E-mail:
Parola:
     
 Nu ai cont? Inregistreaza-te
 Ai uitat parola? Click aici
alerte legex
Vreau reclama pe legex.ro!
Registrul Agricol Integrat - www.registrulagricolintegrat.ro
Coduri postale şi prefixe telefonice naţionale şi internaţionale
Legături cu alte acte
A fost modificat de:
Legea 1 2011 modificat de OUG 49 2014
Legea 1 2011 completat de OUG 49 2014
Legea 1 2011 modificat de OUG 16 2014
Legea 1 2011 completat de OUG 16 2014
Legea 1 2011 admite exceptie Decizia 106 2014
Legea 1 2011 modificat de Legea 1 2014
Legea 1 2011 modificat de OUG 117 2013
Legea 1 2011 completat de OUG 117 2013
Legea 1 2011 admite exceptie Decizia 397 2013
Legea 1 2011 a se vedea Ordonanţa 29 2013
Legea 1 2011 completat de Legea 206 2013
Legea 1 2011 modificat de Legea 62 2013
Legea 1 2011 modificat de OUG 14 2013
Legea 1 2011 completat de OUG 14 2013
Legea 1 2011 modificat de OUG 92 2012
Legea 1 2011 completat de OUG 92 2012
Legea 1 2011 completat de Legea 187 2012
Legea 1 2011 modificat de Legea 187 2012
Legea 1 2011 modificat de OUG 21 2012
Legea 1 2011 completat de OUG 21 2012
Legea 1 2011 modificat de Legea 166 2011
Legea 1 2011 completat de Legea 166 2011
Legea 1 2011 in aplicare prin Instrucţiuni 3 2011
Legea 1 2011 in aplicare prin Instrucţiuni 3 2011
Legea 1 2011 promulgat de Decretul 3 2011
Legea 1 2011 promulgat de Decretul 2 2010
Cele mai căutate legi
Ultimele acte citite
Sisteme de securitate
Produse Tradiţionale Sibiu
Coduri postale şi prefixe telefonice naţionale şi internaţionale
Registrul Agricol Integrat - www.registrulagricolintegrat.ro

Anunţă-mă când se modifică Fişă act Comentarii (0) Trimite unui prieten Tipareste act

LEGE Nr

LEGE   Nr. 1 din 5 ianuarie 2011

educatiei nationale

ACT EMIS DE: PARLAMENTUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 18 din 10 ianuarie 2011



Parlamentul României adoptă prezenta lege.

TITLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1. - Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional.

Art. 2. - (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori, creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.

(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţara membră a Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării, şi de generare s ustenabilă a unei resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi viitoare.

(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi pentru angajare pe piaţa muncii.

(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără nicio formă de discriminare.

(5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene.

(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.

(7) In România învăţământul constituie prioritate naţională.

Art. 3. - Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:

a) principiul echităţii - în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;

b) principiul calităţii - în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;

c) principiul relevanţei -în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare personală şi social-economice;

d) principiul eficienţei - în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale maxime, prin gestionarea resurselor existente;

e) principiul descentralizării - în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii implicaţi direct în proces;

f) principiul răspunderii publice - în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ răspund public de performanţele lor;

g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului intercultural;

h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor culturale ale poporului român;

i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase;

j) principiul asigurării egalităţii de şanse;

k) principiul autonomiei universitare;

l) principiul libertăţii academice;

m) principiul transparenţei - concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;

n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase şi doctrine politice;

o) principiul incluziunii sociale;

p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;

q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;

r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin practicarea activităţilor sportive;

s) principiuforganizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult recunoscut;

t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;

u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de învăţământ.

Art. 4. - Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:

a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă, conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;

c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei economii durabile;

d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura naţională şi universală şi pe stimularea dialog ului intercultural;

e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului;

f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.

Art. 5. - (1) In domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. In caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.

(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima zi a anului şcolar, respectiv universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a completării.

Art. 6. - (1) In România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 7. - (1) In unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios.

(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă.

Art. 8. - Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv. Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv.

Art. 9. - (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:

a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;

b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;

c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;

d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;

e) eficienţa utilizării resurselor.

(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Invăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin organismul specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat, precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul „resursa financiară urmează elevul", în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu respectarea prevederilor alin. (2)-(4).

(6) Invăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.

(7) Invăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii, sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.

Art. 10. - (1) In România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară, în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi de circulaţie internaţională.

(2) In fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.

(3) Invăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile materiale şi resursele umane care să permită însuşirea limbii române.

(4) In sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de predare.

(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu respectarea prevederilor legale.

