind supuse prevederilor art. 5 alin. (1) si (6) din lege si reglementarilor elaborate pentru aplicarea acestora.
    Prin precizarile din acest capitol Consiliul Concurentei stabileste interpretarea pe care o da notiunii de restrictionari direct legate de concentrare si necesare pentru implementarea acesteia.

    Principiile evaluarii restrictionarilor auxiliare
    87. Restrictionarile auxiliare avute in vedere sunt cele convenite intre partile la concentrare, care limiteaza propria lor libertate de actiune pe piata, si nu restrictionari in detrimentul tertilor. Daca restrictionarile examinate sunt consecinta inevitabila a concentrarii economice, acestea trebuie examinate impreuna cu concentrarea economica care le genereaza, in baza prevederilor din lege privind concentrarile economice si a prezentelor precizari.
    O prima conditie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie direct legate de concentrarea economica, adica sa fie subordonate ca importanta obiectivului principal al concentrarii. Ele trebuie sa fie de acelasi fel (natura) cu restrictionarile care rezulta din insasi concentrarea in cauza.
    88. Din categoria restrictionarilor auxiliare concentrarii economice se exclud:
    a) restrictionarile substantiale convenite prin contract ca elemente care constituie concentrarea, cum sunt cele care stabilesc legatura economica dintre partile independente anterior sau cele de organizare a controlului in comun a doi agenti economici asupra altui agent economic;
    b) aranjamentele contractuale legate de etapele implementarii unei concentrari inainte de instituirea controlului in acceptiunea prezentului regulament, respectiv inainte ca operatiunea de concentrare sa indeplineasca pragul valoric prevazut de lege;
    c) restrictionarile suplimentare convenite in acelasi timp cu concentrarea economica, care nu au legatura directa cu concentrarea. Nu este suficient ca restrictionarile suplimentare sa existe in acelasi context cu concentrarea economica pentru a li se aplica prevederile prezentului regulament.
    89. Atat timp cat nu este indeplinita conditia pragului valoric stabilit de lege pentru controlul concentrarilor economice, pentru concentrarile din etapele intermediare anterioare se aplica prevederile art. 5 si 6 din lege si precizarile pentru aplicarea acestora.
    O a doua conditie ca restrictionarile analizate sa fie auxiliare concentrarii economice este ca acestea sa fie necesare pentru implementarea concentrarii, ceea ce inseamna ca in absenta lor concentrarea nu poate fi realizata sau poate fi realizata in conditii mai nesigure, cu costuri substantial ridicate, dupa o perioada apreciabil mai lunga sau cu posibilitate de succes considerabil mai mica.
    In privinta necesitatii restrictionarii este util si necesar sa se tina seama nu numai de natura restrictionarii, ci si, in mod egal, sa se asigure ca durata si subiectul restrictionarii nu depasesc cerintele realizarii concentrarii. Daca pentru atingerea scopului legitim propus sunt disponibile alte solutii pentru concentrarea economica, agentii economici implicati trebuie sa aleaga solutia care, in mod obiectiv, este cea mai putin restrictiva pentru concurenta.
    90. Aceste principii vor sta la baza pozitiei care va fi adoptata de Consiliul Concurentei fata de restrictionarile auxiliare cele mai obisnuite in legatura cu: transferul integral sau partial al unui agent economic catre achizitor, divizarea unui agent economic sau a patrimoniului acestuia, ca urmare a achizitionarii controlului in comun de catre mai multi agenti economici/persoane fizice, sau in legatura cu crearea de societati in comun concentrative.

    A. Evaluarea restrictionarilor auxiliare obisnuite in cazurile de transfer al unui agent economic

    Clauze de nonconcurenta
    91. Asemenea restrictionari auxiliare care indeplinesc criteriile stabilite sunt interdictiile contractuale privind concurenta, care sunt impuse vanzatorului in contextul concentrarii economice realizate prin achizitionarea unui agent economic sau a unei parti a acestuia.
    Astfel de interdictii garanteaza transferul catre achizitor al valorii complete a activelor cumparate, care include, in general, atat active corporale, cat si active necorporale, cum ar fi: experienta acumulata de vanzator sau know-how al acestuia.
    Restrictionarile auxiliare nu numai ca sunt in legatura directa cu concentrarea economica, dar sunt si necesare pentru realizarea concentrarii, deoarece in absenta acestora ar exista motive rezonabile ca vanzarea agentului economic sau a unei parti din acesta sa nu poata fi infaptuita in mod satisfacator. In vederea preluarii si utilizarii complete a unui anumit patrimoniu transferat achizitorul trebuie sa fie capabil sa beneficieze, intr-o anumita masura, de protectie impotriva actiunilor concurentiale ale vanzatorului, in vederea castigarii increderii clientilor si pentru asimilarea si exploatarea tehnologiei si/sau a know-how.
    Asemenea protectie, in general, nu este considerata ca necesara atunci cand transferul de facto este limitat la elemente fizice de patrimoniu (cum ar fi terenul, constructiile sau echipamentele) sau la dreptul de proprietate industriala si comerciala exclusiva, intrucat detinatorii acestora pot intreprinde imediat actiuni impotriva incalcarii prin transfer a unor asemenea drepturi obtinute.
    O astfel de interdictie a concurentei este justificata totusi prin obiectivul legitim presupus de realizarea concentrarii economice, daca durata ei, spatiul geografic de aplicare, subiectul material si persoanele implicate nu depasesc ceea ce este necesar, in mod rezonabil, pentru infaptuirea concentrarii.
    92. Cu privire la durata acceptabila a interdictiei concurentei, o perioada de 5 ani este recunoscuta drept corespunzatoare atunci cand transferul include tehnologia si know-how ale unui agent economic, iar o perioada de 2 ani este recunoscuta drept corespunzatoare atunci cand transferul include numai know-how. Acestea nu sunt totusi reguli absolute. Interdictia pe o perioada mai indelungata poate fi acceptata in imprejurari specifice, atunci cand, de exemplu, partile pot demonstra ca fidelitatea clientilor va persista pe o perioada mai lunga de 2 ani sau ca ciclul de viata economica a produselor implicate este mai lung de 5 ani si trebuie luat in considerare la transferul de know-how.
    93. Aria geografica, in cazul clauzei de nonconcurenta, trebuie sa fie limitata la aria pe care vanzatorul a stabilit-o pentru produsele sau serviciile respective inainte de transfer.
    Nu apare necesar in mod obiectiv ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vanzatorului in teritoriile in care acesta nu a patruns anterior transferului.
    94. Clauza de nonconcurenta trebuie limitata la produse si servicii care formeaza activitatea economica a agentului economic implicat in achizitionare. In particular, in cazul unui transfer partial de patrimoniu, nu este justificat ca achizitorul sa fie protejat de concurenta vanzatorului pentru produsele sau serviciile care constituie activitati retinute de vanzator dupa transfer.
    Nici o protectie a vanzatorului nu constituie o restrictionare auxiliara si, prin urmare, aceasta trebuie examinata in baza art. 5 si 6 din lege.

    Licentierea drepturilor de proprietate industriala si comerciala si a know-how
    95. Realizarea transferului unui agent economic sau a unei parti a unui agent economic include, in general, transferul catre achizitor al patrimoniului in vederea exploatarii depline a acestuia, in acest scop transferandu-se si drepturile de proprietate industriala si comerciala sau de know-how.
    Vanzatorul poate ramane totusi proprietarul drepturilor, in vederea exploatarii acestora pentru alte activitati decat cele transferate. In aceste cazuri mijlocul uzual care confera achizitorului garantia folosirii depline a patrimoniului transferat este incheierea de acorduri de licentiere a marcilor (brevetelor de inventie) si/sau a know-how.
    96. Licentierea simpla sau exclusiva a brevetelor de inventie, a drepturilor similare si a know-how, precum si contractele pentru acordarea acestor licente pot fi acceptate ca necesare pentru infaptuirea tranzactiei. Acestea pot fi limitate la anumite domenii de utilizare, in masura in care corespund activitatilor agentului economic transferat. In mod normal nu va fi necesar ca asemenea licente sa includa limitari teritoriale pentru fabricare.
    97. Licentele pot fi acordate pe intreaga durata de existenta a brevetului sau a drepturilor similare ori pe durata de viata economica normala a know-how. Intrucat astfel de licente sunt echivalente din punct de vedere economic cu un transfer partial de drepturi, ele nu trebuie limitate in timp.
    98. Restrictionarile prin acordurile de licenta, altele decat cele prevazute mai sus, sunt in afara prezentului regulament si trebuie examinate in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (2) si (3) din lege, respectiv pe baza cererii individuale de exceptare sau pe baza notificarii, prin acordarea beneficiului exceptarii pe categorii pentru acorduri de licentiere a brevetelor si/sau a know-how de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege.

    Acorduri de cumparare si livrare
    99. In multe cazuri transferul unui agent economic sau al unei parti din acesta poate implica intreruperea relatiilor traditionale ale aprovizionarii si livrarii interne, care rezulta din integrarea anterioara a activitatilor in cadrul entitatii economice a vanzatorului.
    Pentru a face posibile divizarea unitatii economice a vanzatorului si transferul partial al patrimoniului catre achizitor in conditii rezonabile este necesar adesea sa se mentina legaturi intre vanzator si achizitor cel putin pentru o perioada de tranzitie. Acest obiectiv este realizat in mod normal prin incheierea de acorduri de cumparare si livrare intre vanzator si achizitor. Tinand seama de situatia rezultata din divizarea entitatii economice a vanzatorului, obligatiile care pot conduce la restrictionari ale concurentei pot fi recunoscute ca restrictionari auxiliare. Ele pot fi in favoarea vanzatorului sau a achizitorului.
    100. Scopul legitim al unor astfel de obligatii poate fi asigurarea continuitatii livrarii catre una sau alta dintre parti a produselor necesare pentru activitatile retinute (pentru vanzatori) sau preluate (pentru achizitor). Exista deci motive de recunoastere, pentru o perioada de tranzitie, a necesitatii de indeplinire a obligatiilor de livrare in scopul garantarii cantitatilor livrate anterior in cadrul intreprinderii integrate a vanzatorului sau pentru a face posibila ajustarea lor in conformitate cu dezvoltarea pietei.
    Scopul lor poate fi, de asemenea, sa prevada continuitatea folosirii canalelor de distributie de catre una sau alta dintre parti, asa cum erau asigurate anterior in cadrul entitatii economice unice.
    Pentru acelasi motiv prevederea obligatiilor pentru cantitatile convenite, care pot fi modificate in baza unei clauze de variatie, poate fi recunoscuta ca necesara.
    101. Nu poate exista o justificare generala pentru obligatiile de cumparare sau de vanzare exclusiva, in afara unor circumstante exceptionale, ca de exemplu cele rezultate din absenta unei piete sau din specificitatea produselor, o astfel de exclusivitate nu este necesara in mod obiectiv pentru a permite implementarea unei concentrari sub forma transferului unui agent economic sau al unei parti a unui agent economic.
    In orice eventualitate agentii economici implicati sunt obligati sa ia in considerare, daca nu exista o alta solutie pentru atingerea scopului urmarit, acordurile pentru cantitatile convenite, care sunt mai putin restrictive pentru concurenta decat exclusivitatea.
    102. In ceea ce priveste durata obligatiilor de aprovizionare si livrare, aceasta trebuie limitata la perioada necesara pentru incetarea relatiilor de dependenta. Durata unei astfel de perioade trebuie justificata obiectiv.

    B. Evaluarea restrictionarilor auxiliare in cazul achizitionarii in comun

    103. Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice se aplica si acordurilor al caror scop unic este impartirea patrimoniului imediat dupa achizitionare.
    Este cazul in care doi sau mai multi agenti economici/persoane fizice convin sa achizitioneze in comun un agent economic, in special pe calea licitatiilor publice sau a concursului de oferte, daca obiectul acordului este impartirea imediata intre achizitori a agentului economic sau a patrimoniului achizitionat. In acest scop un acord pentru prezentarea unei oferte comune a achizitorilor si pentru abtinerea de la prezentarea de oferte separate, concurentiale, pentru achizitionarea agentului economic respectiv poate fi considerat ca o restrictionare auxiliara.
    104. Restrictionarile limitate la punerea in aplicare a divizarii patrimoniului achizitionat si controlat in comun trebuie considerate in legatura directa si ca necesare implementarii concentrarilor economice realizate de fiecare achizitor prin preluarea partii corespunzatoare din agentul economic sau din patrimoniul impartit. Aceste restrictionari sunt cuprinse in acordul dintre parti pentru dobandirea controlului in comun al agentului economic in cauza, in vederea impartirii intre ei a patrimoniului agentului economic achizitionat, respectiv a facilitatilor de productie, a retelelor de distributie si a marcilor de comert ale acestuia.
    Realizarea acestei impartiri nu poate sa conduca, in nici o circumstanta, la coordonarea comportamentului de piata viitor al achizitorilor.
    In masura in care o astfel de divizare implica dezmembrarea entitatii economice existente anterior, aranjamentele care o fac posibila in conditii rezonabile, respectiv cat mai repede posibil dupa dobandirea controlului in comun, sunt considerate restrictionari auxiliare.

    C. Evaluarea restrictionarilor auxiliare in cazul societatilor in comun concentrative

    105. Evaluarea trebuie sa ia in considerare particularitatile societatilor in comun concentrative, care constau in crearea unei entitati economice autonome ce exercita pe termen lung toate functiile unui agent economic si absenta coordonarii comportamentului concurential intre societatile-mama si intre acestea si societatea in comun.
    Aceste conditii implica, in principiu, retragerea societatilor-mama de pe piata desemnata pentru societatea in comun si, prin aceasta, disparitia lor in calitate de concurenti actuali sau potentiali ai noii entitati.

    Obligatii de nonconcurenta
    106. In masura in care interdictia pentru societatile-mama care concureaza cu societatea in comun are ca scop retragerea reala pe termen lung a societatilor-mama de pe piata desemnata pentru societatea in comun, aceasta va fi recunoscuta ca o restrictionare auxiliara concentrarii.

    Licentierea drepturilor de proprietate industriala si comerciala si a know-how
    107. Crearea unei noi societati in comun concentrative implica in mod obisnuit transferul tehnologiei necesare pentru desfasurarea activitatii stabilite sub forma transferului brevetelor si a know-how respectiv. Atunci cand societatile-mama intentioneaza totusi sa retina drepturile asupra tehnologiei, in special in scopul exploatarii ei in alte domenii de utilizare, transferul tehnologiei si/sau know-how catre societatea in comun poate fi facut pe calea licentierilor.
    Astfel de licente pot fi exclusive, fara a trebui sa fie limitate ca durata sau teritoriu, pentru a servi numai ca inlocuitor al transferului drepturilor de proprietate. Ele trebuie considerate, prin urmare, necesare pentru implementarea concentrarii, constituind o restrictionare auxiliara.

    Obligatii de cumparare si livrare
    108. Daca societatile-mama raman prezente pe piata din amonte sau din aval fata de piata societatii in comun, orice acorduri de cumparare sau livrare trebuie examinate in conformitate cu principiile aplicabile in cazul transferului unui agent economic.

    PARTEA a II-a
    Notificarea concentrarilor economice. Emiterea deciziilor in cazurile de concentrare economica

    CAP. 1
    Notificarea concentrarilor economice

    A. Partile obligate sa inainteze notificari. Termenul de notificare

    109. Concentrarile economice care depasesc pragul valoric prevazut de art. 15 din lege sunt supuse controlului si vor fi notificate Consiliului Concurentei*3).
------------
    *3) Calcularea pragului de minimis se realizeaza conform "Instructiunilor cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei, si in cazurile de concentrare economica", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

    110. Partile obligate sa inainteze notificarea sunt:
    a) in cazul fuziunii, participantii la fuziunea proiectata/preconizata;
    b) in cazul unei concentrari realizate prin dobandirea controlului unic, partea care dobandeste controlul;
    c) in cazul unei concentrari economice realizate prin dobandirea controlului in comun asupra unui agent economic, partile care dobandesc controlul in comun;
    d) in cazul unei concentrari realizate prin infiintarea unei societati in comun concentrative, partile care participa la infiintarea respectivei societati.
    Pentru identificarea partilor carora le revine obligatia notificarii, in alte cazuri decat cele enumerate mai sus, vor fi avute in vedere precizarile cuprinse la cap. III al partii I din prezentul regulament.
    111. Partile mentionate la pct. 110 vor inainta Consiliului Concurentei notificarea in termen de 30 de zile.
    112. In termen de 7 zile partile vor informa in scris Consiliul Concurentei cu privire la operatiunea ce urmeaza sa fie notificata, avand posibilitatea de a solicita prin aceeasi adresa permisiunea prezentarii unei notificari in forma simplificata, in conditiile prevazute la pct. 122. Termenul de 7 zile este inclus in termenul prevazut la pct. 111.
    113. Termenele prevazute la pct. 111 si 112 incep sa curga:
    a) in cazul operatiunilor realizate in conditiile art. 11 alin. (2) lit. a) din lege, de la data semnarii acordului de fuziune;
    b) in cazul operatiunilor realizate in conditiile art. 11 alin. (2) lit. b) din lege, de la data semnarii actului juridic in baza caruia se realizeaza dobandirea controlului;
    c) in alte cazuri decat cele prevazute la lit. a) si b), de la data la care partile implicate au luat cunostinta de realizarea operatiunii.
    Cand ultima zi a termenului nu este o zi lucratoare, acesta se va prelungi pana la sfarsitul urmatoarei zile lucratoare.
    114. Notificarea se semneaza de catre reprezentantii legali ai partilor obligate sa inainteze notificari.
    In cazul in care partile obligate sa notifice imputernicesc o terta persoana pentru reprezentarea in raporturile cu Consiliul Concurentei, aceasta trebuie sa depuna, in original, o data cu notificarea, si imputernicirea legala, autentificata.
    Partea care inainteaza notificarea este responsabila pentru exactitatea si corectitudinea informatiilor furnizate.
    115. Notificarile pentru operatiunile de concentrare economica realizate prin dobandirea controlului in comun vor fi prezentate de catre un reprezentant imputernicit sa transmita si sa primeasca documente in numele tuturor partilor obligate sa notifice.

    B. Publicarea informarii cu privire la o notificare

    116. Atunci cand Consiliul Concurentei constata ca o concentrare economica notificata prezinta un interes public major va putea publica o informare privind notificarea primita, indicand numele partilor, natura concentrarii, sectoarele economice implicate si data primirii notificarii.
    Eventualele completari sau modificari ale informatiilor care privesc concentrarea respectiva vor putea fi, de asemenea, publicate.
    Consiliul Concurentei va tine seama de interesul legitim al agentilor economici implicati privind pastrarea secretului de afaceri al acestora.

    C. Prezentarea notificarilor

    117. Notificarea prezentata Consiliului Concurentei trebuie sa cuprinda:
    a) adresa de inaintare, semnata de reprezentantul legal sau de persoana imputernicita;
    b) formularul de notificare, completat conform modelului cuprins in anexa la prezentul regulament;
    c) documentele justificative enumerate la pct. 171 din prezentul regulament;
    d) dovada platii tarifului de notificare.
    118. Notificarea va fi inaintata Consiliului Concurentei in 3 (trei) exemplare. Partile au posibilitatea de a opta pentru una dintre urmatoarele variante:
    a) sa prezinte notificarea in 3 exemplare, in scris;
    b) sa prezinte documentatia de notificare in doua exemplare pe suport hartie si un exemplar in format electronic.
    Documentele anexate la formular vor fi prezentate in original si/sau in copii, copiile fiind certificate pentru conformitate de catre partile care notifica.
    119. O data cu inaintarea notificarii partile vor face dovada platii tarifului de notificare.

    D. Informatiile si documentele care trebuie furnizate

    120. Notificarile vor cuprinde informatiile, inclusiv documentele cerute in formularul cuprins in anexa la prezentul regulament.
    Informatiile furnizate trebuie sa fie exacte si complete, cuprinzand schimbarile de iure si de facto care se produc prin operatiunea notificata. Partile vor tine seama de recomandarile cuprinse la pct. 165 din prezentul regulament.
    121. In situatia in care informatiile furnizate in formularul de notificare nu sunt corecte sau complete, Consiliul Concurentei va solicita completarea acestora.
    Notificarea va fi considerata efectiva numai dupa completarea si/sau corectarea ei.

    E. Notificarea in forma simplificata

    122. Pentru concentrarile economice in cazul carora cota de piata rezultata nu depaseste 20% partile in cauza pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea de a prezenta notificarea in forma simplificata (numai informatiile cuprinse la cap. I - VI din formular).
    In acest scop partile care urmeaza sa inainteze notificarea vor solicita in scris aceasta permisiune, furnizand urmatoarele informatii:
    a) datele de identificare a partilor implicate;
    b) obiectul principal de activitate al partilor implicate;
    c) descrierea pe scurt a operatiunii de concentrare ce urmeaza sa fie notificata;
    d) piata/pietele pe care se va realiza operatiunea de concentrare economica;
    e) cota de piata rezultata;
    f) prezentarea pe scurt a elementelor care au fost avute in vedere la stabilirea cotei de piata.
    Departamentul in sfera de activitate a caruia se include operatiunea de concentrare economica avuta in vedere va raspunde in scris la aceasta solicitare in termen de 7 zile de la inregistrarea solicitarii. Nerespectarea acestui termen echivaleaza cu acceptarea notificarii in forma simplificata.
    Informatiile cuprinse in anexa la formular vor fi furnizate in cazul in care cota de piata ce rezulta in urma concentrarii economice depaseste 20% sau in cazul in care Consiliul Concurentei considera ca, date fiind particularitatile pietei relevante in cauza, informatiile din anexa sunt necesare in vederea evaluarii corecte a operatiunii de concentrare economica.
    Indeplinirea procedurii descrise mai sus nu va aduce atingere termenului prevazut la pct. 111 din prezentul regulament.

    CAP. 2
    Examinarea notificarii. Emiterea deciziilor in cazurile de concentrare economica

    A. Data efectiva a notificarii

    123. Notificarea devine efectiva la data la care a fost inregistrata la Consiliul Concurentei, cu exceptia cazurilor in care informatiile cuprinse in notificare sunt inexacte sau incomplete.
    In aceste cazuri, in termen de 20 de zile Consiliul Concurentei va solicita in scris completarea notificarii si va stabili un termen limita pentru furnizarea informatiilor solicitate. Termenul va fi stabilit in functie de natura informatiilor solicitate, fara insa a depasi 15 zile de la data solicitarii.
    Notificarea devine efectiva la data la care au fost primite si inregistrate la Consiliul Concurentei informatiile solicitate, cu conditia ca acestea sa fie exacte si complete.
    Consiliul Concurentei va comunica partilor notificatoare neintarziat data la care notificarea a devenit efectiva.

    B. Deciziile emise de Consiliul Concurentei in cazurile de concentrare economica

    124. In termen de 30 de zile de la data la care notificarea a devenit efectiva Consiliul Concurentei:
    a) va emite o decizie de admitere, cand va ajunge la concluzia ca operatiunea de concentrare economica notificata nu contravine legii.
    Decizia de admitere va fi emisa in cazul in care operatiunea de concentrare economica, desi nu intra sub incidenta legii, a fost totusi notificata;
    b) va emite o decizie de neobiectiune, in cazul in care constata ca, desi operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta legii, nu exista motive pentru a fi refuzata.
    Consiliul Concurentei analizeaza impactul anticoncurential pe care il are sau ar putea sa il aiba concentrarea economica notificata si, daca nu exista indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal, va autoriza concentrarea economica in cauza printr-o decizie de neobiectiune, in sensul ca autorizarea se face fara conditii.
    Taxa de autorizare prevazuta de art. 33 alin. (1) din lege va fi stabilita si in cazul in care se autorizeaza concentrarea economica prin decizie de neobiectiune.
    Nu se va plati taxa de autorizare in cazul in care se emite o decizie de admitere;
    c) va decide deschiderea unei investigatii in cazul in care constata ca operatiunea de concentrare economica notificata cade sub incidenta legii si prezinta indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
    125. In termen de maximum 5 luni de la data la care notificarea unei operatiuni a devenit efectiva, iar pentru operatiunea respectiva de concentrare economica s-a emis un ordin de deschidere a investigatiei, in conditiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege, dupa audierea partilor si dupa evaluarea operatiunii Consiliul Concurentei va emite o decizie, dupa cum urmeaza:
    a) decizie de refuz, daca prin operatiunea respectiva de concentrare economica se creeaza sau se consolideaza o pozitie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrangerea inlaturarea sau denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca ori pe o parte a acesteia;
    b) decizie de autorizare, daca prin operatiunea respectiva de concentrare economica nu se creeaza si nici nu se consolideaza o pozitie dominanta care conduce sau ar putea conduce la restrangerea, inlaturarea ori denaturarea semnificativa a concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia;
    c) decizie de autorizare conditionata, prin care se stabilesc obligatiile si/sau conditiile ce trebuie indeplinite pentru autorizarea operatiunii de concentrare economica in cauza, daca operatiunea respectiva, cu unele modificari, ar putea fi compatibila cu un mediu concurential normal.
    126. Deciziile emise de Consiliul Concurentei vor avea la baza si analiza restrictionarilor auxiliare, care pot afecta mediul concurential, dar care sunt legate direct si sunt necesare pentru realizarea concentrarii.
    Deciziile emise de Consiliul Concurentei pot fi revocate si concentrarea economica se suspenda automat, in situatia in care partile implicate in concentrarea economica nu isi indeplinesc obligatiile asumate - mentionate in decizia de autorizare conditionata - de modificare a planului initial al concentrarii.
    127. Secretariatul General al Consiliului Concurentei va comunica in scris partilor care au inaintat notificarea decizia luata cu privire la concentrarea economica notificata.
    128. In cazul in care Consiliul Concurentei nu a luat nici o decizie in termenele prevazute la art. 51 alin. (1) si (2) din lege, operatiunea de concentrare economica notificata poate avea loc, dreptul Consiliului Concurentei de a porni o investigatie si de a lua o decizie, daca si atunci cand considera necesar, ramanand rezervat.
    129. Deciziile luate de Consiliul Concurentei cu privire la o operatiune de concentrare economica pot fi atacate in contencios administrativ la Curtea de Apel Bucuresti in termen de 30 de zile de la data comunicarii catre parti.
    Presedintele instantei poate ordona, la cerere, suspendarea executarii deciziei atacate.
    130. Decizia emisa cu privire la o operatiune de concentrare in care este implicata o regie autonoma va fi notificata si ministrului de resort. In termen de 30 de zile de la notificarea deciziei Guvernul, la propunerea ministrului de resort, poate lua pe raspunderea sa o decizie diferita de cea a Consiliului Concurentei pentru ratiuni de interes public general. Decizia este executorie si va fi publicata impreuna cu decizia Consiliului Concurentei in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

    C. Calculul termenelor

    131. Termenele de 30 de zile si de maximum 5 luni, prevazute de art. 51 alin. (1) si (2) din lege, incep sa curga de la data la care notificarea a devenit efectiva.
    132. Termenele de 30 de zile, respectiv de 5 luni, se calculeaza potrivit art. 101 din Codul de procedura civila.
    133. Termenul de 30 de zile se va implini in cea de a treizecea zi calendaristica.
    Termenul de 5 luni se va implini la sfarsitul zilei care in luna a cincea cade in aceeasi data ca si ziua in care a inceput sa curga termenul. Cand o astfel de zi nu exista in luna a cincea, perioada se va incheia la sfarsitul ultimei zile din luna a cincea.
    134. Cand ultima zi a termenului nu este o zi lucratoare, acesta se va prelungi pana la sfarsitul urmatoarei zile lucratoare.

    D. Schimbarea caracterului notificarii

    135. Atunci cand Consiliul Concurentei constata ca operatiunea notificata nu constituie o concentrare economica in intelesul legii, va informa in scris partile notificatoare sau pe reprezentantul lor comun. In astfel de cazuri, cum ar fi infiintarea unei societati in comun de cooperare cu caracter structural, partile care au inaintat notificarea pot solicita Consiliului Concurentei acordarea unei dispense individuale, caz in care se urmeaza procedura corespunzatoare, prevazuta in Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale.

    E. Realizarea concentrarilor economice

    136. Concentrarile economice vor putea fi realizate numai in urmatoarele situatii:
    a) la primirea de catre partile notificatoare a deciziei de admitere, respectiv a deciziei de neobiectiune emisa de Consiliul Concurentei, in conditiile art. 51 alin. (1) lit. a) si b) din lege;
    b) la primirea deciziei in conditiile art. 51 alin. (2) lit. b) si c) din lege;
    c) in conditiile art. 51 alin. (3) din lege.
    137. Prevederile punctului precedent nu vor impiedica desfasurarea unei licitatii publice sau dobandirea controlului pe baza de oferta publica, cu conditia ca drepturile de vot aferente participarii obtinute sa nu fie exercitate, mai ales la numirea de membri in organele de administrare, conducere executiva, supraveghere si control ale agentului economic la care detin controlul, decat in scopul salvgardarii valorii integrale a acestei investitii, iar nu pentru a determina direct sau indirect comportamentul concurential al agentului economic controlat. Concentrarea economica devine efectiva in acest caz numai dupa primirea deciziei emise de Consiliul Concurentei.
    138. Pana la luarea de catre Consiliul Concurentei a unei decizii cu privire la concentrarea economica notificata agentii economici implicati pot lua numai acele masuri legate de concentrare care nu sunt ireversibile si nu modifica definitiv structura pietei.
    Pot constitui masuri ireversibile, printre altele:
    a) intrarea agentului economic achizitionat pe o alta/noua piata;
    b) iesirea agentului economic achizitionat de pe piata pe care activa;
    c) modificarea obiectului de activitate al agentului economic achizitionat;
    d) exercitarea drepturilor de vot dobandite pentru numirea de membri in organele de conducere ale agentului economic;
    e) exercitarea drepturilor de vot dobandite pentru adoptarea bugetului de venituri si cheltuieli al agentului economic;
    f) exercitarea drepturilor de vot dobandite pentru adoptarea planului de afaceri al agentului economic;
    g) exercitarea drepturilor de vot dobandite pentru adoptarea planului de investitii al agentului economic achizitionat;
    h) schimbarea denumirii agentului economic achizitionat;
    i) restructurarea, inchiderea sau divizarea agentului economic achizitionat;
    j) vanzarea de active apartinand agentului economic achizitionat;
    k) concedierea angajatilor agentului economic achizitionat;
    l) incheierea sau rezilierea unor contracte pe termen lung ori a altor acorduri importante incheiate cu tertii;
    m) listarea (cotarea) agentului economic achizitionat la bursa de valori.

    PARTEA a III-a
    Investigarea operatiunilor de concentrare economica

    CAP. 1
    Procedura de investigare si de audiere

    139. In legatura cu o operatiune de concentrare economica Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, poate porni investigatii:
    a) din oficiu;
    b) la primirea unei cereri sau plangeri privind incalcarea prevederilor art. 13 si/sau ale art. 16 din lege;
    c) in conditiile art. 51 alin. (1) lit. c) din lege.
    140. Pornirea unei investigatii in cazurile prevazute la pct. 139 lit. a) si b) este dispusa de presedintele Consiliului Concurentei, respectiv de seful Oficiului Concurentei, iar in cazul prevazut la pct. 139 lit. c), de presedintele Consiliului Concurentei.
    141. Consiliul Concurentei si Oficiul Concurentei se vor informa reciproc asupra investigatiilor pe care le initiaza. In acest scop o copie de pe ordinul de deschidere a investigatiei va fi comunicata Consiliului Concurentei sau Oficiului Concurentei, dupa caz.
    142. Prin ordinul de deschidere a unei investigatii Consiliul Concurentei va hotari desfasurarea investigatiei de catre Consiliul Concurentei sau va hotari asupra conlucrarii cu Oficiul Concurentei, in conditiile art. 39 alin. (3) din lege.
    143. Investigatia va fi condusa de un raportor desemnat de presedintele Consiliului Concurentei, respectiv de seful Oficiului Concurentei, prin ordinul de deschidere a investigatiei.
    144. Raportorul desemnat instrumenteaza toate actele procedurii de investigatie, propune presedintelui Consiliului Concurentei, respectiv sefului Oficiului Concurentei, dispunerea masurilor care sunt de competenta acestora si este raspunzator pentru intocmirea raportului asupra investigatiei, comunicarea lui partilor in cauza, primirea observatiilor si prezentarea raportului in plenul Consiliului Concurentei.
    145. Orice procedura de investigare necesita audierea partilor implicate in concentrarea economica. Audierea este dispusa de presedintele Consiliului Concurentei.
    Presedintele Consiliului Concurentei poate admite, la cerere, audierea oricarei persoane fizice sau juridice care declara ca detine date si informatii relevante pentru stabilirea adevaratelor conditii in care urmeaza sa se realizeze concentrarea economica investigata (cum ar fi: furnizori, agenti economici concurenti, clienti, membri ai organelor de administratie sau de conducere ale partilor implicate ori reprezentanti ai salariatilor agentilor economici implicati).
    146. Cu minimum 30 de zile inainte de data fixata de Consiliul Concurentei pentru audiere o copie de pe raportul asupra investigatiei va fi transmisa pentru luare la cunostinta:
    a) partilor participante la concentrarea economica, a caror audiere a fost dispusa;
    b) persoanelor si agentilor economici a caror audiere a fost admisa la cererea acestora, daca presedintele Consiliului Concurentei apreciaza ca este util in interesul cauzei.
    In adresa de remitere a copiei de pe raportul de investigatie Consiliul Concurentei va indica termenul pana la care partile respective vor putea prezenta observatiile lor.
    In comentariile lor scrise partile sus-mentionate pot expune toate aspectele semnificative pentru cazul investigat si pot atasa orice document relevant ca dovada a faptelor sustinute.
    147. Persoanele fizice si juridice a caror audiere a fost dispusa, respectiv admisa, vor fi citate pentru audiere la data stabilita de Consiliul Concurentei, precizandu-se ora si locul de desfasurare.
    Neprezentarea la audiere, precum si refuzul de a face depozitii nu constituie impedimente pentru continuarea si finalizarea procedurii de investigatie.
    148. Audierile vor fi tinute in plenul Consiliului Concurentei, dupa prezentarea de catre raportor a raportului asupra operatiunii de concentrare economica investigate, completat cu eventualele observatii ale partilor.
    Audierile vor fi facute separat sau, dupa caz, in prezenta altor persoane citate, caz in care se va acorda atentia cuvenita intereselor legitime ale partilor implicate pentru pastrarea secretelor lor de afaceri. Depozitiile facute de fiecare persoana audiata vor fi consemnate in scris si semnate de persoana respectiva sau vor fi inregistrate pe banda magnetica.
    149. Presedintele Consiliului Concurentei poate permite partilor in cauza consultarea dosarului la secretariatul Consiliului Concurentei si obtinerea, contra cost, de copii si extrase de pe actele procedurii de investigatie.
    Documentele, datele si informatiile din dosarul cauzei, care prezinta caracter de secret de stat ori sunt confidentiale, nu sunt accesibile pentru consultare ori pentru obtinerea de copii sau de extrase decat cu aprobarea presedintelui Consiliului Concurentei, in conditiile legii.
    Dispozitiile de mai sus, referitoare la consultarea dosarului, sunt aplicabile asociatilor si directorilor executivi ai entitatilor participante la concentrare, in masura in care acestia justifica in cauza un interes legitim.

    CAP. 2
    Sanctiuni

    150. Constituie contraventii si sunt sanctionate, potrivit art. 55 din lege, cu amenda de la 2 milioane lei la 100 milioane lei, urmatoarele fapte:
    a) omisiunea notificarii unei concentrari economice care depaseste pragul valoric prevazut de lege;
    b) furnizarea de informatii inexacte sau incomplete prin notificarea concentrarii economice;
    c) furnizarea de informatii inexacte sau nefurnizarea informatiilor solicitate conform prevederilor art. 41 din lege;
    d) furnizarea de documente, inregistrari si evidente intr-o forma incompleta in timpul investigatiilor desfasurate conform prevederilor art. 42 alin. (2) din lege;
    e) refuzul de a se supune unui control desfasurat conform prevederilor art. 42 alin. (1) si ale art. 43 din lege.
    151. Urmatoarele contraventii se sanctioneaza, potrivit art. 56 din lege, cu amenda de la 5 milioane lei la 250 milioane lei, iar pentru agentii economici cu o cifra de afaceri de peste 2,5 miliarde lei, cu amenda in suma de pana la 10% din cifra de afaceri:
    a) incalcarea art. 13 din lege;
    b) incheierea unei operatiuni de concentrare economica cu incalcarea prevederilor art. 16 alin. (4) din lege;
    c) inceperea unei actiuni de concentrare economica declarate incompatibila cu prevederile legii printr-o decizie a Consiliului Concurentei;
    d) neindeplinirea unei obligatii sau a unei conditii impuse printr-o decizie luata in conformitate cu prevederile legii.
    152. Individualizarea sanctiunilor in cazul contraventiilor enumerate la pct. 150 si 151 se va face, tinandu-se seama de gravitatea faptei si a consecintelor sale asupra concurentei, dupa criteriile prevazute la art. 57 din lege, in conditiile stabilite prin norme adoptate de Consiliul Concurentei.
    153. Consiliul Concurentei, respectiv Oficiul Concurentei, potrivit art. 59 alin. (2) din lege, ii poate obliga prin decizie pe agentii economici sau asociatiile de agenti economici la plata unor amenzi cominatorii in suma de pana la 750.000 lei pentru fiecare zi de intarziere, calculata de la data stabilita prin decizie, pentru a-i determina:
    a) sa respecte prevederile art. 13 din lege;
    b) sa aplice masurile enuntate printr-o decizie luata de Consiliul Concurentei, in conditiile art. 51 alin. (2) lit. c) din lege.
    154. Contraventiile la Legea concurentei nr. 21/1996 se constata de catre personalul de control imputernicit de Consiliul Concurentei, respectiv de Oficiul Concurentei.
    Sanctiunile pentru contraventiile prevazute la art. 55 lit. b) - e) si la art. 56 lit. d) din lege se aplica de catre personalul de control imputernicit de Consiliul Concurentei, respectiv de Oficiul Concurentei.
    Sanctiunile pentru contraventiile prevazute la art. 55 lit. a) si la art. 56 lit. a) - c), precum si amenzile cominatorii prevazute la art. 59 din lege se aplica de catre comisiile Consiliului Concurentei sau, dupa caz, de Oficiul Concurentei, prin decizie.
    Impotriva deciziilor luate de comisiile Consiliului Concurentei sau, dupa caz, de Oficiul Concurentei se poate face plangere in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei la presedintele Consiliului Concurentei, respectiv la seful Oficiului Concurentei, care se pronunta prin decizie motivata.
    Deciziile presedintelui Consiliului Concurentei, respectiv ale sefului Oficiului Concurentei, luate in conditiile alineatului de mai sus, pot fi atacate in fata Sectiei de contencios administrativ a Curtii Supreme de Justitie, in termen de 15 zile de la comunicarea deciziei.
    155. Contraventiilor prevazute la art. 55 lit. b) - e) si la art. 56 lit. d) din lege li se aplica prevederile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile ulterioare, cu exceptia art. 28 si 29.

    CAP. 3
    Prevederi diverse

    Notiunea de piata relevanta
    156. Notiunea de piata relevanta afectata de concentrarea economica, la care se face referire la pct. 3 din "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei si in cazurile de concentrare economica*4)" si la pct. 3 din "Instructiunile date in aplicarea art. 33 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996, cu privire la calculul taxei de autorizare a concentrarilor economice*5)", trebuie interpretata in sensul de piata relevanta pe care are loc operatiunea de concentrare economica.
    In cazul unei concentrari economice pe verticala, piata relevanta pe care are loc operatiunea de concentrare economica este piata relevanta a agentului economic achizitionat.
    Daca nu exista o cifra de afaceri cumulata a agentilor economici participanti la operatiunea de concentrare economica notificata, deoarece unul dintre agentii economici in cauza nu isi desfasoara activitatea in Romania, se va lua in calcul cifra de afaceri a agentului economic achizitionat.
------------
    *4) Publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    *5) Publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 175 din 7 mai 1997.