Art. 11. - (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate, poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească.

Art. 12. - (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale.

(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.

(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.

(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse pentru performanţe şcolare şi universitare.

(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.

(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale. Invăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de învăţământ preuniversitar.

(7) Invăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.

(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în învăţământul postliceal.

Art. 13. - (1) Invăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege.

(2) Invăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică, socială şi/sau ocupaţională.

Art. 14. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează, fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ, asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.

(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat.

Art. 15. - (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a ţării, potrivit recensământului oficial. Infiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui învăţământ se realizează potrivit legii.

(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform prevederilor prezentei legi.

TITLUL II

Invăţământul preuniversitar

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 16. - (1) Invăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul primar şi cel gimnazial. Invăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.

(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la vârsta de 18 ani.

(3) In scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul naţional de învăţământ, fnvăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.

Art. 17. - Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, cu excepţia învăţământului postliceal, copiii beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.

Art. 18. - (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la ora de religie, conform confesiunii proprii.

(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. In acest caz, situaţia şcolară se încheie fără disciplina Religie. In mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.

Art. 19. - (1) In sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel:

a) cu minimum 300 de elevi;

b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;

c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;

d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ special.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-terito riale în care numărul total al elevilor, preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1), se organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română.

(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără personalitate juridică - ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică - şi subordonate aceluiaşi ordonator principal de credite, în condiţiile legii.

(5) In cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului, care stabileşte relaţia juridică, patrimonială, financiară şi administrativă.

Art. 20. - (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea.

(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii.

Art. 21. - (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. In învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular se pot transfera la alte unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare.

(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional, în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale.

(4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an şcolar la decizia unităţii de învăţământ, pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

CAPITOLUL II

Structura sistemului naţional de învăţământ preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 22. - (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.

(2) Invăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru profesionalizarea progresivă.

Art. 23. - (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele niveluri:

a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul anteprescolar (0-3 ani) şi învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;

b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;

c) învăţământul secundar, care cuprinde:

(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;

(ii) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;

d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;

e) învăţământul terţiar nonuniversitar, care cuprinde învăţământul postliceal.

(2) Invăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul naţional al calificărilor.

Art. 24. - (1) Invăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi învăţământul secundar inferior.

(2) Invăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal, filiera tehnologică.

(3) Invăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional, învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal.

Art. 25. - (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă.

(2) Invăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. In mod excepţional, pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate organiza şi în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală.

Art. 26. - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot, experimentale şi de aplicaţie.

SECŢIUNEA a 2-a

Educaţia antepreşcolara

Art. 27. - (1) Educaţia antepreşcolara se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe şi în centre de zi.

(2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolara, conţinutul educativ, standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare.

(4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie antepreşcolara se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de educaţie timpurie acreditaţi, de stat sau privaţi.

(5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolara se realizează în conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.

(6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, conform legislaţiei în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale.

(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin norme metodologice adoptate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

SECŢIUNEA a 3-a

Invăţământul preşcolar

Art. 28. - (1) Invăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal, prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură condiţiile pentru generalizarea treptată a fnvăţământului preşcolar.

SECŢIUNEA a 4-a

Invăţământul primar

Art. 29. - (1) Invăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă.

(2) In clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.

(3) In clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa pregătitoare şi copii cu cerinţe educaţionale speciale cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data începerii anului şcolar.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea de programe educaţionale de tip „A doua şansă", în vederea promovării învăţământului primar pentru persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani.

SECŢIUNEA a 5-a

Invăţământul gimnazial

Art. 30. - (1) Invăţământul gimnazial se organizează şi funcţionează, de regulă, cu program de dimineaţă.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale de tip „A doua şansă", în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru persoane care depăşesc cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul secundar, gimnazial.

(3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.

SECŢIUNEA a 6-a

Invăţământul liceal

Art. 31. - (1) Invăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri:

a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;

b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia mediului;

c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională, specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).

(3) Durata studiilor în învăţământul liceal - forma de învăţământ cu frecvenţă - este de 3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională şi de 4 ani pentru filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă^ durata studiilor se prelungeşte cu un an.

(4) Invăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă, în unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale.

(5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul sau mai multe profiluri. In cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale sau specializări, conform legii.

(6) Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informai competenţe profesionale pot susţine examen de certificare a calificării, în condiţiile legii. Absolvenţii care promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.

(7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională a liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în documentele strategice regionale, judeţene şi locale.

SECŢIUNEA a 7-a

Invăţământul tehnologic şi vocaţional

Art. 32. - (1) Invăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau vocaţională, pentru calificări din Registrul naţional al calificărilor, actualizat periodic, în funcţie de nevoile pieţei muncii, identificate prin documente strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale.

(2) Invăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza şi pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza unor contracte de şcolarizare.

(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător nivelului de certificare stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor.

(4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaţionale se pot organiza la nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici ori instituţiile publice cu care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii-gazdă din străinătate, în cadrul unor programe ale Uniunii Europene - componenta de formare profesională iniţială. Durata stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de învăţământ, aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ, burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică sau locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor legale.

SECŢIUNEA a 8-a

Invăţământul profesional

Art. 33. - (1) Invăţământul profesional se poate organiza în şcoli profesionale care pot fi unităţi independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare.

(2) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în urma consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale.

(3) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.

(4) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin metodologie, care se dă publicităţii la începutul ciclului.

(5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă.

(6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului naţional al calificărilor.

(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta de 18 ani.

(8) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii.

(9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate de Autoritatea Naţională pentru Calificări.

(10) Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal -filiera tehnologică sau vocaţională, prin:

a) recunoaşterea în învăţământul terţiar nonuniversitar a studiilor obţinute în cadrul învăţământului liceal - filiera tehnologică sau vocaţională, în baza unui regulament propriu;

b) finanţarea parţială la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale de stat;

c) burse speciale şi alte forme de sprijin material.

SECŢIUNEA a 9-a

Invăţământul militar preuniversitar

Art. 34. - (1) Invăţământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ liceal militar şi învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a subofiţerilor, agenţilor de poliţie şi agenţilor de penitenciare.

(2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar militar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se propun Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de ministerele interesate şi de alte instituţii cu responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale potrivit fiecărei arme, specializări şi forme de organizare a învăţământului şi se aprobă conform prevederilor prezentei legi valabile pentru instituţiile de învăţământ civil.

(3) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul postliceal din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale elaborate de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii, şi se avizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate militară se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi se aprobă de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 35. - Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale coordonează şi controlează unităţile de învăţământ militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti.

Art. 36. - Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se asigură de comandantul/directorul numit prin ordin al conducătorilor ministerelor şi instituţiilor de ordine publică şi siguranţă naţională, care este şi preşedinteje consiliului de administraţie/consiliului de conducere. In activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de locţiitorul comandantului pentru învăţământ/directorul adjunct. Directorul adjunct/Locţiitorul comandantului pentru învăţământ este şi preşedintele consiliului profesoral.

Art. 37. - (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se constituie din personalul didactic prevăzut în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari, de ordine şi securitate publică.

(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică şi securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de funcţionar public cu statut special.

(3) Funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin instrucţiuni proprii.

Art. 38. - Finanţarea învăţământului preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională este asigurată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale din fondurile alocate din bugetul de stat.

Art. 39. - Certificatele de absolvire şi competenţe profesionale dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.

Art. 40. - Instituţiile de învăţământ preuniversitar din cadrul sistemului de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi instituţiile de învăţământ civil.

Art. 41. -Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.

SECŢIUNEA a 10-a

Invăţământul de artă şi învăţământul sportiv

Art. 42. - (1) Invăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.

(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv de stat se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor şcolare, potrivit legii.

(3) In învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:

a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial;

b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;

c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ;

d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv.

(4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se pot organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar.

(5) Invăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv, organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal.

(6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar, denumite cluburi sportive şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă alte unităţi de învăţământ de acelaşi nivel.

(8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de baze sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ, cu acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ.

(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor.

(10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial şi liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora.

(11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale.

(12) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi într-un Registru naţional al performanţelor sportive, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 43. - (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică, concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, precum şi festivaluri şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(2) Pentru activităţile sportive, în structura Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului funcţionează Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar.

(3) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul artelor, respectiv al sportului.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii, cu organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă şi învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de nivel regional şi naţional.

SECŢIUNEA a 11-a

Invăţământul postliceal

Art. 44. - (1) Invăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale fnscrise în Registrul naţional al calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

(2) Invăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este parţial subvenţionat de stat.

(3) Invăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este integral subvenţionat de stat.

(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.

(5) Invăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională.

(6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor locale. Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat public-privat.

(7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi.

(9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8), absolvenţii de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.

(10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în baza deciziilor senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul licenţă.

SECŢIUNEA a 12-a

Invăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale

Art. 45. - (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar, în condiţiile legii.

(2) In funcţie de necesităţile locale se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

(3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român sau cetăţean din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior.