    Confidentialitatea informatiilor
    157. Orice persoana care utilizeaza sau divulga in alte scopuri decat cele prevazute de lege documente sau informatii cu caracter de secret profesional, primite sau despre care a luat cunostinta in indeplinirea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul, raspunde potrivit legii penale, putand fi obligata si la repararea prejudiciului cauzat.
    Pastrarea secretului profesional nu impiedica publicarea de informatii generale sau de rapoarte ce nu contin si secretele profesionale ale partilor implicate in operatiunea de concentrare.

    Stabilirea termenului pentru modificarea planului de concentrare
    158. Pentru modificarea planului concentrarii economice notificate astfel incat aceasta sa poata deveni compatibila cu un mediu concurential normal, in conditiile unei decizii de autorizare conditionata, Consiliul Concurentei va stabili un termen adecvat.

    Transmiterea documentelor
    159. Transmiterea documentelor si citatiilor de catre Consiliul Concurentei destinatarilor poate fi efectuata pe una dintre urmatoarele cai:
    a) personal, contra semnaturii de primire (numar de inregistrare);
    b) scrisoare recomandata;
    c) telefax;
    d) telex;
    e) posta electronica, cu confirmare de primire.
    160. Prevederile pct. 159 lit. a) si b) se aplica si pentru transmiterea la Consiliul Concurentei a documentelor de catre partile notificatoare, de catre alte parti implicate sau de catre terti, alte informatii putand fi transmise si prin caile mentionate la lit. c), d) sau e).
    161. Cand un document sau o citatie este trimisa prin telefax, telex sau prin posta electronica se considera ca a fost primita de destinatar in ziua in care a fost transmis/transmisa.

    PARTEA a IV-a
    Precizari privind modul de completare a formularului pentru notificarea concentrarilor economice in baza Legii concurentei nr. 21/1996

    A. Scopul formularului

    162. In formularul pentru notificarea concentrarilor economice se precizeaza informatiile care trebuie furnizate de un agent economic sau de mai multi agenti economici atunci cand notifica o concentrare economica.
    Partile care urmeaza sa inainteze notificarea sunt sfatuite sa consulte Consiliul Concurentei cu privire la posibilitatea adoptarii notificarii in forma simplificata, renuntandu-se astfel la furnizarea anumitor informatii care nu ar fi absolut necesare pentru examinarea operatiunii.

    B. Necesitatea unei notificari corecte si complete

    163. Toate informatiile cerute in formular trebuie sa fie corecte si complete; furnizarea prin notificarea facuta a unor informatii inexacte sau incomplete reprezinta contraventie si este sanctionata cu amenda.
    In cazul furnizarii unor informatii incomplete sau inexacte Consiliul Concurentei va informa in scris partile notificatoare sau pe reprezentantii acestora. Notificarea va deveni efectiva numai la data la care informatiile corecte si complete sunt primite de Consiliul Concurentei.

    C. Notificarea in forma simplificata

    164. Partile notificatoare pot solicita Consiliului Concurentei permisiunea prezentarii unei notificari in forma simplificata, in conditiile descrise la pct. 122 din prezentul regulament.

    D. Cine trebuie sa notifice

    165. Au obligatia sa inainteze notificarea partile identificate potrivit pct. 110 din prezentul regulament.

    E. Cum se face notificarea

    166. Partile care notifica o operatiune de concentrare economica sunt sfatuite sa acorde o importanta deosebita modului in care completeaza formularul de notificare.
    Avand in vedere faptul ca termenele in care Consiliul Concurentei trebuie sa se pronunte asupra unei operatiuni de concentrare economica incep sa curga din momentul in care notificarea a devenit efectiva, prezentarea unui formular completat corespunzator reduce considerabil perioada de analiza a operatiunii notificate.
    Partile notificatoare vor completa formularul punct cu punct, adaptand cerintele generale din acesta la specificul operatiunilor, activitatilor sau pietelor descrise. Formularul va fi insotit de documentele justificative.
    O atentie deosebita se va acorda completarii cap. VI din formular, informatiile privind piata relevanta fiind absolut necesare in scopul unei corecte definiri a pietelor relevante afectate si, implicit, a unei corecte evaluari a operatiunii de concentrare economica notificata.
    Partile vor folosi pe cat posibil o terminologie unitara. Atunci cand sunt utilizati termeni tehnici specifici unui anumit domeniu de activitate partile vor defini termenii folositi.
    Notificarea trebuie sa fie semnata de persoana imputernicita in acest sens si poate fi expediata prin posta, recomandat, sau prezentata prin curier in timpul programului normal de lucru al Consiliului Concurentei.

    F. Confidentialitatea

    167. In conformitate cu art. 65 din lege, oficialitatile si ceilalti functionari ai Consiliului Concurentei sunt raspunzatori potrivit legii penale, putand fi obligati si la repararea prejudiciului cauzat prin utilizarea sau divulgarea, in alte scopuri decat cele ale indeplinirii procedurii de examinare a concentrarii economice notificate, a documentelor sau informatiilor cu caracter de secret profesional, primite sau despre care au luat cunostinta in indeplinirea atributiilor de serviciu sau in legatura cu serviciul.
    In cazul in care partea sau partile notificatoare considera ca interesele lor ar fi atinse daca anumite informatii dintre cele cerute de notificare ar fi comunicate sau facute accesibile altor parti decat cele implicate in concentrarea economica, aceste informatii pot fi inaintate separat, cu fiecare pagina numerotata si marcata clar "secret de afaceri". In aceste cazuri partile notificatoare implicate vor trebui sa explice printr-o nota separata motivele pentru care aceste informatii constituie secrete de afaceri si nu trebuie sa fie divulgate sau publicate. In unele cazuri secretele de afaceri pot fi inaintate in plicuri separate, mentionate ca anexa la notificare.

    G. Definirea unor termeni utilizati in formularul de notificare

    168. Partea sau partile care notifica - in cazurile in care notificarea este facuta numai de unul dintre agentii economici parte la operatiune termenul partile care notifica sau partile notificatoare se refera numai la agentul economic care face efectiv notificarea.
    169. Partea (partile) la concentrarea economica - acest termen se refera la partile implicate, adica atat la partile care achizitioneaza, cat si la partile achizitionate, la partile care fuzioneaza sau la partile care dobandesc controlul in comun, inclusiv la toti agentii economici la care pachetul de actiuni (parti sociale) de control este in curs de achizitionare sau care face obiectul unei licitatii publice.
    Cu exceptia cazurilor in care termenii partea (partile) notificatoare si partea (partile) la concentrare sunt altfel definiti, acesti termeni includ toti agentii economici care apartin acelorasi grupuri din care fac parte respectivele parti.
    170. An - toate referirile la cuvantul an vor fi citite cu sensul de an calendaristic, daca nu este precizat altfel. Toate informatiile solicitate in formular se refera, daca nu este altfel precizat, la anul care precede celui in care este facuta notificarea.
    Datele financiare solicitate in formular trebuie furnizate in lei, iar atunci cand este cazul, in valuta, indicandu-se cursul de schimb mediu leu/valuta pentru perioada avuta in vedere.

    H. Documentele justificative

    171. Formularul de notificare trebuie sa fie insotit de urmatoarele documente justificative:
    a) copii certificate de pe documentele finale sau de pe cele mai recente versiuni ale tuturor documentelor in baza carora are loc operatiunea de concentrare economica;
    b) copii certificate de pe bilantul contabil din anul anterior, pentru toate partile participante la concentrarea economica, precum si pentru grupurile din care acestea fac parte;
    c) copii certificate de pe analizele, rapoartele, studiile si cercetarile prezentate sau pregatite pentru a fi prezentate adunarii actionarilor (asociatilor), in scopul evaluarii sau analizarii concentrarii economice din punct de vedere al conditiilor concurentiale, al concurentilor (actuali si potentiali) si al conditiilor pietei.

    PARTEA a V-a
    Dispozitii finale si tranzitorii

    172. Anexa face parte integranta din prezentul regulament.
    173. Prezentul regulament va fi pus in aplicare prin ordin al presedintelui Consiliului Concurentei si va fi publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    174. La data intrarii in vigoare a prezentului regulament se abroga "Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie 1997, precum si orice dispozitii contrare.

    ANEXA 1

                                  FORMULAR
                   de notificare a concentrarilor economice

    CAP. 1
    Informatii despre parti

    1. Pentru:
    a) partea (sau partile) care notifica; si
    b) alte parti implicate*) in operatiunea de concentrare, comunicati:
    1.1. denumirea agentului economic, sediul legal (conform certificatului de inregistrare la registrul comertului), sediul social (sediul real), numarul si data certificatului de inregistrare la registrul comertului, codul unic de inregistrare, atributul fiscal, numarul de telefon, numarul de fax, numele persoanei indicate pentru relatii;
    1.2. obiectul de activitate al agentilor economici, precizand activitatile principale si activitatile secundare.
------------
    *) Alte parti implicate in operatiunea de concentrare sunt: agentii economici care achizitioneaza controlul in comun, agentii economici care urmeaza sa fie achizitionati, precum si agentii economici care apartin acelorasi grupuri din care fac parte agentii economici achizitori, respectiv achizitionati.

    CAP. 2
    Informatii despre operatiunea de concentrare economica

    2. Descrieti (pe scurt) natura operatiunii de concentrare economica notificata, precizand:
    2.1. daca operatiunea se realizeaza prin fuziune, prin dobandirea controlului unic sau a controlului in comun asupra unuia sau mai multor agenti economici in totalitatea lor ori asupra unei parti din acestia sau prin crearea unei societati in comun concentrative, precum si daca dobandirea controlului se face direct ori indirect;
    2.2. data propusa sau asteptata a oricaror evenimente majore determinate de realizarea concentrarii;
    2.3. daca, in cazul unei licitatii publice, oferta prezentata a fost selectionata de organizatorul licitatiei;
    2.4. daca operatiunea de concentrare economica trebuie avizata de alte autoritati si situatia obtinerii avizelor respective;
    2.5. daca realizarea operatiunii este conditionata de anumite evenimente speciale sau de indeplinirea unor conditii speciale.

    CAP. 3
    Detinerea proprietatii si a controlului

    3. Pentru fiecare dintre partile implicate in concentrarea economica furnizati o lista cuprinzand toti agentii economici (romani si straini) apartinand aceluiasi grup. Aceasta lista trebuie sa includa:
    3.1. toti agentii economici controlati sau persoanele care controleaza, direct ori indirect, partile implicate;
    3.2. toti agentii economici activi pe piata relevanta, care sunt controlati, direct sau indirect, de:
    a) partile implicate;
    b) oricare agent economic identificat la pct. 3.1.
    3.3. Pentru fiecare dintre elementele enumerarilor de mai sus specificati natura si mijloacele de exercitare a controlului.
    3.4. Informatiile prezentate in acest capitol pot fi ilustrate prin diagrame sau prin alte metode grafice, care sa usureze intelegerea structurii de proprietate si a exercitarii controlului asupra agentilor economici.

    CAP. 4
    Structura economica si financiara a concentrarii economice

    4. Furnizati urmatoarele informatii:
    4.1. structura proprietatii si detinatorii controlului, inainte si dupa realizarea operatiunii de concentrare;
    4.2. natura si valoarea oricarui eventual ajutor financiar sau de alta natura, de care beneficiaza oricare dintre partile implicate in concentrarea economica, in orice calitate si de la orice entitate, inclusiv ajutor de stat;
    4.3. pentru fiecare dintre agentii economici implicati in concentrarea economica comunicati urmatoarele date pentru ultimii 3 ani financiari, iar in cazul in care un agent economic implicat apartine unui grup, se vor comunica si datele aferente grupului, acordandu-se atentie ca in cazul achizitionarii partiale de agenti economici datele sa se refere la partea care face obiectul concentrarii economice:
    4.3.1. cifra de afaceri totala;
    4.3.2. cifra de afaceri realizata in Romania;
    4.3.3. profitul net;
    4.3.4. defalcarea cifrei de afaceri realizate in Romania pe categorii de activitati si produse.

    CAP. 5
    Legaturile personale si financiare si achizitii precedente

    5. In legatura cu partile implicate in concentrarea economica, precum si cu fiecare agent economic sau persoana identificata in raspunsurile date la cap. III, furnizati:
    5.1. o lista cuprinzand toti agentii economici activi pe pietele relevante, in cazul carora agentii economici, persoanele sau grupul detin, individual ori colectiv, 10% sau mai mult din drepturile de vot, actiunile sau alte valori mobiliare emise; in fiecare caz numiti detinatorul si procentajul detinut;
    5.2. in cazul fiecarui agent economic: o lista cuprinzand membrii consiliilor de administratie si directorii executivi care sunt, in acelasi timp, membri ai consiliilor de administratie sau directori la oricare alt agent economic activ pe pietele relevante; si (acolo unde este cazul) pentru fiecare agent economic, o lista cuprinzand membrii consiliilor de administratie care sunt directori la oricare alt agent economic activ pe pietele relevante. In fiecare caz precizati denumirea celorlalti agenti economici si pozitia detinuta;
    5.3. detalii despre achizitiile de agenti economici efectuate de grupurile identificate mai sus in ultimii 3 ani.

    CAP. 6
    Informatii despre pietele relevante

    6. Prezentati lista cuprinzand produsele fabricate si/sau comercializate de agentii economici implicati in operatiunea de concentrare economica, astfel cum sunt definite aceste produse de insisi agentii economici, in scopuri de marketing.
    6.1. Definiti pietele relevante (a produsului si geografica) pe care se realizeaza concentrarea economica, explicand care dintre produsele si/sau serviciile agentilor economici implicati in concentrare sunt incluse, respectiv excluse din aceste piete si de ce.
    6.2. Furnizati pentru ultimii 3 ani, pentru fiecare grupa de produse implicate in operatiunea de concentrare, respectiv pentru fiecare piata relevanta:
    6.2.1. marimea estimata a pietei relevante (volum si valoare); Comparati marimea estimata cu cea provenind din alte surse;
    6.2.2. vanzarile de produse (volum si valoare) realizate de agentii economici implicati si de grupurile lor pe piata; estimati cota de piata detinuta de fiecare;
    6.2.3. cota de piata estimata a concurentilor mai importanti (inclusiv importatorii) prezenti pe piata geografica relevanta;
    6.2.4. comparatia dintre preturile practicate de agentii economici implicati in concentrare si preturile practicate de ceilalti concurenti importanti care activeaza pe aceeasi piata relevanta;
    6.2.5. estimarea impactului operatiunii de concentrare economica asupra pretului produselor si/sau al serviciilor de pe piata relevanta, la nivelul consumatorilor;
    6.2.6. estimarea valorii si, daca este posibil, a volumului importurilor (indicand tarile de origine) pentru produsele de pe pietele relevante, precum si a procentului acestor importuri provenite de la grupurile de care apartin agentii economici implicati;
    6.2.7. estimarea impactului taxelor vamale si a barierelor de alta natura (netarifare) asupra pretului practicat la produsele de import similare cu cele de pe piata relevanta.
    Pentru fiecare dintre informatiile furnizate se va preciza sursa acestora.

    ANEXA 1
    la formular

    I. Conditii generale pe pietele afectate

    Furnizati informatii despre primii 5 furnizori importanti (nationali si internationali) ai partilor implicate in operatiunea de concentrare economica, indicand natura si valoarea achizitiilor partilor implicate de la fiecare dintre acesti furnizori, mentionand adresa si numerele de telefon si de fax la care pot fi contactati.

    1. Structura ofertei pe pietele relevante

    Furnizati urmatoarele informatii:
    a) retelele existente pentru distributie pe piata si importanta lor pentru extinderea vanzarilor; importanta respectivelor retele de distributie ale tertilor si ale agentilor economici apartinand grupului din care fac parte agentii economici implicati in concentrare;
    b) reteaua existenta de service (intretinere si reparatii) si importanta ei pentru extinderea vanzarilor, respectiv importanta retelelor conduse de terti si de agentii economici care apartin grupului din care fac parte agentii economici implicati in concentrarea economica in cauza;
    c) o estimare a marimii capacitatii totale a pietei romanesti pentru ultimii 3 ani; pentru aceasta perioada, ce proportie din aceasta capacitate este detinuta de fiecare parte la concentrarea economica si care au fost gradele respective de utilizare a capacitatii detinute de fiecare parte.

    2. Structura cererii pe pietele relevante

    a) Furnizati informatii despre primii 5 clienti (nationali si internationali) ai partilor implicate, indicand natura si valoarea vanzarilor efectuate de parti catre fiecare dintre acesti clienti, mentionand adresa si numerele de telefon si de fax la care acestia pot fi contactati.
    b) Descrieti structura cererii pe pietele relevante. Pentru aceasta luati in consideratie urmatoarele elemente:
    - evaluarea ritmului de crestere a pietelor relevante;
    - importanta preferintelor clientilor pentru anumite marci de produse consacrate, diferentele dintre produsele de pe piata relevanta si masura in care exista o gama completa de produse;
    - gradul de concentrare sau de dispersie a clientilor;
    - segmentarea clientilor in diferite grupuri si descrierea consumatorului tipic pentru fiecare dintre aceste grupuri;
    - importanta contractelor de distributie exclusiva si a altor tipuri de contracte pe termen lung;
    - importanta administratiei publice, a altor organisme de stat, a agentilor economici cu capital de stat sau cu participarea statului asupra dezvoltarii cererii.
    c) Descrieti efectul operatiunii de concentrare economica asupra consumatorilor intermediari si finali.
    d) Prezentati programul de investitii asumat de achizitor pentru a fi realizat la agentul economic achizitionat, specificand:
    - volumul total al investitiilor si esalonarea anuala a acestora;
    - destinatia investitiilor, respectiv domeniile de activitate in care sunt realizate (retehnologizare, crearea sau extinderea de capacitati de productie etc.);
    - stadiul realizarii investitiilor la data notificarii.
    Precizati efectul programului de investitii asupra cresterii eficientei economice a agentului economic achizitionat (scaderea costurilor de productie si/sau de distributie) si asupra pretului de piata al produselor.

    3. Intrarea pe piata

    a) Indicati pentru ultimii 5 ani intrarile de noi concurenti semnificativi pe pietele relevante; furnizati informatii privind noii concurenti si evaluati cota lor actuala pe piata, indicand adresa si numerele de telefon si fax la care pot fi contactati.
    b) Precizati daca, dupa parerea partilor notificatoare, exista agenti economici potential aflati in situatia de a intra pe pietele relevante; furnizati, in masura in care este posibil, informatii despre acesti concurenti potentiali, indicand si adresa si numerele de telefon si de fax la care pot fi contactati.
    c) Descrieti detaliat diferitii factori care influenteaza intrarea pe pietele relevante pe care are loc concentrarea economica.
    Pentru aceasta:
    - estimati costurile totale ale intrarii (cercetare-dezvoltare, realizarea sistemelor de distributie, activitati de promovare, reclama, asigurarea service etc.), la scara echivalenta unui concurent semnificativ, indicand cota de piata a unui astfel de concurent;
    - indicati daca intrarea pe piata este conditionata de obtinerea unei autorizatii de natura administrativa, de respectarea unor eventuale prescriptii cu caracter de norme obligatorii sau de existenta unor controale legale ori administrative;
    - clarificati in ce masura intrarea pe piata depinde de accesul la materiile prime;
    - precizati in ce masura intrarea pe piata este conditionata de durata contractelor dintre un agent economic care activeaza pe piata si furnizorii si/sau clientii sai;
    - descrieti importanta licentelor pentru tehnologie si/sau know-how ori a licentelor pentru alte drepturi, pe pietele relevante.

    4. Cercetare-dezvoltare

    a) Apreciati importanta cercetarii si dezvoltarii asupra capacitatii unui agent economic care activeaza pe pietele relevante pe care are loc concentrarea economica de a concura pe termen lung.
    b) Explicati natura activitatilor de cercetare-dezvoltare pe pietele afectate, desfasurate de agentii economici implicati in concentrarea economica, luand in considerare urmatoarele elemente:
    - intensitatea activitatii de cercetare-dezvoltare (definita ca raport intre cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea si cifra de afaceri) pentru pietele relevante si intensitatea activitatii de cercetare-dezvoltare pentru agentii economici implicati; importanta si tendinta cercetarii-dezvoltarii tehnologice pentru aceste piete in ultimii ani si in viitor (atat in procesele de productie cat si in sistemele de distributie);
    - inovatiile majore facute pe pietele pe care are loc concentrarea economica propusa si agentii economici carora acestea le sunt atribuite;
    - ciclul innoirilor si situatia in care se afla, in raport cu acest ciclu, agentii economici implicati in concentrarea economica propusa;
    - importanta pentru parti a licentelor pentru tehnologie, know-how si pentru alte drepturi pe pietele implicate in concentrarea economica propusa.

    5. Acorduri de cooperare

    a) Precizati in ce masura exista acorduri de cooperare pe orizontala si/sau pe verticala pe pietele pe care are loc operatiunea de concentrare economica.
    b) Furnizati informatii despre acordurile de cooperare cele mai importante in care sunt angajati agentii economici implicati in operatiunea de concentrare economica pe pietele pe care are loc concentrarea, cum ar fi acordurile de cercetare-dezvoltare, de licente, de productie in comun, de specializare, de distributie, de livrare pe termen lung si acordurile pentru schimburile de informatii.

    6. Asociatii profesionale si patronale

    a) Precizati asociatiile profesionale si/sau patronale in care partile la concentrarea economica sunt membre.
    b) Indicati cele mai importante asociatii profesionale si/sau patronale la care sunt membri clientii si furnizorii partilor la concentrarea economica.
    Furnizati numele, adresa, numerele de telefon si de fax pentru asociatiile profesionale si patronale de mai sus.

    II. Integrarea verticala

    Descrieti modul in care agentii economici, inclusiv grupurile din care acestia fac parte, implicati in operatiunea de concentrare economica produc si isi vand produsele si/sau serviciile, de exemplu daca sunt numai producatori, sau daca sunt numai distribuitori, atat inainte de operatiunea de concentrare economica propusa, cat si dupa infaptuirea acesteia. Precizati natura si gradul de integrare verticala a fiecarui agent economic implicat, inainte de concentrarea economica, si gradul de integrare pe verticala a noii entitati economice rezultate prin infaptuirea operatiunii de concentrarea economica propuse.

    III. Restrictionari auxiliare

    Daca partile la concentrarea economica si/sau alte parti, inclusiv vanzatorul si actionarii (asociatii) minoritari, sunt supuse la restrictionari auxiliare, respectiv direct legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice:
    a) identificati fiecare restrictionare auxiliara prevazuta in acordurile prezentate impreuna cu notificarea;
    b) explicati de ce aceste restrictionari sunt direct legate si necesare pentru implementarea concentrarii economice.

    IV. Contextul international

    Descrieti eventualele aspecte internationale ale concentrarii economice propuse, precizand pozitia pe pietele internationale respective a partilor implicate in concentrarea economica propusa.

                               INSTRUCTIUNI
privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul acordurilor de cooperare pe orizontala

    In temeiul art. 28 alin. (1) si (3) din Legea concurentei nr. 21/1996,

    Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    CAP. 1
    Introducere

    1.1. Obiectivul instructiunilor

    1. Prezentele instructiuni stabilesc principiile evaluarii acordurilor de cooperare pe orizontala sub incidenta art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996, denumita in continuare lege. Cooperarea este de tip orizontal daca acordul sau practica concertata se realizeaza intre agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piata. In majoritatea situatiilor cooperarea orizontala are ca finalitate cooperarea dintre concurentii de pe piata. Aceasta cooperare acopera domenii cum ar fi: cercetarea si dezvoltarea, productia, achizitiile sau comercializarea.
    2. Acordurile de cooperare pe orizontala pot crea probleme privind concurenta pe pietele afectate. Este cazul acordurilor prin care partile convin sa fixeze preturile ori volumul productiei, sa isi imparta pietele sau clientii, sau cazul acordurilor care confera partilor posibilitatea de a-si mentine sau majora puterea pe piata, cu efecte negative asupra preturilor, volumului productiei, inovatiei, diversificarii produselor si calitatii acestora.
    3. Pe de alta parte, cooperarea pe orizontala poate aduce beneficii economice substantiale. Agentii economici reactioneaza la presiunea concurentiala din ce in ce mai mare, la efectele globalizarii pietelor, la progresele tehnologice rapide si, in general, la natura din ce in ce mai dinamica a pietelor. Cooperarea poate fi un instrument pentru impartirea riscurilor, reducerea costurilor, utilizarea in comun a know-how si aplicarea mai rapida a inovatiei. Pentru intreprinderile mici si mijlocii cooperarea reprezinta un important mijloc de adaptare la evolutia pietei.
    4. Consiliul Concurentei, recunoscand beneficiile economice care se pot crea prin cooperare, trebuie sa fie sigur ca este mentinuta concurenta efectiva pe piata. Art. 5 alin. (2) din lege stabileste cadrul legal al unei evaluari complexe, luandu-se in considerare atat efectele anticoncurentiale, cat si beneficiile economice.
    5. Consiliul Concurentei a adoptat "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997. Prin acest regulament s-a stabilit un numar de 8 categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate susceptibile de a fi exceptate de la aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) din lege in anumite conditii. In cele 8 categorii au fost incluse atat acordurile de cercetare-dezvoltare, la cap. IV, cat si acordurile de specializare, la cap. V. Pietele in schimbare au generat o gama si o utilizare din ce in ce mai diversificate ale cooperarii orizontale. Sunt necesare orientari mai complete si actualizate pentru a se imbunatati claritatea si transparenta in acest domeniu, cu privire la aplicabilitatea art. 5 din lege. In scopul unei abordari cu accent pe evaluarea economica, pentru asigurarea unei protectii mai eficiente a concurentei si pentru o mai mare siguranta juridica a agentilor economici s-a impus adoptarea de catre Consiliul Concurentei a unor noi regulamente privind exceptarea categoriilor de acorduri de cercetare-dezvoltare si de specializare, cu abrogarea corespunzatoare a capitolelor vechiului regulament.
    6. Obiectivul prezentelor instructiuni este de a oferi un cadru analitic pentru tipurile cele mai frecvente de cooperare orizontala, inclusiv pentru cele doua categorii de acorduri de cercetare-dezvoltare si de specializare, care fac obiectul noilor regulamente adoptate de Consiliul Concurentei. Acest cadru se bazeaza in primul rand pe criteriile folosite la analiza contextului economic al unui acord de cooperare. Criteriile economice (cum ar fi puterea pe piata a partilor si alti factori referitori la structura pietei) alcatuiesc un element-cheie al evaluarii impactului pe care il poate genera cooperarea asupra pietei. Avand in vedere marea varietate a tipurilor si combinatiilor de cooperari orizontale, precum si diversitatea conditiilor de piata in care opereaza, este imposibil sa se ofere raspunsuri specifice la toate situatiile posibile.

    1.2. Domeniul de aplicare a instructiunilor

    7. Prezentele instructiuni se refera la intelegerile sau la practicile concertate, denumite in continuare acorduri, care se realizeaza intre doi sau mai multi agenti economici care opereaza la acelasi nivel pe piata, de exemplu la acelasi nivel de productie sau de distributie. Termenul concurenti, conform utilizarii sale in prezentele instructiuni, cuprinde atat concurentii reali, cat si concurentii potentiali. Un agent economic este considerat concurent real fie daca actioneaza pe aceeasi piata relevanta, fie daca, in lipsa acordului, are capacitatea sa isi modifice rapid productia pentru a intra pe piata relevanta fara costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca raspuns la o crestere mica si permanenta a preturilor pe aceasta piata, adica daca exista substituibilitate imediata din punct de vedere al furnizorului. Acelasi tip de rationament poate conduce la gruparea diverselor zone geografice. Cand substituibilitatea din punct de vedere al furnizorului poate atrage dupa sine necesitatea adaptarii semnificative a activelor corporale si necorporale existente, efectuarea de investitii suplimentare, luarea de decizii strategice sau intarzierea adoptarii lor, agentul economic nu va fi considerat concurent real, ci un concurent potential. Un agent economic este considerat concurent potential daca exista dovezi ca, in lipsa acordului, agentul economic respectiv ar putea face investitiile suplimentare necesare, astfel incat sa patrunda pe piata relevanta ca raspuns la o crestere mica si permanenta a preturilor pe aceasta piata.
    Prezentele instructiuni se refera numai la acele tipuri de cooperari care determina cresterea eficientei, adica la acordurile de cercetare-dezvoltare, de productie, de achizitii, de comercializare, privind standardele si acordurile de mediu.
    8. Acordurile incheiate intre agentii economici care opereaza la niveluri diferite pe lantul de productie sau de distributie, adica acordurile verticale, nu sunt incluse, in principiu, in prezentele instructiuni, fiind cuprinse in "Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale". In cazul in care acordurile verticale, cum sunt acordurile de distributie, se incheie intre concurenti, efectele lor asupra pietei si posibilele probleme de concurenta pot fi asemanatoare cu cele ale acordurilor orizontale. Prin urmare, acordurile trebuie evaluate conform principiilor descrise in prezentele instructiuni. Aceasta nu exclude aplicarea suplimentara a "Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale", pentru a se evalua restrictiile verticale incluse in aceste acorduri.
    9. Acordurile pot combina diverse etape de cooperare, ca de exemplu activitatea de cercetare-dezvoltare combinata cu aplicarea rezultatelor acesteia. Daca nu cad sub incidenta "Regulamentului Consiliului Concurentei privind autorizarea concentrarilor economice", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 63 bis din 14 aprilie 1997, acordurile orizontale sunt evaluate conform prevederilor prezentelor instructiuni. In functie de obiectivele urmarite prin cooperare se stabileste capitolul corespunzator din prezentele instructiuni care se aplica acordului respectiv. La stabilirea obiectivelor se iau in considerare mai ales 2 factori: in primul rand, punctul de plecare al cooperarii si, in al doilea rand, gradul de integrare a diferitelor functii care se combina. Cooperarea care presupune cercetare-dezvoltare in comun, precum si aplicarea in comun a rezultatelor este cuprinsa la capitolul "Acorduri de cercetare-dezvoltare", deoarece productia in comun va avea loc numai daca cercetarea-dezvoltarea in comun a reusit. Aceasta implica faptul ca rezultatele cercetarii-dezvoltarii in comun sunt decisive pentru productie. Prin urmare, acordul de cercetare-dezvoltare poate fi considerat ca fiind punctul de plecare al cooperarii. Evaluarea se va schimba daca acordul a prevazut o integrare deplina in domeniul productiei si doar o integrare partiala a unor activitati de cercetare-dezvoltare. In acest caz posibilele efecte anticoncurentiale si beneficiile economice ale cooperarii se vor lega in mare masura de productia in comun, iar acordul va fi examinat in conformitate cu principiile stabilite la capitolul "Acordurile de productie". Intelegerile mai complexe, cum ar fi aliantele strategice, care combina in diverse moduri o serie de domenii si instrumente diferite de cooperare, nu fac obiectul prezentelor instructiuni. Evaluarea fiecarui domeniu de cooperare din cadrul unui acord se poate realiza cu ajutorul capitolului corespunzator din instructiuni, iar intelegerile complexe vor fi analizate si in integralitatea lor.
    10. Criteriile stabilite in prezentele instructiuni se aplica la cooperarea privind bunurile si serviciile, denumite colectiv produse. Operatiunile care intra sub incidenta Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, emis de Consiliul Concurentei, nu sunt analizate prin prisma principiilor continute in prezentele instructiuni.
    11. Evaluarea conform art. 5, asa cum este descrisa in prezentele instructiuni, nu va prejudicia posibila aplicare paralela a art. 6 din lege la acordurile de cooperare orizontala.

    1.3. Principiile de baza ale evaluarii in baza art. 5 din lege

    1.3.1. Art. 5 alin. (1) din lege
    12. Art. 5 alin. (1) se aplica intelegerilor de cooperare pe orizontala si pe verticala, care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei, denumite in continuare restrangeri ale concurentei, pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia.
    13. In unele cazuri natura cooperarii indica de la inceput aplicabilitatea art. 5 alin. (1) din lege. Este cazul acordurilor care prin obiectul lor urmaresc restrangerea concurentei prin intermediul fixarii preturilor, limitarii productiei sau impartirii pietelor ori clientilor. Aceste acorduri sunt considerate ca avand efecte negative asupra concurentei pe piata si, ca urmare, nu este necesar sa se examineze efectele lor reale asupra concurentei si pietei pentru a se stabili daca se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege.
    14. Multe acorduri de cooperare orizontala nu au ca obiect o restrangere a concurentei. In acest caz este necesara analizarea efectelor acordului. Pentru aceasta analiza nu este suficient ca acordul sa limiteze concurenta dintre parti. Concurenta de pe intreaga piata trebuie sa fie afectata in asemenea masura incat sa existe premisele unor efecte negative asupra pietei din punctul de vedere al preturilor, productiei, inovatiei sau diversitatii ori calitatii bunurilor si serviciilor.
    15. Faptul ca un acord poate provoca astfel de efecte negative depinde de contextul economic, tinandu-se seama atat de natura acordului, cat si de puterea combinata de pe piata a partilor, care determina - impreuna cu alti factori structurali - capacitatea acordului de cooperare de a afecta concurenta intr-o masura semnificativa.

    1.3.1.1. Natura acordului
    16. Natura unui acord se refera la factori cum ar fi domeniul si obiectivul cooperarii, relatia concurentiala dintre parti si gradul in care isi combina activitatile.
    17. Este mica probabilitatea ca anumite tipuri de acorduri, de exemplu majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare sau cooperarea in vederea fixarii standardelor ori a imbunatatirii conditiilor de mediu, sa cuprinda restrictii cu privire la preturi si productie. Daca aceste tipuri de acorduri au totusi efecte negative, aceste efecte se refera la inovatie sau la varietatea produselor. Uneori ele pot conduce la inchiderea pietei.
    18. Alte tipuri de cooperare, cum ar fi acordurile de productie sau de achizitii, provoaca in mod tipic un anumit grad de combinare a costurilor totale. Daca acest grad este semnificativ, partile isi pot coordona mai usor atat preturile pe piata, cat si productia. Costurile in comun pot fi semnificative numai in anumite conditii. In primul rand, domeniul de cooperare, de exemplu productie si achizitii, trebuie sa reprezinte un procent ridicat din costurile totale pe o piata data. In al doilea rand, partile trebuie sa isi combine in mare masura activitatile in domeniul lor de cooperare. Este, de exemplu, cazul in care partile produc sau achizitioneaza in comun un produs intermediar important sau un procent insemnat din totalul vanzarilor lor de un anumit produs finit.
    19. Datorita naturii lor unele categorii de acorduri nu se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil in cazul cooperarii care nu presupune coordonarea comportamentului concurential al partilor pe piata, cum ar fi:
    a) cooperarea intre parti neconcurente;
    b) cooperarea intre agenti economici concurenti care nu isi pot realiza in mod independent proiectul sau activitatea la care se refera cooperarea;
    c) cooperarea privind o activitate care nu influenteaza parametrii relevanti ai concurentei.
    Aceste categorii de cooperari se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege daca implica agenti economici cu o putere pe piata semnificativa, care pot genera probleme de inchidere a pietei pentru terte parti.
    20. O alta categorie de acorduri care poate fi incadrata de la inceput la art. 5 alin. (1) din lege este cea a acordurilor de cooperare care au ca obiect restrangerea concurentei prin fixarea preturilor, limitarea productiei sau impartirea pietelor ori a clientilor. Aceste restrictii sunt considerate deosebit de daunatoare pentru ca afecteaza direct rezultatul procesului concurential. Fixarea preturilor si limitarea productiei conduc direct la preturi mai ridicate pentru clienti sau la oferte sub cantitatea ceruta. Impartirea pietelor ori a clientilor reduce posibilitatea de alegere a clientilor si genereaza cresterea preturilor sau scaderea productiei. Se poate presupune deci ca aceste restrictii au efecte negative asupra pietei. Prin urmare, ele sunt interzise indiferent de cifrele de afaceri si de cotele de piata ale partilor, fara sa beneficieze, conform prevederilor art. 8 din lege, de exceptarea pe criteriul de minimis.
    21. Acordurile care nu apartin categoriilor mentionate mai sus necesita analize ulterioare pentru a se decide daca se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege. Analiza poate cuprinde criterii legate de piata, cum ar fi pozitia pe piata a partilor sau alti factori structurali.

    1.3.1.2. Puterea pe piata si structura pietei
    22. Punctul de plecare al analizei este pozitia partilor pe pietele afectate de cooperare. Aceasta permite sa se stabileasca daca partile isi vor pastra, vor dobandi sau isi vor majora puterea pe piata prin cooperare, adica masura in care pot produce efecte negative pe piata in ceea ce priveste preturile, productia, inovatia sau varietatea ori calitatea produselor sau serviciilor. Pentru a se efectua aceasta analiza trebuie definite pietele relevante, folosind metodologia din Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata, emise de Consiliul Concurentei si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    23. Daca partile au impreuna o cota de piata combinata mica si probabilitatea aparitiei vreunui efect restrictiv al cooperarii este si ea redusa, nu este nevoie, in mod normal, de analize mai profunde. In cazul in care una dintre cele doua parti ale unui acord are o cota de piata nesemnificativa si nu poseda resurse importante, chiar si o cota de piata combinata mare nu poate fi considerata ca indicand un efect restrictiv asupra concurentei pe piata. Daca exista mai mult de doua parti, cota cumulata a tuturor concurentilor aflati in cooperare trebuie sa fie semnificativ mai mare decat cota celui mai mare concurent participant.
    24. Pe langa pozitia pe piata a partilor si cotele lor de piata cumulate, un alt factor care poate fi luat in considerare la evaluarea impactului cooperarii asupra concurentei este concentrarea pietei, adica pozitia si numarul concurentilor de pe piata. Se poate folosi ca indicator Indicele Herfindahl - Hirschman (HHI), care reprezinta suma patratelor cotelor de piata separate ale tuturor concurentilor. La un HHI sub 1.000 concentrarea pietei poate fi considerata redusa, intre 1.000 si 1.800 este medie, iar peste 1.800 este mare. Indicele HHI obtinut dupa cooperare este important pentru evaluarea posibilelor efecte de piata ale unei cooperari. Un alt posibil indicator ar fi indicele de concentrare a marilor firme, care aduna patratele cotelor de piata individuale ale principalilor concurenti.
    25. In functie de pozitia pe piata a partilor si de concentrarea pietei pot fi luati in considerare si alti factori, cum ar fi stabilitatea in timp a cotelor de piata, barierele la intrarea pe piata si probabilitatea intrarii pe piata, puterea cumparatorilor/furnizorilor comparativ cu cea a partilor sau natura produselor (de exemplu, omogenitate, maturitate). Daca din punct de vedere al inovatiei exista probabilitatea unui impact asupra concurentei, care nu poate fi masurat corespunzator pe baza pietelor existente, pot fi luati in considerare factori specifici de analiza a acestor efecte.

    1.3.2. Art. 5 alin. (2) din lege
    26. Acordurile care se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege pot fi exceptate daca sunt indeplinite cumulativ conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.

    1.3.2.1. Beneficii economice
    27. O conditie importanta pentru exceptare este ca acordul sa contribuie la imbunatatirea productiei sau a distributiei produselor ori la promovarea progresului tehnic sau economic. Deoarece aceste beneficii sunt legate de eficienta statica sau dinamica, ele pot fi denumite beneficii economice. Beneficiile economice pot prevala asupra efectelor restrictive privind concurenta. De exemplu, o cooperare poate permite agentilor economici sa ofere bunuri si servicii de o calitate superioara, la preturi mai mici, sau sa lanseze mai repede inovatii. Majoritatea cresterilor de eficienta sunt determinate de combinarea si de integrarea diverselor capacitati sau resurse. Partile trebuie sa demonstreze ca majorarea eficientei va fi probabil generata de cooperare si ca aceasta nu poate fi realizata prin mijloace mai putin restrictive. Declaratiile de crestere a eficientei trebuie sa fie fundamentate. Speculatiile sau declaratiile cu caracter general privitoare la reducerea costurilor nu sunt suficiente.
    28. Consiliul Concurentei nu ia in considerare reducerile de costuri ca urmare a reducerii productiei, partajarii pietei sau a simplei exercitari a puterii pe piata.

    1.3.2.2 Beneficii pentru consumatori
    29. Beneficiile economice trebuie sa apara nu doar la partile la acord, ci si la consumatori. In general, transmiterea beneficiilor catre consumatori va depinde de intensitatea concurentei pe piata relevanta. Presiunile concurentiale vor asigura de regula transferul reducerilor de costuri catre consumatori prin intermediul scaderii preturilor sau prin stimularea agentilor economici de a introduce produse noi pe piata cat mai repede posibil. Prin urmare, daca pe piata se mentine o concurenta suficienta pentru a motiva partile din acord, procesul concurential va garanta de regula transferul catre consumatori al unei cote importante din beneficiile economice.

    1.3.2.3 Indispensabilitatea
    30. Restrangerea concurentei trebuie sa fie necesara pentru realizarea beneficiilor economice. Daca exista mijloace mai putin restrictive prin care se obtin beneficii similare, cresterea declarata a eficientei nu poate fi folosita pentru a motiva restrangeri ale concurentei. Caracterul indispensabil al unor astfel de restrictionari depinde de conditiile pietei si de durata acordului. De exemplu, acordurile de exclusivitate pot rezolva problema "pasagerului clandestin", in sensul ca pot proteja un participant la acord impotriva practicii unor cumparatori care, dupa ce obtin de la un agent economic toate informatiile necesare deciziei de a cumpara un anumit produs, cumpara produsul respectiv de la un concurent al acestuia, care, desi nu a facut cheltuieli cu promovarea produsului nu ofera reduceri de pret substantiale. Astfel, cel din urma obtine profituri fara efort. De aceea acordurile de exclusivitate pot fi acceptate. In unele imprejurari insa aceste acorduri nu sunt necesare si pot amplifica efectul restrictiv.

    1.3.2.4. Mentinerea concurentei
    31. Criteriul eliminarii concurentei pentru o parte substantiala a pietei produselor este legat de problema dominantei. Daca un agent economic este intr-o pozitie dominanta sau care poate deveni dominanta, ca o consecinta a acordului orizontal, acordul in cauza produce efecte anticoncurentiale in sensul art. 5 alin. (1) din lege si nu poate fi, in principiu, exceptat.

    1.3.3. Art. 5 alin. (3) din lege
    32. In conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din lege, beneficiul exceptarii prevazut la alin. (2) al aceluiasi articol se acorda prin decizie a Consiliului Concurentei, pentru cazurile individuale de intelegeri, decizii de asociere sau practici concertate, si se stabileste prin regulament al Consiliului Concurentei, pentru unele categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate.
    33. Prezentele instructiuni cuprind modul de abordare si procedura care trebuie urmata de catre agentii economici in toate cazurile de intelegeri de cooperare pe orizontala, indiferent daca intelegerea reprezinta un caz individual sau poate fi considerata a se incadra intr-o categorie exceptata.
    34. Cele mai frecvente forme de acorduri in domeniul productiei/specializarii, pana la un prag al cotei de piata de 20%, iar, in domeniul cercetarii-dezvoltarii, pana la un prag de 25%, sunt exceptate de la aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, in conformitate cu prevederile "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" si, respectiv, ale "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", daca acordurile - considerate ca se incadreaza in categoriile exceptate - indeplinesc conditiile pentru aplicarea exceptarii categoriei si nu contin restrictii grave, "clauze negre", care sa faca inaplicabila exceptarea respectivei categorii. Daca exista una sau mai multe asemenea restrictii, beneficiul exceptarii categoriei se pierde pentru intregul acord.
    35. Pentru exceptarile individuale ale acordurilor de cooperare pe orizontala, inclusiv ale acordurilor de specializare si de cercetare-dezvoltare, care nu se incadreaza in conditiile de exceptare prevazute in cele doua regulamente mai sus mentionate, agentii economici vor proceda in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (4) si (8) din lege, cu prevederile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996 privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997 si cu prevederile "Regulamentului privind stabilirea si perceperea tarifelor pentru procedurile si serviciile prevazute de Legea concurentei nr. 21/1996 si de regulamentele emise in aplicarea acesteia", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997, cu modificarile anexei la cel din urma. Analiza incadrarii acestor acorduri in prevederile art. 5 din lege se va face in conformitate cu prevederile prezentelor instructiuni.

    CAP. 2
    Acordurile de cercetare-dezvoltare

    2.1. Definitie

    36. Acordurile de cercetare-dezvoltare pot fi diferite ca forma si domeniu afectat. Ele pot acoperi o gama larga de tipuri, incepand cu subcontractarea anumitor activitati de cercetare-dezvoltare pana la imbunatatirea in comun a tehnologiilor existente sau la cooperarea in domeniul cercetarii-dezvoltarii si comercializarii de produse complet noi. Intelegerile pot lua forma unui acord de cooperare sau a unei societati in comun de cooperare. Acest capitol are in vedere toate formele de acorduri de cercetare-dezvoltare, inclusiv acordurile legate de acestea, referitoare la producerea sau la comercializarea rezultatelor cercetarii-dezvoltarii, cu conditia ca obiectul principal al cooperarii sa fie cercetarea-dezvoltarea. Sunt exceptate fuziunile si societatile in comun concentrative, care intra sub incidenta Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, emis de catre Consiliul Concurentei.
    37. Cooperarea in domeniul cercetarii-dezvoltarii poate reduce paralelismele privind costurile, precum si costurile inutile, generand un schimb de idei si de experienta semnificativ si avand drept rezultat dezvoltarea mai rapida a produselor si tehnologiilor. Ca regula generala, cooperarea in domeniul cercetarii-dezvoltarii tinde catre globalizarea acestei activitati.
    38. Intreprinderile mici si mijlocii (IMM) alcatuiesc o categorie dinamica si eterogena, care se confrunta cu numeroase provocari, inclusiv cererea crescanda din partea marilor companii pentru care adeseori acestea lucreaza ca subcontractanti. In sectoarele in care activitatea de cercetare-dezvoltare este intensa, IMM aflate in dezvoltare rapida, adeseori denumite intreprinderi incepatoare, au printre obiective si pe acela de a intra in topul firmelor active pe segmentele de piata care se dezvolta rapid. Pentru a face fata acestor provocari si pentru a ramane competitive IMM trebuie sa aibe, in mod constant, activitate de inovatie. Prin cooperarea in domeniul cercetarii-dezvoltarii se ofera posibilitatea cresterii volumului acestei activitati efectuate de catre IMM, astfel incat acestea sa poata concura efectiv cu agentii economici mai puternici de pe piata.
    39. In anumite circumstante acordurile de cercetare-dezvoltare pot crea totusi probleme de concurenta, cum ar fi efectele restrictive asupra preturilor, productiei, inovatiei, diversitatii sau calitatii produselor.

    2.2. Piete relevante

    40. Cheia definirii pietei relevante, cand se evalueaza efectele unui acord de cercetare-dezvoltare, este identificarea acelor produse, tehnologii sau eforturi in directia cercetarii-dezvoltarii, care vor actiona ca o constrangere la competitivitate asupra partilor. La un capat al spectrului situatiilor posibile inovatia poate conduce la realizarea unui produs sau a unei tehnologii, care sa concureze pe o piata existenta a produselor sau a tehnologiilor. Este cazul cercetarii-dezvoltarii indreptate catre micile imbunatatiri sau diversificari, cum ar fi noi modele ale unui anumit produs. In acest caz efectele posibile privesc piata produselor existente. La celalalt capat inovatia poate avea drept rezultat un produs complet nou, care isi creeaza propria piata (de exemplu, spectrul de actiune al unui vaccin nou in cazul unei boli anterior incurabile). In acest caz pietele existente sunt relevante numai daca sunt intr-un fel legate de inovatia respectiva. Totusi, majoritatea cazurilor privesc probabil situatii intre cele doua extreme, de exemplu, situatii in care efortul de inovare poate crea produse sau tehnologii care pe parcurs le inlocuiesc pe cele existente (de exemplu, CD care au inlocuit placile de pick-up). O analiza atenta a acestor situatii poate necesita acoperirea atat a pietelor existente, cat si a impactului acordului asupra inovatiei.

    Pietele existente

    a) Pietele produselor
    41. In cazul in care cooperarea se refera la cercetarea-dezvoltarea pentru imbunatatirea produselor existente, aceste produse existente, inclusiv substitutele apropiate, formeaza piata relevanta vizata de cooperare. Acest fapt rezulta din prevederile Instructiunilor privind definirea pietei relevante, in vederea stabilirii partii substantiale de piata, emise de catre Consiliul Concurentei si publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.
    42. Daca eforturile in directia cercetarii-dezvoltarii au drept scop modificarea semnificativa a unui produs existent sau chiar realizarea unui produs nou care sa il inlocuiasca pe cel existent, substituirea cu produsul existent poate fi imperfecta sau poate necesita mult timp. In consecinta, produsele vechi si cele potential inlocuitoare nu ar putea apartine aceleiasi piete relevante. Poate fi vizata totusi piata pentru produsele existente, daca exista probabilitatea ca unirea eforturilor de cercetare-dezvoltare sa conduca la coordonarea comportamentului partilor ca furnizori ai produselor existente. Exploatarea puterii pe piata existenta este totusi posibila numai daca partile luate impreuna au o pozitie puternica atat in ceea ce priveste piata produselor existente, cat si capacitatea de a efectua activitati de cercetare-dezvoltare.
    43. Daca cercetarea-dezvoltarea se refera la o componenta importanta a produsului finit, nu numai piata pentru aceasta componenta poate fi relevanta pentru evaluare, dar si piata existenta pentru produsul finit. De exemplu, daca producatorii de automobile coopereaza unii cu altii in domeniul cercetarii-dezvoltarii pentru un nou tip de motor, piata automobilelor poate fi afectata de aceasta cooperare in cercetare-dezvoltare. Piata pentru produsele finite este totusi relevanta pentru evaluare numai daca componenta vizata de cercetare-dezvoltare reprezinta un element-cheie din punct de vedere economic si tehnic al acestor produse finite si daca partile la acordul de cercetare-dezvoltare sunt concurenti importanti pentru produsele finite.
    b) Pietele tehnologiilor
    44. Cooperarea in cercetare-dezvoltare poate viza nu numai produsele, dar si tehnologiile. Daca drepturile de proprietate intelectuala sunt comercializate separat de produsele respective, piata relevanta a tehnologiilor trebuie si ea definita. Pietele tehnologiilor constau din proprietatea intelectuala acordata prin licenta si substitutele sale apropiate, de exemplu, alte tehnologii pe care clientii le pot folosi ca inlocuitori.
    45. Metodologia de definire a pietelor tehnologiilor urmeaza aceleasi principii ca si definirea pietei produselor. Pornind de la tehnologia comercializata de catre parti, este nevoie sa se identifice acele tehnologii catre care se pot indrepta clientii, ca reactie la o crestere usoara, dar permanenta, a preturilor pe piata relevanta. Dupa identificarea acestor tehnologii se pot calcula cotele de piata, impartind venitul obtinut de parti din licentiere la venitul total obtinut din licentiere de catre toti vanzatorii de tehnologii substituibile.
    46. Pozitia partilor pe piata tehnologiilor existente este un criteriu relevant de evaluare atunci cand cooperarea in cercetare-dezvoltare priveste imbunatatirea semnificativa a tehnologiilor existente sau realizarea unei tehnologii noi care poate inlocui tehnologia existenta. Cota de piata a partilor poate fi totusi luata ca punct de plecare pentru aceasta analiza. Pe piata tehnologiilor trebuie pus un accent deosebit pe concurenta potentiala. Daca agentii economici care nu isi licentiaza in mod curent tehnologiile pot intra pe piata tehnologiilor, acestia ar putea restrange capacitatea partilor de a creste pretul tehnologiilor lor.

    Concurenta in inovatie (eforturi de cercetare-dezvoltare)
    47. Cooperarea in cercetare-dezvoltare poate sa nu afecteze doar concurenta pe pietele existente, dar si concurenta in inovatie. Este cazul in care cooperarea priveste dezvoltarea unor produse/tehnologii noi care pot fie sa le inlocuiasca candva pe cele existente - daca sunt in curs de aparitie -, fie sa urmareasca o utilizare noua care nu va conduce la inlocuirea produselor existente, ci va crea o cerere complet noua.
    In aceste situatii efectele asupra concurentei in inovatie sunt importante, dar in unele cazuri nu pot fi suficient evaluate prin analiza concurentei actuale sau potentiale pe piata produselor ori tehnologiilor existente. In functie de natura procesului de inovatie specific fiecarui sector industrial se pot distinge doua situatii.
    48. In prima situatie, care se regaseste, de exemplu, in industria farmaceutica, procesul inovarii este structurat de asemenea maniera incat este posibila identificarea timpurie a polilor cercetarii-dezvoltarii. Polii cercetarii-dezvoltarii sunt eforturile de cercetare-dezvoltare indreptate catre un produs sau o tehnologie noua si substitutele pentru acea cercetare-dezvoltare, adica situatia in care cercetarea-dezvoltarea are drept scop realizarea de produse sau tehnologii substituibile celor realizate prin cooperare si care beneficiaza de acces comparabil la resurse, precum si de un grafic de timp similar. In acest caz se poate analiza daca dupa acord au mai ramas suficienti poli de cercetare-dezvoltare. Punctul de plecare al analizei este activitatea de cercetare-dezvoltare a partilor. Apoi, trebuie identificati polii credibili de cercetare-dezvoltare aflati in concurenta. Pentru a evalua credibilitatea polilor concurenti trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte: natura, domeniul si dimensiunea altor posibile eforturi de cercetare-dezvoltare, accesul lor la resursele financiare si umane, know-how/patente sau alte active specializate, precum si viteza acestora de actiune si capacitatea lor de a exploata posibilele rezultate. Un pol de cercetare-dezvoltare nu este un concurent credibil daca nu poate fi privit ca inlocuitor apropiat al efortului de cercetare-dezvoltare al partilor din punctul de vedere, de exemplu, al accesului la resurse sau al timpului de reactie.
    49. In cea de-a doua situatie eforturile inovatoare dintr-o ramura industriala nu sunt clar structurate pentru a face posibila identificarea polilor cercetarii-dezvoltarii. In aceasta situatie Consiliul Concurentei va incerca, doar in cazuri exceptionale, sa evalueze impactul unei anumite cooperari in cercetarea-dezvoltarea privind inovatia si se va limita la evaluarea pietelor produselor/tehnologiilor, care sunt legate de cooperarea in cercetarea-dezvoltarea respectiva.

    Calcularea cotelor de piata
    50. Calcularea cotelor de piata atat pentru exceptarea categoriei, in conformitate cu prevederile "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", cat si pentru evaluarea individuala a acestor acorduri trebuie sa reflecte distinctia dintre pietele existente si concurenta in inovatie. La inceputul cooperarii punctul de referinta este piata produselor susceptibile de imbunatatire sau inlocuire prin produse in curs de schimbare. Daca acordul de cercetare-dezvoltare are drept scop doar imbunatatirea sau modernizarea produselor existente, aceasta piata cuprinde produsele direct vizate de cercetare-dezvoltare. Cotele de piata pot fi astfel calculate pe baza valorii vanzarilor de produse existente. Daca cercetarea-dezvoltarea are drept scop inlocuirea unui produs existent, noul produs, daca va fi reusit, va deveni un substitut pentru produsele existente. Pentru a evalua pozitia concurentiala a partilor, este si in acest caz posibil sa se calculeze cotele de piata pe baza valorii vanzarilor de produse existente. In consecinta, prevederile regulamentului sus-mentionat isi bazeaza exceptarea, in aceste situatii, pe cota de piata de pe "piata relevanta a produselor care pot fi imbunatatite sau inlocuite de produsele care fac obiectul contractului". Pentru exceptare, aceasta cota de piata nu poate depasi 25% .
    51. Daca cercetarea-dezvoltarea are drept scop punerea la punct a unui produs care va crea o cerere complet noua, cotele de piata bazate pe vanzari nu pot fi calculate. Este posibila doar o analiza a efectelor acordului asupra concurentei in inovatie. In consecinta, regulamentul sus-mentionat excepteaza aceste acorduri, indiferent de cota de piata, pentru o perioada de sapte ani dupa introducerea produsului pe piata. Totusi, beneficiul exceptarii categoriei poate fi retras, daca acordul elimina concurenta efectiva in inovatie. Dupa perioada de sapte ani, pot fi calculate cotele de piata pe baza vanzarilor, aplicandu-se pragul de cota de piata de 25% .

    2.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

    2.3.1. Natura acordului
    52. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare nu se incadreaza in prevederile art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil in primul rand in cazul acordurilor de cooperare in cercetare-dezvoltare, aflate intr-o etapa mai mult teoretica, foarte indepartata de exploatarea posibilelor rezultate.
    53. De altfel, cooperarea in cercetare-dezvoltare intre parti neconcurente, in general, nu restrange concurenta. Un acord de cooperare incheiat intre agenti economici neconcurenti poate avea totusi efecte de inchidere a pietei care sa il incadreze in prevederile art. 5 alin. (1) din lege, daca se refera la exclusivitate in exploatarea rezultatelor si daca una dintre partile la acord detine o cota semnificativa pe piata tehnologiei, fara de care nu se pot exploata rezultatele. Relatia concurentiala dintre parti trebuie analizata in contextul pietelor existente afectate si/sau al inovatiei. Daca partile nu reusesc sa efectueze in mod independent activitatea de cercetare-dezvoltare necesara, nu exista nici o concurenta care sa poata fi restransa. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru agentii economici care isi pun laolalta priceperea, tehnologiile si alte resurse. Problema concurentei potentiale trebuie evaluata pe baze realiste. De exemplu, partile nu pot fi definite ca potentiali concurenti pentru simplul motiv ca prin cooperare isi pot permite sa desfasoare activitati de cercetare-dezvoltare. Intrebarea decisiva este daca fiecare parte, separat, are mijloacele necesare, ca active, know-how si alte resurse, pentru realizarea activitatii de cercetare-dezvoltare.
    54. Cooperarea prin subcontractarea activitatii de cercetare-dezvoltare pe care anterior agentul economic, care comanda aceasta activitate, o realiza cu forte proprii, activitate captiva, se realizeaza de agenti economici specializati, institute de cercetari sau centre universitare, care nu opereaza in sensul exploatarii rezultatelor. In mod tipic, aceste acorduri se combina cu un transfer de know-how si/sau cu o clauza de livrare exclusiva a posibilelor rezultate. Datorita raporturilor de complementaritate in care se afla partile aflate in cooperare, in aceste situatii nu se aplica art. 5 alin. (1) din lege.
    55. Cooperarea in cercetare-dezvoltare, care nu cuprinde exploatarea in comun a posibilelor rezultate prin licentiere, productie si/sau comercializare, se incadreaza rareori la art. 5 alin. (1) din lege. Aceste acorduri de cercetare-dezvoltare "pure" pot sa genereze probleme de concurenta doar daca concurenta efectiva in inovatie este semnificativ redusa.
    56. Daca adevaratul obiect al acordului nu este cercetarea-dezvoltarea, ci crearea unui cartel deghizat care sa urmareasca fixarea preturilor, limitarea productiei sau alocarea pietelor, acordul intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Cu toate acestea un acord de cercetare-dezvoltare care cuprinde exploatarea in comun a viitoarelor rezultate nu este neaparat restrictiv pentru concurenta.
    57. Acordurile de cercetare-dezvoltare care nu pot fi evaluate de la bun inceput ca fiind clar nerestrictive pot intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si trebuie analizate in contextul lor economic. Acest lucru este valabil pentru cooperarea in cercetare-dezvoltare, stabilita intr-o etapa foarte apropiata de lansarea pe piata si care a fost convenita intre agenti economici concurenti, fie pe pietele produselor/tehnologiilor existente, fie pe pietele inovarii.

    2.3.2. Puterea pe piata si structura pietelor
    58. Cooperarea in cercetare-dezvoltare poate avea efecte negative pe piata in trei privinte: in primul rand, aceasta poate restrange inovatia, in al doilea rand, poate genera coordonarea comportamentului partilor pe pietele existente si, in al treilea rand, pot aparea probleme de inchidere a pietei, la nivelul exploatarii rezultatelor. Exista probabilitatea aparitiei acestor tipuri de efecte negative pe piete, atunci cand partile din cooperare au o putere semnificativa pe pietele existente si/sau cand concurenta in inovare este semnificativ redusa. Fara putere pe piata nu exista stimulentul coordonarii comportamentului pe pietele existente sau al reducerii ori incetinirii inovatiei. Probleme de inchidere a pietei pot aparea numai in contextul cooperarii, care implica cel putin un agent economic cu putere de piata semnificativa in ceea ce priveste o tehnologie foarte importanta sau exploatarea exclusiva a rezultatelor.
    59. Nu exista un prag absolut al cotei de piata care sa indice faptul ca un acord de cercetare-dezvoltare creeaza un anumit grad de putere pe piata, incadrandu-se astfel la art. 5 alin. (1). Totusi, acordurile de cercetare-dezvoltare sunt exceptate daca au fost incheiate intre parti cu o cota de piata combinata care nu depaseste 25% si daca indeplinesc celelalte conditii de aplicare a prevederilor "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996". Prin urmare, la majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare efectele restrictive trebuie analizate numai in cazul in care cota de piata combinata a partilor depaseste 25% .
    60. Acordurile care, datorita unei cote de piata cumulate a partilor care depaseste pragul de 25%, nu sunt exceptate in baza regulamentului sus-mentionat nu restrang neaparat concurenta. Totusi, cu cat este mai puternica pozitia combinata a partilor pe pietele existente si/sau cu cat concurenta in inovatie este mai restrictionata, cu atat mai probabila este aplicarea art. 5 alin. (1) din lege, iar evaluarea necesita o analiza mai detaliata.
    61. In cazul in care cercetarea-dezvoltarea are ca obiect imbunatatirea sau modernizarea produselor/tehnologiilor existente, posibilele efecte privesc pietele relevante ale acelor produse/tehnologii existente. Efectele asupra preturilor, productiei si/sau inovatiei sunt totusi posibile numai daca partile impreuna au o pozitie puternica, intrarea pe piata respectiva este dificila si sunt identificabile putine alte activitati de inovare. In plus, daca cercetarea-dezvoltarea priveste numai un input relativ minor al produsului finit, efectele asupra concurentei la produsele finite sunt limitate. In general, trebuie facuta deosebirea intre acordurile de cercetare-dezvoltare pure si cooperarea mai cuprinzatoare, care implica diferite etape de exploatare a rezultatelor, de exemplu licentiere, productie, comercializare. Dupa cum s-a mentionat mai sus, acordurile de cercetare-dezvoltare pure se incadreaza rareori la art. 5 alin. (1) din lege. Acest lucru este valabil mai ales pentru cercetarea-dezvoltarea indreptata spre imbunatatirea limitata a produselor/tehnologiilor existente. Daca in aceasta situatie cooperarea in cercetare-dezvoltare cuprinde exploatarea in comun numai prin licentiere, sunt putin probabile efectele restrictive, cum ar fi inchiderea pietei. Daca sunt totusi incluse productia si/sau comercializarea in comun a produselor/tehnologiilor usor imbunatatite, cooperarea trebuie examinata mai indeaproape. In primul rand, aparitia efectelor negative asupra preturilor si productiei pe pietele existente este mai probabila daca in aceasta situatie sunt implicati concurenti puternici. In al doilea rand, cooperarea se poate apropia mai mult de cazul acordului de productie pentru ca activitatile de cercetare-dezvoltare nu pot forma de facto centrul de greutate al unei asemenea colaborari.
    62. In cazul in care cercetarea-dezvoltarea este indreptata catre un produs sau o tehnologie complet noua, care isi creeaza propria piata, efectele asupra pretului si nivelului productiei pe pietele existente sunt putin probabile. Analiza trebuie sa se axeze pe posibilele restrictii asupra inovarii, privind, de exemplu, calitatea si varietatea viitoarelor produse/tehnologii sau viteza de inovare. Aceste efecte restrictive pot aparea cand doi sau mai multi agenti economici angajati in realizarea unui produs nou incep sa coopereze in etapa in care fiecare, separat, se afla aproape de lansarea produsului. In acest caz inovatia poate fi restransa chiar si de un acord de cercetare-dezvoltare pur. Totusi, in general, cooperarea in cercetare-dezvoltare privind produsele complet noi este proconcurentiala. Acest principiu nu se modifica semnificativ daca este vorba de exploatarea in comun a rezultatelor, nici chiar daca este vorba de comercializarea in comun. Intr-adevar, aspectul exploatarii in comun a rezultatelor in aceste situatii este relevant numai atunci cand problema inchiderii accesului la tehnologiile de varf este importanta. Aceste probleme nu ar aparea totusi daca partile ar acorda licente unei terte parti.
    63. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare se vor situa undeva intre cele doua situatii prevazute la pct. 61 si 62. Ele pot avea deci efecte asupra inovatiei, precum si repercusiuni asupra pietelor existente. In consecinta, atat piata existenta, cat si efectul asupra inovatiei pot avea relevanta pentru evaluarea cu privire la pozitia combinata a partilor. Se vor avea in vedere: indicele de concentrare, numarul de agenti economici/inovatori si conditiile de intrare pe piata. In unele cazuri pot aparea atat efecte restrictive asupra pretului/nivelului de productie pe pietele existente, cat si efecte negative asupra inovarii prin incetinirea vitezei de dezvoltare. De exemplu, daca pe piata existenta a unei tehnologii concurentii semnificativi coopereaza pentru a pune la punct o noua tehnologie care intr-o zi poate inlocui produsele existente, aceasta cooperare va avea probabil efecte restrictive, daca partile au o putere de piata semnificativa, ceea ce ar stimula exploatarea ei, si daca au si o pozitie puternica in ceea ce priveste cercetarea-dezvoltarea. Un efect similar poate aparea daca un agent economic important de pe piata existenta coopereaza cu un concurent mult mai mic sau potential, care tocmai se pregateste sa lanseze pe piata un produs/tehnologie noua, care poate periclita pozitia agentului existent.
    64. Acordurile pot iesi din cadrul categoriei exceptate, indiferent de puterea pe piata a partilor. Acest lucru este valabil, de exemplu, pentru acordurile care restrang accesul unei parti la rezultatele activitatii, pentru ca aceste acorduri, de regula, nu promoveaza progresul tehnic si economic printr-o diseminare crescuta a cunostintelor tehnice intre parti. "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" prevede o exceptare specifica de la aceasta regula generala in cazul centrelor universitare, institutelor de cercetare sau firmelor specializate, care ofera activitatea de cercetare-dezvoltare ca serviciu si care nu actioneaza in vederea exploatarii industriale a rezultatelor cercetarii si dezvoltarii. Acordurile care contin drepturi de acces exclusiv pot indeplini, daca se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege, criteriile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, mai ales daca drepturile de acces exclusiv sunt indispensabile economic, avandu-se in vedere piata, riscurile si nivelul investitiilor necesare pentru exploatarea rezultatelor cercetarii si dezvoltarii.

    2.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

    2.4.1. Beneficiile economice
    65. Majoritatea acordurilor de cercetare-dezvoltare, cu sau fara exploatarea in comun a rezultatelor, aduc beneficii economice prin economisirea costurilor si prin schimbul eficient de idei si experienta, ceea ce conduce la aparitia de produse si tehnologii imbunatatite sau noi care se realizeaza mai rapid decat de obicei. In aceste conditii este rezonabil sa se prevada exceptarea acestor acorduri care duc la restrangerea concurentei pana la un prag al cotei de piata sub care se poate presupune, in sensul aplicarii art. 5 alin. (2) din lege, ca, in general, efectele pozitive ale acordurilor de cercetare-dezvoltare vor prevala asupra oricaror efecte negative asupra concurentei.
    66. Daca se creeaza o putere considerabila pe piata sau daca aceasta creste ca urmare a cooperarii, partile trebuie sa demonstreze ca exista beneficii semnificative in urma realizarii cooperarii, ca va avea loc o lansare mai rapida a noilor produse/tehnologii sau sa probeze alte dovezi de eficienta.

    2.4.2. Indispensabilitatea
    67. Un acord de cercetare-dezvoltare nu poate fi exceptat daca impune restrictii care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor scontate. Clauzele specifice, enumerate la art. 7 din "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", vor face de obicei imposibila exceptarea, chiar si in cazul unei evaluari individuale. Acestea pot fi considerate deci un bun indicator al restrictiilor care nu sunt indispensabile cooperarii.

    2.4.3. Mentinerea concurentei
    68. Nu va fi posibila exceptarea daca partilor li se ofera posibilitatea eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pietei produselor/tehnologiilor respective. Daca, in urma incheierii unui acord de cercetare-dezvoltare, un agent economic este dominant sau devine dominant, fie pe pietele existente, fie in ceea ce priveste inovatia, acordul in cauza produce efecte anticoncurentiale in sensul art. 5 din lege si, in principiu, nu poate fi exceptat. Referitor la inovatie, acest lucru este valabil daca, de exemplu, acordul combina singurii doi poli existenti ai cercetarii.

    Momentul evaluarii acordului si durata exceptarii
    69. Acordurile de cercetare-dezvoltare care se extind asupra productiei si comercializarii in comun a produselor/tehnologiilor noi necesita o atentie deosebita in ceea ce priveste momentul efectuarii evaluarii.
    70. La inceputul cooperarii nu se stie daca aceasta va avea succes si nu se cunosc o serie de factori, cum ar fi viitoarea pozitie pe piata a partilor si dezvoltarea viitoare a pietelor produselor si tehnologiilor. In consecinta, evaluarea la momentul realizarii cooperarii se limiteaza la pietele de tehnologii si produse existente si/sau la pietele de inovatie, conform descrierii din prezentul capitol. Daca pe baza analizei nu este probabila eliminarea concurentei, acordul de cercetare-dezvoltare poate beneficia de exceptare. Aceasta exceptare va acoperi in mod normal durata etapei de cercetare-dezvoltare plus, in ceea ce priveste producerea si comercializarea in comun a rezultatelor, o etapa suplimentara pentru posibila lansare si introducere pe piata. Motivul pentru care se include aceasta etapa suplimentara de exceptare este acela ca agentii economici care ajung primii pe piata cu un produs sau cu o tehnologie noua vor beneficia initial de segmente mari de piata, iar cercetarea-dezvoltarea realizata cu succes este adeseori rasplatita prin protejarea proprietatii intelectuale. Pozitia puternica pe piata, datorata acestui "avantaj al primului venit", nu poate fi in mod normal interpretata ca eliminare a concurentei. Prin urmare, categoria exceptata acopera acordurile de cercetare-dezvoltare pentru o perioada suplimentara de 7 ani, adica dincolo de etapa cercetarii-dezvoltarii, indiferent daca partile obtin in aceasta perioada o cota de piata mare pentru produsele sau tehnologiile noi. Acest lucru este valabil si in situatia evaluarii individuale a cazurilor care nu se incadreaza in prevederile "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", cu conditia indeplinirii criteriilor pentru celelalte aspecte ale acordului, prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. Aceasta nu exclude posibilitatea indeplinirii criteriilor cuprinse la art. 5 alin. (2) si pe o perioada mai mare de 7 ani, daca se poate demonstra ca acea perioada reprezinta perioada minima necesara pentru a garanta o recuperare adecvata a investitiilor facute.
    71. Daca dupa aceasta perioada se efectueaza o noua evaluare a cooperarii in cercetare-dezvoltare, de exemplu ca urmare a unei reclamatii, analiza trebuie sa se bazeze pe situatia existenta pe piata in momentul respectiv. Exceptarea pe categorii va continua sa se aplice daca in acel moment cota partilor pe piata relevanta nu depaseste 25% .

    CAP. 3
    Acordurile de productie (inclusiv acordurile de specializare)

    3.1. Definitie

    72. Acordurile privind productia sunt de mai multe tipuri, in functie de forma si obiect. Ele pot avea forma productiei in comun in cadrul unei societati in comun, adica a unei societati controlate in comun care activeaza in unul sau mai multe sectoare de productie, sau pot fi acorduri de specializare ori de subcontractare, prin care una dintre parti se angajeaza sa fabrice un anumit produs. Aceste instructiuni nu se ocupa de societatile in comun care fac obiectul Regulamentului privind autorizarea concentrarilor economice, emis de catre Consiliul Concurentei.
    73. In general, se disting 3 categorii de acorduri privind productia: acorduri privind productia in comun, prin care partile convin sa fabrice in comun anumite produse, acorduri de specializare unilaterala sau reciproca, prin care partile convin in mod unilateral sau reciproc sa sisteze fabricarea unui produs pe care sa il cumpere de la cealalta parte, si acorduri de subcontractare, prin care o parte, contractorul, incredinteaza celeilalte parti, subcontractorul, fabricarea unui produs.
    74. Acordurile de subcontractare incheiate intre agenti economici concurenti fac obiectul acestor instructiuni, iar acordurile de subcontractare incheiate intre agenti economici neconcurenti fac obiectul "Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale".

    3.2. Pietele relevante

    75. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre partile acordului trebuie definita in primul rand piata sau pietele relevante ale produsului si pietele geografice afectate de cooperare, adica piata sau pietele produsului care face obiectul acordului. In al doilea rand, un acord privind productia mai poate afecta, pe langa piata produsului care face obiectul acordului, si comportamentul concurential al partilor pe pietele riverane acesteia, situate fata de ea in amonte, in aval sau in vecinatatea lor pe acelasi nivel. Totusi, efectele pe pietele riverane apar doar daca, in urma cooperarii pe o piata, rezulta ca necesara coordonarea comportamentului concurential pe o alta piata, adica atunci cand pietele sunt interdependente si cand partile detin pozitii importante pe pietele riverane.

    3.3. Evaluarea in baza art. 5 alin. (1) din lege

    3.3.1. Natura acordului
    76. Probleme privind concurenta pot aparea mai ales cand partile care isi coordoneaza comportamentul concurential prin acordurile privind productia sunt furnizori. Astfel de probleme apar cand partile care coopereaza sunt concurenti actuali sau potentiali pe cel putin una dintre aceste piete relevante, adica pe pietele direct afectate de cooperare si/sau pe pietele riverane, dupa caz.
    77. Faptul ca partile sunt concurente nu determina automat coordonarea comportamentului lor. In plus, cooperarea partilor trebuie in mod normal sa acopere o parte semnificativa a activitatilor lor pentru a inregistra costuri in comun substantiale. Cu cat este mai mare volumul cheltuielilor in comun, cu atat creste potentialul unei limitari a concurentei prin pret, in special in cazul produselor omogene.
    78. Pe langa problemele legate de cooperare, acordurile privind productia pot avea, de asemenea, efecte negative pentru terte parti, cum ar fi problemele privind inchiderea pietelor pentru acestea. Ele nu sunt cauzate de o relatie concurentiala intre parti, ci de o pozitie puternica pe piata a cel putin uneia dintre parti, de exemplu pe o piata din amonte pentru un component-cheie, care da posibilitatea partilor sa majoreze costurile rivalilor lor pe o piata din aval in contextul unei relatii mai mult pe verticala sau complementare intre partile cooperante. De aceea, in cazul fabricarii in comun a unui component important sau in cazul acordurilor de subcontractare, trebuie analizata in primul rand posibilitatea inchiderii pietei.
    79. In afara cazului in care apare problema inchiderii pietei, acordurile privind productia, incheiate intre parti care nu sunt concurenti, nu intra in mod normal sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Nu intra sub incidenta art. 5 din lege nici acordurile prin care inputurile sau componentele care anterior erau fabricate pentru consumul propriu, productia captiva, sunt cumparate de la un tert in baza unui acord de subcontractare ori specializare unilaterala. Este exceptat cazul in care exista indicii ca agentul economic care anterior a produs doar pentru consumul propriu putea intra pe piata vanzarilor de produse finite catre terti, piata productiei necaptive, fara sa inregistreze costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca raspuns la modificarile permanente, dar mici ale preturilor pe pietele cu care are legaturi.
    80. Cooperarea dintre agentii economici care sunt concurenti pe piete aflate in stransa legatura cu piata pe care are loc cooperarea nu poate fi apreciata ca fiind anticoncurentiala daca singura posibilitate, justificabila comercial, pentru intrarea pe o noua piata, in scopul lansarii unui nou produs sau serviciu ori pentru realizarea unui anumit proiect, este cooperarea.
    81. Daca partile la acord inregistreaza in comun doar o mica parte din costurile lor totale, este mica probabilitatea de a aparea un efect asupra comportamentului concurential al partilor care au calitatea de furnizori. De exemplu, se poate presupune ca exista costuri in comun mici atunci cand doi sau mai multi agenti economici convin sa coopereze printr-o specializare sau fabricare in comun a unui produs intermediar care reprezinta doar o mica parte din cheltuielile de productie pentru fabricarea unui produs finit si, ca urmare, din cheltuielile totale. La fel se pune problema in cazul unui acord de subcontractare intre concurenti, prin care inputul cumparat de unul dintre concurenti de la celalalt reprezinta doar o mica parte din costurile de productie aferente produsului finit. Se poate aprecia, de asemenea, ca exista costuri in comun reduse atunci cand partile fabrica in comun un produs finit, dar intr-o cantitate mica fata de productia lor totala de astfel de produse. Chiar in cazul in care se realizeaza in comun o cantitate semnificativa cheltuielile in comun pot fi totusi reduse sau moderate daca produsul care face obiectul cooperarii este eterogen si implica un marketing costisitor.
    82. Acordurile de subcontractare dintre concurenti nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege daca se limiteaza la tranzactii ocazionale pe piata produselor finite, fara alte obligatii suplimentare si fara ca acestea sa faca parte dintr-un cadru mai larg de relatii comerciale intre parti.
    83. Acordurile prin care se fixeaza preturile de vanzare ale partilor, se limiteaza productia sau se impart pietele ori grupurile de clienti restrictioneaza concurenta si intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, cu urmatoarele exceptii:
    a) cand partile convin asupra volumului productiei care face obiectul acordului privind productia, de exemplu capacitatea de productie si volumul productiei unei societati in comun sau volumul convenit de achizitii; sau
    b) cand o societate in comun de productie, care realizeaza si distributia produselor sale, fixeaza pretul de vanzare al acestor produse, cu conditia ca fixarea pretului de catre societatea in comun sa fie efectul integrarii diferitelor functii, adica societatea in comun sa fie considerata ca avand functionare deplina, asa cum este definita functionarea deplina in Regulamentul privind autorizarea concentrarilor economice.
    In ambele cazuri acordul privind productia sau preturile nu va fi evaluat separat, ci in ansamblul efectelor pe care le are pe piata societatii in comun, pentru a determina incidenta cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege.
    84. Acordurile privind productia, care, pe baza principiilor mentionate, nu pot fi caracterizate in mod clar ca fiind restrictive sau nerestrictive, pot intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege si trebuie analizate de catre Consiliul Concurentei pe criterii economice.

    3.3.2. Puterea de piata si structura pietei
    85. Punctul de plecare in analiza este pozitia partilor pe piata in cauza, deoarece in absenta unei puteri semnificative pe piata partile la un acord privind productia nu au interes sa isi coordoneze comportamentele concurentiale, in calitate de furnizori. In al doilea rand, nu este afectata concurenta pe o piata daca partile nu au o putere semnificativa pe acea piata, chiar daca partile si-ar coordona comportamentul.
    86. Acordurile de specializare unilaterala sau reciproca, precum si cele de productie in comun sunt exceptate daca pe piata relevanta cota de piata rezultata din combinarea cotelor de piata ale celor doua parti la acord nu depaseste 20% si daca celelalte conditii pentru aplicarea prevederilor "Regulamentului privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" sunt indeplinite. De aceea, efectele de restrictionare ale acordurilor care intra in categoria exceptata trebuie analizate doar in cazul in care cota de piata combinata a partilor depaseste 20% .
    87. Acordurile care nu intra in categoria exceptata necesita o analiza detaliata. Punctul de plecare este pozitia partilor pe piata. Urmeaza apoi gradul de concentrare al pietei, numarul de agenti economici de pe piata si celelalte elemente descrise la cap. I.
    88. De obicei analiza se refera doar la piata/pietele relevanta/relevante pe care are loc cooperarea. In anumite circumstante, cum ar fi situatia in care partile detin impreuna o cota de piata importanta pe piata din amonte, din aval sau pe alte piete aflate in stransa legatura cu pietele pe care are loc cooperarea, este necesar sa fie analizate si aceste piete riverane. Aceasta se aplica in special la cooperarile pe pietele din amonte, realizate de agenti economici care detin si pe pietele din aval cote de piata comune, semnificative. In mod similar, daca partile detin singure cote de piata importante, ca furnizori sau cumparatori de un anumit input, poate sa fie necesara si analizarea problemelor de inchidere a pietei.