(4) In cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri, în condiţiile legii.

(5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate juridică, pentru fiecare limba maternă, indiferent de efectivul de elevi.

(6) In cazul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.

(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor maternă sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba maternă sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba maternă.

(8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase în organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii.

(9) In unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională.

(10) In unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care funcţionează forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale se asigură încadrarea cu specialişti şi din rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională.

(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba minorităţilor naţionale trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare, în ţară sau în străinătate. Fac excepţie de la necesitatea de a face dovada competenţei profesionale în limba minorităţii naţionale respective cadrele didactice care predau limba şi literatura română.

(12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în limba maternă.

(13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării , Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de predare a minorităţilor naţionale şi manuale traduse din limba română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din cauza tirajului redus.

(14) In învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor se poate folosi şi limba de predare.

(15) In învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, calificativele se comunică în scris şi oral şi în limba de predare.^

(16) In cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului va funcţiona şi o secţie de cercetare şi inovare pentru învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale.

(17) In finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau a limbii minorităţii naţionale. In cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică şi numărul redus de elevi şi preşcolari, precum şi elevii prevăzuţi la alin. (7). Acelaşi coeficient se aplică şi în cazul unităţilor şcolare cu predare în limba română, în condiţii similare.

Art. 46. - (1) In cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, toate disciplinele se studiază în limba materna, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura română.

(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă pe tot parcursul învăţământului preuniversitar după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea respectivă.

(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii naţionale reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, predarea disciplinei Limba şi literatura româna se face după manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu predare în limba română.

(4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei speciale.

(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip din învăţământul preuniversitar şi lucrările semestriale pentru elevii din învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de Curriculumul naţional.

(6) In învăţământul preuniversitar, activitatea de predare şi de educare la Limba şi literatura maternă, la istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective şi la Educaţia muzicală se realizează pe baza programelor şi a metodologiilor specifice elaborate de colective de experţi cunoscători ai limbii şi ai culturii minorităţii naţionale respective şi aprobate, potrivit legii.

(7) Elevilor aparţinând minorităţilor naţionale, care frecventează unităţi de învăţământ cu predare în limba română sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, şi în condiţiile legii, ca disciplină de studiu, limba şi literatura maternă, precum şi istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale respective, ca parte a trunchiului comun. Programele şi manualele disciplinei Istoria şi tradiţiile minorităţii naţionale sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi SportuLii.

(8) In învăţământul primar, gimnazial şi liceal cu predare în limbile minorităţilor naţionale, disciplinele Istoria şi Geografia României se predau în aceste limbi, după programe şcolare şi manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba română, cu obligaţia transcrierii şi a însuşirii toponimiei şi a numelor proprii româneşti şi în limba româna.

(9) In învăţământul gimnazial cu predare în limbile minorităţilor naţionale se introduce, ca disciplină de studiu, Istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale respective, cu predare în limba maternă. Programele şcolare şi manualele la această disciplină sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(10) In programele şi manualele de istorie se vor reflecta istoria ş| tradiţiile minorităţilor naţionale din România.

(11) In învăţământul liceal şi postliceal, în care predarea se face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de pregătire de specialitate, se realizează însuşirea terminologiei de specialitate şi în limba română.

(12) In învăţământul preuniversitar, probele de admitere şi probele examenelor de absolvire pot fi susţinute în limba în care au fost studiate disciplinele respective, în condiţiile legii.

Art. 47. - (1) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale - comună, oraş, municipiu - unde funcţionează mai multe unităţi şcolare cu predare în limba română cel puţin una dintre acestea are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.

(2) Unităţile cu predare în limba română, de nivel gimnazial sau liceal, unice în municipiu, în oraş sau în comună au personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi.

SECŢIUNEA a 13-a

Invăţământul special şi special integrat

Art. 48. - (1) Invăţământul special şi special integrat, organizat pentru persoanele cu cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se realizează pentru toate nivelurile de învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă.

(2) Invăţământul special şi special integrat este gratuit şi este organizat, de regulă, ca învăţământ cu frecvenţă. In funcţie de necesităţile locale, acesta se poate organiza şi sub alte forme, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru serviciile educaţionale şi de asistenţă, oferite copiilor cu cerinţe educaţionale speciale.

Art. 49. - (1) Invăţământul special se organizează, după caz, în unităţi de învăţământ special şi în unităţi de învăţământ de masă.

(2) Invăţământul special integrat se poate organiza în clase speciale şi individual sau în grupe integrate în clase de masă. Efectivele formaţiunilor de studiu din învăţământul special şi special integrat sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în funcţie de tipul şi gradul deficienţei.