    Pozitia partilor pe piata, gradul de concentrare al pietei, numarul de concurenti si alte elemente de structura
    89. In cazul in care cota de piata combinata a partilor este mai mare de 20% trebuie evaluate efectele acordului privind productia pe piata. Pentru aceasta gradul de concentrare al pietei si cotele de piata sunt elemente esentiale. Cu cat cota de piata combinata a partilor este mai mare, cu atat este mai mare gradul de concentrare pe piata pe care se incheie acordul. Totusi, o cota de piata comuna, cu putin peste gradul stabilit prin regulamentul sus-mentionat, nu implica intotdeauna un grad mare de concentrare a pietei. De exemplu, o cota de piata comuna, cu putin peste 20%, poate aparea pe o piata cu un grad moderat al concentrarii, HHI situat sub 1.800. Intr-un astfel de caz este mica probabilitatea unor efecte de restrictionare a concurentei. Totusi, pe o piata cu un grad mai mare de concentrare o cota comuna mai mare de 20% poate, impreuna cu alte elemente, determina restrictionari ale concurentei (exemplul 1 din anexa la cap. III). Situatia se schimba daca piata este foarte dinamica, cu intrari frecvente pe piata si cu o structura care se schimba, de asemenea, frecvent.
    90. In cazul acordurilor avand ca obiect productia in comun, efectele de retea, adica legaturile existente intre un numar semnificativ de concurenti, pot avea, de asemenea, un rol important. Pe o piata concentrata crearea unei noi legaturi poate inclina balanta evaluarii si poate face posibila o intelegere anticoncurentiala chiar in cazul unei cote de piata comune semnificative a partilor, dar in limite moderate (exemplul 2 din anexa la cap. III).
    91. In anumite circumstante, un acord de cooperare incheiat intre concurenti potentiali poate crea, de asemenea, probleme privind concurenta. Situatia se limiteaza totusi la cazurile in care un agent economic puternic pe o piata coopereaza cu un agent economic a carui intrare pe piata este aproape sigura, de exemplu cu un furnizor puternic al aceluiasi produs sau serviciu, care actioneaza pe o piata geografica invecinata. Reducerea concurentei potentiale creeaza probleme deosebite daca la momentul respectiv concurenta pe piata este deja mica si se manifesta in special prin teama fata de noile intrari.

    Cooperarea pe pietele din amonte
    92. Fabricarea in comun a unui component de baza sau a unui alt input pentru realizarea produsului finit al partilor poate avea efecte negative pe piata, atunci cand apar:
    a) probleme de inchidere a pietei (exemplul 3 din anexa la cap. III), cu conditia ca partile sa detina o pozitie importanta pe piata relevanta a inputurilor, cand acestea sunt destinate tertilor, si cu conditia ca in cazul unei cresteri mici, dar permanente a pretului produsului in cauza, sa nu se schimbe destinatia inputurilor de la varianta utilizarii pentru consumul propriu la varianta vanzarii lui catre terti;
    b) efecte legate de pietele riverane (exemplul 4 din anexa la cap. III), cu conditia ca inputul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa in costurile totale si cu conditia ca partile sa detina o pozitie puternica pe piata din aval a produsului finit.

    Acorduri de subcontractare intre concurenti
    93. Probleme similare pot aparea atunci cand un agent economic comanda unui concurent al sau, in baza unui acord de subcontractare, un component de baza sau un alt input pentru realizarea produsului sau final. Aceasta poate duce la:
    a) probleme de inchidere a pietei, cu conditia ca partile sa detina o pozitie importanta, ca furnizor sau cumparator, pe piata relevanta a inputurilor care nu sunt destinate consumului propriu. Astfel, acordul de subcontractare ii va impiedica pe ceilalti concurenti sa obtina respectivele inputuri la preturi competitive sau ii va impiedica pe ceilalti furnizori sa livreze inputurile in conditii concurentiale, pentru ca ei vor pierde un numar insemnat de clienti;
    b) efecte legate de pietele riverane (exemplul 4 din anexa la cap. III), cu conditia ca inputul sa reprezinte un cost cu pondere semnificativa in costurile totale si cu conditia ca partile sa detina o pozitie puternica pe piata din aval a produsului finit.

    Acorduri de specializare
    94. Acordurile de specializare reciproca, incheiate intre parti care detin impreuna o cota de piata mai mare decat cea stabilita pentru incadrarea in categoria exceptata, intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege si vor fi analizate in detaliu, pentru ca exista probabilitatea impartirii pietei (exemplul 5 din anexa la cap. III).

    3.4. Evaluarea in baza art. 5 alin. (2) din lege

    3.4.1. Beneficii economice
    95. Se poate admite ca majoritatea acordurilor privind productia genereaza unele beneficii economice sub forma economiilor de scara sau de scop ori sub forma unor tehnologii de productie imbunatatite, in afara cazului in care aceste acorduri sunt instrumente pentru fixarea preturilor, limitarea productiei sau a distributiei si alocarea clientilor. In aceste conditii este justificata exceptarea acordurilor care au ca efect restrictionarea concurentei, ale caror parti detin un segment de piata comun, situat sub o limita sub care se presupune ca in general, in aplicarea prevederilor art. 5 alin. (2), efectele pozitive ale acordurilor privind productia prevaleaza asupra oricaror efecte negative asupra concurentei. De aceea, acordurile care privesc specializarile unilaterale sau reciproce, precum si acordurile care privesc productia in comun sunt categorii exceptate, cu conditia sa nu contina clauze care sa le excluda de la exceptare, iar partile la acord sa detina in comun o cota de piata care sa nu depaseasca 20% pe piata relevanta.
    96. Pentru acele acorduri care nu se incadreaza in conditiile de exceptare partile trebuie sa demonstreze ca exista efecte pozitive, cum ar fi ameliorarea productiei, a distributiei sau de alta natura. Nu pot fi luate in considerare eficientizarile de care beneficiaza doar partile, reducerile de costuri inregistrate prin diminuarea volumului productiei sau impartirea pietelor.

    3.4.2. Indispensabilitatea
    97. Restrictionarile care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor economice descrise mai sus nu vor fi acceptate. De exemplu, partile nu vor fi restrictionate in privinta comportamentului lor concurential, legat de productia care nu face obiectul cooperarii.

    3.4.3. Mentinerea concurentei
    98. Nu va fi posibila nici o exceptare daca partile actioneaza in scopul eliminarii concurentei pe o parte substantiala a pietei produsului. Atunci cand, ca urmare a punerii in aplicare a acordului privind productia, un agent economic este intr-o pozitie dominanta sau dobandeste o astfel de pozitie, acordul in cauza are efecte anticoncurentiale in sensul prevederilor art. 5 din lege si nu poate fi, in principiu, exceptat. Aceasta analiza se va face pe piata relevanta a produsului care face obiectul cooperarii si pe pietele riverane, dupa caz.

    CAP. 4
    Acordurile de cumparare

    4.1. Definitie

    99. Prezentul capitol se refera la acordurile care privesc cumpararea in comun de produse. Cumpararea in comun se poate realiza de catre un agent economic controlat in comun, de catre o companie la care mai multe firme detin un numar mic de actiuni, printr-o intelegere contractuala sau printr-o forma mai putin stransa de cooperare.
    100. Acordurile de cumparare se incheie adeseori de catre IMM pentru a realiza volume si disconturi similare marilor competitori. Aceste acorduri intre IMM sunt deci, in mod normal, proconcurentiale. Chiar daca se creeaza un nivel mediu de putere pe piata, aceasta situatie poate fi contracarata de economiile de scara, realizate cu conditia ca partile sa isi puna volumele de achizitii laolalta, in mod real.
    101. Achizitiile in comun pot implica acorduri pe orizontala, precum si pe verticala. In aceste cazuri este necesara o analiza in doua etape. Mai intai, acordurile pe orizontala trebuie evaluate in concordanta cu principiile descrise in prezentele instructiuni. Daca evaluarea conduce la concluzia ca o cooperare intre concurenti in domeniul achizitiilor este acceptabila, va fi necesara inca o evaluare pentru a se examina acordurile pe verticala, incheiate cu furnizori sau cu vanzatori individuali. Aceasta din urma evaluare va respecta regulile din "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale" si din "Instructiunile privind aplicarea art. 5 din Legea nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale".
    102. Un exemplu poate fi asociatia formata de un grup de detailisti pentru cumpararea in comun a produselor. Acordurile pe orizontala incheiate intre membrii asociatiei sau deciziile adoptate de catre asociatie trebuie mai intai evaluate ca acorduri pe orizontala, in conformitate cu prezentele instructiuni. Numai daca aceasta evaluare este pozitiva devine relevanta evaluarea acordurilor pe verticala, incheiate in consecinta intre asociatie si membrii individuali sau intre asociatie si furnizori. Acordurile sunt acoperite, in anumite limite, prin "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale". Acordurile care nu se incadreaza la exceptarea pe verticala a categoriilor nu vor fi considerate ilegale, dar vor necesita o examinare individuala.

    4.2. Pietele relevante

    103. Pietele care pot fi afectate de achizitiile in comun sunt doua, si anume: piata la care se refera direct cooperarea, adica piata de achizitii relevanta si pietele de vanzare, adica pietele din aval pe care actioneaza participantii la intelegerea de achizitii in comun, ca vanzatori.
    104. Definirea pietelor de achizitii relevante respecta principiile descrise in "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", emise de catre Consiliul Concurentei, si se bazeaza pe conceptul de substituibilitate in vederea identificarii restrangerilor concurentiale. Singura diferenta la definirea "pietei de vanzari" este ca substituibilitatea trebuie definita din punctul de vedere al ofertei, nu din punctul de vedere al cererii. Cu alte cuvinte, alternativele la nivelul furnizorilor sunt decisive in identificarea constrangerilor concurentiale asupra cumparatorilor. Acestea pot fi analizate, de exemplu, prin examinarea reactiei furnizorilor la o scadere mica, dar de durata a preturilor. Daca se defineste piata, cota de piata poate fi calculata ca fiind procentul pe care il reprezinta achizitiile facute de parti din totalul vanzarilor de produse sau servicii pe piata relevanta (vezi exemplul 1 din anexa la cap. IV).
    105. Daca partile sunt si concurente pe una sau mai multe piete de vanzare, aceste piete sunt si ele relevante pentru evaluare. Restrangerile de concurenta pe aceste piete sunt mai probabile daca partile vor castiga putere pe piata prin coordonarea comportamentului lor si daca partile detin in comun un procent semnificativ din totalul costurilor. Acesta este, de exemplu, cazul detailistilor care sunt activi pe aceeasi piata cu amanuntul relevanta si achizitioneaza impreuna o cantitate semnificativa din produsele pe care le ofera apoi spre revanzare. Este, de asemenea, valabil cand fabricantii si vanzatorii concurenti ai unui produs finit achizitioneaza in comun un procent ridicat din inputurile lor.

    4.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

    4.3.1. Natura acordului
    106. Prin insasi natura lor acordurile de achizitii comune se incheie intre agentii economici care concureaza pe piata de achizitii. Daca insa este vorba de cooperarea intre cumparatori concurenti care nu sunt activi pe aceeasi piata relevanta din aval (de exemplu, detailistii care sunt activi pe piete geografice diferite si care nu pot fi considerati concurenti potentiali in mod realist), art. 5 alin. (1) din lege se aplica foarte rar, cu exceptia situatiei in care partile au o pozitie puternica pe pietele de achizitii, lucru care poate fi folosit pentru a afecta pozitia concurentiala a altor agenti economici pe pietele lor de vanzare.
    107. Acordurile de cumparare se incadreaza prin natura lor la art. 5 alin. (1) din lege, numai daca cooperarea nu priveste in mod real achizitia comuna, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, care sa urmareasca fixarea preturilor, limitarea nivelului productiei, impartirea pietelor sau alte practici ilegale.
    108. Majoritatea acordurilor de cumparare trebuie analizate in contextul lor juridic si economic. Analiza trebuie sa acopere atat pietele de achizitii, cat si pietele de vanzare.

    4.3.2. Puterea pe piata si structura pietei
    109. Punctul de plecare al analizei este examinarea puterii de cumparare a partilor. Se poate considera ca exista putere de cumparare daca un acord de cumparare reprezinta un procent suficient de mare din volumul total al pietei de achizitii, astfel incat preturile sa poata fi impinse sub nivelul concurentei ori accesul la piata sa fie impiedicat pentru cumparatorii concurenti. Un nivel ridicat al puterii de cumparare asupra furnizorilor de pe piata poate genera ineficiente, cum ar fi scaderea calitatii, diminuarea eforturilor de inovare sau chiar oferta inacceptabila.
    Principalele preocupari in contextul puterii de cumparare trebuie sa vizeze impiedicarea transmiterii catre consumatorii din aval a preturilor mai scazute si faptul ca acest lucru poate provoca cresteri ale costurilor la concurentii cumparatorului pe pietele de vanzare, pentru ca furnizorii vor incerca sa recupereze reducerile de pret pentru un grup de clienti prin cresterea preturilor la alt grup de clienti sau concurentii vor avea acces mai scazut la furnizorii eficienti. In consecinta, pietele de achizitii si pietele de vanzare se caracterizeaza prin interdependenta, asa cum se prezinta in continuare:

    Interdependentele dintre pietele de achizitii si pietele de vanzare
    110. Cooperarea dintre cumparatorii concurenti poate restrange considerabil concurenta prin crearea unei puteri de cumparare. In timp ce crearea unei puteri de cumparare poate duce la preturi mai mici pentru consumatori, puterea de cumparare nu este totdeauna proconcurentiala si, in anumite conditii, poate chiar sa provoace efecte negative grave asupra concurentei.
    111. In primul rand, costurile mai mici de achizitii care deriva din exercitarea puterii de cumparare nu pot fi considerate proconcurentiale daca cumparatorii au impreuna putere pe piata de vanzare. In acest caz economiile inregistrate la costuri nu se vor transmite la consumatori. Cu cat partile au o putere combinata mai mare pe pietele lor de vanzare, cu atat creste stimulentul ca ele sa isi coordoneze comportamentul ca vanzatori. Acest lucru poate fi facilitat daca partile ajung la un nivel ridicat de participare a costurilor prin achizitiile in comun. De exemplu, daca un grup de detailisti mari cumpara impreuna un procent ridicat din achizitiile lor, un procent ridicat din totalul costurilor lor va fi comun. Efectele negative ale achizitiilor in comun pot fi deci similare productiei in comun.
    112. In al doilea rand, puterea pe pietele de vanzare poate fi creata sau amplificata prin puterea de cumparare care este folosita pentru a obstructiona concurentii sau pentru a creste costurile rivalilor. Detinerea unei puteri de cumparare semnificative de catre un grup de clienti poate duce la obstructionarea cumparatorilor concurenti prin limitarea accesului lor la furnizorii eficienti. De asemenea, aceasta poate sa produca cresteri ale costurilor concurentilor pentru ca furnizorii vor incerca sa isi recupereze reducerile de pret la un grup de consumatori prin cresteri de pret la alt grup de consumatori (de exemplu, discriminarea detailistilor de catre furnizori in ceea ce priveste rabatul acordat). Acest lucru este posibil numai daca furnizorii de pe pietele de achizitii au si ei un anume grad de putere pe piata. In ambele cazuri concurenta pe pietele de vanzare poate fi restransa in continuare prin puterea de cumparare.
    113. In majoritatea cazurilor probabilitatea existentei unei puteri de piata este mica atunci cand partile la acord au o cota comuna pe piata de achizitii mai mica de 15% sau o cota comuna pe piata de vanzari, de asemenea, sub 15% . La aceste niveluri ale segmentelor de piata este foarte probabil sa fie indeplinite conditiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar in urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste la art. 8 ca prevederile art. 5 din lege nu se aplica in cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre Consiliul Concurentei, iar cota de piata detinuta de parti nu depaseste 5% .
    114. O cota de piata situata peste 15% nu indica in mod automat ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piata, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de cumparare in comun asupra pietei, care sa cuprinda, intre altele, analiza gradului de concentrare a pietei si posibilele reactii de contracarare ale furnizorilor puternici. Partile trebuie sa demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.

    4.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

    4.4.1. Beneficiile economice
    115. Acordurile de cumparare pot aduce beneficii economice, cum ar fi economiile de scara la comenzi si transport, beneficii care pot prevala asupra efectelor restrictive. Daca partile au impreuna o putere de cumparare sau de vanzare semnificativa, problema eficientelor trebuie examinata cu atentie. Economiile inregistrate la costuri, generate de simpla exercitare a puterii si de care nu beneficiaza si consumatorii, nu pot fi luate in considerare.

    4.4.2. Indispensabilitatea
    116. Acordurile de cumparare nu pot fi exceptate daca impun restrictii care nu sunt strict necesare atingerii beneficiilor susmentionate. Obligativitatea de a cumpara exclusiv prin cooperare poate fi, in anumite circumstante, indispensabila pentru realizarea volumului necesar in vederea obtinerii de economii de scara. Aceasta obligativitate trebuie insa evaluata in contextul fiecarui caz in parte.

    4.4.3. Mentinerea concurentei
    117. Exceptarea nu este posibila daca partilor li se da posibilitatea sa elimine concurenta pe o parte substantiala a pietei produselor/tehnologiilor respective. Aceasta evaluare trebuie sa acopere pietele de achizitii si de vanzare.
    Segmentele de piata combinate ale partilor pot fi considerate ca punct de plecare. Trebuie apoi sa se analizeze daca aceste segmente de piata indica o pozitie dominanta si daca exista factori de atenuare, cum ar fi puterea furnizorilor pe pietele de achizitii sau intrarea potentiala pe pietele de vanzare. Daca in urma incheierii unui acord de cumparare un agent economic este sau devine dominant pe piata de achizitii sau de vanzari, acordul respectiv care produce efecte anticoncurentiale in sensul art. 5 din lege nu poate fi, in principiu, exceptat.

    CAP. 5
    Acordurile de comercializare

    5.1. Definitie

    118. Acordurile la care se refera prezentul capitol au ca obiect cooperarea dintre concurenti in domeniul vanzarii, distributiei sau promovarii produselor lor. Aceste acorduri pot avea un domeniu foarte variat si larg, depinzand de functiile de marketing care sunt vizate de cooperare. La un capat al spectrului exista vanzarea in comun care duce la stabilirea in comun a tuturor aspectelor comerciale legate de vanzarea produsului, inclusiv pretul. La celalalt capat exista acorduri mai limitate care se refera doar la o anumita functie de marketing, cum ar fi distributia, activitatea de service sau activitatea publicitara.
    119. Dintre aceste acorduri mai limitate cel mai important pare sa fie acordul de distributie. Acest tip de acorduri face in general obiectul "Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale" si al "Instructiunilor privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale", exceptand situatia in care partile sunt concurenti reali sau potentiali. In acest caz regulamentul de mai sus acopera numai acordurile pe verticala nereciproce dintre concurenti, daca: a) cumparatorul, impreuna cu agentii economici legati, are o cifra de afaceri anuala care nu depaseste 100 miliarde lei; sau b) furnizorul este un fabricant ori distribuitor de produse, iar cumparatorul este un distribuitor care nu este si fabricant de produse care concureaza cu produsele contractuale; sau c) furnizorul este un prestator de servicii la mai multe niveluri comerciale, in timp ce cumparatorul nu presteaza servicii concurente la nivelul comercial la care achizitioneaza serviciile contractuale. Daca concurentii convin sa isi distribuie produsele pe baza de reciprocitate, exista posibilitatea ca acordurile sa aiba ca obiect sau efect impartirea pietelor intre parti ori sa duca la intelegeri secrete ilegale. Acest lucru este valabil si pentru acordurile nereciproce dintre concurentii care depasesc o anumita marime. Aceste acorduri trebuie in primul rand evaluate conform principiilor expuse mai jos. Daca evaluarea conduce la concluzia ca o cooperare intre concurenti in domeniul distributiei este, in principiu, acceptabila, va fi necesara o alta evaluare pentru a se examina restrictionarile pe verticala incluse in aceste acorduri.
    120. Mai trebuie facuta o distinctie intre acordurile in care partile convin numai asupra comercializarii in comun si acordurile in care comercializarea este in legatura cu o alta cooperare. Se poate da exemplul productiei sau achizitiei in comun. Aceste acorduri vor fi examinate conform evaluarilor pentru tipurile respective de acorduri.

    5.2. Piete relevante

    121. Pentru a evalua raporturile concurentiale dintre partile aflate in cooperare, trebuie mai intai definite pietele de produse si pietele geografice relevante la care se refera direct cooperarea, adica pietele de care apartin produsele care fac obiectul acordului. In al doilea rand, un acord de comercializare de pe o piata poate afecta si comportamentul concurential al partilor de pe o piata invecinata, strans legata de piata direct vizata de cooperare.

    5.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

    5.3.1. Natura acordului
    122. Acordurile de comercializare la care se refera prezentul capitol intra sub incidenta regulilor de concurenta numai daca partile la acord sunt concurente. Daca in mod clar partile nu concureaza intre ele in ceea ce priveste produsele sau serviciile vizate in acord, acesta nu poate crea probleme de concurenta de natura orizontala. Acordul se poate incadra insa la art. 5 alin. (1) din lege daca contine restrictii pe verticala, cum ar fi restrictii asupra vanzarilor pasive, mentinerea preturilor la revanzare etc. Acest lucru este valabil si in cazul in care este obiectiv necesara o cooperare in comercializare pentru a permite unei parti sa intre pe o piata pe care nu ar fi putut intra separat, de exemplu din cauza costurilor aferente. O aplicare specifica a acestui principiu o reprezinta intelegerile de tip consortiu, care permit companiilor implicate sa vina cu o oferta credibila pentru proiecte pe care nu ar fi putut sa le realizeze sau sa le oferteze in mod individual. Pentru ca ele nu sunt concurenti potentiali la licitatie, nu apar restrangeri de concurenta.
    123. Principalele probleme de concurenta in ceea ce priveste acordurile de comercializare dintre concurenti sunt: fixarea preturilor si tarifelor, impartirea pietelor si trucarea licitatiilor. Acordurile limitate doar la vanzarea in comun au de regula ca obiect si efect coordonarea politicii de preturi intre fabricantii concurenti. In acest caz acordurile nu numai ca elimina concurenta prin pret dintre parti, dar restrang, de asemenea, si volumul produselor livrate de participanti in cadrul sistemului de repartizare a comenzilor. Prin urmare, acordurile restrang concurenta dintre parti in ceea ce priveste oferta si limiteaza optiunile cumparatorilor, intrand astfel sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    124. Aceasta evaluare nu se modifica daca acordul este neexclusiv. Art. 5 alin. (1) din lege se aplica in continuare chiar daca partile au libertatea de a face vanzari in afara acordului, atata timp cat se presupune ca acordul va duce la o coordonare generala a preturilor practicate de catre parti.
    125. In cazul intelegerilor de comercializare care nu reusesc sa realizeze vanzarea in comun apar doua probleme majore. Prima este aceea ca o comercializare in comun ofera posibilitatea clara de a face un schimb de informatii comerciale, mai ales in privinta strategiei de comercializare si a stabilirii preturilor. A doua problema este ca, in functie de structura costurilor comercializarii, un input semnificativ pentru costurile finale poate fi suportat in comun de catre parti. In consecinta, concurenta reala prin pret la nivelul vanzarilor finale poate fi astfel limitata.
    Acordurile de comercializare in comun se incadreaza deci la art. 5 alin. (1) din lege fie pentru ca permit schimbul de informatii comerciale strategice, fie pentru ca influenteaza o parte semnificativa a costurilor finale ale partilor.
    126. Problema majora legata de intelegerile de distributie dintre concurentii care sunt activi pe piete geografice diferite este aceea ca pot conduce sau pot fi un instrument de impartire (alocare) a pietelor. In cazul acordurilor de distributie reciproca a produselor (fiecare distribuie produsele celuilalt), partile la acord isi impart pietele sau clientii si elimina concurenta dintre ele. Chestiunea de baza la evaluarea acordurilor de acest tip este daca acordul in cauza este obiectiv necesar partilor pentru a patrunde una pe piata celeilalte. In caz afirmativ, acordul nu creeaza probleme de concurenta cu caracter orizontal. Totusi, acordul de distributie se poate incadra la art. 5 alin. (1) din lege daca contine restrictii pe verticala, cum ar fi restrictii asupra vanzarilor pasive, mentinerii preturilor la revanzare etc. Daca acordul nu este obiectiv necesar partilor pentru a patrunde una pe piata celeilalte, atunci acesta intra sub incidenta interdictiei prevazute la art. 5 alin. (1) din lege. Daca acordul nu este reciproc, riscul impartirii pietei este mai mic. Trebuie totusi sa se analizeze daca acordul nereciproc constituie baza unei intelegeri mutuale intre doi agenti economici de a nu patrunde unul pe piata celuilalt ori este un mijloc de control al accesului la piata sau al concurentei din partea celor care intra venind de pe alte piete.

    5.3.2. Puterea pe piata si structura pietei
    127. In conformitate cu prevederile art. 8 alin. (2) din lege, acordurile care implica fixarea preturilor si tarifelor, alocarea pietelor si trucarea licitatiilor se vor incadra intotdeauna la art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de puterea pe piata a partilor.
    128. Acordurile de comercializare dintre concurenti, care nu privesc preturi, tarife, partajarea pietelor sau licitatii, fac obiectul art. 5 alin. (1) din lege daca partile la acord au un anumit nivel de punere pe piata, conform art. 8 alin. (1) din lege. In majoritatea cazurilor, probabilitatea existentei unei puteri de piata este mica atunci cand partile la acord au o cota comuna de piata mai mica de 15% . La acest nivel al cotei comune de piata este foarte probabil sa fie indeplinite conditiile de exceptare de la art. 5 alin. (2) din lege, dar aceasta se va stabili doar in urma analizei cazului. Legea concurentei stabileste la art. 8 alin. (1) ca prevederile art. 5 nu se aplica in cazul agentilor economici la care cifra de afaceri pentru exercitiul financiar precedent recurgerii la comportamente susceptibile a fi calificate drept practici anticoncurentiale nu depaseste un plafon stabilit anual de catre Consiliul Concurentei, iar cota de piata detinuta de parti nu depaseste 5% .
    129. O cota de piata situata peste 15% nu indica in mod automat ca acordul de cooperare poate avea efecte negative pe piata, dar implica o analiza mai atenta a impactului acordului de comercializare in comun asupra pietei, care sa cuprinda in primul rand evaluarea gradului de concentrare a pietei. Cu cat piata este mai concentrata, cu atat sunt mai utile informatiile privind preturile sau strategiile de marketing pentru reducerea gradului de incertitudine si cu atat sunt mai motivate partile sa recurga la schimbul de astfel de informatii. Partile trebuie sa demonstreze ca efectele pozitive prevaleaza asupra restrictionarilor concurentei.

    5.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

    5.4.1. Beneficiile economice
    130. Eficientele care trebuie luate in considerare la evaluarea posibilei exceptari a acordului de comercializare in comun vor depinde de natura activitatii. In general, fixarea preturilor nu se poate justifica decat daca este indispensabila pentru integrarea altor functii de comercializare, iar aceasta integrare va genera eficiente substantiale. Dimensiunea eficientelor obtinute depinde, intre altele, de importanta activitatilor de comercializare in comun pentru structura generala a costurilor produsului respectiv. Distributia in comun este deci tipul de acord care genereaza eficiente semnificative, mai ales pentru fabricantii de bunuri de consum distribuite pe scara larga si mai putin pentru fabricantii de produse industriale care sunt cumparate de catre un numar limitat de utilizatori.
    131. Eficientele declarate nu ar trebui sa fie economiile realizate numai ca urmare a eliminarii costurilor inerente, legate de concurenta, ci trebuie sa rezulte din integrarea activitatilor economice. Reducerea costurilor de transport, care este doar rezultatul alocarii clientilor, fara nici o integrare a sistemului logistic, nu poate fi deci considerata o eficienta care sa faca acordul exceptabil.
    132. Beneficiile eficientei declarate trebuie sa fie demonstrate. Un element important in aceasta privinta ar fi contributia semnificativa a ambelor parti la capital, tehnologie si active. Economiile de costuri, realizate prin reducerea suprapunerii resurselor si a facilitatilor utilizate, pot fi si ele acceptate. Daca insa comercializarea in comun nu reprezinta altceva decat o agentie de vanzari care nu face investitii, acordul poate fi un cartel deghizat ilegal si ca atare nu indeplineste conditiile art. 5 alin. (2) din lege.

    5.4.2. Indispensabilitatea
    133. Acordul de comercializare nu poate fi exceptat daca impune restrictii care nu sunt strict necesare pentru atingerea beneficiilor de mai sus. Asa cum s-a mentionat, chestiunea indispensabilitatii este importanta, in special in cazul acelor acorduri care implica fixarea preturilor sau impartirea pietelor.

    5.4.3. Mentinerea concurentei
    134. Nu este posibila nici o exceptare daca partile au posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor in cauza. La efectuarea acestei evaluari segmentele de piata combinate ale partilor pot fi considerate un punct de plecare. Apoi este nevoie sa se analizeze daca aceste segmente de piata indica o pozitie dominanta si daca exista factori de atenuare, cum ar fi potentialul intrarii pe piata. Daca in urma incheierii unui acord de comercializare un agent economic este dominant sau devine dominant, acordul care produce efecte anticoncurentiale in sensul art. 5 din lege nu poate fi, in principiu, exceptat.

    CAP. 6
    Acordurile cu privire la standarde

    6.1. Definitie

    135. Acordurile de standardizare au ca obiectiv principal definirea cerintelor tehnice si calitative cu care trebuie sa fie conforme produsele actuale sau viitoare, procedeele sau metodele de productie. Standardizarea poate lua forme diferite, de la adoptarea standardelor prin consens national de catre organismele europene sau nationale de standardizare recunoscute, consortii si foruri, pana la acorduri intre agenti economici unici. Acordurile de standardizare pot acoperi aspecte diverse, cum ar fi standardizarea diverselor clase sau dimensiuni ale unui produs anume ori specificatiile tehnice de pe pietele unde compatibilitatea si interoperabilitatea cu alte produse ori sisteme este esentiala. Conditiile accesului la o anumita marca de calitate sau ale aprobarii de catre organismul de reglementare pot fi, de asemenea, considerate standarde.
    136. Standardele referitoare la furnizarea de servicii profesionale, cum ar fi regulile de admitere intr-o profesiune liberala, nu sunt acoperite de prezentele instructiuni.

    6.2. Piete relevante

    137. Acordurile de standardizare produc efecte pe 3 piete posibile, care vor fi definite in conformitate cu "Instructiunile cu privire la definitia pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", emise de catre Consiliul Concurentei. In primul rand se produc efecte pe pietele produselor la care se refera standardele. Standardele privitoare la produsele complet noi pot ridica probleme similare cu cele de la acordurile de cercetare-dezvoltare in ceea ce priveste definirea pietei (vezi sectiunea 2.2 pct. 41). In al doilea rand, se produc efecte pe piata serviciilor pentru stabilirea standardelor, daca exista diferite organisme sau acorduri de stabilire a standardelor. In al treilea rand, se produc efecte, daca este cazul, pe piata distincta pentru testare si certificare.

    6.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

    138. Stabilirea standardelor se poate realiza prin acorduri intre agenti economici privati sau sub egida organismelor publice sau a organismelor insarcinate cu serviciile de interes economic general. Implicarea acestor organisme face obiectul prevederilor art. 9 din lege.

    6.3.1. Natura acordului
    139. Daca participarea la stabilirea standardelor este nerestrictionata si transparenta, acordurile de standardizare, conform definitiei de mai sus, care nu stabilesc obligativitatea de conformitate cu standardul respectiv sau care sunt parti ale unui acord mai larg de asigurare a compatibilitatii produselor, nu restrang concurenta. In mod normal acest lucru este valabil pentru standardele adoptate de catre organisme de standardizare recunoscute, care se bazeaza pe proceduri nediscriminatorii, deschise si transparente.
    140. Nu exista restrictii apreciabile in cazul standardelor care au o acoperire neglijabila a pietei relevante, cu conditia ca situatia sa nu se schimbe. Nu se regasesc restrictionari apreciabile ale concurentei nici in acordurile care pun laolalta IMM pentru a standardiza formele de acces sau conditiile ofertelor colective ori acordurile care standardizeaza aspecte, cum ar fi caracteristici minore ale produsului, formulare si rapoarte, care au efect nesemnificativ asupra principalilor factori ce afecteaza concurenta pe pietele relevante.
    141. Acordurile care utilizeaza un standard ca mijloc intre alte parti ale unui acord restrictiv mai larg, de excludere a concurentilor reali sau potentiali, vor intra intotdeauna sub incidenta art. 5 alin (1) din lege. De exemplu, un acord prin care o asociatie nationala de producatori fixeaza un standard si exercita presiuni asupra tertelor parti de a nu comercializa produse care nu se conformeaza cu standardul respectiv intra in aceasta categorie.
    142. Acordurile de standardizare pot fi incadrate la art. 5 alin. (1) din lege daca ofera partilor un control comun asupra productiei si/sau inovatiei, restrangand astfel capacitatea lor de a concura in ceea ce priveste caracteristicile produsului si afectand terte parti, precum furnizorii sau cumparatorii de produse standardizate. Evaluarea fiecarui acord trebuie sa ia in considerare natura standardului si efectul probabil asupra pietelor vizate, precum si aria restrictiilor posibile care depasesc obiectivul primar al standardizarii, conform definitiei de mai sus.
    143. Existenta unei restrictionari a concurentei in acordurile de standardizare depinde de masura in care partile isi pastreaza libertatea de a elabora standarde sau produse alternative care nu se conformeaza standardului convenit. Acordurile de standardizare pot restrange concurenta daca impiedica partile sa conceapa standarde alternative ori sa comercializeze produse alternative, care nu sunt conforme cu standardul. Acordurile care incredinteaza anumitor organisme dreptul exclusiv de a verifica conformitatea cu standardul depasesc obiectivul primar al definirii standardului si pot restrange concurenta. Acordurile care impun restrictii asupra marcarii care sa ateste conformitatea cu standardele pot si ele sa restranga concurenta, daca restrictiile nu sunt impuse prin prevederi de reglementare.

    6.3.2. Puterea pe piata si structura pietei
    144. Segmentele de piata mari pe care partile le detin pe piata afectata nu vor constitui neaparat o problema pentru acordurile de standardizare. Eficacitatea lor este adesea proportionala cu segmentul de industrie implicat in stabilirea si/sau aplicarea standardului. Pe de alta parte, standardele care nu sunt accesibile tertelor parti pot discrimina sau impiedica accesul partilor terte sau pot segmenta pietele in functie de aria geografica de aplicare. Astfel, evaluarea posibilelor restrictionari ale concurentei prevazute in acord se va axa pe analiza de la caz la caz a posibilitatilor de eliminare a barierelor de intrare pe piata.

    6.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

    6.4.1. Beneficiile economice
    145. Consiliul Concurentei abordeaza in general pozitiv acordurile care promoveaza intrepatrunderile economice pe piata sau care incurajeaza dezvoltarea de noi piete si imbunatatirea conditiilor de furnizare. Pentru a materializa aceste beneficii economice informatiile necesare privind aplicarea standardelor trebuie sa fie disponibile pentru cei care vor sa intre pe piata, iar un procent considerabil al industriei trebuie sa fie implicat in fixarea standardului de o maniera transparenta. Ramane in sarcina partilor sa demonstreze ca restrictiile de fixare, utilizare sau acces la standard creeaza beneficii economice.
    146. Pentru a se obtine beneficii tehnice sau economice standardele nu trebuie sa limiteze inovatia. Acest lucru va depinde in principal de durata de viata a produselor la care se refera standardul, in corelare cu etapa de dezvoltare a pietei (crestere rapida, crestere, stagnare etc.). Efectele asupra inovarii trebuie analizate de la caz la caz. Partile ar putea fi solicitate sa dovedeasca faptul ca standardizarea colectiva sporeste eficienta pentru consumator atunci cand un standard nou poate atrage dupa sine uzura morala rapida, nejustificata, a produselor existente, fara beneficii suplimentare obiective.

    6.4.2. Indispensabilitatea
    147. Prin natura lor standardele nu vor cuprinde toate specificatiile sau tehnologiile posibile. In unele cazuri poate fi necesar, in beneficiul consumatorilor sau al economiei in ansamblu, sa existe o singura solutie tehnologica. Acest standard trebuie insa stabilit pe baze nediscriminatorii. In mod ideal standardele ar trebui sa fie impartiale din punct de vedere tehnologic. Oricum, trebuie justificata preferinta pentru un standard in defavoarea altuia.
    148. Toti concurentii de pe pietele afectate de acordul de standard ar trebui sa aiba posibilitatea de a se implica in dezbateri. Prin urmare, participarea la stabilirea standardului ar trebui sa fie deschisa tuturor, exceptand situatia in care partile demonstreaza ineficiente importante ca urmare a acestei participari sau in care se preconizeaza proceduri recunoscute pentru reprezentarea intereselor colective, cum este cazul organismelor de standardizare oficiale.
    149. Ca regula generala trebuie sa se faca o distinctie clara intre stabilirea unui standard si, daca este cazul, cercetarea-dezvoltarea aferenta, exploatarea comerciala a standardului respectiv. Acordurile cu privire la standarde ar trebui sa se refere strict la atingerea obiectivelor lor, fie ca este vorba de compatibilitate tehnica sau de un anumit nivel de calitate. De exemplu, trebuie sa se demonstreze foarte clar de ce este indispensabil pentru aparitia beneficiilor economice ca un acord de diseminare a unui standard intr-un sector industrial in care un singur concurent ofera o alternativa sa oblige partile din acord sa boicoteze alternativa.

    6.4.3. Mentinerea concurentei
    150. Adoptarea unui standard privat de catre un grup de firme care detine o pozitie dominanta va conduce la crearea unui standard industrial de facto. Principala preocupare va fi deci ca aceste standarde sa fie cat mai accesibile posibil si sa fie aplicate de o maniera clar nediscriminatorie. Pentru a evita eliminarea concurentei pe pietele relevante tertele parti trebuie sa aiba acces la standard in conditii corecte, rezonabile si nediscriminatorii.
    151. Daca organizatii sau grupuri de firme private stabilesc ca un standard sau o tehnologie aflata in proprietatea lor sa devina un standard de facto, concurenta va fi eliminata in cazul in care tertele parti sunt impiedicate sa aiba acces la acest standard.

    CAP. 7
    Acordurile de mediu

    7.1. Definitie

    152. Acordurile de mediu sunt cele prin care partile se angajeaza sa reduca poluarea, astfel cum este ea definita in legislatia mediului, sau sa indeplineasca obiective de mediu. Prin urmare, obiectivul stabilit sau masurile convenite trebuie sa fie direct legate de reducerea unui poluant sau a unui tip de deseu, identificate ca facand parte din aceasta legislatie sau obiectiv. Sunt excluse acordurile care genereaza reducerea poluarii ca produs secundar al altor masuri.
    153. Acordurile de mediu pot stabili standarde cu privire la performanta de mediu a produselor, inputuri sau outputuri, ori a procedeelor de productie. Daca unele acorduri de mediu pot fi asimilate standardizarii, se vor aplica aceleasi principii de evaluare. Alte categorii posibile cuprind acordurile incheiate intre agenti economici care activeaza la acelasi nivel comercial, prin care partile prevad atingerea in comun a unui obiectiv de mediu, cum ar fi reciclarea anumitor materiale, reducerea noxelor sau imbunatatirea eficientei energetice.
    154. La nivelul sectoarelor industriale se elaboreaza planuri cuprinzatoare pentru respectarea obligatiilor privind colectarea si reciclarea deseurilor. Aceste planuri cuprind de obicei un set complex de intelegeri, unele avand caracter orizontal, iar altele vertical. Daca aceste intelegeri contin restrictii verticale, ele nu vor face obiectul prezentelor instructiuni.

    7.2. Pietele relevante

    155. Efectele trebuie evaluate pe pietele la care se refera acordul, care vor fi definite in conformitate cu "Instructiunile privind definitia pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", emise de catre Consiliul Concurentei. Daca poluantul nu este un produs, piata relevanta cuprinde piata produsului in care este inglobat poluantul. In ceea ce priveste acordurile de colectare/reciclare, pe langa efectele asupra pietei pe care actioneaza partile ca producatori sau distribuitori trebuie evaluate si efectele asupra pietei serviciilor de colectare, care acopera potential produsul in cauza.

    7.3. Evaluarea conform art. 5 alin. (1) din lege

    156. Incheierea unor acorduri de mediu poate fi incurajata sau impusa de catre autoritati in exercitarea prerogativelor lor publice. Prezentele instructiuni se refera numai la evaluarea care trebuie facuta cu privire la compatibilitatea acordului cu art. 5 din lege.

    7.3.1. Natura acordului
    157. Unele acorduri de mediu nu se vor incadra in aria de interdictie a art. 5 alin. (1) din lege, indiferent de segmentul de piata comun al partilor.
    158. Acest lucru se poate intampla daca nu se impune partilor nici o obligatie individuala sau daca acestea se angajeaza, la modul general, sa contribuie la atingerea obiectivului de mediu la nivel sectorial. In acest din urma caz evaluarea va avea in vedere libertatea partilor in ceea ce priveste mijloacele disponibile, din punct de vedere economic si tehnic, in vederea atingerii obiectivului de mediu convenit. Cu cat mijloacele sunt mai variate, cu atat sunt mai putin considerabile efectele restrictive potentiale.
    159. In acelasi fel, acordurile care stabilesc performanta de mediu a produselor sau procedeelor care nu afecteaza considerabil produsul ori diversitatea produselor pe piata relevanta sau a caror importanta este marginala in influentarea deciziilor de achizitii nu se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege. Daca unele produse sunt interzise sau eliminate treptat de pe piata, restrictiile nu pot fi considerate apreciabile daca au o pondere minora pe piata geografica relevanta.
    160. In sfarsit, acordurile prin care se creeaza o piata noua, ca de exemplu acordurile de reciclare, in general nu vor restrange concurenta, cu conditia si atata timp cat partile nu au posibilitatea de a efectua activitatile in mod independent pentru ca nu exista alternative si/sau alti concurenti.
    161. Acordurile de mediu se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege prin natura lor atunci cand obiectivul real al cooperarii nu priveste o problema de mediu, ci serveste ca instrument de creare a unui cartel deghizat, ilegal, prin care se fixeaza preturile, se limiteaza productia sau se impart pietele, si cand cooperarea este un instrument, intre altele cuprins intr-un acord restrictiv mai larg, care este menit sa excluda concurentii reali sau potentiali.

    7.3.2. Puterea pe piata si structura pietei
    162. Acordurile de mediu care acopera o pondere insemnata a unui sector industrial se vor incadra la art. 5 alin. (1) din lege daca restrang in mod apreciabil capacitatea partilor de a concepe caracteristicile produselor lor sau tehnologia de fabricatie a acestora, conferindu-le astfel o influenta reciproca asupra productiei si vanzarilor. Pe langa restrictiile impuse partilor, acordul de mediu poate reduce sau afecta substantial nivelul productiei tertelor parti, furnizori sau cumparatori.
    163. De exemplu, acordurile de mediu care pot elimina treptat sau pot afecta semnificativ un procent ridicat al vanzarilor partilor, in legatura cu produsele sau procedeele lor de protectie, se vor incadra la art. 5 alin. (1) daca partile detin un procent semnificativ al pietei. Acelasi lucru este valabil in cazul acordurilor prin care partile isi aloca cote individuale de poluare.
    164. In mod asemanator, acordurile prin care partile care detin cote de piata semnificative desemneaza un agent economic ca fiind prestatorul exclusiv de servicii de colectare/reciclare a produselor lor pot si ele sa restranga concurenta in mod apreciabil, cu conditia existentei altor prestatori reali ori potentiali.

    7.4. Evaluarea conform art. 5 alin. (2) din lege

    7.4.1. Beneficiile economice
    165. Consiliul Concurentei face o abordare pozitiva a utilizarii acordurilor de mediu, ca instrumente de politica pentru realizarea obiectivelor stabilite prin reglementarile specifice, cu conditia ca aceste acorduri sa fie compatibile cu regulile concurentei.
    166. Acordurile de mediu care intra sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege pot genera beneficii economice care, la nivelul consumatorilor individuali sau colectivi, prevaleaza asupra efectelor negative asupra concurentei. Pentru indeplinirea acestor conditii trebuie sa existe beneficii nete din punct de vedere al reducerii presiunii problemelor de mediu care rezulta din acord, in comparatie cu situatia obisnuita in care nu se iau nici un fel de masuri. Cu alte cuvinte, beneficiile economice scontate trebuie sa aiba o pondere mai mare decat costurile.
    167. Aceste costuri cuprind efectele slabirii concurentei, asociate cu costurile de conformitate pentru agentii economici operatori si/sau cu efectele asupra tertelor parti. Beneficiile ar putea fi evaluate in doua etape. Daca consumatorii, in mod individual, beneficiaza periodic, in urma incheierii acordului, de o rata pozitiva a rentabilitatii, nu este nevoie ca beneficiile de mediu cumulate sa fie stabilite in mod obiectiv. In caz contrar, poate fi necesara o analiza cost-beneficiu pentru a evalua daca incadrarea beneficiilor nete pentru consumatori sunt, in general, in limite rezonabile de prognoza.

    7.4.2. Indispensabilitatea
    168. Cu cat eficienta economica a unui acord de mediu este demonstrata mai obiectiv, cu atat mai clar fiecare prestare de serviciu poate fi considerata indispensabila pentru atingerea obiectivului de mediu, in contextul economic dat.
    169. Evaluarea obiectiva a prestarilor care la prima vedere pot fi considerate ca nefiind strict necesare trebuie fundamentata printr-o analiza cost-eficienta, care sa indice faptul ca mijloacele alternative de obtinere a beneficiilor de mediu scontate ar fi mai costisitoare din punct de vedere economic si financiar, conform unor previziuni rezonabile. De exemplu, trebuie sa se demonstreze foarte clar ca o taxa unica, perceputa indiferent de costurile individuale ale colectarii deseurilor, este indispensabila pentru buna functionare a unui sistem de colectare la scara industriala.

    7.4.3. Mentinerea concurentei
    170. Indiferent de castigurile de mediu, de castigurile economice si de necesitatea de a presta serviciile respective, acordul nu trebuie sa elimine concurenta din punctul de vedere al diferentierii produselor sau procedeelor, al inovatiei tehnologice sau al intrarii pe piata intr-un interval scurt de timp ori, daca este relevant, un interval de timp mediu. De exemplu, in cazul drepturilor exclusive de colectare, acordate agentului de colectare/reciclare care are concurenti potentiali, durata acestor drepturi trebuie sa ia in considerare posibila aparitie a unei alternative pentru operator.

    ANEXA 1
    la cap. II

                                EXEMPLE
    Exemplul 1

    Situatia: Exista doi agenti economici importanti pe piata existenta a productiei de componente electronice: A, cu o cota de 30% din piata, si B, cu o cota de 30% . Fiecare a facut investitii semnificative in cercetarea-dezvoltarea necesara realizarii de componente electronice miniaturizate si a pus la punct prototipuri. Acum cei doi convin sa isi uneasca eforturile in domeniul cercetarii-dezvoltarii prin crearea unei societati in comun, pentru a finaliza activitatea de cercetare-dezvoltare si a produce componentele respective, care vor fi revandute firmelor-mama, acestea urmand sa le comercializeze separat. Restul pietei este acoperit de firme mici care nu au suficiente resurse de realizare a investitiilor necesare.
    Analiza: Componentele electronice miniaturizate care pot concura cu componentele existente in anumite domenii reprezinta in esenta o tehnologie noua, iar analiza trebuie sa se refere la polii cercetarii indreptati catre aceasta viitoare piata. Daca societatea in comun va continua sa existe, atunci va exista o singura cale catre tehnologia de fabricatie necesara, iar daca agentii economici A si B nu infiintau societatea in comun, ar fi putut ajunge pe piata in mod individual, cu produse separate. Chiar daca acordul prezinta avantaje in ceea ce priveste crearea mai rapida de tehnologii noi, acesta reduce varietatea si creeaza costuri in comun ale partilor. Mai mult, trebuie luata in considerare posibilitatea partilor de a abuza de pozitia lor puternica pe piata existenta. Deoarece la nivelul cercetarii-dezvoltarii agentii economici A si B nu au concurenti pe piata, stimulentul ca acestia sa urmareasca realizarea de noi tehnologii se reduce considerabil. Desi unele dintre aceste aspecte pot fi remediate, solicitandu-se partilor sa licentieze know-how cel mai important pentru fabricarea de componente miniaturizate tertelor parti in conditii de pret rezonabile, nu pot fi remediate toate problemele si nu se pot indeplini toate conditiile exceptarii.

    Exemplul 2

    Situatia: O mica firma de cercetare, A, care nu detine o unitate proprie de comercializare, a descoperit si brevetat o substanta farmaceutica pe baza unei tehnologii noi care va revolutiona tratamentul unei anumite boli. Firma A incheie un acord de cercetare-dezvoltare cu firma B, un mare fabricant al produselor farmaceutice, care pana in acel moment erau utilizate in tratarea bolii respective. Firma B nu are un program de cercetare-dezvoltare similar. Pentru produsele existente firma B are o cota de piata de circa 75%, dar brevetele expira in urmatorii 5 ani. Mai exista alti doi poli ai cercetarii, care, utilizand aceeasi noua tehnologie de baza, se afla cam in aceeasi etapa a cercetarii. Firma B va oferi finantare si know-how substantiale in vederea fabricarii produsului si a lansarii ulterioare pe piata. Firmei B i se acorda o licenta de productie si de distributie exclusive ale produsului rezultat pe perioada de valabilitate a patentului. Se presupune ca partile vor introduce impreuna produsul pe piata in circa 5 - 7 ani.
    Analiza: Produsul va apartine probabil unei piete relevante noi. Partile aduc in aceasta cooperare resurse si facilitati complementare, iar probabilitatea intrarii produsului pe piata creste considerabil. Desi firma B detine o putere considerabila pe piata existenta, aceasta putere va scadea in curand, iar existenta altor poli de cercetare va elimina tendinta de a reduce eforturile de cercetare-dezvoltare. Drepturile de exploatare pe parcursul perioadei de valabilitate a brevetului ramase ii vor fi necesare firmei B pentru a face investitiile considerabile de care este nevoie, iar firma A nu are propriile resurse de comercializare. Este deci improbabil ca acordul sa restranga concurenta.

    ANEXA 1
    la cap. III

                                 EXEMPLE

    Productia in comun
    Urmatoarele doua exemple se refera la cazuri ipotetice care au generat probleme privind concurenta pe piata relevanta a produselor fabricate in comun, in baza unui acord.

    Exemplul 1

    Situatia: Doi furnizori A si B ai unui produs chimic de baza au hotarat sa construiasca o unitate de productie noua, controlata de catre o societate in comun. Aceasta unitate de productie va realiza aproape 50% din volumul productiei lor totale. Produsul X este un produs omogen si nu se poate substitui altor produse, adica are piata sa relevanta distincta. Piata este aproape stabila. Partile nu si-au propus sa creasca volumul total al productiei, dar au inchis doua fabrici vechi a caror productie a fost preluata de noua unitate de productie. Atat producatorul A, cat si producatorul B detin cate o cota de piata de 20% . Pe piata mai activeaza inca alti 3 furnizori importanti, avand fiecare cate un segment de piata de 10 - 15%, precum si alti cativa furnizori mai mici.
    Analiza: Este foarte probabil ca aceasta societate in comun sa aiba efecte asupra comportamentului concurential al partilor la acord, deoarece prin cooperare ar dobandi o putere de piata considerabila, daca nu chiar o pozitie dominanta. Efectele de restrictionare pe piata pot fi deosebit de periculoase. In aceasta situatie este foarte putin probabil ca efectele pozitive ale castigurilor in eficienta sa prevaleze asupra efectelor negative de restrictionare, datorita faptului ca nu este de asteptat o crestere a volumului productiei.

    Exemplul 2

    Situatia: Doi furnizori A si B infiinteaza pe aceeasi piata ca in exemplul de mai sus o societate in comun de productie. Societatea in comun va produce, de asemenea, 50% din volumul total de productie al partilor. Producatorul A si producatorul B detin fiecare cate o cota de piata de 15% . Pe piata mai activeaza inca 3 agenti economici: producatorul C, cu o cota de piata de 30%, producatorul D, cu o cota de piata de 25%, si producatorul E, cu o cota de piata de 15% . Producatorul B are deja o unitate de productie in comun cu producatorul E.
    Analiza: In acest caz piata se caracterizeaza printr-un numar foarte mic de producatori si printr-o structura aproape simetrica. Societatea in comun creeaza o legatura suplimentara intre producatori. Cooperarea dintre producatorii A si B va conduce de facto la majorarea gradului de concentrare a pietei si la adancirea legaturilor dintre producatorul E si grupul format de producatorii A si B. Este foarte probabil ca aceasta cooperare sa aiba efecte de restrictionare pe piata deloc neglijabile, iar castigurile in eficienta sa nu fie semnificative, ca si in cazul precedent.
    Exemplul 3 se refera, de asemenea, la piata relevanta a unui produs rezultat dintr-o fabricatie in comun, dar demonstreaza ca si alte criterii de evaluare pot fi la fel de importante ca si cota de piata (acest caz se refera la optiunea de a produce cu forte proprii un input - productie captiva - sau de a-l achizitiona de la alt agent economic prin cooperare - productie necaptiva).

    Exemplul 3

    Situatia: Agentii economici A si B au infiintat o societate in comun de productie prin restructurarea unitatilor de productie existente, pentru fabricarea produsului intermediar X. Societatea in comun vinde produsul X exclusiv agentilor economici A si B. Societatea in comun produce 40% din productia de X a agentului economic A si 50% din productia de X a agentului economic B. Agentii economici A si B sunt atat utilizatori captivi ai produsului X, cat si furnizori pe piata necaptiva. Pe piata totala a produsului X agentul economic A detine o cota de piata de 10%, agentul economic B, 20%, iar societatea in comun, 14% . Totusi, pe piata necaptiva agentul economic A detine o cota de 25%, iar agentul economic B, 35% .
    Analiza: Desi partile la acord detin cote importante pe piata necaptiva, cooperarea nu va putea elimina concurenta efectiva pe piata produsului X daca trecerea de la productia captiva la cea necaptiva se face cu costuri mici. Cu toate acestea, doar o schimbare rapida va contracara cota pe piata foarte mare de 60% . Altfel, aceasta productie in comun va crea probleme de concurenta serioase, care nu vor putea fi contrabalansate de beneficiile economice semnificative obtinute.
    Exemplul 4 se refera la o cooperare la fabricarea unui produs intermediar important, cu efecte pe piata din aval.

    Exemplul 4

    Situatia: Agentii economici A si B vor infiinta o societate in comun pentru fabricarea produsului intermediar X. Ei vor inchide capacitatile lor de productie care fabricau produsul X, urmand sa isi acopere necesarul de produse X exclusiv de la societatea in comun. Costurile de productie pentru realizarea produsului intermediar X reprezinta 50% din costurile totale pentru realizarea produsului finit Y. Pe piata produsului Y agentii economici A si B detin fiecare cate o cota de 20% . Pe piata mai activeaza inca doi furnizori importanti ai produsului Y, fiecare cu cate 15%, precum si cativa concurenti mici.
    Analiza: In acest caz costurile in comun sunt mari; in plus, partile la acord vor dobandi prin cooperare o pozitie importanta pe piata. Cazul ridica probleme importante de concurenta, iar analiza si evaluarea sunt similare celor din exemplul 1, desi in acest caz cooperarea are loc pe piata din amonte.

    Specializare reciproca

    Exemplul 5

    Situatia: Atat agentul economic A, cat si agentul economic B produc si livreaza produsele omogene X si Y apartinand unor piete diferite. Cotele de piata ale agentului economic A sunt urmatoarele: pe piata produsului X, 28%, iar pe piata produsului Y, 10% . Cotele de piata ale agentului economic B sunt urmatoarele: pe piata produsului X, 10%, iar pe piata produsului Y, 30% . Pentru atingerea economiilor de scara agentii au incheiat un acord de specializare reciproca, in baza caruia agentul economic A va produce in viitor doar produsul X, iar agentul economic B va produce in viitor doar produsul Y. Ei au convenit livrarea incrucisata, astfel incat amandoi sa ramana pe piata ca furnizori. Avand in vedere ca produsele sunt omogene, costurile de distributie sunt mici. Pe piata mai activeaza inca doi furnizori-producatori, avand fiecare cate 15% din piata, restul furnizorilor detinand 5 - 10% din piata.
    Analiza: Avand in vedere ca raman separate doar costurile de distributie, care sunt relativ mici, costurile in comun sunt extrem de ridicate. In consecinta, cota de piata ramasa deschisa concurentei ramane foarte mica. Prin coordonarea comportamentului lor partile dobandesc atat pe piata produsului X, cat si pe piata produsului Y pozitii importante. In plus, se poate aprecia ca in timp volumul livrarilor agentului economic A de produse Y si al agentului economic B de produse X se va diminua. Cazul creeaza probleme serioase de concurenta, care nu pot fi compensate de atingerea economiilor de scara.
    Scenariul se poate schimba daca produsele X si Y sunt eterogene, ceea ce determina costuri de marketing si distributie foarte mari (de exemplu, 65 - 70% din costurile totale). In plus, daca pentru cresterea vanzarilor oferta trebuie sa cuprinda gama completa de produse diferentiate, este mica probabilitatea ca una sau ambele parti la acord sa nu mai livreze pe piata produsului X si/sau Y. Intr-un astfel de scenariu pot fi indeplinite conditiile de exceptare (cu conditia ca economiile de scara sa fie semnificative), chiar daca cotele de piata sunt mari.

    Acord de subcontractare incheiat intre concurenti

    Exemplul 6

    Situatia: Agentii economici A si B sunt concurenti pe piata produsului finit X. Agentul economic A detine o cota de piata de 15%, iar B, 20% . Amandoi sunt, de asemenea, producatori ai produsului intermediar Y, care este un input pentru realizarea produsului X, dar este utilizat si la realizarea altor produse. Costurile pentru realizarea produsului Y reprezinta 10% din costurile pentru realizarea produsului X. Agentul economic A fabrica produsul Y doar pentru consumul sau propriu, iar agentul economic B il vinde si unor terte parti. Cota agentului economic B pe piata produsului Y este de 10% . Intre agentii economici A si B se incheie un acord de subcontractare, in baza caruia agentul economic A va cumpara 60% din necesarul sau de produse Y de la agentul economic B. El va continua sa produca 40% din necesarul sau de produse Y, pentru a nu pierde dreptul de utilizare a know-how pentru produsul Y.
    Analiza: Avand in vedere ca agentul economic A fabrica produsul Y doar pentru consumul intern, trebuie analizata in primul rand posibilitatea ca acesta sa intre pe piata vanzarilor de produse Y catre terte parti. Daca nu exista aceasta posibilitate, atunci acordul nu restrange concurenta pe piata produsului Y. Avand in vedere ca, in baza acordului, costurile in comun sunt mici, este, de asemenea, mica probabilitatea sa apara efecte pe pietele riverane pietei produsului X.
    Daca agentul economic A poate fi considerat un potential intrat pe piata vanzarilor produsului Y catre terte parti, va trebui avuta in vedere pozitia agentului economic B pe piata produsului Y.
    Deoarece cota de piata a agentului economic B este mica, rezultatul analizei nu se va schimba.

    ANEXA 1
    la cap. IV

                                    EXEMPLE

    Exemplul 1

    Mai multi fabricanti de automobile convin sa cumpere in comun produsul X. Achizitiile lor combinate de produs X reprezinta 15 bucati. Toate vanzarile de produse X catre fabricantii de automobile reprezinta 50 bucati. Totusi, produsul X este vandut si fabricantilor de alte produse in afara de autovehicule. Toate vanzarile de produse X reprezinta 100 bucati. Astfel, cota de piata (de achizitie) a grupului este de 15% .

    Exemplul 2

    Situatia: Doi fabricanti, A si B, decid sa cumpere impreuna componenta X. Acestia sunt concurenti pe piata de vanzare. Impreuna achizitiile de componenta X reprezinta 35% din piata geografica relevanta a componentei X. Exista alti 6 fabricanti (concurentii fabricantilor A si B de pe piata lor de vanzare) care detin restul de 65% din piata de achizitii; unul are 25%, iar ceilalti mult mai putin. Structura ofertei este destul de concentrata avand 6 furnizori de componenta X, doi cu cate un segment de piata de 30%, iar restul cu segment intre 10% si 15% (HHI 2.300 - 2.500). Pe piata vanzarilor fabricantii A si B ajung la un segment de piata comun de 35% .
    Analiza: Datorita puterii partilor pe piata de vanzare, beneficiile posibilelor economii de costuri nu pot fi transferate mai departe la consumatorii finali. Mai mult, achizitia in comun va genera probabil o crestere a costurilor concurentilor mai mici ai partilor pentru ca furnizorii puternici isi recupereaza reducerile de pret pentru acest grup prin cresterea preturilor la clientii mai mici. Rezultatul poate fi cresterea concentrarii pe piata din aval. In plus, cooperarea poate conduce la alte concentrari la nivelul furnizorilor, pentru ca cei mici, care probabil lucreaza deja aproape sau sub scara optima minima, vor fi falimentati daca nu continua sa isi reduca preturile. Aceasta situatie provoaca probabil o restrangere semnificativa a concurentei care nu poate fi depasita, ca importanta, de castigurile in eficienta din unirea volumului.

    Exemplul 3

    Situatia: 150 de mici detailisti incheie un acord de constituire a unei organizatii mixte de achizitii. Acestia sunt obligati sa cumpere prin intermediul organizatiei un volum minim, care reprezinta circa 50% din totalul costurilor fiecarui detailist. Detailistii pot cumpara prin intermediul organizatiei mai mult decat volumul minim si pot face achizitii si in afara cooperarii. Ei au o cota de piata comuna de 20% atat pe piata de achizitii, cat si pe piata de vanzari. A si B sunt cei doi concurenti majori, A detinand un segment de 25% pe fiecare dintre pietele respective, iar B 35% . Ceilalti concurenti mai mici au decis sa se constituie si ei intr-un grup de achizitii in comun. Cei 150 de detailisti realizeaza economii de scara prin combinarea unui volum semnificativ si a sarcinilor de achizitii.
    Analiza: Detailistii pot atinge un nivel ridicat al costurilor comune, daca achizitioneaza impreuna un volum mai mare decat cel minim convenit. Impreuna au insa o pozitie medie pe piata achizitiilor si a vanzarilor. In plus, cooperarea genereaza unele economii de scara. Acest tip de cooperare este de regula exceptat.

    Exemplul 4

    Situatia: Doua retele de supermagazine incheie un acord de achizitie in comun a produselor care reprezinta circa 50% din totalul costurilor lor. Pe pietele de achizitii relevante ale diverselor categorii de produse partile au segmente intre 20% si 40%, iar pe piata relevanta de vanzari (presupunand ca este implicata o singura piata geografica) ating 40% . Pe pietele de achizitii mai exista alti 5 detailisti importanti, fiecare cu cote cuprinse intre 10 si 15% . Nu este probabila intrarea pe piata.
    Analiza: Aceasta intelegere de achizitii in comun va avea efect asupra comportamentului concurential al partilor pentru ca prin cooperare acestea vor dobandi o putere pe piata semnificativa. Situatia este valabila mai ales cand intrarea pe piata este slaba. Stimulentul de a-si coordona comportamentul este mai mare cand costurile sunt asemanatoare. Adaosurile comerciale similare ale partilor vor constitui un stimulent in plus pentru parti de a practica aceleasi preturi. Chiar daca eficientele sunt produse prin cooperare, acordul nu va fi exceptat din cauza nivelului ridicat al puterii pe piata.

    Exemplul 5

    Situatia: Micile cooperative incheie un acord de constituire a unei organizatii in comun de achizitii. Ele sunt obligate sa cumpere un volum minim prin intermediul organizatiei. Partile pot cumpara peste volumul minim prin intermediul organizatiei, dar pot achizitiona si in afara cooperarii. Fiecare parte are o cota totala de piata de 5% pe fiecare piata de achizitii si de vanzare, ceea ce inseamna un segment combinat de 25% . Mai exista inca doi detailisti importanti, fiecare cu cote cuprinse intre 20 - 25%, precum si o serie de mici detailisti cu cote sub 5% .
    Analiza: Infiintarea organizatiei de achizitii in comun va conferi probabil partilor o pozitie atat pe piata achizitiilor, cat si pe cea a vanzarilor, care sa le permita sa concureze cu cei doi detailisti majori. De altfel, prezenta acestor doi concurenti cu niveluri similare ale pozitiei pe piata va conduce la transmiterea eficientelor acordului catre consumatori. In acest scenariu acordul se excepteaza.

    ANEXA 1
    la cap. V

                               EXEMPLE

    Exemplul 1

    Situatia: 5 mici fabricanti de produse alimentare, fiecare cu un segment de piata de 2% din totalul pietei produselor alimentare, convin asupra urmatoarelor: sa isi combine facilitatile de distributie, sa comercializeze sub aceeasi denumire a marcii si sa isi vanda produsele la acelasi pret. Aceasta presupune investitii semnificative in depozitare, transport, publicitate, forta de marketing si de vanzare. In acest mod s-a redus semnificativ baza de cost, care reprezinta de regula 50% din pretul la care vand si, totodata, partilor li s-a creat posibilitatea de a oferi un sistem de distributie mai rapid si mai eficient. Clientii producatorilor de bunuri alimentare sunt marile retele de detailisti.
    Piata este dominata de 3 grupuri de firme multinationale de produse alimentare, fiecare detinand 20% din piata. Restul pietei este acoperit de mici producatori independenti. Gama de produse a partilor la acord se suprapune in unele domenii semnificative, dar pe nici o piata de produse segmentul lor combinat nu depaseste 15% .
    Analiza: Acordul implica fixarea preturilor si deci intra sub incidenta art. 5 alin. (1), chiar daca partile la acord nu pot fi considerate a avea putere pe piata. Dar integrarea activitatilor de marketing si distributie se dovedeste a crea eficiente semnificative, care sunt benefice pentru clienti atat din punctul de vedere al oferirii unui serviciu imbunatatit, cat si al reducerii costurilor. Problema este deci daca acordul este exceptabil in temeiul art. 5 alin. (2) din lege. Pentru solutionarea acestei probleme trebuie sa se stabileasca daca fixarea preturilor este indispensabila pentru integrarea celorlalte functii de marketing si pentru atingerea beneficiilor economice. In acest caz fixarea preturilor poate fi considerata indispensabila, deoarece clientii - marile lanturi de detailisti - nu vor sa opereze cu multe preturi diferite. Fixarea preturilor este, de asemenea, indispensabila, deoarece scopul - o marca de produse comuna - poate fi atins in mod credibil numai daca sunt standardizate toate aspectele comercializarii, inclusiv pretul. Deoarece partile nu au putere pe piata, iar acordul creeaza eficiente semnificative, acesta este compatibil cu art. 5 din lege.

    Exemplul 2

    Situatia: Doi producatori de rulmenti, avand fiecare o cota de piata de 5%, creeaza o societate in comun de vanzari care le va comercializa produsele, va stabili preturile si va repartiza comenzile firmelor-mama. Acestea isi rezerva dreptul de a vinde in afara acestei structuri. Livrarile catre clienti continua sa se faca direct de la fabricile firmelor-mama. Partile pretind ca acest lucru va crea eficienta, deoarece forta comuna de vanzare poate prezenta si livra produsele partilor in acelasi timp, la acelasi client, eliminandu-se astfel suprapunerea inutila a eforturilor de vanzare. In plus, societatea in comun va repartiza pe masura posibilitatilor comenzile fabricii celei mai apropiate, reducand deci cheltuielile de transport.
    Analiza: Acordul presupune fixarea preturilor si astfel se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege, chiar daca partile din acord nu pot fi considerate ca avand putere pe piata. Nu este exceptabil in sensul art. 5 alin. (2) din lege, deoarece eficientele pretinse se refera numai la reduceri de costuri generate de eliminarea concurentei dintre parti.

    Exemplul 3

    Situatia: Doi producatori de bauturi racoritoare activeaza pe doua piete geografice diferite. Fiecare detine o cota de piata de 20% pe piata lor locala. Ei convin sa isi distribuie reciproc produsele pe pietele geografice respective.
    Ambele piete sunt dominate de un mare producator multinational de racoritoare, cu un segment de piata de 50% pe fiecare piata.
    Analiza: Acordul se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege, daca partile pot fi considerate concurenti potentiali. Pentru a raspunde la aceasta intrebare este necesara o analiza a barierelor la intrarea pe pietele geografice respective. Daca partile ar fi putut intra una pe piata celeilalte in mod independent, atunci acordul lor ar elimina concurenta dintre ele. Totusi, chiar daca nivelul cotelor de piata ale partilor arata ca detin o oarecare putere pe piata, analiza structurii pietei ilustreaza ca acordul nu elimina concurenta dintre ele. In plus, acordul de distributie reciproca este in beneficiul clientilor, deoarece contribuie la cresterea optiunilor pe fiecare piata geografica. Acordul ar putea fi deci exceptat chiar daca s-ar considera ca restrange concurenta.

    ANEXA
    la cap. VI

                                EXEMPLE

    Exemplul 1

    Situatia: Un numar de fabricanti de videocasete convin sa elaboreze o marca sau un standard de calitate pentru a indica faptul ca videocaseta indeplineste anumite specificatii tehnice minime. Fabricantii au libertatea de a produce videocasete care nu se conformeaza standardului, iar standardul este disponibil gratuit pentru ceilalti intreprinzatori.
    Analiza: Daca acordul nu restrange concurenta in alt mod, in acest caz art. 5 alin. (1) din lege nu este incalcat, deoarece participarea la stabilirea standardului este nerestrictionata si transparenta, iar acordul de standardizare nu prevede obligativitatea respectarii standardului. Daca partile ar fi convenit sa produca doar videocasete conforme cu noul standard, acordul ar fi limitat dezvoltarea tehnica si ar fi impiedicat partile sa vanda produse diversificate, ceea ce ar fi incalcat art. 5 alin. (1) din lege.

    Exemplul 2

    Situatia: Un grup de concurenti activi pe diverse piete care sunt interdependente, in sensul ca produsele trebuie sa fie compatibile, concurenti care detin peste 80% din piete relevante, convine sa conceapa in comun un standard nou, care sa fie introdus in concurenta cu alte standarde deja prezente pe piata, aplicate pe scara larga de concurentii lor. Diversele produse conforme cu noul standard nu vor fi compatibile cu standardele existente. Din cauza investitiilor semnificative, necesare convertirii productiei si mentinerii ei in cadrul noului standard, partile convin sa lanseze pe piata un anumit volum de produse conforme cu noul standard pentru a crea asa-numita "masa critica" pe piata. Ele convin, de asemenea, sa isi limiteze nivelul productiei individuale care nu se conformeaza standardului la nivelul din anul precedent.
    Analiza: Datorita puterii de piata a partilor si restrangerii productiei, acest acord se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege si nu va indeplini conditiile alin. (2) decat daca va da posibilitatea accesului nediscriminatoriu si in conditii rezonabile la informatiile tehnice respective al celorlalti furnizori care doresc sa concureze.

    ANEXA 1
    la cap. VII

                                 EXEMPLE

    Situatia: Aproape toti producatorii si importatorii unui anumit aparat de uz casnic (de exemplu, masini de spalat) convin, cu incurajarea unui organism public, sa nu mai fabrice sau sa nu mai importe produse care nu sunt conforme cu anumite criterii de mediu (de exemplu, eficienta energetica). Impreuna partile detin 90% din piata. Produsele care vor fi astfel eliminate treptat de pe piata reprezinta un procent semnificativ din totalul vanzarilor. Ele vor fi inlocuite cu produse care nu ridica probleme de mediu, dar care in acelasi timp sunt si mai scumpe. In plus, acordul reduce in mod indirect nivelul de productie al tertelor parti (de exemplu, furnizorii de energie electrica, furnizorii de componente inglobate in produsele eliminate treptat).
    Analiza: Acordul confera partilor control asupra productiei si importurilor individuale si priveste un procent apreciabil din vanzarile si din nivelul de productie al acestora, reducand, totodata, si nivelul de productie al tertilor. Posibilitatile de alegere ale consumatorilor, care se axeaza partial si pe caracteristicile de mediu ale produsului, se vor reduce, iar preturile probabil vor creste. Prin urmare, acordul se incadreaza la art. 5 alin. (1) din lege. Implicarea autoritatii publice este irelevanta pentru aceasta evaluare.
    Pe de alta parte, produsele noi sunt mai avansate din punct de vedere tehnic si, reducand o problema de mediu vizata indirect (emisii de la producerea de electricitate), nu creeaza si nu maresc in mod inevitabil o alta problema de mediu (de exemplu, consumul marit de apa, utilizarea detergentilor). Contributia neta la imbunatatirea situatiei de mediu cantareste pe ansamblu mai mult decat cresterea costurilor. In plus, cumparatorii individuali ai produselor mai scumpe vor recupera rapid cresterile de cost, deoarece produsele care nu ridica probleme de mediu au costuri de operare mai scazute. Alte alternative la acord se dovedesc a fi mai putin sigure si eficiente in ceea ce priveste realizarea acelorasi beneficii nete. Diversele mijloace tehnice sunt disponibile din punct de vedere economic partilor, in vederea fabricarii produselor care sunt conforme cu caracteristicile de mediu convenite, iar concurenta se va pastra pentru alte caracteristici ale produsului. Prin urmare, conditiile de exceptare in temeiul art. 5 alin. (2) din lege sunt indeplinite.

                               INSTRUCTIUNI
privind aplicarea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    In temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996,

    Consiliul Concurentei adopta prezentele instructiuni.

    CAP. 1
    Introducere

    1. Scopul si obiectul prezentelor instructiuni

    (1) Prezentele instructiuni constituie cadrul de abordare si de analiza de catre Consiliul Concurentei a intelegerilor verticale, asa cum sunt definite in "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale" (denumit in continuare regulament). Prezentele instructiuni nu aduc atingere posibilei aplicari in paralel a art. 6 din Legea concurentei nr. 21/1990 (denumita in continuare lege), in cazul intelegerilor verticale.
    (2) Prevederile prezentelor instructiuni se aplica atat produselor intermediare, cat si produselor finale. De asemenea, se aplica tuturor verigilor din lantul productie-distributie. Termenul produse include si servicii, iar termenii furnizor si cumparator se utilizeaza pentru toate verigile din lantul productie-distributie.
    (3) Principiile stabilite in prezentele instructiuni se vor aplica in conditiile specifice fiecarui caz.

    2. Aplicabilitatea art. 5 din Legea concurentei nr. 21/1996 intelegerilor verticale

    (4) Art. 5 din lege se aplica intelegerilor verticale care au ca obiect sau pot avea ca efect restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei pe piata romaneasca sau pe o parte a acesteia (denumite in continuare restrictionari verticale). Pentru restrictionarile verticale art. 5 din lege asigura cadrul legal necesar pentru a distinge intre efectele anticoncurentiale si cele proconcurentiale: alin. (1) interzice intelegerile care restrang sau care denatureaza in mod semnificativ concurenta, in timp ce alin. (2) permite exceptarea acelor intelegeri care confera avantaje economice suficiente pentru a compensa efectele lor anticoncurentiale.
    (5) Pentru majoritatea restrictionarilor verticale pot aparea probleme din punct de vedere al concurentei in situatiile in care concurenta inter-marca este insuficienta (de exemplu, daca furnizorul si/sau cumparatorul are/au putere de piata). Daca pe piata relevanta respectiva concurenta inter-marca este insuficienta, atunci protectia concurentei inter- si intra-marca devine prioritara.

    CAP. 2
    Intelegeri verticale care nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege

    1. Intelegeri de importanta minora

    (6) Conform art. 8 alin. (1) din lege, prevederile art. 5 din lege nu sunt aplicabile agentilor economici sau gruparilor de agenti economici a caror cifra de afaceri nu depaseste plafonul stabilit de Consiliul Concurentei pentru anul financiar precedent convenirii intelegerii verticale, iar cota de piata detinuta de agentul economic sau de agentii economici participanti la grupare nu depaseste 5% .
    Nu exista prezumtia ca intelegerile verticale convenite intre agenti economici care depasesc pragurile mentionate mai sus incalca automat prevederile art. 5 alin. (1) din lege. Se poate ca intelegerile dintre agentii economici care depasesc pragurile mentionate mai sus sa nu reprezinte o restrangere semnificativa a concurentei. Astfel de intelegeri trebuie analizate in contextul lor juridic si economic, tinandu-se seama de efectele pe piata.
    (7) In ceea ce priveste restrictionarile inacceptabile prevazute la art. 8 alin. (2) din lege, prevederile art. 5 alin. (1) din lege sunt aplicabile si sub pragurile stabilite prin art. 8 alin. (1) din lege.

    2. Intelegeri verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup

    (8) Prevederile art. 5 alin. (1) din lege nu sunt aplicabile intelegerilor verticale convenite intre agenti economici care fac parte din acelasi grup, astfel cum acesta este definit in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica" publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997.

    3. Intelegeri de agent

    (9) Intelegerea de agent reprezinta cazul in care o persoana fizica sau juridica (agent/reprezentant) este investita cu puterea de a negocia si/sau de a incheia contracte pe contul altei persoane (comitent/reprezentat), in numele agentului sau in numele comitentului, in scopul:
    - cumpararii de produse sau de servicii de catre comitent, sau
    - vanzarii de produse sau de servicii furnizate de comitent.
    (10) In cazul intelegerilor de agent propriu-zise obligatiile agentului cu privire la negocierea contractelor si/sau la incheierea lor pe contul comitentului nu cad sub incidenta prevederilor art. 5 alin. (1) din lege. Factorul determinant in stabilirea incidentei art. 5 alin. (1) din lege il reprezinta riscul financiar sau comercial al agentului legat de activitatile pentru care acesta a fost imputernicit ca agent de catre comitent. Este irelevant daca agentul actioneaza pentru unul sau mai multi comitenti.
    Celelalte intelegeri de agent cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, caz in care se aplica regulamentul si prezentele instructiuni.
    (11) Exista doua tipuri de riscuri financiare sau comerciale concludente in evaluarea naturii intelegerilor de agent fata de incidenta art. 5 alin. (1) din lege. Primul tip il reprezinta riscurile care sunt in legatura directa cu contractele negociate si/sau incheiate de catre agent pe contul comitentului, cum ar fi finantarea stocurilor.
    Al doilea tip il reprezinta riscurile legate de investitiile specifice pietei. Acestea sunt investitii necesare activitatii pe care agentul o desfasoara in baza imputernicirii date de comitent, investitii care permit agentului sa negocieze si/sau sa incheie acest tip de contract. Investitiile specifice sunt de obicei nerecuperabile, daca, dupa renuntarea la respectivul domeniu de activitate, investitiile nu pot fi folosite pentru alte activitati sau nu pot fi vandute decat cu o pierdere semnificativa.
    (12) Intelegerile de agent sunt considerate intelegeri propriu-zise si nu cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, daca agentul nu suporta riscuri sau suporta riscuri nesemnificative in legatura cu contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului si in legatura cu investitiile specifice pietei pentru acel domeniu de activitate. In aceasta situatie, functia de vanzare sau de cumparare se incadreaza in activitatea comitentului, in pofida faptului ca agentul este o intreprindere distincta. Astfel, comitentul suporta riscurile financiare si comerciale corespunzatoare, iar agentul nu desfasoara o activitate economica independenta in ceea ce priveste activitatile pentru care a fost desemnat ca agent.
    Celelalte intelegeri de agent cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege. In acest caz, agentul suporta astfel de riscuri si va fi tratat ca un intermediar independent care are dreptul de a-si stabili strategia de piata necesara recuperarii investitiilor legate de contract sau a investitiilor specifice pietei. In evaluarea incidentei art. 5 alin. (1) din lege nu sunt esentiale riscurile asociate prestarii serviciilor de agent in general, cum ar fi asigurarea veniturilor agentului, dependente de prestanta profesionala sau investitiile generale in facilitati de productie si forta de munca.
    (13) Chestiunea riscului trebuie evaluata de la caz la caz, tinand seama mai degraba de realitatea economica existenta decat de forma juridica.
    Consiliul Concurentei considera ca, in general, art. 5 alin. (1) din lege nu este aplicabil obligatiilor impuse agentului cu privire la contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului, daca proprietatea asupra produselor care fac obiectul acordului nu este transferata agentului sau agentul nu furnizeaza el insusi serviciile prevazute in acord si daca agentul:
    a) nu contribuie la costurile legate de furnizarea/achizitionarea produselor sau serviciilor care fac obiectul acordului, inclusiv costurile de transport. Asigurarea transportului este in sarcina agentului, dar costurile sunt suportate de comitent;
    b) nu este obligat, direct sau indirect, sa investeasca in activitati de promovare a vanzarilor, cum ar fi contributia la cheltuielile de publicitate ale comitentului;
    c) nu mentine, pe cheltuiala si riscul propriu, stocuri de produse care fac obiectul acordului, incluzand costuri de finantare a stocurilor si costuri privind pierderile legate de acestea, si poate returna comitentului produsele nevandute fara daune-interese, cu exceptia cazurilor de culpa a agentului, cum ar fi nerespectarea masurilor de securitate necesare evitarii pierderilor legate de stocuri;
    d) nu creeaza si/sau nu furnizeaza servicii postvanzare, servicii de reparatii sau de garantie decat daca serviciile agentului sunt integral remunerate de catre comitent;
    e) nu efectueaza investitii specifice pietei in echipamente, facilitati de productie sau formare de personal, cum ar fi un tanc de depozitare, in vederea comercializarii, a produselor petroliere sau un program software specializat pentru comercializarea de polite de asigurare in cazul agentilor de asigurari;
    f) nu isi asuma responsabilitatea fata de terti pentru prejudiciile cauzate de produsul vandut, cu exceptia responsabilitatii pentru culpa agentului in aceasta privinta;
    g) nu isi asuma responsabilitatea in caz de neexecutare a contractului de catre client, cu exceptia pierderii comisionului cuvenit, in afara de cazul angajarii responsabilitatii pentru culpa sa, ca de exemplu, de a nu fi luat suficiente masuri de securitate sau impotriva furtului ori masuri rezonabile pentru a semnala un furt politiei sau comitentului ori de a nu fi comunicat comitentului orice informatie detinuta cu privire la credibilitatea financiara a clientului.
    Este suficient ca agentul sa isi asume unul dintre riscurile sau costurile enumerate mai sus pentru ca intelegerea de agent sa intre sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    (14) Daca o intelegere de agent nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, nici obligatiile agentului izvorand din contractele negociate si/sau incheiate pe contul comitentului nu intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege.
    Urmatoarele obligatii ale agentului vor fi, in general, considerate ca inerente intelegerii de agent, fiecare referindu-se la dreptul comitentului de a stabili domeniul de activitate al agentului cu privire la produsele si serviciile care fac obiectul acordului, si anume:
    a) limitarea teritoriului in care agentul poate vinde aceste produse sau servicii;
    b) limitarea clientilor carora agentul le poate vinde aceste produse sau servicii;
    c) preturile la care si conditiile in care agentul trebuie sa vanda sau sa achizitioneze aceste produse sau servicii.
    Obligatiile de mai sus sunt esentiale in cazul in care comitentul isi asuma riscurile, aflandu-se astfel in pozitia de a determina strategia comerciala.
    (15) Suplimentar conditiilor de vanzare sau de cumparare a produselor ori serviciilor de catre agent pe contul comitentului, intelegerile de agent contin deseori prevederi referitoare la relatia dintre agent si comitent.
    Astfel, acestea pot prevedea interdictia comitentului de a desemna alti agenti pentru un anumit tip de tranzactie, client sau teritoriu (clauze de agent exclusiv), restrictionare care priveste doar concurenta intra-marca si nu conduce, in general, la efecte anticoncurentiale.
    De asemenea, acestea pot contine prevederi care interzic agentului sa actioneze ca agent sau distribuitor al unor agenti economici care concureaza cu comitentul (clauze de nonconcurenta, inclusiv clauze de nonconcurenta ulterioare terminarii intelegerii), restrictionari care privesc concurenta inter-marca si pot intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, daca acestea conduc la restrangerea concurentei pe piata relevanta in care sunt vandute sau achizitionate produsele ori serviciile care fac obiectul acordului.
    (16) O intelegere de agent, chiar daca agentul suporta toate riscurile financiare sau comerciale, intra sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege atunci cand faciliteaza o intelegere anticoncurentiala secreta.
    Este cazul cand, spre exemplu, un numar de comitenti foloseste aceiasi agenti, restrictionand in mod concertat alti comercianti in obtinerea serviciilor oferite de agentii respectivi ori cand un numar de comitenti apeleaza la agenti pentru a se intelege asupra strategiei de piata ori pentru a schimba intre ei informatii importante despre piata.

    CAP. 3
    Aspecte legate de aplicarea Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    1. Siguranta creata de incadrarea intelegerilor verticale, in anumite conditii, in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (17) Regulamentul creeaza o prezumtie de legalitate pentru intelegerile verticale, in functie de cota de piata detinuta pe piata relevanta de catre furnizor sau cumparator. In conformitate cu art. 7 din regulament, incadrarea in categoria exceptata se face in functie de cota de piata detinuta de furnizor pe piata in care acesta isi vinde produsele sau serviciile care fac obiectul acordului. Aceasta cota de piata nu trebuie sa depaseasca pragul de 30% pentru ca intelegerea verticala sa beneficieze de incadrare in categoria definita la art. 4 din regulament. Doar in cazul in care intelegerea contine o obligatie de vanzare exclusiva, cota de piata care se ia in considerare, in vederea compararii cu pragul de 30%, este cota de piata detinuta de cumparator pe piata de pe care acesta isi achizitioneaza produsele sau serviciile care fac obiectul acordului.
    (18) Din punct de vedere economic intelegerile verticale pot afecta nu numai piata unde se intalnesc furnizorul si cumparatorul, ci si pietele din avalul pietei cumparatorului. Abordarea simplificata privind incadrarea in categoria exceptata, care ia in considerare doar piata dintre partile la acord, se justifica prin faptul ca sub pragul de 30% efectele asupra pietelor din aval sunt, in general, limitate. In plus, aceasta abordare usureaza aplicarea regulamentului, in timp ce posibilitatea de retragere a beneficiului exceptarii pe categorii este un instrument aflat la dispozitia Consiliului Concurentei pentru a remedia posibilele probleme aparute pe piata/pietele respective.

    2. Sfera de aplicabilitate a Regulamentului privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale

    2.1. Definirea intelegerilor verticale
    (19) Intelegerile verticale sunt definite la art. 4 alin. (1) din regulament ca acorduri sau practici concertate convenite intre doi sau mai multi agenti economici - fiecare operand, in scopul indeplinirii acordului respectiv, la niveluri diferite ale lantului productie-distributie -, referitoare la conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri ori servicii.
    (20) In aceasta definitie sunt 3 elemente principale:
    a) acordurile sau practicile concertate sunt convenite intre agenti economici. Intelegerile verticale cu consumatorii finali nu sunt acoperite de regulament; mai mult, nu cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege;
    b) acordurile sau practicile concertate sunt convenite intre agenti economici, fiecare operand la niveluri diferite ale lantului productie-distributie, ceea ce inseamna ca un agent economic poate fabrica bunuri pe care un alt agent economic le foloseste ca inputuri sau ca primul agent economic este producator, cel de-al doilea este comerciant angro si al treilea este comerciant en detail;
    c) acordurile sau practicile concertate se refera la conditiile in care partile la acord pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse. Aceasta reflecta scopul regulamentului de a acoperi acordurile de cumparare si de distributie. Atat intelegerile verticale referitoare la produse finite, cat si cele referitoare la bunuri intermediare intra in sfera de aplicabilitate a regulamentului. Singura exceptie o constituie sectorul autovehiculelor, sector reglementat de cap. VIII*) din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996". Produsele livrate de catre furnizor pot fi revandute de catre cumparator sau folosite de catre acesta ca inputuri pentru fabricarea propriilor produse.
    (21) In sfera de aplicabilitate a regulamentului intra si intelegerile verticale referitoare la produse vandute si cumparate in scopul inchirierii catre parti terte.
------------
    *) Capitolul VIII - privind sectorul autovehiculelor - din respectivul regulament va fi modificat in cursul acestui an, ca urmare a modificarii reglementarii comunitare privind sectorul autovehiculelor, si anume Regulamentul (CE) nr. 1.475/1995.

    2.2. Intelegerile verticale intre agenti economici concurenti
    (22) Art. 4 alin. (4) din regulament exclude de la incadrarea in categoria exceptata intelegerile verticale convenite intre agenti economici concurenti. Intelegerile verticale intre concurenti, in ceea ce priveste posibilele efecte ale concertarii frauduloase, sunt tratate in "Instructiunile privind aplicarea art. 5 al Legii concurentei nr. 21/1996 acordurilor de cooperare pe orizontala". Restrictionarile verticale ale unor astfel de intelegeri vor fi analizate drept cazuri individuale, conform abordarilor din prezentele instructiuni.
    Agenti economici concurenti sunt acei agenti economici care sunt furnizori actuali sau potentiali de produse ce fac obiectul acordului sau de produse substituibile acestora.
    Furnizor potential este un agent economic care nu fabrica in prezent un produs concurent, dar este capabil sa fabrice acel produs si probabil ar face acest lucru in absenta intelegerii, ca raspuns la o crestere mica, dar permanenta a preturilor relative. Aceasta inseamna ca agentul economic este capabil, intr-o perioada de un an, sa faca toate investitiile necesare si sa livreze efectiv produsul pe piata. Aceasta abordare trebuie sa se bazeze pe fapte concrete; posibilitatea teoretica de intrare pe piata nu este suficienta.
    (23) Exista 3 exceptii de la excluderea generala a beneficiului exceptarii, aplicata intelegerilor verticale convenite intre agenti economici concurenti, care se refera la intelegerile verticale nereciproce.
    Un exemplu de intelegere nereciproca este cel in care un producator devine distribuitorul produselor unui alt producator, cel din urma nedevenind, la randul lui, distribuitor al produselor primului producator.
    Intelegerile nereciproce dintre concurenti sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament, daca indeplinesc conditiile stabilite la art. 4 alin. (4) din regulament.
    A doua exceptie acopera distributia duala, adica situatia in care producatorul unui anumit produs opereaza si ca distribuitor al produsului in concurenta cu distribuitorii independenti ai produsului sau. Un distribuitor care comanda unui producator fabricarea unui anume produs, dupa specificatiile si sub marca distribuitorului, nu este considerat producatorul acestora.
    A treia exceptie se refera la distributia duala in cazul serviciilor, atunci cand furnizorul este, de asemenea, un prestator de servicii la nivelul cumparatorului.

    2.3. Intelegerile intre comerciantii en detail
    (24) Intelegerile verticale convenite de o asociatie de agenti economici sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament daca indeplinesc anumite conditii. In consecinta, intelegerile verticale convenite intre o asociatie si membrii sai sau intre o asociatie si furnizorii acesteia beneficiaza de exceptare pe categorii numai daca toti membrii asociatiei sunt comercianti en detail de produse (nu si de servicii) si fiecare membru nu are o cifra de afaceri care sa depaseasca 50 miliarde lei.
    (25) O asociatie de agenti economici poate implica atat intelegeri orizontale, cat si verticale. Intelegerile orizontale vor fi abordate conform prevederilor "Instructiunilor privind aplicarea art. 5 al Legii concurentei nr. 21/1996 acordurilor de cooperare pe orizontala". Daca analiza respectiva conduce la concluzia ca o cooperare intre agenti economici in domeniul cumpararilor sau vanzarilor este acceptabila, abia apoi o alta analiza va fi necesara pentru intelegerile verticale convenite intre asociatie si furnizorii sau membrii acesteia.

    2.4. Intelegerile verticale continand prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala
    (26) Intelegerile verticale continand prevederi referitoare la cesiunea catre cumparator sau utilizarea de catre acesta a drepturilor de proprietate intelectuala beneficiaza de exceptare pe categorii conform art. 4 alin. (3) din regulament. Beneficiul exceptarii pe categorii se aplica intelegerilor verticale care contin prevederi referitoare la drepturi de proprietate intelectuala, daca sunt indeplinite urmatoarele 5 conditii:
    a) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala trebuie sa fie parte componenta a unei intelegeri verticale asa cum acestea sunt definite la art. 4 alin. (1) din regulament (intelegeri continand conditiile in care partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite bunuri sau servicii);
    b) drepturile de proprietate intelectuala trebuie cedate cumparatorului sau utilizate de catre acesta;
    c) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala nu trebuie sa constituie obiectul principal al acordului;
    d) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala trebuie sa fie direct legate de folosirea, vanzarea sau revanzarea de produse ori de servicii de catre cumparator sau de clientii lui. In cazul francizei, in care conceptia de marketing reprezinta obiectul exploatarii drepturilor de proprietate intelectuala, produsele sau serviciile sunt distribuite de catre beneficiarul principal sau de catre beneficiari;
    e) prevederile referitoare la drepturi de proprietate intelectuala privind produsele sau serviciile care fac obiectul acordului nu trebuie sa contina restrictii ale concurentei avand acelasi obiect sau efect ca restrictionarile verticale care nu sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament.
    In consecinta, toate celelalte intelegeri verticale continand prevederi referitoare la dreptul de proprietate intelectuala nu sunt exceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament.
    (27) Prima conditie exclude de la aplicarea prevederilor regulamentului acordurile privind cesionarea sau licentierea drepturilor de proprietate intelectuala privind productia si acordurile pure de licenta, cum ar fi:
    a) acordurile in care o parte furnizeaza celeilalte parti reteta si licenta de fabricatie a unei bauturi;
    b) acordurile in care o parte furnizeaza celeilalte parti o matrita sau o prima copie si ii acorda licenta de fabricatie si distributie a copiilor;
    c) licente pure de marca sau sigle comerciale in scopuri de comercializare;
    d) contractele de sponsorizare a unui eveniment, care dau dreptul respectivilor agenti economici de a-si face reclama ca sponsori oficiali ai evenimentului;
    e) licentierea drepturilor patrimoniale de autor, cum ar fi acorduri privind transmisii radio si TV, continand dreptul de inregistrare si/sau dreptul de difuzare a unui eveniment.
    (28) A doua conditie exclude de la aplicarea prevederilor regulamentului acordurile prin care drepturile de proprietate intelectuala sunt transferate de la cumparator catre furnizor, indiferent daca acestea privesc productia sau distributia.
    Totusi, intelegerile verticale prin care un cumparator pune la dispozitie furnizorului doar specificatiile care descriu produsele sau serviciile ce urmeaza sa fie livrate sunt acoperite de prevederile regulamentului.
    In plus, subcontractarea care implica transferul de know-how unui subcontractant nu beneficiaza de exceptare pe categorii.
    (29) A treia conditie presupune ca obiectul principal al acordului trebuie sa fie cumpararea sau distributia de produse ori de servicii, iar prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala sa serveasca punerii in practica a intelegerii verticale.
    (30) A patra conditie presupune ca prevederile din acord referitoare la drepturile de proprietate intelectuala faciliteaza folosirea, vanzarea sau revanzarea produselor ori serviciilor de catre cumparator sau de clientii sai. De regula, produsele sau serviciile destinate folosirii ori revanzarii sunt furnizate de licentiator, dar pot fi achizitionate de catre licentiat si de la un tert furnizor.
    In general, prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala privesc politica de marketing aplicabila produselor sau serviciilor. Este, de exemplu, cazul unui acord de franciza in care francizorul vinde beneficiarului produse in scopul revanzarii si, in plus, da acestuia licenta de utilizare a marcii de comert si a know-how, in scopul comercializarii produselor.
    Este, de asemenea, acoperit de prevederile regulamentului cazul in care furnizorul unui extract concentrat licentiaza cumparatorul sa dilueze si sa imbutelieze extractul inaintea vanzarii acestuia ca bautura.
    (31) A cincea conditie semnifica faptul ca prevederile referitoare la drepturile de proprietate intelectuala nu trebuie sa aiba obiect sau efect similar restrictionarilor prevazute in art. 5 si 6 din regulament.
    (32) Drepturile de proprietate intelectuala care pot fi considerate ca servind la punerea in aplicare a intelegerilor verticale in sensul art. 4 alin. (3) din regulament privesc, in general, 3 domenii principale: marci de comert, drepturi de autor si know-how.
    Marcile de comert
    (33) Licenta de marca acordata unui distribuitor se poate referi la distributia produselor licentiatorului intr-un anumit teritoriu.
    Daca aceasta este o licenta exclusiva, acordul echivaleaza cu distributia exclusiva.
    Drepturile de autor
    (34) Revanzatorul produselor protejate printr-un drept de autor (carti, programe de software etc.) poate fi obligat de catre detinatorul de copyright sa revanda doar in conditiile in care cumparatorul, indiferent daca este revanzator sau consumator final, nu recurge la contrafacerea dreptului de autor. Aceste obligatii impuse revanzatorului, in masura in care acestea cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, sunt acoperite de regulament.
    (35) Acordurile prin care CD cu programe software sunt furnizate in scopul revanzarii, iar revanzatorul nu cumpara licenta vreunui drept asupra programelor software, ci are doar dreptul sa revanda CD, trebuie privite ca acorduri de furnizare de produse in scopul revanzarii, in sensul regulamentului. In aceasta forma de distributie licenta software priveste numai proprietarul dreptului de autor si utilizatorul de software si poate lua forma unei licente incluse in software, in sensul unui set de conditii incluse in pachetul software, pe care utilizatorul final este obligat sa le accepte in scopul utilizarii pachetului.
    (36) Cumparatorii de hardware care incorporeaza software protejat printr-un drept de autor pot fi obligati de catre detinatorul de copyright sa nu recurga la contrafacere, ca de exemplu copierea si revanzarea de software sau copierea si folosirea de software in combinatie cu alt hardware. Asemenea restrictionari de utilizare, in masura in care cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege, sunt acoperite de regulament.
    Know-how
    (37) Acordurile de franciza, cu exceptia acordurilor de franciza industriala, reprezinta cele mai clare exemple in care know-how in scopuri de marketing, este comunicat cumparatorului. Acordurile de franciza contin licente cu privire la drepturile de proprietate intelectuala asupra marcilor si siglelor comerciale si know-how pentru utilizarea si distributia produselor sau pentru prestarea serviciilor. Suplimentar licentierii drepturilor de proprietate intelectuala, francizorul asigura in mod normal beneficiarului, pe perioada acordului, asistenta tehnica si comerciala, cum ar fi: servicii de aprovizionare, formare profesionala, consultanta imobiliara, planificare financiara etc. Licenta si asistenta sunt parti componente ale metodei de afaceri care face obiectul francizei.
    (38) Licentierea cuprinsa in acordurile de franciza este acoperita de regulament, daca toate cele 5 conditii de la pct. (26) sunt indeplinite. Aceasta deoarece in cele mai multe acorduri de franciza, incluzand acordurile de franciza principale, francizorul furnizeaza beneficiarului produsele sau serviciile, in special serviciile de asistenta comerciala sau tehnica.
    Drepturile de proprietate intelectuala ajuta beneficiarul sa revanda produsele furnizate de francizor sau de catre un furnizor desemnat de acesta ori sa utilizeze acele produse si sa vanda bunurile sau serviciile rezultate.
    In cazul in care acordurile de franciza se refera doar sau in principal la licentierea dreptului de proprietate intelectuala, aceste acorduri nu sunt acoperite de regulament.
    (39) Urmatoarele obligatii legate de dreptul de proprietate intelectuala sunt, in general, considerate ca fiind necesare protectiei drepturilor de proprietate intelectuala ale francizorului si sunt acoperite de regulament, in masura in care acestea cad sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege:
    a) obligatia impusa beneficiarului de a nu se angaja, direct sau indirect, in nici o afacere similara;
    b) obligatia impusa beneficiarului de a nu achizitiona participatii la capitalul agentilor economici concurenti, care i-ar conferi puterea de a influenta comportamentul economic al acestora;
    c) obligatia impusa beneficiarului de a nu divulga tertilor know-how furnizat de catre francizor, atat timp cat acesta nu este cazut in domeniul public;
    d) obligatia impusa beneficiarului de a comunica si de a pune la dispozitie francizorului orice experienta acumulata in exploatarea francizei, iar celorlalti beneficiari sa le acorde licenta neexclusiva pentru know-how rezultat din aceasta experienta;
    e) obligatia impusa beneficiarului de a informa francizorul asupra contrafacerii drepturilor de proprietate intelectuala acordate sub licenta, de a intenta actiune in justitie impotriva autorilor contrafacerii sau de a acorda francizorului asistenta in cazul unei actiuni in justitie impotriva autorilor contrafacerii;
    f) obligatia impusa beneficiarului de a nu utiliza know-how licentiat de catre francizor in alte scopuri decat cel de exploatare a francizei;
    g) obligatia impusa beneficiarului de a nu ceda drepturile si obligatiile ce decurg din acordul de franciza fara acordul francizorului.

    2.5. Relatia cu alte acte normative referitoare la posibilitatea de obtinere a beneficiului exceptarii pe categorii de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege
    (40) Prevederile regulamentului nu se aplica intelegerilor verticale care fac obiectul cap. VI (acordurile pentru transfer de tehnologie si/sau know-how), cap. VIII (acordurile de distributie, service si piese de schimb in perioada de garantie si postgarantie, pentru autovehicule) din "Regulamentul privind acordarea exceptarii, pe categorii de intelegeri, decizii de asociere ori practici concertate, de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 56 bis din 3 aprilie 1997.
    Prevederile regulamentului nu se aplica nici intelegerilor verticale legate de intelegerile orizontale de cercetare-dezvoltare si de specializare, care sunt acoperite de "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de specializare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996" si de "Regulamentul privind acordarea exceptarii acordurilor de cercetare-dezvoltare de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996".

    3. Restrictionari grave ale concurentei care exclud intelegerile verticale de la incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (41) Art. 5 din regulament prezinta o lista de restrictionari grave ale concurentei, care exclud intelegerile verticale de la incadrarea in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament. Intelegerile verticale beneficiaza de exceptare pe categorii, cu conditia ca nici o restrictionare grava a concurentei, asa cum sunt descrise la art. 5 din regulament, sa nu faca obiectul intelegerii sau sa fie practicata in cadrul intelegerii respective. Este suficienta existenta uneia dintre aceste restrictionari grave ale concurentei pentru ca beneficiul exceptarii pe categorii sa fie retras pentru intreaga intelegere verticala.
    Exceptarea individuala a intelegerilor verticale continand astfel de restrictionari este improbabila.
    Mai mult, in cazul restrictionarilor prin obiect, cum sunt cele descrise la art. 5 din regulament, nu trebuie demonstrat efectul asupra concurentei, fiind interzise per se.
    (42) Restrictionarea grava a concurentei prevazuta la art. 5 lit. a) din regulament se refera la impunerea pretului de revanzare, care este un acord sau practica concertata avand ca obiect, direct ori indirect, stabilirea unui pret de revanzare fix sau minim ori a unui nivel de pret fix sau minim ce trebuie respectat de catre cumparator.
    Clauzele contractuale sau practicile concertate care stabilesc in mod direct pretul de revanzare au un caracter restrictiv clar.
    Impunerea pretului de revanzare se poate realiza si in mod indirect. Exemple de acest gen sunt acordurile care fixeaza adaosul comercial, acordurile care fixeaza nivelul maxim de discount pe care un distribuitor il poate oferi pentru un anume nivel de pret, acordurile care conditioneaza oferirea de catre furnizor de rabaturi sau de rambursari ale costurilor promotionale de respectarea de catre cumparator a unui nivel de pret stabilit, acordurile care leaga pretul de revanzare fixat de preturile de revanzare practicate de concurenti, acordurile care prevad amenintari, intimidari, avertismente, penalizari, intarzieri sau suspendari in livrare ori chiar rezilierea acordului in cazul nerespectarii unui anume nivel de pret.
    Modalitatile directe sau indirecte de impunere a pretului de revanzare devin mai eficiente atunci cand sunt insotite de masuri de identificare a distribuitorilor care fac reduceri de pret, cum ar fi implementarea unui sistem de monitorizare a pretului sau obligatia impusa comerciantilor en detail de a denunta membrii retelei de distributie care deviaza de la nivelul de pret standard. In mod similar, modalitatile directe sau indirecte de impunere a pretului de revanzare devin mai eficiente atunci cand sunt insotite de masuri care reduc interesul cumparatorului de a micsora pretul de revanzare, cum ar fi imprimarea pe produs, de catre furnizor, a pretului de revanzare recomandat sau obligarea cumparatorului, de catre furnizor, sa aplice "clauza clientului cel mai favorizat".
    Aceleasi modalitati indirecte si aceleasi masuri de "sustinere" pot fi folosite pentru a face preturile maxime sau recomandate sa actioneze in sensul impunerii pretului de revanzare. Totusi, lista cuprinzand preturile recomandate sau preturile maxime, transmisa de catre furnizor cumparatorului, nu este considerata in sine ca ducand la impunerea pretului de revanzare.
    (43) In cazul intelegerii de agent, comitentul stabileste pretul de vanzare atat timp cat agentul nu devine proprietarul produselor. Totusi, in situatia in care un acord de agent cade sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege [a se vedea pct. (9) - (16)], o obligatie care interzice sau restrictioneaza agentul in a-si imparti comisionul, fix sau variabil, cu clientul sau se constituie in restrictionare grava a concurentei, conform art. 5 lit. a) din regulament. In consecinta, agentul trebuie sa fie liber sa micsoreze pretul platit efectiv de catre client atat timp cat aceasta nu reduce veniturile comitentului.
    (44) Art. 5 lit. b) din regulament se refera la alta restrictionare grava a concurentei, constand in impartirea pietei in functie de teritoriu sau de categoriile de clienti. Aceasta poate lua forma unor obligatii directe, cum ar fi obligatia de a nu vinde anumitor categorii de clienti sau clientilor din anumite teritorii ori obligatia de a transmite comenzile primite de la clientii respectivi catre alti distribuitori. De asemenea, restrictionarea poate rezulta din masuri indirecte avand ca tinta determinarea distribuitorului de a nu vinde acestor clienti, cum ar fi refuzul sau reducerea bonusurilor sau discounturilor, refuzul de livrare, reducerea ori limitarea volumelor furnizate la cererea aferenta teritoriului sau categoriei de clienti alocate, amenintari cu rezilierea contractului ori de diminuare a profitului. Aceste practici sunt si mai restrictive atunci cand sunt folosite impreuna cu introducerea de catre furnizor a unui sistem de monitorizare a destinatiei efective a produselor furnizate, cum ar fi utilizarea unor etichete sau serii diferentiate.
    Totusi interdictia impusa tuturor distribuitorilor, de a vinde anumitor categorii de consumatori finali, nu este privita ca restrictionare grava a concurentei, neincadrabila in exceptare, daca exista o justificare obiectiva referitoare la produs, cum ar fi interdictia generala de comercializare a substantelor periculoase anumitor categorii de clienti din motive de siguranta sau sanatate. Aceasta inseamna ca nici furnizorul insusi sa nu poata sa vanda acestor categorii de clienti. Nici obligatia impusa revanzatorului de a afisa numele de marca al furnizorului nu este considerata o restrictionare grava a concurentei, neincadrabila in exceptare.
    (45) O prima exceptie de la restrictionarea grava a concurentei, prevazuta la art. 5 lit. b) din regulament, consta in posibilitatea rezervata furnizorului de a interzice clientilor sai directi vanzarile active in teritoriile sau catre categoriile de clienti pastrate de catre furnizor pentru sine sau alocate exclusiv altor cumparatori.
    Un teritoriu sau o categorie de clienti este alocata exclusiv daca furnizorul convine sa vanda produsele sale numai unui distribuitor in scopul distribuirii intr-un anume teritoriu sau unei anume categorii de consumatori, iar distribuitorul exclusiv este protejat impotriva vanzarilor active ale furnizorului si ale altor cumparatori ai furnizorului in teritoriul sau sau catre categoria sa de clienti. Protectia teritoriilor sau categoriilor de clienti alocate in exclusivitate trebuie sa permita totusi vanzarile pasive in teritoriile respective sau catre categoriile de clienti respectivi.
    In aplicarea art. 5 lit. b) din regulament, Consiliul Concurentei caracterizeaza vanzarile "active" si "pasive", dupa cum urmeaza:
    - vanzari active inseamna: abordarea activa a clientilor individuali din teritoriile exclusive sau categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori, prin vizite sau prin posta; abordarea activa a unei categorii specifice de clienti sau a clientilor dintr-un teritoriu exclusiv al altui distribuitor prin publicitate in mass-media sau prin alte activitati promotionale care se adreseaza in mod expres unei categorii de clienti sau clientilor din acel teritoriu; stabilirea unor facilitati de depozitare sau de distributie in teritoriul exclusiv al altui distribuitor;
    - vanzari pasive inseamna: onorarea comenzilor nesolicitate, primite de la clientii individuali, inclusiv livrarea produselor catre sau prestarea serviciilor cerute de acei clienti. Se considera vanzare pasiva publicitatea generala sau promovarea prin mass-media ori prin Internet care ajunge la clientii din teritoriile exclusive sau din categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori, dar care reprezinta o modalitate rezonabila de abordare a clientilor din afara acelor teritorii sau categorii de clienti (de exemplu, abordarea clientilor din teritoriile neexclusive sau din propriul teritoriu).
    (46) Orice distribuitor este liber sa utilizeze Internetul pentru publicitatea sau vanzarea produselor. O restrictionare referitoare la utilizarea Internetului de catre distribuitor ar putea fi compatibila cu regulamentul de exceptare pe categorii numai in masura in care publicitatea prin Internet sau vanzarile prin intermediul Internetului ar conduce la vanzarea activa in teritoriile exclusive sau catre categoriile exclusive de clienti ale altor distribuitori. Atat timp cat un web site nu se adreseaza in mod expres clientilor din teritoriul sau din categoria de clienti alocate in mod exclusiv altui distribuitor, cum ar fi: utilizarea bannerelor sau hiperlegaturilor (linkurilor) cu paginile furnizorilor de Internet disponibile numai acelor clienti alocati in mod exclusiv, web site-ul nu este considerat o forma de vanzare activa. Transmiterea, fara a exista solicitare in acest sens, de e-mail-uri clientilor individuali este considerata vanzare activa.
    Aceleasi considerente se aplica si vanzarilor prin intermediul cataloagelor.
    In nici un caz furnizorul nu isi poate rezerva numai pentru sine vanzarea si/sau publicitatea pe Internet.
    (47) Toate celelalte exceptii de la interdictia prevazuta la art. 5 lit. b) din regulament permit restrictionarea atat a vanzarilor pasive, cat si a celor active. Astfel este permisa restrictia impusa comerciantului angro de a vinde catre consumatorii finali, restrictia impusa unui distribuitor desemnat intr-un sistem de distributie selectiva de a vinde catre distribuitori neautorizati, indiferent de nivelul de comercializare, pe piete in care opereaza astfel de sisteme de distributie, precum si restrictia impusa cumparatorului de parti componente, achizitionate in scopul prelucrarii, de a le revinde unor concurenti ai furnizorului.
    Termenul parti componente include orice produs intermediar, iar termenul prelucrare se refera la utilizarea oricarui input in scopul producerii de bunuri.
    (48) Prevederea art. 5 lit. c) din regulament se refera la faptul ca intermediarii dintr-un sistem de distributie selectiva nu pot fi restrictionati in ceea ce priveste utilizatorii sau agentii comerciali ai utilizatorilor carora le pot vinde produsele. De asemenea, intermediarii sunt liberi sa isi faca publicitate si sa vanda prin Internet.
    Totusi, intermediarii pot fi restrictionati in ceea ce priveste locul de desfasurare a activitatii. Daca magazinul acestuia este mobil, intermediarului i se poate stabili un teritoriu in afara caruia nu poate opera.
    Distributia selectiva poate fi combinata cu distributia exclusiva, cu conditia ca vanzarile active si pasive sa nu fie restrictionate.
    (49) Prevederea art. 5 lit. d) din regulament exclude de la exceptare intelegerea care are ca obiect, direct sau indirect, interzicerea sau limitarea vanzarilor, active sau pasive, de produse care fac obiectul acordului dintre distribuitorii selectionati. In consecinta, distributia selectiva nu poate fi combinata cu restrictionari verticale care obliga distribuitorii sa cumpere produsele ce fac obiectul contractului dintr-o sursa unica, cum ar fi cumpararea exclusiva. De asemenea, in cadrul sistemului de distributie selectiva, comerciantilor angro desemnati nu li se pot impune restrictii cu privire la vanzarile de produse catre comerciantii en detail desemnati.
    (50) Prevederea art. 5 lit. e) din regulament exclude de la exceptare o intelegere intre un producator de parti componente si un cumparator care le utilizeaza la fabricarea propriilor produse (fabricant de produse originale), prin care se restrictioneaza sau se limiteaza, direct ori indirect, vanzarile producatorului de parti componente catre consumatorii finali sau furnizorii de reparatii ori service. Restrictionarile indirecte se refera la restrictionarea furnizorului de parti componente in furnizarea informatiilor tehnice si a echipamentelor speciale necesare utilizarii partilor componente de catre consumatorii finali sau furnizorii de reparatii ori de service.
    Totusi, intelegerea poate restrictiona furnizarea partilor componente catre furnizorii de reparatii sau de alte servicii alesi de catre fabricantul produselor originale pentru repararea si service la propriile produse, asigurandu-se astfel libertatea fabricantului produselor originale de a obliga propria retea de reparatii si service sa cumpere partile componente de la acesta.

    4. Restrictionari verticale neexceptate prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament

    (51) Chiar in cazul in care cota de piata nu depaseste pragul de 30%, restrictionarile prevazute la art. 6 din regulament nu sunt acoperite de categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament, fara a afecta exceptarea celorlalte restrictionari verticale continute de intelegere prin incadrare in categoria definita.
    (52) Prima restrictionare se refera la obligatia de nonconcurenta, in cazul in care aceasta are durata nelimitata sau care depaseste 5 ani. Prin urmare, obligatia de nonconcurenta este exceptata in cazul in care aceasta este limitata la maximum 5 ani, reinnoirea obligatiei necesita acordul explicit al ambelor parti si cumparatorul nu este impiedicat prin diverse modalitati, cum ar fi rambursarea unui imprumut acordat de furnizor cumparatorului, sa renunte in mod efectiv la obligatia de nonconcurenta la sfarsitul perioadei de 5 ani.
    (53) A doua excludere de la exceptare, prevazuta la art. 6 lit. b) din regulament, se refera la obligatia de nonconcurenta ulterioara terminarii intelegerii.
    (54) A treia excludere de la exceptare, prevazuta la art. 6 lit. c) din regulament, se refera la vanzarea produselor concurente printr-un sistem de distributie selectiva. Prin aceasta excludere se urmareste evitarea situatiei in care un numar de furnizori utilizand aceleasi puncte de desfacere (magazine selective) impiedica un anume concurent sau anumiti concurenti sa utilizeze aceste puncte de desfacere pentru distributia propriilor produse (excluderea furnizorului concurent care poate fi o practica de boicot colectiv).

    CAP. 4
    Politica de abordare a cazurilor individuale

    Pentru evaluarea cazurilor individuale, Consiliul Concurentei va adopta cu privire la restrictionarile verticale o abordare economica in aplicarea art. 5 din lege. Acest lucru va limita domeniul de aplicare a art. 5 la agentii economici care detin o anumita putere de piata, iar concurenta inter-marca este insuficienta. In aceste cazuri protectia concurentei inter- si intra-marca devine importanta pentru asigurarea eficientei si a beneficiilor pentru consumatori.

    1. Cadrul de analiza

    1.1. Efectele negative ale restrictionarilor verticale
    (55) Efectele negative asupra pietei, induse de restrictionarile verticale, pe care Legea concurentei nr. 21/1996 urmareste sa le previna, sunt urmatoarele:
    a) obstructionarea altor furnizori sau a altor cumparatori prin ridicarea de bariere la intrarea pe piata;
    b) reducerea concurentei inter-marca dintre agentii economici care opereaza pe o piata, incluzand facilitarea intelegerilor secrete ilegale dintre furnizori sau cumparatori; termenul intelegere secreta ilegala se refera atat la intelegerea secreta expresa, cat si la intelegerea tacita (comportament paralel constient);
    c) reducerea concurentei intra-marca intre distribuitorii aceleiasi marci.

    1.2. Efectele pozitive ale restrictionarilor verticale
    (56) Este important sa se recunoasca faptul ca restrictionarile verticale au adeseori efecte pozitive, mai ales prin promovarea concurentei nelegate de pret si imbunatatirea calitatii serviciilor. Daca un agent economic nu are putere pe piata, poate sa incerce sa isi mareasca profiturile prin optimizarea proceselor de fabricatie si distributie, cu ajutorul restrictionarilor verticale.
    (57) Fara pretentia de a alcatui o lista exhaustiva, urmatoarele avantaje pot justifica aplicarea anumitor restrictionari verticale:
    a) rezolvarea problemei "pasagerului clandestin"
    Un distribuitor poate profita de eforturile de promovare ale altui distribuitor, problema frecvent intalnita la nivelul comercializarii angro si en detail. Distributia exclusiva sau restrictionari similare pot fi utile in evitarea acestei probleme.
    Problema "pasagerului clandestin" poate aparea si intre furnizori; daca un furnizor investeste in promovare la nivelul cumparatorului, in general la nivelul comercializarii en detail, acest fapt poate atrage clienti si pentru concurenta.
    Restrictionarile de tipul clauzei de nonconcurenta ajuta la depasirea problemei "pasagerului clandestin".
    Problema "pasagerului clandestin" trebuie sa fie reala. Aceasta poate aparea intre cumparatori numai la serviciile prevanzare, nu si la serviciile postvanzare. Produsul trebuie sa fie relativ nou sau complex din punct de vedere tehnic, deoarece, in caz contrar, clientul isi cunoaste deja preferintele pe baza achizitiilor anterioare. De asemenea, valoarea produsului trebuie sa fie rezonabil de mare, altfel nu este atractiv pentru client sa mearga la un magazin pentru informatii si la altul pentru a cumpara.
    Problema "pasagerului clandestin" intre furnizori se limiteaza la anumite situatii specifice, si anume la cazurile in care promovarea are loc pe amplasamentul cumparatorului si este generica, nu axata pe o anumita marca;
    b) "deschiderea sau patrunderea pe piete noi"
    Daca un producator doreste sa intre pe o piata geografica noua, acest fapt poate implica "investitii initiale" speciale ale distribuitorului pentru a impune marca pe piata. Pentru a convinge un distribuitor local sa faca aceste investitii este oportun sa se ofere protectie teritoriala distribuitorului, astfel incat acesta sa isi poata recupera investitia prin stabilirea, in mod temporar, a unui pret mai mare;
    c) aspecte privind "evitarea problemei <<pasagerului clandestin>> in faza de promovare a unui nou produs"
    In unele sectoare anumiti comercianti en detail au reputatia de a oferi numai produse "de calitate". In acest caz, vanzarea prin intermediul acestor comercianti en detail poate fi vitala pentru introducerea unui produs nou. Daca, in faza initiala, producatorul nu isi poate limita vanzarile la magazinele de prim rang, acesta risca sa fie subclasat, iar introducerea produsului pe piata poate esua. Aceasta inseamna ca exista motive pentru admiterea pe o perioada limitata a unei restrictionari, cum ar fi distributia exclusiva sau selectiva. Durata acestei restrictionari trebuie sa fie suficienta pentru introducerea pe piata a unui produs nou, dar nu atat de mare incat sa obstructioneze raspandirea pe scara larga a produsului respectiv;
    d) asa-numita "problema a investitiilor specifice unui singur client"
    Uneori exista investitii specifice unui client, care trebuie facute fie de furnizor, fie de cumparator, cum ar fi echipamentele speciale sau instruirea de specialitate. Este cazul unui producator de parti componente care trebuie sa construiasca utilaje si unelte noi pentru a satisface o anume cerinta a unui client al sau. Investitorul nu poate angaja investitia respectiva inaintea stabilirii unor angajamente specifice de furnizare.
    Facem precizarea ca, in primul rand, investitia trebuie sa fie specifica clientului respectiv. Investitia facuta de furnizor/cumparator este considerata specifica clientului daca, dupa incetarea relatiilor contractuale cu acel client, aceasta nu poate fi utilizata de catre furnizor/cumparator pentru alte activitati comerciale si nu poate fi vanduta decat cu o pierdere semnificativa. In al doilea rand, aceasta trebuie sa fie o investitie pe termen lung, nerecuperabila pe termen scurt. In al treilea rand, investitia trebuie sa fie asimetrica; adica o parte la acord investeste mai mult decat cealalta parte. Daca aceste conditii sunt indeplinite, exista motivatie temeinica pentru practicarea unei restrictionari verticale pe durata necesara amortizarii investitiei. Restrictionarea verticala corespunzatoare poate fi de tipul "clauzei de nonconcurenta" sau de tipul "impunerii cantitatii" in cazul in care investitia este facuta de catre furnizor, si de tipul distributiei exclusive, alocarii exclusive a clientilor sau furnizarii exclusive, in cazul in care investitia este facuta de catre cumparator;
    e) "problema investitiilor specifice transferului unui know-how substantial"
    O data furnizat, know-how nu poate fi recuperat, iar furnizorul know-how poate nu doreste ca acesta sa fie utilizat pentru sau de catre concurenta. Daca know-how nu a fost disponibil imediat cumparatorului si este substantial si indispensabil functionarii acordului, un astfel de transfer poate justifica o restrictionare de tipul "clauze de nonconcurenta";
    f) "economia de scara in distributie"
    Pentru a beneficia de economii de scara si, prin aceasta, de un pret cu amanuntul mai scazut la produsul sau, producatorul poate dori sa isi concentreze revanzarea produselor printr-un numar limitat de distribuitori. In acest scop acesta poate utiliza distributia exclusiva, impunerea cantitatii sub forma obligatiei de a cumpara o cantitate minima, distributia selectiva continand o astfel de cerinta sau cumpararea exclusiva;
    g) "imperfectiunile pietei de capital"
    Furnizorii obisnuiti de capital (bancile, pietele de capital) pot asigura capital sub nivelul optim daca detin informatii imperfecte despre calitatea imprumutatului sau daca nu exista o baza adecvata de garantare a creditului. Cumparatorul sau furnizorul poate detine informatii mai bune si poate, printr-o relatie de exclusivitate, sa obtina garantii suplimentare pentru investitie. Daca furnizorul ofera creditul cumparatorului, poate impune acestuia o clauza de nonconcurenta sau o clauza de impunere a cantitatii. Daca cumparatorul acorda creditul furnizorului, el ii poate impune acestuia restrictionari de tipul vanzare exclusiva sau impunere a cantitatii;
    h) "uniformitatea si standardizarea calitatii"
    O restrictionare verticala poate duce la cresterea vanzarilor prin crearea unei imagini de marca si, in acest fel, la cresterea atractivitatii produsului pentru consumatorul final, impunandu-se un anume grad de uniformitate si standardizare a calitatii la nivelul distribuitorilor. Aceasta se poate regasi in cazul distributiei selective si francizei.
    (58) Exista un grad mare de substituibilitate intre diversele restrictionari verticale, si anume aceeasi problema de ineficienta poate fi rezolvata prin restrictionari verticale diferite. Acest lucru este important atat timp cat efectele negative asupra concurentei difera de la o restrictionare verticala la alta si joaca un rol important in cazul discutarii indispensabilitatii unei restrictionari verticale in conformitate cu art. 5 alin. 2 din lege.

    1.3. Reguli generale de evaluare a restrictionarilor verticale
    (59) In evaluarea restrictionarilor verticale din perspectiva politicii concurentiale, se pot formula unele reguli generale:
    a) pentru majoritatea restrictionarilor verticale pot aparea probleme numai daca concurenta inter-marca este insuficienta, si anume daca exista o anumita putere pe piata la nivelul furnizorului sau al cumparatorului ori al ambilor. Prin putere pe piata se intelege capacitatea de a practica preturi superioare nivelului care ar rezulta din jocul concurentei si, cel putin pe termen scurt, de a obtine profituri peste limitele normale. Daca pe o piata neconcentrata exista multi agenti economici concurenti, se poate presupune ca restrictionarile verticale exceptabile de la interdictia prevazuta la art. 5 alin. (1) din lege nu vor avea efecte negative apreciabile. O piata este considerata neconcentrata daca indicele HHI*) este sub 1.000;
    b) in general restrictionarile verticale care reduc concurenta inter-marca sunt mai daunatoare decat restrictionarile verticale care reduc concurenta intra-marca. De exemplu, obligatiile de nonconcurenta vor avea efecte negative mai pregnante decat distributia exclusiva;
    c) in lipsa unei concurente inter-marca suficiente, restrictionarile verticale din categoria distributiei limitative (un producator vinde doar unuia sau unui numar limitat de distribuitori) pot restrange semnificativ optiunile disponibile consumatorilor. Acestea sunt mai daunatoare in cazul in care distribuitori mai eficienti sau distribuitori avand forme diferite de distributie sunt eliminati. Acest lucru poate reduce inovatia in domeniul distributiei si poate obstructiona consumatorii in obtinerea anumitor servicii ori combinatii servicii-pret oferite de distribuitorii in cauza;
    d) in general intelegerile exclusive sunt mai daunatoare pentru concurenta decat intelegerile neexclusive. Prin continutul acestora sau prin efectele practice ale acestora intelegerile exclusive determina una dintre parti sa indeplineasca toate cerintele celeilalte parti;
    e) in general restrictionarile verticale convenite pentru produsele si serviciile fara nume de marca sunt mai putin daunatoare decat restrictionarile care privesc distributia produselor si serviciilor cu nume de marca. Marca de comert ajuta la diferentierea produselor si reduce substituibilitatea acestora, conducand la o elasticitate redusa a cererii si la posibilitati sporite de crestere a pretului.
    In categoria produselor si serviciilor fara nume de marca putem incadra si produsele, si serviciile intermediare. In plus, agentii economici care cumpara produse sau servicii intermediare au departamente specializate care monitorizeaza evolutia ofertei. Deoarece ei efectueaza tranzactii mari, costurile cercetarii in vederea achizitiei nu sunt prohibitive. In concluzie, pierderea concurentei intra-marca este mai putin importanta la nivelul produselor intermediare;
    f) in general combinatiile de restrictionari verticale agraveaza efectele negative.
    Cu toate acestea, unele combinatii de restrictionari verticale sunt mai bune pentru concurenta decat utilizarea separata a acestora. Astfel, intr-un sistem de distributie exclusiva distribuitorul poate fi tentat sa creasca pretul produselor in conditiile in care concurenta intra-marca este redusa. Recurgerea la impunerea cantitatii sau recomandarea unui pret maxim de revanzare poate limita aceste cresteri de pret;
    g) posibilele efecte negative ale restrictionarilor verticale se consolideaza daca mai multi furnizori si cumparatorii acestora isi comercializeaza produsele si serviciile in mod asemanator. Aceste asa-numite efecte cumulative pot constitui o problema in diverse sectoare;
    h) cu cat restrictionarea verticala este legata intr-o masura mai mare de transferul de know-how, cu atat exista mai multe motive de a sconta pe cresterea in eficienta si cu atat este mai necesara restrictionarea verticala pentru protejarea know-how transferat sau a investitiilor angajate;
    i) anumite restrictionari verticale sunt justificabile in masura in care acestea sunt legate de investitiile specifice respective.
    Durata justificata va depinde de timpul necesar amortizarii investitiei.
------------
    *) Indicele Herfindahl-Hirshman (HHI) se calculeaza prin insumarea patratelor cotelor individuale de piata ale tuturor agentilor economici care activeaza pe piata relevanta in cauza.

    1.4. Metodologie de analiza
    In evaluarea cazurilor care depasesc pragul de 30% Consiliul Concurentei va face o analiza completa din punct de vedere concurential, si anume va evalua gradul de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege si masura in care sunt indeplinite conditiile de exceptare prevazute la art. 5 alin. (2) din lege.

    1.4.1. Factori relevanti in evaluarea gradului de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege
    (60) Factori importanti in evaluarea gradului de restrictionare a concurentei sub incidenta art. 5 alin. (1) din lege sunt:
    - pozitia pe piata a furnizorului;
    - pozitia pe piata a concurentilor;
    - pozitia pe piata a cumparatorului;
    - barierele la intrarea pe piata;
    - maturitatea pietei;
    - nivelul de comercializare;
    - natura produsului;
    - alti factori.
    (61) Importanta unui factor individual poate diferi de la caz la caz si este determinata de toti ceilalti factori. De exemplu, o cota de piata mare a furnizorului este de obicei un bun indicator al puterii pe piata, dar, in cazul in care barierele la intrarea pe piata sunt mici, aceasta poate sa nu mai indice putere de piata. De aceea nu pot fi prevazute reguli stricte referitoare la importanta factorilor individuali.
    Cu toate acestea, se pot preciza urmatoarele:
    - Pozitia pe piata a furnizorului
    (62) Pozitia pe piata a furnizorului este stabilita, in primul rand, de cota de piata detinuta de acesta pe piata relevanta, a produsului si geografica. Cu cat cota de piata este mai mare, cu atat puterea sa de piata va fi mai mare. Pozitia pe piata a furnizorului este consolidata de anumite avantaje concurentiale fata de ceilalti agenti economici. Un avantaj concurential se poate concretiza in avantajul "primului venit" pe piata (care are amplasamentul cel mai bun etc.), in detinerea de brevete importante si/sau de tehnologii superioare, in detinerea pozitiei de marca-lider sau a unui portofoliu superior.
    - Pozitia pe piata a concurentilor
    (63) Aceiasi indicatori, respectiv cota de piata si posibilele avantaje concurentiale, se utilizeaza pentru a stabili pozitia pe piata a concurentilor. Cu cat numarul si puterea pe piata a concurentilor existenti sunt mai mari, cu atat este mai mic riscul ca furnizorul sau cumparatorul sa aiba capacitatea de a inchide piata si cu atat este mai mic riscul de reducere a concurentei inter-marca. Totusi, riscul de aparitie a intelegerilor secrete ilegale creste pe o piata in care numarul concurentilor este mic, iar pozitiile lor pe piata (marime, costuri, potential pentru cercetare-dezvoltare etc.) sunt similare. In general, cotele de piata care fluctueaza sau se modifica rapid indica o concurenta intensa.
    - Pozitia pe piata a cumparatorului
    (64) Puterea de cumparare deriva din pozitia pe piata a cumparatorului. Primul indicator al puterii de cumparare este cota de piata detinuta de cumparator pe piata achizitiilor. Aceasta cota reflecta importanta cererii sale pentru furnizorii posibili. Alti indicatori se axeaza pe pozitia cumparatorului pe piata revanzarilor pe care activeaza, incluzand caracteristici ca raspandirea geografica mare a punctelor sale de desfacere, marcile proprii ale cumparatorului/distribuitorului si imaginea perceputa de consumatorii finali. Efectul puterii de cumparare asupra efectelor anticoncurentiale posibile nu este acelasi in cazul diferitelor restrictionari verticale. Puterea de cumparare poate creste efectele negative mai ales in cazul restrictionarilor implicate de categorii, cum ar fi vanzarea exclusiva, distributia exclusiva si distributia selectiva cantitativa.
    - Bariere la intrare
    (65) Barierele la intrare se masoara prin capacitatea agentilor economici existenti de a-si mari pretul peste nivelul concurentei - de obicei peste valoarea minima a costurilor totale medii ale diversilor agenti economici - si de a realiza profituri exagerate fara ca aceste profituri sa atraga intrari pe piata. In lipsa barierelor la intrare, intrarile facile si rapide ar elimina aceste profituri. Barierele la intrare pe piata pot fi considerate joase in masura in care intrarile efective, care ar impiedica sau ar eroda profiturile exagerate, sunt realizabile intr-un an sau doi.
    (66) Barierele la intrare pot fi consecinta unor factori diversi, cum ar fi: economiile de scara si de scop (de diversitate); actele normative, mai ales in situatia in care acestea prevad drepturi exclusive, ajutoare de stat, tarife de import; drepturile de proprietate intelectuala; proprietatea asupra resurselor limitate din considerente naturale; facilitatile esentiale; avantajul primului venit pe piata si loialitatea fata de marca a consumatorilor, creata de publicitatea intensiva. Restrictionarile verticale si integrarea pe verticala pot actiona si ca bariere la intrare, ingreunand accesul la piata si obstructionand concurentii (potentiali).
    (67) Unii dintre factorii de mai sus ar putea fi considerati bariere la intrarea pe piata in masura in care acestia sunt legati de costurile de intrare irecuperabile. Costurile de intrare irecuperabile sunt acele costuri angajate pentru a patrunde sau a deveni activ pe o piata, dar care se pierd atunci cand agentul economic paraseste piata respectiva. Costurile publicitatii - de asigurare a loialitatii consumatorului - sunt costuri de intrare irecuperabile, cu exceptia situatiei in care, la iesirea de pe piata respectiva, agentul economic ar putea sa isi vanda numele de marca sau sa il foloseasca in alta parte fara pierderi. Cu cat sunt mai multe costuri irecuperabile, cu atat agentii economici interesati de intrarea pe piata trebuie sa cantareasca mai atent riscurile implicate, iar agentii economici existenti vor fi mai interesati in a face fata concurentei, in contextul in care este mai costisitor (din cauza costurilor irecuperabile) pentru agentii economici existenti sa paraseasca piata. In situatia in care distribuitorii sunt legati de un producator printr-o clauza de nonconcurenta, efectul de inchidere a pietei va fi mai puternic daca stabilirea distribuitorilor proprii impune costuri de intrare irecuperabile pentru potentialii intrati.
    (68) In general intrarea presupune costuri de intrare irecuperabile, mai mici sau mai mari. In consecinta, concurenta existenta va cantari mai mult in evaluarea unui caz decat concurenta potentiala.
    - Maturitatea pietei
    (69) O piata matura este acea piata care exista de un anumit timp, in care tehnologiile utilizate sunt bine cunoscute si raspandite si nu se schimba prea mult, in care nu exista inovatii majore in ceea ce priveste marca comerciala si in care cererea este relativ stabila sau in declin. Pe astfel de piete efectele negative sunt mai probabile decat pe pietele mai dinamice.
    - Nivelul de comercializare
    (70) Nivelul de comercializare face distinctia intre produsele si serviciile intermediare si produsele si serviciile finale. Asa cum s-a indicat anterior, efectele negative sunt mai putin probabile la nivelul produselor si serviciilor intermediare.
    - Natura produsului
    (71) Natura produsului este importanta, mai ales in cazul produselor finale, in evaluarea atat a efectelor negative, cat si a celor pozitive. In evaluarea posibilelor efecte negative este important daca produsele de pe piata sunt omogene sau eterogene, daca produsul este scump, necesitand o mare parte a bugetului consumatorului, sau ieftin si daca produsul este o achizitie cu grad mic de repetabilitate ori este o achizitie uzuala. Este mai probabil ca restrictionarile verticale sa aiba efecte negative daca produsul are un grad de eterogenitate mai ridicat, este mai putin costisitor si se incadreaza in categoria achizitiilor cu grad mic de repetabilitate.
    - Alti factori
    (72) In evaluarea anumitor restrictionari pot fi luati in considerare si alti factori. Printre acestia se numara efectul cumulativ (adica acoperirea pietei cu acorduri similare), durata intelegerilor, masura in care intelegerea este "impusa" (in mare masura, doar una dintre parti este subiectul restrictionarilor sau obligatiilor) ori "negociata" (ambele parti accepta restrictionarile sau obligatiile), cadrul legislativ si comportamentul care poate indica sau facilita intelegeri secrete ilegale (cum ar fi dirijarea pretului, modificari de pret anuntate in avans si discutii despre pretul "corect"), rigiditatea pretului ca raspuns la excesul de capacitate din piata, discriminarea prin pret si comportamentul anticoncurential anterior.

    1.4.2. Factori relevanti pentru evaluarea intelegerilor verticale, conform art. 5 alin. (2) din lege
    (73) Exista 5 conditii cumulative de aplicare a art. 5 alin. (2) [toate conditiile enumerate la lit. a) - d) si una dintre conditiile enumerate la lit. e)], dupa cum urmeaza:
    a) efectele pozitive prevaleaza asupra celor negative sau sunt suficiente pentru a compensa restrangerea concurentei provocate de respectivele intelegeri, decizii de asociere sau practici concertate;
    b) beneficiarilor sau consumatorilor li se asigura un avantaj corespunzator celui realizat de catre partile la respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata;
    c) eventualele restrangeri ale concurentei sunt indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate, iar prin respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata partilor nu li se impun restrictii care nu sunt necesare pentru realizarea obiectivelor enumerate la lit. e);
    d) respectiva intelegere, decizie de asociere sau practica concertata nu da agentilor economici sau asociatiilor de agenti economici posibilitatea de a elimina concurenta de pe o parte substantiala a pietei produselor sau serviciilor la care se refera;
    e) intelegerea, decizia de asociere sau practica concertata in cauza contribuie sau poate contribui in mod semnificativ la:
    - ameliorarea productiei sau distributiei de produse, executarii de lucrari ori prestarilor de servicii;
    - promovarea progresului tehnic sau economic, imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor;
    - intarirea pozitiilor concurentiale ale intreprinderilor mici si mijlocii pe piata interna;
    - cresterea gradului de competitivitate a produselor, lucrarilor si serviciilor romanesti pe piata externa;
    - practicarea in mod durabil a unor preturi substantial mai reduse pentru consumatori.

    2. Analiza restrictionarilor verticale specifice

    In prezenta sectiune sunt analizate cele mai uzuale restrictionari verticale sau combinatii de restrictionari verticale. Analiza de mai jos se aplica intelegerilor verticale care nu beneficiaza de exceptare prin incadrare in categoria definita la art. 4 alin. (1) din regulament si pentru care se solicita dispensa de exceptare individuala in conditiile "Regulamentului pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, privind practicile anticoncurentiale", publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 116 bis din 9 iunie 1997.

    2.1. Exclusivitate de marca
    (74) O intelegere de nonconcurenta se bazeaza pe o obligatie sau o schema de stimulare prin care cumparatorul este determinat sa isi achizitioneze practic tot necesarul de produse apartinand unei anume piete relevante de la un singur furnizor. Aceasta nu presupune doar obligatia cumparatorului de a cumpara numai de la furnizor si direct de la acesta, ci obligatia cumparatorului de a nu achizitiona, de a nu revinde sau de a nu utiliza produse ori servicii concurente. Eventualele riscuri pentru concurenta sunt inchiderea pietei pentru furnizorii concurenti si pentru furnizorii potentiali, facilitarea intelegerilor secrete ilegale intre furnizori in cazul retelelor paralele de restrictionari similare si diminuarea concurentei inter-marca la nivelul punctelor de desfacere, in cazul in care cumparatorul este un comerciant en detail. Toate cele 3 efecte restrictive au impact direct asupra concurentei inter-marca.
    (75) "Pozitia pe piata furnizorului" este de importanta majora in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale obligatiei de nonconcurenta. In general acest tip de obligatie este impus de catre furnizor, iar furnizorul are intelegeri asemanatoare si cu alti cumparatori.
    (76) Nu numai pozitia pe piata a furnizorului este importanta, ci si intinderea si durata obligatiei de nonconcurenta. Eventualitatea inchiderii pietei creste pe masura ce acoperirea in timp si in spatiu a obligatiilor de nonconcurenta este mai mare. In principiu, obligatiile de nonconcurenta convenite intre agenti economici fara pozitie dominanta, pe o perioada mai mica de un an, nu sunt considerate ca avand efecte anticoncurentiale apreciabile sau efecte negative nete. Obligatiile de nonconcurenta convenite intre agenti economici fara pozitie dominanta, pentru o perioada cuprinsa intre 1 si 5 ani, necesita o evaluare adecvata a efectelor pro- si anticoncurentiale. Obligatiile de nonconcurenta mai lungi de 5 ani nu pot fi considerate indispensabile pentru obtinerea avantajelor scontate sau avantajele nu sunt suficiente pentru a compensa efectul lor de obstructionare, pentru majoritatea tipurilor de investitii. Agentii economici aflati in pozitie dominanta nu pot impune cumparatorilor obligatii de nonconcurenta decat in cazul in care pot justifica aceasta practica comerciala in contextul art. 6 din lege.
    (77) In evaluarea puterii de piata a furnizorului este importanta "pozitia pe piata a concurentilor sai". Nu se asteapta efecte anticoncurentiale apreciabile atat timp cat concurentii sunt suficient de numerosi si puternici. Inchiderea pietei pentru concurentii potentiali poate sa apara in cazul in care o serie de furnizori mari incheie acorduri de nonconcurenta cu un numar semnificativ de cumparatori de pe piata relevanta (efectul cumulativ). Aceasta este o alta situatie in care acordurile de nonconcurenta pot facilita intelegeri secrete ilegale intre furnizori.
    (78) Nu exista probabilitatea aparitiei unor efecte anticoncurentiale (individuale sau cumulative) in cazurile in care cota de piata a celui mai mare furnizor este sub 30% si cotele de piata ale primilor 5 furnizori ca importanta (rata de concentrare RC 5) este sub 50% . Daca un concurent potential nu poate intra pe piata in conditii de profitabilitate, acest lucru este probabil sa fie determinat de alti factori decat obligatiile de nonconcurenta, cum ar fi preferintele consumatorilor.
    (79) "Barierele la intrare" sunt importante pentru a stabili existenta unei inchideri reale a pietei. Este improbabil ca inchiderea pietei sa reprezinte o problema reala, atat timp cat este relativ usor pentru furnizorii concurenti sa isi asigure cerere noua sau alternativa pentru produsele lor. In cele mai multe situatii exista bariere la intrare atat la nivelul productiei, cat si la nivelul distributiei.
    (80) "Puterea de contracarare" este relevanta deoarece cumparatorii puternici nu vor renunta usor la posibilitatea de a achizitiona produse si servicii concurente. Inchiderea pietei care nu se bazeaza pe eficienta si care are efecte daunatoare asupra consumatorilor finali reprezinta un risc, in special in cazul cumparatorilor dispersati. Totusi, incheierea unor acorduri de nonconcurenta cu marii cumparatori poate avea un efect puternic de inchidere a pietei.
    (81) In cele din urma, este relevant pentru efectul de inchidere a pietei si "nivelul de comercializare". Inchiderea pietei este mai putin probabila in cazul unui produs intermediar. Cu toate acestea, un efect serios de inchidere a pietei pentru concurentii actuali sau potentiali poate aparea chiar sub nivelul de dominanta in cazul efectului cumulativ. Daca furnizorul are pozitie dominanta, orice obligatie de a cumpara produsele numai sau in principal de la respectivul furnizor poate conduce cu usurinta la efecte semnificative de inchidere a pietei. Riscul obstructionarii altor concurenti creste cu atat mai mult cu cat dominanta este mai puternica.
    (82) Daca acordul priveste furnizarea unui produs final la nivel angro, masura in care poate aparea o problema de concurenta sub nivelul de dominanta depinde in mare parte de tipul comercializarii angro si de barierele la intrare existente la nivelul comercializarii angro. Nu exista riscul real de inchidere a pietei daca producatorii concurenti isi pot crea usor propriile structuri de comercializare angro. Nivelul mic al barierelor la intrare depinde partial de tipul comercializarii angro, in sensul in care comerciantii angro sunt sau nu sunt eficienti comercializand numai produsul care face obiectul acordului ori daca acestia sunt mai eficienti comercializand o gama larga de produse.
    In acest ultim caz nu este eficient pentru un producator care comercializeaza numai un produs sa isi creeze propria structura de comercializare angro. Astfel, efecte anticoncurentiale pot aparea si sub nivelul de dominanta. In plus, pot aparea si probleme de efect cumulativ daca o serie de furnizori angajeaza majoritatea comerciantilor angro disponibili.
    (83) In cazul produselor finale inchiderea pietei este mai probabila la nivelul comercializarii en detail, avand in vedere barierele la intrare semnificative pentru majoritatea producatorilor de creare a propriilor puncte de comercializare en detail doar pentru produsele lor. In plus, intelegerile de nonconcurenta la nivelul comercializarii en detail pot conduce la reducerea concurentei inter-marca din magazine. Din aceste motive pot aparea efecte anticoncurentiale semnificative la nivelul comercializarii en detail a produselor finale, cu evaluarea tuturor factorilor relevanti, daca un furnizor fara dominanta restrictioneaza 30% sau mai mult din piata relevanta. Pentru un agent economic aflat in pozitie dominanta, chiar si restrictionarea unei parti modeste de piata poate conduce la efecte anticoncurentiale semnificative.
    (84) In anumite sectoare comercializarea a mai mult de o marca in aceeasi locatie se poate dovedi dificila, caz in care problemele legate de inchiderea pietei pot fi remediate prin limitarea duratei efective a intelegerilor.
    (85) Clauza prin care cumparatorul este obligat sa anunte orice oferta mai buna si care ii permite acestuia sa accepte cealalta oferta numai daca furnizorul nu isi ajusteaza propria oferta poate avea acelasi efect ca si obligatia de nonconcurenta, mai ales cand cumparatorul trebuie sa dezvaluie numele celui care face oferta mai buna. In plus, cresterea transparentei pietei poate facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori. Clauza de mai sus poate actiona si ca impunere a cantitatii. Impunerea cantitatii pentru cumparator este o forma mai slaba de nonconcurenta, daca stimulentele sau obligatiile convenite intre furnizor si cumparator il determina pe acesta din urma sa-si concentreze in mare masura achizitiile catre un singur furnizor. Impunerea cantitatii se poate concretiza in solicitarea de achizitii minime sau in plata diferentiata prin intermediul schemelor de rabat la cantitate, schemelor de rabat pentru fidelitate sau al tarifului compus (tarif fix plus un comision per unitate). Impunerea cantitatii pentru cumparator va avea aceleasi efecte de inchidere a pietei ca si obligatia de nonconcurenta, dar intr-o masura mai mica decat cea din urma. Evaluarea acestor forme va depinde de efectul lor asupra pietei.
    (86) Daca din evaluare se contureaza efecte anticoncurentiale apreciabile, exceptarea in baza art. 5 alin. (2) din lege este posibila numai daca furnizorul nu se afla in pozitie dominanta. In cazul obligatiilor de nonconcurenta sunt relevante avantajele descrise la pct. (57) lit. a) - Problema "pasagerului clandestin", lit. d) - "Problema investitiilor specifice unui singur client", lit. e) - "Problema investitiilor specifice transferului unui know-how substantial" si lit. g) - "Imperfectiunile pietei de capital".
    (87) In cazul avantajelor descrise la pct. (57) lit. a), d) si g) impunerea cantitatii pentru cumparator ar putea constitui o alternativa mai putin restrictiva. Obligatia de nonconcurenta poate fi singura viabila in obtinerea avantajului descris la pct. (57) lit. e).
    (88) In cele mai multe cazuri de investitii specifice unui singur client, realizate de catre furnizor, o intelegere de nonconcurenta sau de impunere a cantitatii pentru perioada de amortizare a investitiei va indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege. In cazul unor investitii de valoare foarte mare, specifice unui client, se justifica chiar si o obligatie de nonconcurenta care sa depaseasca 5 ani.
    Investitiile in (supra) capacitati, generale sau specifice pietei, nu reprezinta investitii specifice clientului, cu exceptia cazului in care un furnizor creeaza o noua capacitate viabila economic doar in cazul in care produce pentru un anume cumparator.
    (89) In mod normal acordarea unui imprumut sau a unui echipament nespecific de catre furnizor cumparatorului nu este suficienta pentru a justifica exceptarea unui efect de inchidere a pietei. Situatiile de imperfectiune a pietei de capital vor fi limitate [a se vedea avantajul descris la lit. g) a pct. (57)]. Chiar daca furnizorul unui produs ar fi cel mai eficient furnizor de capital, creditul respectiv ar putea justifica o obligatie de nonconcurenta numai in cazul in care cumparatorul are dreptul sa rezilieze obligatia de nonconcurenta si sa ramburseze valoarea scadenta a imprumutului, in orice moment si fara plata vreunei penalizari. Aceasta inseamna ca rambursarea imprumutului ar trebui structurata in rate egale sau descrescatoare, iar cumparatorul ar trebui sa aiba posibilitatea de a prelua echipamentul oferit de furnizor la valoarea de piata. Aceasta situatie nu aduce atingere posibilitatii de amanare a rambursarii imprumutului pentru 1 - 2 ani sau pana cand cifra de afaceri atinge un anumit nivel (de exemplu, in cazuri de genul deschiderii unui nou punct de distributie).
    (90) In general transferul de know-how substantial [avantajul descris la lit. e) a pct. (57)] justifica obligatia de nonconcurenta pe toata perioada acordului de furnizare. Un exemplu in acest sens este franciza.
    (91) Sub nivelul de dominanta combinatia obligatie de nonconcurenta - distributie exclusiva poate sa justifice obligatia de nonconcurenta pe toata durata intelegerii, aceasta imbunatatind eforturile de distributie ale distribuitorului, exclusiv in teritoriul acestuia [pct. (92) - (104)].

    2.2. Distributia exclusiva
    (92) In cadrul unei intelegeri de distributie exclusiva furnizorul convine sa vanda produsele sale unui singur distribuitor, in scopul revanzarii intr-un anumit teritoriu. In acelasi timp distribuitorului i se interzice vanzarea activa in alte teritorii exclusive. Riscurile pentru concurenta sunt, in principal, reducerea concurentei intra-marca si impartirea pietei care faciliteaza in special discriminarea prin pret. Utilizarea sistemelor de distributie exclusiva de catre majoritatea sau de catre toti furnizorii poate facilita intelegerile secrete ilegale atat la nivelul furnizorilor, cat si al distribuitorilor.
    (93) Pozitiile pe piata, a furnizorului si a concurentilor sai, sunt de importanta majora deoarece reducerea concurentei intra-marca ridica probleme doar daca si concurenta inter-marca este redusa. Concurenta intra-marca este cu atat mai redusa cu cat "pozitia furnizorului" este mai puternica. In vederea exceptarii intelegerii verticale reducerea concurentei intra-marca trebuie contracarata de avantaje reale.
    (94) "Pozitia concurentilor" poate avea semnificatii diferite. Existenta unor concurenti puternici inseamna ca, in general, reducerea concurentei intra-marca este contracarata de concurenta inter-marca suficienta. In cazul in care numarul concurentilor se micsoreaza, iar pozitia lor pe piata este similara din punctul de vedere al cotei de piata, al capacitatii si al retelei de distributie poate aparea riscul intelegerilor secrete ilegale. Reducerea concurentei intra-marca mareste acest risc, mai ales in cazul in care mai multi furnizori opereaza cu sisteme de distributie similare.
    Distributia exclusiva multipla, respectiv situatia in care furnizori diferiti desemneaza acelasi distribuitor exclusiv intr-un anumit teritoriu, mareste si mai mult riscul intelegerilor secrete ilegale. Daca unui distribuitor i se acorda dreptul exclusiv de a distribui doua sau mai multe produse concurente importante in acelasi teritoriu, concurenta inter-marca va fi restrictionata substantial pentru marcile respective. Riscul intelegerilor secrete ilegale si reducerea concurentei inter-marca sunt cu atat mai probabile cu cat creste cota de piata cumulata pentru marcile distribuite de un distribuitor multiplu.
    (95) "Barierele la intrare" care impiedica furnizorii sa isi creeze distribuitori noi sau sa isi gaseasca distribuitori alternativi sunt mai putin importante in evaluarea efectelor anticoncurentiale ale distributiei exclusive. Obstructionarea altor furnizori este putin probabila atat timp cat distributia exclusiva nu este combinata cu exclusivitatea de marca.
    (96) Obstructionarea altor distribuitori nu reprezinta o problema daca furnizorul care opereaza printr-un sistem de distributie exclusiva desemneaza un numar mare de distribuitori exclusivi pe aceeasi piata, iar distribuitorilor exclusivi nu li se interzice vanzarea catre alti distribuitori neautorizati.
    Obstructionarea altor distribuitori poate deveni insa o problema daca exista "putere de cumparare" si putere de piata in aval, mai ales in cazul teritoriilor foarte mari in care distribuitorul exclusiv devine cumparator exclusiv pentru o intreaga piata. Obstructionarea altor distribuitori se poate agrava in cazul distributiei exclusive multiple.
    (97) "Puterea de cumparare" poate mari riscul intelegerilor secrete ilegale la nivelul cumparatorilor in cazul in care intelegerile de distributie exclusiva sunt impuse unuia sau mai multor furnizori de catre cumparatori importanti, situati chiar in teritorii diferite.
    (98) "Maturitatea pietei" este importanta in contextul in care reducerea concurentei intra-marca si discriminarea prin pret pot constitui probleme serioase pe o piata matura, fiind insa putin relevante pe o piata caracterizata de cerere in crestere, de tehnologii si pozitii de piata in continua schimbare.
    (99) "Nivelul de comercializare" este important deoarece eventualele efecte negative pot diferi intre nivelul comercializarii angro si cel en detail. Distributia exclusiva se intalneste mai ales in distributia produselor si serviciilor finale. Reducerea concurentei intra-marca este mai probabila la nivelul comercializarii en detail, mai ales in contextul unor teritorii intinse, deoarece consumatorii finali se pot confrunta cu posibilitati reduse de alegere intre un distribuitor care ofera pret mare/serviciu de calitate si unul care ofera pret mic/serviciu de calitate scazuta pentru o marca importanta.
    (100) Producatorul care alege un comerciant angro ca distribuitor exclusiv al sau va face acest lucru pentru un teritoriu mai mare. In cazul in care producatorul nu are pozitie dominanta, nu vor aparea efecte anticoncurentiale apreciabile atat timp cat comerciantul angro poate vinde fara restrictii produsele catre comerciantii en detail din aval. O eventuala reducere a concurentei intra-marca la nivelul comerciantului angro poate fi contracarata de avantajele implicate de logistica, activitate promotionala etc., mai ales in cazul in care producatorul este din alta tara. Riscurile pentru concurenta inter-marca, in cazul distributiei exclusive multiple, sunt mai mari la nivelul comercializarii angro decat la nivelul comercializarii en detail.
    (101) Combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca poate antrena si riscul inchiderii pietei respective altor furnizori, mai ales in cazul unei retele dense de distribuitori cu exclusivitate pe teritorii mici sau in cazul efectului cumulativ. In acest caz devine necesara aplicarea principiilor prezentate la pct. 2.1. "Exclusivitate de marca". Atat timp cat aceasta combinatie nu conduce la o obstructionare semnificativa, combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca poate avea efecte proconcurentiale prin stimularea distribuitorului exclusiv pentru a-si concentra eforturile asupra marcii respective. In concluzie, in absenta efectului de inchidere a pietei, combinarea distributiei exclusive cu exclusivitatea de marca este exceptabila pe toata durata acordului, mai ales la nivelul comercializarii angro.
    (102) Combinatia distributie exclusiva - cumparare exclusiva creste riscurile de reducere a concurentei intra-marca si de impartire a pietei, care faciliteaza in special discriminarea prin pret. Distributia exclusiva limiteaza deja arbitrajul clientilor prin limitarea numarului de distribuitori si limiteaza de obicei si libertatea distribuitorilor de a face vanzari active. Cumpararea exclusiva, prin cerinta ca distribuitorii exclusivi sa isi asigure necesarul pentru o anumita marca direct de la producator, elimina si arbitrajul distribuitorilor exclusivi care sunt impiedicati sa cumpere de la alti distribuitori din sistem. Astfel, creste posibilitatea ca furnizorul sa limiteze concurenta intra-marca, aplicand conditii de comercializare diferentiate. Combinatia distributie exclusiva - cumparare exclusiva este improbabil sa fie exceptata, cu exceptia cazului in care exista avantaje clare si substantiale care sa conduca la preturi mai reduse pentru consumatorii finali. Lipsa acestor avantaje poate duce chiar si la retragerea exceptarii pe categorii.
    (103) "Natura produsului" nu are prea mare relevanta in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale distributiei exclusive. Devine relevanta in situatia in care se discuta eventualele avantaje, dupa ce s-a stabilit existenta unui efect anticoncurential apreciabil.
    (104) Distributia exclusiva poate genera avantaje, in special in cazurile in care investitiile facute de distribuitori sunt necesare pentru a proteja sau pentru a construi imaginea de marca. In general, necesitatea obtinerii de avantaje este mai puternica la produsele noi, la produsele complexe, la produsele ale caror calitati sunt dificil de constatat inaintea consumarii sau ale caror calitati sunt greu de constatat chiar si dupa consumare. In plus, distributia exclusiva poate conduce la economii in costurile cu logistica, datorita economiilor de scara realizate in transport si distributie.

    2.3. Alocarea exclusiva a consumatorilor
    (105) In cadrul unei intelegeri de alocare exclusiva a consumatorilor, furnizorul convine sa isi vanda produsele unui singur distribuitor pentru revanzare catre un anume segment de consumatori. In mod normal, distribuitorul este restrictionat in ceea ce priveste vanzarea activa catre alte segmente de consumatori alocate exclusiv. Eventualele riscuri pentru concurenta sunt reducerea concurentei intra-marca si partajarea pietei facilitand, in special, discriminarile prin pret. Sistemul de alocare exclusiva a consumatorilor utilizat de majoritatea sau de catre toti furnizorii poate facilita intelegerile secrete ilegale atat la nivelul furnizorilor, cat si la nivelul distribuitorilor.
    (106) In evaluarea intelegerii de alocare exclusiva a consumatorilor se aplica mutatis mutandis principiile de evaluare de la pct. 2.2 "Distributie exclusiva" [pct. (92) - (104)], cu observarea urmatoarelor principii specifice.
    (107) In mod normal, alocarea consumatorilor reduce arbitrajul exercitat de catre consumatori. In plus, in cazul in care fiecare distribuitor autorizat are alocat propriul segment de consumatori, distribuitorii neautorizati care nu se incadreaza in nici un segment vor avea dificultati in obtinerea produsului. Acest fapt reduce si arbitrajul exercitat de catre distribuitorii neautorizati. In consecinta, exceptarea individuala a intelegerii de alocare exclusiva a consumatorilor nu este posibila decat daca implica avantaje clare si substantiale in eficienta.
    (108) Alocarea exclusiva a consumatorilor este utilizata in special pentru produsele intermediare si la nivelul angro de comercializare a produselor finale, cu conditia sa se poata defini segmente distincte de consumatori cu cerinte specifice legate de produs.
    (109) Alocarea exclusiva a consumatorilor poate genera avantaje, mai ales in cazurile in care distribuitorii trebuie sa faca investitii, cum ar fi echipamente specifice, specializari sau know-how, pentru a se adapta la cerintele segmentului respectiv de consumatori. Perioada de amortizare a acestor investitii este durata justificata de utilizare a unui sistem de alocare exclusiva a consumatorilor. Sistemul trebuie utilizat cu precadere in cazul produselor noi sau complexe si in cazul produselor care necesita adaptare la cerintele clientului individual. Cerintele diferentiate identificabile sunt mai probabile in cazul produselor intermediare, adica produsele vandute diverselor tipuri de cumparatori profesionisti.
    Este putin probabil ca alocarea consumatorilor finali sa genereze vreun avantaj. In consecinta, este putin probabil ca o astfel de intelegere sa fie exceptata.
    (110) In principiu, combinatia alocare exclusiva a clientilor - distributie selectiva nu indeplineste conditiile de exceptare, fiind considerata o restrictionare grava a concurentei, atat timp cat distribuitorilor autorizati le este interzisa vanzarea activa catre consumatorii finali.

    2.4. Distributia selectiva
    (111) Intelegerile de distributie selectiva restrictioneaza, pe de o parte, numarul distribuitorilor autorizati si, pe de alta parte, posibilitatile de revanzare. Diferenta fata de distributia exclusiva consta in faptul ca limitarea numarului de dealeri nu depinde de numarul teritoriilor, ci de criterii de selectie impuse, in primul rand, de natura produsului. Alta diferenta fata de distributia exclusiva este faptul ca restrictionarea revanzarii nu se mai refera la restrictionarea vanzarii active intr-un teritoriu, ci la restrictionarea vanzarilor catre distribuitori neautorizati, posibili cumparatori fiind numai dealerii autorizati si consumatorii finali. Distributia selectiva este utilizata in special pentru distribuirea produselor finale de marca.
    (112) Eventualele riscuri pentru concurenta sunt reducerea concurentei intra-marca si, cu precadere in cazul efectului cumulativ, obstructionarea anumitor tipuri de distribuitori, precum si facilitarea intelegerilor secrete ilegale intre furnizori sau intre cumparatori. In scopul evaluarii eventualelor efecte anticoncurentiale ale distributiei selective in conformitate cu prevederile art. 5 alin. (1) din lege, este necesar sa se faca distinctie intre distributia selectiva pur calitativa si distributia selectiva cantitativa.
    Distributia selectiva pur calitativa selecteaza dealerii numai pe baza criteriilor obiective impuse de natura produsului, cum ar fi specializarea personalului de vanzare, service furnizat la punctul de vanzare, comercializarea unor game speciale de produse etc. Aplicarea acestor criterii nu impune o limitare directa a numarului de dealeri. In general, se considera ca distributia selectiva pur calitativa nu implica efecte anticoncurentiale in conditiile indeplinirii urmatoarelor 3 cerinte. In primul rand, natura produsului in cauza trebuie sa necesite un sistem de distributie selectiva, care sa mentina calitatea produsului si sa asigure utilizarea corespunzatoare a acestuia. In al doilea rand, revanzatorii trebuie selectati pe baza unor criterii obiective de natura calitativa, aplicate tuturor revanzatorilor potentiali, uniform si nediscriminatoriu. In al treilea rand, criteriile stabilite nu trebuie sa depaseasca cerintele impuse de natura produsului.
    Distributia selectiva cantitativa adauga si alte criterii de selectie care limiteaza intr-o masura mai mare numarul dealerilor potentiali prin impunerea unor vanzari minime sau maxime, prin stabilirea numarului de dealeri etc.
    (113) Exceptarea prin incadrarea in categoria prevazuta la art. 4 alin. (1) din regulament acopera distributia selectiva, indiferent de natura produsului in cauza.
    Cu toate acestea, utilizarea distributiei selective in cazul in care natura produsului nu impune un astfel de sistem nu implica, in general, cresteri in eficienta suficiente, care sa compenseze restrangerea semnificativa a concurentei intra-marca. In consecinta, exceptarea pe categorii poate fi retrasa in cazul in care apar efecte anticoncurentiale apreciabile.
    (114) Pozitia pe piata a furnizorului si pozitia concurentilor sai sunt importante in evaluarea efectelor anticoncurentiale, in masura in care reducerea concurentei intra-marca devine o problema daca si concurenta inter-marca este limitata. Concurenta intra-marca este cu atat mai redusa cu cat "pozitia furnizorului" este mai puternica. In vederea exceptarii intelegerii verticale, reducerea concurentei intra-marca trebuie contracarata de avantaje reale.
    Alt factor important este numarul retelelor de distributie selectiva prezente pe aceeasi piata. In mod obisnuit utilizarea distributiei selective cantitative de catre un singur furnizor fara pozitie dominanta pe piata nu implica efecte negative, cu conditia ca produsele contractate, prin natura lor, sa necesite utilizarea unui sistem de distributie selectiva si cu conditia ca toate criteriile de selectie sa fie indispensabile asigurarii unei distributii eficiente a produselor in cauza. In realitate distributia selectiva este utilizata de mai multi furnizori de pe o piata anume.
    (115) "Pozitia concurentilor" poate avea semnificatii diferite si joaca un rol important in cazul efectului cumulativ. Existenta unor concurenti puternici inseamna, in general, ca reducerea concurentei intra-marca este contracarata de concurenta inter-marca suficienta. Totusi, utilizarea distributiei selective de catre majoritatea furnizorilor importanti va conduce la o reducere semnificativa a concurentei intra-marca, la eventuala obstructionare a anumitor tipuri de distribuitori si la un risc crescut al intelegerilor secrete ilegale intre cei mai importanti furnizori. Riscul obstructionarii distribuitorilor mai eficienti a fost intotdeauna mai mare la distributia selectiva decat la distributia exclusiva, data fiind restrictionarea, in contextul distributiei selective, a vanzarilor catre dileri neautorizati. Scopul acestei restrictionarii este sa confere distributiei selective caracterul de sistem inchis, interzicandu-se astfel accesul dilerilor neautorizati la produsele respective. In consecinta, distributia selectiva este foarte potrivita pentru evitarea presiunii exercitate asupra profitului producatorului, precum si asupra profitului dealerilor autorizati de catre cei care ofera reduceri de pret.
    (116) In cazul retelelor paralele de distributie selectiva care, individual, beneficiaza de exceptare pe categorii, se poate lua in considerare retragerea beneficiului exceptarii pe categorii sau inaplicabilitatea prevederilor regulamentului in cazul efectului cumulativ. Totusi, aparitia efectului cumulativ este improbabila in cazul in care cota de piata acoperita de distributii selective nu depaseste 50% . De asemenea, nu sunt probleme nici in cazul in care coeficientul de acoperire a pietei depaseste 50%, dar cota de piata cumulata a primilor 5 furnizori (CR 5) este sub 50% . In cazul in care atat CR 5, cat si cota de piata acoperita de distributii selective depasesc 50%, evaluarea poate diferi in functie de masura in care primii 5 furnizori aplica sau nu distributia selectiva. Obstructionarea celorlalti distribuitori este mai putin probabila cu cat pozitia concurentilor care nu aplica distributia selectiva este mai puternica. Daca primii 5 furnizori aplica distributia selectiva, probleme concurentiale pot aparea, in special, in contextul acelor intelegeri care aplica criterii de selectie cantitativa prin limitarea directa a numarului de dealeri autorizati. Este improbabil ca prevederile art. 5 alin. (2) din lege sa fie indeplinite in cazul in care sistemele de distributie selectiva in discutie impiedica accesul pe piata al noilor distribuitori capabili sa vanda produsele respective in aceleasi conditii, in special al distribuitorilor care ofera discounturi de pret, limitand astfel distributia in avantajul anumitor canale deja existente si in detrimentul consumatorilor finali. Formele indirecte de distributie selectiva cantitativa, cum ar fi cele rezultate din combinarea criteriilor de selectie pur calitative cu obligatiile impuse dealerilor de a achizitiona o cantitate minima anuala, sunt mai putin susceptibile sa aiba efecte negative nete in cazul in care respectiva cantitate nu reprezinta un procent semnificativ in cifra de afaceri totala a dilerului, realizata din comercializarea tipului respectiv de produse, si in cazul in care respectiva cantitate nu depaseste cantitatea necesara furnizorului pentru a-si recupera investitia specifica si/sau pentru a realiza economii de scara in distributie.
    (117) "Barierele la intrare" prezinta interes in cazul inchiderii pietei pentru dilerii neautorizati. In principiu, barierele la intrare vor fi considerabile, deoarece distributia selectiva este utilizata de obicei de catre fabricantii de produse de marca. In general, dilerii neautorizati au nevoie de timp si de investitii considerabile pentru lansarea propriilor marci sau pentru obtinerea unor oferte competitive din alta parte.
    (118) "Puterea de cumparare" mareste riscul aparitiei intelegerilor secrete ilegale dintre distribuitori si astfel modifica apreciabil evaluarea facuta distributiei selective din punctul de vedere al eventualelor efecte anticoncurentiale. Inchiderea pietei pentru comerciantii en detail mai eficienti poate aparea, in special, in cazul asociatiilor puternice de dileri, care impun criterii de selectie asupra furnizorului in scopul limitarii distributiei in avantajul membrilor sai.
    (119) In principiu, obstructionarea altor furnizori nu reprezinta o problema daca alti furnizori pot utiliza aceiasi distribuitori, adica daca sistemul de distributie selectiva nu este combinat cu exclusivitatea de marca.
    In cazul unei retele dense de distribuitori autorizati sau in cazul efectului cumulativ, combinarea distributiei selective cu obligatia de nonconcurenta mareste riscul obstructionarii altor furnizori. In acest caz se aplica principiile stabilite pentru exclusivitatea de marca. Daca distributia selectiva nu este combinata cu o obligatie de nonconcurenta, inchiderea pietei pentru furnizorii concurenti poate reprezenta o problema in cazul in care furnizorii principali impun dilerilor nu numai criterii de selectie pur calitative, ci si anumite obligatii suplimentare, cum ar fi obligativitatea de a rezerva in magazin un spatiu minim pentru produsele lor sau de a garanta ca vanzarea produselor lor reprezinta un anume procent in cifra de afaceri totala a respectivului diler. Astfel de probleme sunt improbabile in cazul in care cota de piata acoperita de distributia selectiva este sub 50% sau, atunci cand acest procent este depasit, in cazul in care cota de piata cumulata a primilor 5 furnizori este sub 50% .
    (120) Maturitatea pietei este un criteriu important. Reducerea concurentei intra-marca si eventuala inchidere a pietei pentru furnizori sau dealeri reprezinta probleme pentru o piata matura, dar pot fi mai putin relevante pe o piata cu cerere in crestere, cu tehnologii si pozitii de piata in schimbare.
    (121) Distributia selectiva poate fi avantajoasa in cazurile in care genereaza economii in costurile cu logistica datorita economiilor de scara realizate in transport, iar acest lucru se poate realiza indiferent de natura produsului [avantajul descris la pct. (57) lit. f)]. Cu toate acestea, acest avantaj este marginal in contextul sistemelor de distributie selectiva.
    Pentru rezolvarea problemei "pasagerului clandestin" [avantajul descris la pct. (57) lit. a)] sau pentru asistenta in construirea imaginii de marca [avantajul descris la pct. (57) lit. h)], natura produsului este deosebit de importanta. In general, este cazul produselor noi, al produselor complexe, al produselor ale caror calitati sunt dificil de constatat inaintea consumarii sau ale caror calitati sunt greu de constatat chiar si dupa consumare.
    Combinatia dintre distributia selectiva si cea exclusiva va incalca art. 5 din lege, in cazul utilizarii de catre un furnizor a carui cota de piata depaseste 30% sau in cazul efectului cumulativ, chiar daca sunt posibile vanzarile active intre teritorii. In mod exceptional, aceasta combinatie poate indeplini conditiile prevazute la art. 5 alin. (2) din lege, in cazul in care este indispensabila pentru protejarea investitiilor specifice substantiale, realizate de catre dealerii autorizati [avantajul descris la pct. (57) lit. d)].

    2.5. Franciza
    (122) Acordurile de franciza se refera la licentierea drepturilor de proprietate intelectuala legate de marci de comert, insemne comerciale sau comunicare de know-how, in scopul utilizarii si distributiei produselor sau serviciilor. Pe langa licentierea drepturilor de proprietate intelectuala, francizorul ofera beneficiarului, pe durata acordului, si asistenta comerciala sau tehnica. Licentierea si asistenta comerciala sau tehnica sunt componente integrante a derularii afacerii francizate. In general beneficiarul plateste francizorului o redeventa de utilizare a respectivei metode de operare. Franciza permite francizorului sa creeze cu investitii limitate o retea omogena pentru distribuirea produselor sale. Pe langa oferirea metodei de lucru, acordurile de franciza uzuale contin combinatii de diverse restrictionari verticale referitoare la produsele distribuite, in special distributia selectiva si/sau obligatia de nonconcurenta si/sau distributia exclusiva ori forme mai slabe ale acestora.
    (123) Exceptarea pe categorii pentru licentierea drepturilor de proprietate intelectuala cuprinse in acordurile de franciza este tratata la pct. (19) - (39).
    In ceea ce priveste abordarea individuala a restrictionarilor verticale referitoare la cumpararea, vanzarea si revanzarea produselor si serviciilor continute in acordul de franciza, cum ar fi distributia selectiva, obligatia de nonconcurenta sau distributia exclusiva, orientarea oferita anterior cu privire la aceste tipuri de restrictionari se aplica si la franciza, cu urmatoarele observatii:
    a) in conformitate cu regula generala descrisa la pct. (57) lit. h), restrictionarile verticale sunt cu atat mai usor exceptabile cu cat transferul de know-how este mai important;
    b) obligatia de nonconcurenta pentru produsele sau serviciile achizitionate de catre beneficiar este exceptabila daca aceasta este necesara pentru mentinerea identitatii comune si reputatiei retelei francizate. In aceste cazuri si durata obligatiei de nonconcurenta este irelevanta, atat timp cat nu depaseste durata acordului de franciza.

    2.6. Vanzarea exclusiva
    (124) Vanzarea exclusiva definita conform art. 2 pct. c) din regulament este forma extrema a distributiei limitate, exprimata prin limitarea numarului cumparatorilor: prin intelegere se specifica faptul ca intr-un anume teritoriu exista un singur cumparator caruia furnizorul ii poate vinde un anumit produs final. Pentru produsele si serviciile intermediare vanzarea exclusiva se refera la faptul ca exista un singur cumparator intr-un anume teritoriu sau ca exista un singur cumparator in teritoriul respectiv pentru o utilizare specifica. La produsele si serviciile intermediare vanzarea exclusiva este adeseori denumita vanzare industriala.
    (125) Riscul cel mai important pentru concurenta in cazul vanzarii exclusive este inchiderea pietei pentru ceilalti cumparatori. In mod evident cota de piata detinuta de cumparator pe piata achizitiilor din amonte este importanta pentru evaluarea capacitatii acestuia de a "impune" vanzarea exclusiva, prin care se restrictioneaza accesul altor cumparatori la oferta de produse.
    Importanta cumparatorului pe piata din aval este factorul determinant in evaluarea efectelor asupra concurentei. Nu se asteapta efecte negative apreciabile pentru consumatori in cazul in care cumparatorul nu are putere pe piata din aval. Se preconizeaza insa efecte negative atunci cand cota de piata a cumparatorului pe piata ofertarii din aval, precum si cota pe piata achizitiilor din amonte depasesc 30% . In cazul in care un agent economic are pozitie dominanta pe piata din aval, orice obligatie de a furniza produsele numai sau in principal cumparatorului cu pozitie dominanta poate genera usor efecte anticoncurentiale semnificative.
    (126) Nu este importanta numai pozitia cumparatorului pe pietele din amonte si din aval, ci si durata si masura in care acesta utilizeaza obligatia de vanzare exclusiva. Cu cat segmentul de piata al vanzarii exclusive si durata de aplicare a vanzarii exclusive sunt mai mari, cu atat mai semnificativa va fi inchiderea pietei. Intelegerile de vanzare exclusiva convenite pe perioade mai scurte de 5 ani intre agenti economici fara pozitie dominanta necesita o comparare a efectelor pro si anticoncurentiale, in timp ce intelegerile cu durata mai mare de 5 ani nu pot fi considerate, pentru majoritatea tipurilor de investitii, ca fiind indispensabile obtinerii avantajelor scontate sau ca aceste avantaje ar fi suficiente pentru a compensa efectul de inchidere a pietei pe care il au aceste intelegeri pe termen lung.
    (127) Pozitia cumparatorilor concurenti pe piata din amonte este importanta deoarece este probabil ca acestia sa fie obstructionati din motive anticoncurentiale, cum ar fi cresterea costurilor acestora, numai in cazul in care cumparatorii concurenti sunt semnificativ mai mici decat cumparatorul care ii obstructioneaza. Obstructionarea cumparatorilor concurenti este putin probabila in cazul in care acestia au putere de cumparare similara si pot oferi furnizorilor posibilitati de vanzare similare.
    Totusi, obstructionarea poate afecta concurentii potentiali care nu au posibilitatea sa isi gaseasca furnizori in cazul in care o serie de cumparatori importanti incheie intelegeri de vanzare exclusiva cu majoritatea furnizorilor de pe piata. Acest efect cumulativ poate conduce la retragerea beneficiului exceptarii pe categorii.
    (128) Barierele de intrare la nivelul furnizorilor sunt relevante pentru a stabili daca inchiderea pietei este reala. Atat timp cat pentru cumparatorii concurenti este eficient sa furnizeze ei insisi produse sau servicii prin intermediul integrarii verticale in amonte, inchiderea pietei este improbabil sa fie o problema. Totusi, barierele la intrare pot fi semnificative.
    (129) Puterea de contracarare a furnizorilor este relevanta deoarece furnizorii importanti nu se vor lasa cu usurinta indepartati.
    Riscul inchiderii pietei este mai probabil in cazul furnizorilor slabi si cumparatorilor puternici. In cazul furnizorilor puternici vanzarea exclusiva se gaseste in combinatie cu obligatia de nonconcurenta, fapt care aduce in analiza principiile stabilite pentru exclusivitatea de marca.
    In cazul investitiilor specifice angajate de ambele parti (problema "pasagerului clandestin"), combinatia intre vanzarea exclusiva si obligatia de nonconcurenta, adica exclusivitatea reciproca din intelegerile de vanzare industriala, este exceptabila sub nivelul de dominanta.
    (130) In sfarsit, nivelul de comercializare si natura produsului sunt relevante in stabilirea efectului de inchidere a pietei.
    Inchiderea pietei este mai putin probabila in cazul produselor intermediare sau al produselor omogene. In primul rand, un producator restrictionat care utilizeaza un anume input are flexibilitate mai mare in a raspunde cererii clientilor sai decat are un comerciant angro/en detail in a raspunde cererii consumatorilor finali pentru care marcile pot juca un rol important. In al doilea rand, pierderea unei surse de livrare conteaza mai putin pentru cumparatorii restrictionati in cazul produselor omogene decat in cazul produselor eterogene de diverse categorii si calitati.
    (131) Pentru produsele intermediare omogene efectele anticoncurentiale sunt exceptabile sub nivelul de dominanta. In cazul produselor finale diferentiate prin marci de comert sau al produselor intermediare diferentiate unde exista bariere de intrare, vanzarea exclusiva poate avea efecte anticoncurentiale apreciabile in cazul in care cumparatorii concurenti sunt relativ mici in comparatie cu cumparatorul care ii obstructioneaza, chiar daca acesta din urma nu este dominant pe piata din aval.
    (132) In cazul in care se identifica efecte anticoncurentiale apreciabile, exceptarea in conformitate cu art. 5 alin. (2) din lege este posibila atat timp cat agentul economic nu are pozitie dominanta. Se asteapta avantaje de genul celor descrise la pct. (57) lit. d) si e), iar acest lucru este mai probabil in cazul produselor intermediare decat in cazul produselor finale.
    Alte avantaje sunt putin probabile.
    (133) In cazul "problemei investitiilor specifice unui singur client" si, in special, in cazul realizarii economiilor de scara in distributie, impunerea unei cantitati minime furnizorului, sub forma unor cerinte de furnizare minime, poate reprezenta o alternativa mai putin restrictiva.
    (134) Vanzarea exclusiva se bazeaza pe obligatia, directa sau indirecta, impusa furnizorului de a vinde unui singur cumparator.
    Impunerea cantitatii pentru furnizor se bazeaza pe stimulentele convenite intre furnizor si cumparator, care il determina pe furnizor sa isi concentreze vanzarile, in principal, catre un cumparator. Impunerea cantitatii pentru furnizor poate avea efecte similare, dar mai daunatoare decat vanzarea exclusiva. Evaluarea intelegerii de impunere a cantitatii depinde de gradul de obstructionare a celorlalti cumparatori pe piata din amonte.

    2.7. Vanzarea legata
    (135) Vanzarea legata este acea intelegere prin care furnizorul conditioneaza vanzarea unui produs de cumpararea altui produs distinct de la furnizor sau de la alt agent economic desemnat de acesta. Primul produs va fi denumit produs comandat, iar al doilea, produs impus. Daca vanzarea legata nu este obiectiv justificata de natura produselor sau de utilizarea comerciala, aceasta practica poate constitui un abuz in sensul art. 6 din lege. Art. 5 din lege se aplica intelegerilor orizontale sau practicilor concertate dintre furnizorii concurenti prin care se conditioneaza vanzarea unui produs de cumpararea altui produs distinct.
    Vanzarea legata poate constitui si o restrictionare verticala incadrabila in prevederile art. 5 din lege, in cazul in care conduce la exclusivitate de marca [pct. (74) - (91)] pentru produsul impus. Numai acest din urma caz este tratat in prezentele instructiuni.
    (136) Ceea ce se considera a fi produs distinct este determinat, in primul rand, de cererea cumparatorilor. Doua produse sunt distincte daca, in lipsa conditionarii, cumparatorii le-ar achizitiona de pe piete diferite. De exemplu, atat timp cat clientii vor sa cumpere pantofi cu sireturi, furnizarea de pantofi cu sireturi devine uzanta comerciala pentru producatori. In consecinta, vanzarea de pantofi cu sireturi nu reprezinta o vanzare legata. Din ce in ce mai multe combinatii devin practici acceptate deoarece natura produsului face dificila, din punct de vedere tehnic, furnizarea unui produs fara furnizarea altui produs.
    (137) Efectul anticoncurential principal al vanzarii legate este eventuala inchidere a pietei pentru produsele impuse. Vanzarea legata implica cel putin existenta unei forme de impunere a cantitatii la cumparator pentru produsul impus. Posibilitatea de aparitie a efectului de inchidere a pietei pentru produsul impus creste in cazul in care se convine si asupra unei obligatii de nonconcurenta pentru acesta.
    Vanzarea legata poate conduce si la preturi supraconcurentiale, mai ales in urmatoarele 3 situatii. Prima situatie este cea in care produsul comandat si cel impus sunt partial substituibile din punctul de vedere al cumparatorului. A doua situatie este cea in care vanzarea legata permite discriminarea prin pret in functie de utilizarea data de consumator produsului comandat, ca de exemplu conditionarea vanzarii fotocopiatoarelor de cumpararea consumabilelor aferente. A treia situatie se refera la intelegerile pe termen lung sau la pietele pieselor de schimb pentru echipamentele originale cu timp indelungat de inlocuire, cazuri in care este dificil pentru clienti sa calculeze consecintele vanzarii legate.
    In ultima instanta, vanzarea legata poate conduce si la cresterea barierelor la intrare atat pe piata produsului comandat, cat si a celui impus.
    (138) Pozitia de piata a furnizorului pe piata produsului comandat este in mod evident importanta in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale. In general, acest tip de acord este impus de catre furnizor. Importanta furnizorului pe piata produsului comandat este principalul motiv pentru care un cumparator ar putea avea dificultati in refuzarea obligatiei de vanzare conditionata.
    (139) In evaluarea puterii de piata a furnizorului este importanta pozitia concurentilor sai pe piata produsului comandat. Atat timp cat concurentii sai sunt suficient de numerosi si puternici, nu se asteapta efecte anticoncurentiale deoarece cumparatorii au suficiente alternative de cumparare a produsului comandat fara produsul impus, cu exceptia cazului in care ceilalti furnizori aplica sisteme similare de vanzare legata. In plus, barierele la intrarea pe piata produsului comandat sunt relevante pentru determinarea pozitiei de piata a furnizorului. Combinarea vanzarii legate cu o obligatie de nonconcurenta in legatura cu produsul comandat intareste considerabil pozitia furnizorului.
    (140) Puterea de cumparare este relevanta deoarece cumparatorilor importanti nu li se poate impune cu usurinta vanzarea legata, fara participarea acestora la eventualele avantaje. De aceea, vanzarea legata fara avantaje reprezinta un risc in cazurile in care cumparatorii nu au putere de cumparare semnificativa.
    (141) Daca sunt identificate efecte anticoncurentiale importante, exceptarea in baza art. 5 alin. (2) din lege este posibila cu conditia ca agentul economic sa nu fie dominant. Vanzarea legata poate genera avantaje care deriva din productia sau distributia in comun. In cazul in care produsul impus nu este fabricat de catre furnizor, avantaje pot deriva si din faptul ca furnizorul achizitioneaza cantitati mari de produs impus. Pentru ca vanzarea legata sa fie exceptata, trebuie sa se demonstreze ca cel putin o parte din aceste reduceri de cost sunt transmise consumatorului. De aceea, vanzarea legata nu este exceptata atunci cand comerciantul en detail poate obtine, in mod normal, acelasi produs sau produse similare in aceleasi conditii ori in conditii mai bune decat cele oferite de furnizorul care utilizeaza practica vanzarii legate. Un alt avantaj poate aparea atunci cand vanzarea legata contribuie la asigurarea unei anumite uniformitati si standardizari a calitatii [avantajul descris la pct. (57) lit. h)].
    Totusi, trebuie sa se demonstreze ca avantajele scontate nu pot fi realizate in aceeasi masura printr-o clauza de obligare a cumparatorului in a utiliza sau revinde produse care satisfac standardele minime de calitate, fara a-i cere acestuia sa faca achizitiile de la furnizor sau de la un agent economic desemnat de acesta. In principiu, obligativitatea mentinerii unor standarde minime de calitate nu incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege. In cazul in care nu este posibila formularea standardelor minime de calitate, impunerea de catre furnizorul produsului comandat a furnizorilor de la care cumparatorul trebuie sa faca achizitiile de produs impus nu incalca nici ea prevederile art. 5 alin. (1) din lege, mai ales atunci cand furnizorul produsului comandat nu realizeaza un beneficiu (financiar) direct ca urmare a desemnarii furnizorilor de produs impus.
    (142) Preturile supraconcurentiale sunt considerate efecte anticoncurentiale prin ele insele. Efectul de inchidere a pietei depinde de procentul conditionat din totalul vanzarilor de produs impus pe piata. Pentru evaluarea masurii in care inchiderea pietei incalca prevederile art. 5 alin. (1) din lege este aplicabila analiza pentru exclusivitate de marca. Exceptarea individuala a vanzarii legate este improbabila, cu exceptia cazului in care exista avantaje clare, partial transmise consumatorilor. Exceptarea este si mai putin probabila daca vanzarea legata se combina cu obligatia de nonconcurenta, indiferent daca se refera la produsul impus sau la cel comandat.
    (143) Retragerea exceptarii pe categorii este posibila in cazurile in care vanzarea legata nu aduce avantaje sau daca aceste avantaje nu sunt transmise consumatorului [pct. (141)]. De asemenea, retragerea exceptarii pe categorii este posibila si in cazul efectului cumulativ, atunci cand majoritatea furnizorilor utilizeaza intelegeri de vanzare legata similare, fara ca eventualele avantaje sa fie transmise macar partial consumatorilor.

    2.8. Preturile de revanzare recomandate si maxime
    (144) Practica recomandarii pretului de revanzare sau cerinta ca revanzatorul sa respecte un pret maxim de revanzare este acoperita de categoria prevazuta in regulament, in cazul in care cota de piata a furnizorului nu depaseste pragul de 30% . Principiile de mai jos vor fi urmate pentru cazurile care depasesc pragul de mai sus si pentru cazurile de retragere a exceptarii pe categorii.
    (145) Riscul cel mai important pentru concurenta al preturilor recomandate si maxime este faptul ca pretul recomandat sau maxim va functiona ca punct de referinta pentru revanzatori, putand fi practicat ca pret de revanzare de majoritatea acestora sau de toti. Un alt risc pentru concurenta este acela ca preturile maxime sau recomandate pot facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori.
    (146) Factorul cel mai important in evaluarea eventualelor efecte anticoncurentiale ale preturilor de revanzare maxime sau recomandate este pozitia de piata a furnizorului. Cu cat este mai puternica aceasta pozitie, cu atat este mai mare riscul ca pretul de revanzare maxim sau recomandat sa conduca la o aplicare mai mult sau mai putin uniforma a acelui nivel de pret de catre revanzatori. Revanzatorii pot considera riscanta abaterea de la ceea ce se percepe a fi pretul de revanzare preferat al unui furnizor atat de important. In aceste conditii practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii unui pret de revanzare poate contraveni art. 5 alin. (1) din lege, atat timp cat aceasta practica conduce la o uniformitate a pretului.
    (147) Al doilea factor foarte important in evaluarea efectelor anticoncurentiale ale practicii preturilor maxime si recomandate este pozitia pe piata a concurentilor. Mai ales intr-un oligopol ingust utilizarea sau publicarea preturilor maxime ori recomandate poate facilita intelegerile secrete ilegale dintre furnizori prin schimbul de informatii cu privire la nivelul de pret preferat si prin reducerea posibilitatii de micsorare a preturilor de revanzare. Practica impunerii pretului de revanzare maxim sau a recomandarii pretului care are astfel de efecte contravine si ea art. 5 alin. (1) din lege.

    2.9. Alte restrictionari verticale
    (148) Restrictionarile verticale de mai sus si combinatiile acestora reprezinta doar o selectie. Restrictionarile verticale si combinatiile neprezentate in aceste instructiuni vor fi tratate in conformitate cu aceleasi principii, cu ajutorul acelorasi reguli generale si cu accentuarea/identificarea acelorasi efecte asupra pietei.

    CAP. 5
    Aspecte cu privire la definirea pietei si la calculul cotei de piata

    1. Definirea pietei relevante

    (149) Principiile folosite de Consiliul Concurentei in definirea pietei relevante sunt prezentate in "Instructiunile cu privire la definirea pietei relevante, in scopul stabilirii partii substantiale de piata", publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 57 bis din 4 aprilie 1997. In acest capitol vor fi prezentate numai elemente specifice restrictionarilor verticale.

    2. Elemente de definire a pietei relevante si de calcul al cotei de piata pentru pragul de 30% prevazut in "Regulamentul privind aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea concurentei nr. 21/1996 in cazul intelegerilor verticale"

    (150) In aplicarea regulamentului, cota de piata a furnizorului reprezinta cota acestuia pe piata relevanta (a produsului si geografica) in care vinde cumparatorilor sai. In exemplul prezentat la pct. (152) aceasta este piata A.
    Piata produsului depinde, in primul rand, de substituibilitatea din perspectiva cumparatorului. In situatia in care produsul furnizat este folosit ca input in fabricarea altor produse si nu este identificabil in produsul final, piata produsului este determinata de preferintele cumparatorilor directi. Clientii acestora nu au preferinte deosebite fata de inputurile utilizate de cumparatori. In principiu, restrictionarile verticale convenite intre furnizor si cumparatorul de inputuri se refera doar la vanzarea si cumpararea produsului intermediar, iar nu la vanzarea produsului rezultant.
    In cazul distributiei produselor finale substituibilitatea acestora din punctul de vedere al cumparatorilor directi este in mod incontestabil influentata sau determinata de preferintele consumatorilor finali. In plus, restrictionarile verticale privind nivelul distributiei nu privesc numai comercializarea produselor intre furnizor si cumparator, ci si revanzarea acestora. Pentru ca, in general, formele de distribuire diverse concureaza intre ele, piata nu se defineste in functie de forma de distributie folosita. De asemenea, este uzual ca furnizorul sa vanda un intreg portofoliu de produse, caz in care portofoliul de produse poate constitui piata relevanta a produsului atunci cand portofoliile si nu produsele individuale sunt privite de catre cumparator ca substituibile. In cazul in care cumparatorii de pe piata A sunt cumparatori profesionisti, piata geografica este de obicei mai mare decat piata pe care produsul este revandut consumatorilor finali. Adesea, aceasta duce la definirea unor piete nationale sau a unor piete geografice mai largi.
    (151) In cazul intelegerilor verticale convenite intre o societate de comercianti en detail si membrii acesteia, asociatia este in pozitia de furnizor si trebuie luata in calcul cota de piata a acesteia ca furnizor.
    (152) In cazul vanzarii exclusive, cota de piata a cumparatorului este cota realizata din insumarea tuturor achizitiilor de pe piata relevanta de achizitii. In exemplul de mai jos, aceasta este, de asemenea, piata A.

                ______    ______    ______
Furnizori      |______|  |______|  |______|
                  | \     /        /   |
                  |   \ /        /     |
                  |   / \      /       |    Piata A
                __v_v_    v___v_    ___v__
Distribuitori  |______|  |______|  |______|
                    \     /  |       / |
                      \ /    |     /   |
                      / \    |   /     |    Piata B
                ____v_    v__v_v    ___v__
Consumatori    |______|  |______|  |______|

    (153) In cazul in care o intelegere verticala implica 3 parti, fiecare operand la niveluri diferite de comercializare, cotele de piata ale acestora trebuie sa fie sub pragul de 30% in cazul fiecarui nivel implicat, pentru ca intelegerea verticala sa beneficieze de exceptare pe categorii.
    (154) In cazul in care un furnizor utilizeaza aceeasi intelegere verticala in scopul cumpararii, vanzarii sau revanzarii unui portofoliu de produse, unele produse pot indeplini, din punctul de vedere al pragului de 30% cota de piata, conditiile de exceptare pe categorii, iar alte produse nu. Produsele care detin o cota de piata mai mica de 30% vor fi tratate in contextul exceptarii pe categorii, iar cele care detin cote de piata ce depasesc 30% vor fi tratate in contextul exceptarii individuale.
    (155) In cazul unui agent economic controlat in comun, membru al grupului furnizorului sau cumparatorului, astfel cum acesta este definit in "Instructiunile cu privire la calculul cifrei de afaceri in cazurile de comportament anticoncurential, prevazute la art. 5 si 6 din Legea concurentei nr. 21/1996, si in cazurile de concentrare economica", cota de piata detinuta de acesta se va distribui in mod proportional intre agentii economici care detin controlul in comun.
    (156) In cazul in care furnizorul produce atat echipamentul original, cat si piesele de schimb pentru acesta, furnizorul va fi adesea singurul sau cel mai important furnizor al pietei derivate pentru reparatii si piese de schimb. Aceasta situatie se poate intalni si in cazul in care furnizorul (producatorul echipamentului original) subcontracteaza productia pieselor de schimb. Piata relevanta se poate defini ca piata echipamentului original, incluzand si piesele de schimb sau, separat, o piata a echipamentului original si o piata a pieselor de schimb, in functie de circumstantele specifice cazului, cum ar fi efectele restrictionarilor implicate, durata de viata a echipamentului si importanta costurilor implicate de reparatii sau inlocuiri.
    (157) In cazul intelegerilor verticale care, pe langa furnizarea produselor care fac obiectul acordului, contin si prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala, cum ar fi prevederi referitoare la utilizarea marcii comerciale a furnizorului, care ajuta cumparatorul in comercializarea produselor care fac obiectul acordului, cota de piata a furnizorului pe piata pe care acesta comercializeaza produsele care fac obiectul acordului este decisiva pentru aplicarea prevederilor regulamentului.
    In cazul francizei, in care francizorul nu furnizeaza produse in vederea revanzarii, ci un pachet de servicii combinate cu prevederi referitoare la drepturile de proprietate intelectuala formand metoda de afaceri francizata, francizorul trebuie sa tina seama de cota sa de piata ca furnizor al metodei de afaceri. In acest scop francizorul trebuie sa isi calculeze cota de piata detinuta pe piata pe care este exploatata metoda de afaceri, care este piata pe care beneficiarul exploateaza metoda de afaceri pentru furnizarea de produse si servicii catre consumatorii finali. Francizorul isi va calcula cota de piata in functie de valoarea vanzarii produselor sau serviciilor realizate de catre beneficiarul sau pe piata respectiva. Concurentii de pe aceasta piata pot fi furnizori ai altor metode de afaceri francizate, dar si furnizori de produse sau servicii substituibile, comercializate in afara unor sisteme de franciza. In plus, in cazul unei piete a serviciilor fast-food, de exemplu, francizorul operand pe aceasta piata isi va calcula cota de piata pe baza vanzarilor realizate de beneficiarul sau. Daca francizorul furnizeaza si anumite inputuri, cum ar fi carne sau condimente, francizorul trebuie sa isi calculeze cota sa detinuta pe piata pe care aceste produse sunt vandute.
    (158) In cazul distributiei duale de produse finale, in care fabricantul produselor finale actioneaza si ca distribuitor pe piata, definirea pietei si calculul cotei de piata vor include produsele vandute de catre producator si de catre concurentii acestuia prin distribuitorii si agentii integrati (care fac parte din grupul fiecaruia).
    (159) Productia interna, care reprezinta fabricarea de produse intermediare pentru folosinta proprie, poate fi foarte importanta intr-o analiza concurentiala, reprezentand o constrangere concurentiala sau accentuand pozitia pe piata a agentului economic. Oricum, productia interna nu va fi luata in considerare la definirea pietei relevante si la calcularea cotei de piata pentru produsele si serviciile intermediare.

    3. Elemente de definire a pietei relevante si de calcul al cotei de piata pentru cazurile individuale

    (160) In evaluarea individuala a intelegerilor verticale vor trebui investigate piete suplimentare pietei relevante definite pentru aplicarea regulamentului. O intelegere verticala poate afecta si pietele din aval, pe langa piata furnizorului si cumparatorului. Astfel, in cazurile individuale vor fi examinate toate pietele relevante, de la fiecare nivel de comercializare, afectate de restrictionarile verticale, dupa cum urmeaza:
    a) pentru "produsele si serviciile intermediare" incorporate de catre cumparator in propriul produs sau serviciu, restrictionarile verticale afecteaza, in general, doar piata dintre furnizor si cumparator. De exemplu, o obligatie de nonconcurenta impusa cumparatorului poate obstructiona alti furnizori, dar nu conduce la reducerea concurentei din aval, la nivelul comercializarii en detail. Totusi, in cazul vanzarii exclusive, pozitia cumparatorului pe piata din aval este relevanta, deoarece comportamentul obstructionist al cumparatorului poate avea efecte negative apreciabile in cazul in care acesta are putere pe piata din aval;
    b) pentru "produsele finale" o analiza limitata la piata dintre furnizor si cumparator este putin probabil sa fie suficienta atat timp cat restrictionarile verticale pot reduce concurenta inter si/sau intra-marca pe piata revanzarii, care este o piata aflata in avalul pietei cumparatorului.
    De exemplu, distributia exclusiva poate conduce nu numai la inchiderea pietei dintre furnizor si cumparator, ci, mai ales, la reducerea concurentei intra-marca in teritoriile de revanzare ale distribuitorilor. Piata revanzarii este importanta in special in cazul in care cumparatorul este un comerciant en detail.
    O obligatie de nonconcurenta convenita intre un producator si un comerciant angro poate inlatura acest comerciant angro vis a vis de alti producatori, dar este putin probabil ca aceasta obligatie sa duca la o reducere a concurentei de la nivelul de comercializare en detail. Aceeasi intelegere convenita cu un comerciant en detail conduce si la reducerea concurentei de la nivelul en detail pe piata revanzarii;
    c) in cazul evaluarii individuale a unei "piete a pieselor de schimb", piata relevanta poate fi definita ca piata echipamentului original sau piata pieselor de schimb, in functie de circumstantele specifice cazului. In orice caz, situatia pietei pieselor de schimb va fi evaluata tinandu se seama de piata echipamentului original. O pozitie mai putin importanta pe piata echipamentului original reduce in mod normal eventualele efecte anticoncurentiale asupra pietei pieselor de schimb.