(3) Conţinuturile învăţământului special şi special integrat, demersurile didactice, precum şi pregătirea şi formarea personalului care îşi desfăşoară activitatea în domeniul educaţiei copiilor cu cerinţe educaţionale speciale sunt stabilite prin metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Durata şcolarizării copiilor cu cerinţe educaţionale speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta lege şi se stabileşte, în funcţie de gradul şi tipul dizabilităţii, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 50. - (1) Evaluarea, asistenţa psihoeducaţională, orientarea şcolară şi orientarea profesională a copiilor, a elevilor şi a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către centrele judeţene de resurse şi de asistenţă educaţională, denumite în continuare CJRAE, respectiv de Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare şi de orientare şcolară şi profesională, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, acordându-se prioritate integrării în învăţământul de masă. CJRAE cuprind şi centrele logopedice interşcolare.

(2) Stabilirea gradului de deficienţă al elevilor cu cerinţe educaţionale speciale se realizează de către comisiile din cadrul CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protecţia copilului din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului.

(3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi de orice alt criteriu, fapt ce determină includerea lor în clase cu cerinţe educaţionale speciale, se sancţionează.

(4) Obţinerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale se face în unităţi de învăţământ special şi de masă, cu consultarea factorilor locali interesaţi.

(5) Elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale pot dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului şi gradului de deficienţă.

Art. 51. - (1) Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în învăţământul de masă, beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educaţional se face de către CJRAE/CMBRAE şi se reglementează prin metodologii specifice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Copiii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă, inclusiv cei şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei în cuantum egal cu cel pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, precum şi de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale din cadrul direcţiilor generale judeţene/a municipiului Bucureşti de asistenţă socială şi protecţia copilului.

Art. 52. - (1) Pentru copiii, elevii şi tinerii cu boli cronice sau cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4 săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul unităţii sanitare în care aceştia sunt internaţi.

(2) Pentru copiii, elevii şi tinerii care, din motive medicale sau din cauza unei dizabilităţi, sunt nedeplasabili, se organizează şcolarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată.

(3) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul şcolar, la propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Unităţile de învăţământ special pot beneficia de sprijinul instituţiilor de protecţie socială, al altor organisme private autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, pentru stimulare, compensare şi pentru reducerea gradului de dizabilitate.

Art. 53. - Invăţământul special dispune de planuri de învăţământ, de programe şcolare, de programe de asistenţă psihopedagogică, de manuale şi de metodologii didactice alternative, adaptate tipului şi gradului de dizabilitate şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 54. - (1) In funcţie de evoluţia copilului se pot face propuneri de reorientare dinspre şcoala specială spre şcoala de masă şi invers.

(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinţii copilului/tutorele legal instituit şi de către psihologul şcolar. Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al susţinătorului legal.

Art. 55. - (1) Şcolarizarea minorilor şi a adulţilor din centrele de reeducare, din penitenciarele pentru minori şi tineri şi din penitenciarele pentru adulţi se realizează cu respectarea Curriculumului naţional. Resursa umană necesară pentru şcolarizarea acestora este asigurată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare.

(2) In vederea obţinerii unei calificări şi a integrării în viaţa activă a tinerilor cu cerinţe educaţionale speciale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, organizează ateliere protejate.

Art. 56. - La absolvirea învăţământului special, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu alte organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea integrării în viaţa activă, potrivit calificării obţinute şi în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

SECŢIUNEA a 14-a

Invăţământul pentru copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte

Art. 57. - (1) Statul sprijină copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte atât în unităţi de învăţământ, cât şi în centre de excelenţă. Centrele de excelenţă sunt înfiinţate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Coordonarea acţiunilor prevăzute la alin. (1) este asigurată de Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, înfiinţat prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Resursele umane, curriculare, informaţionale, materiale şi financiare pentru susţinerea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte se asigură de unităţile de învăţământ şi de inspectoratele şcolare, conform normelor metodologice elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Pentru sprijinirea copiilor şi a tinerilor capabili de performanţe înalte, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează olimpiade şi concursuri, tabere de profil, simpozioane şi alte activităţi specifice şi acordă burse şi alte forme de sprijin material.

(5) Copiii şi tinerii capabili de performanţe înalte beneficiază, indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă particularităţile de învăţare şi de orientare a performanţei. Aceste programe sunt de aprofundare a învăţării, de grupare pe abilităţi, de îmbogăţire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat şi transfer de competenţă, de accelerare a promovării conform ritmului individual de învăţare.

SECŢIUNEA a 15-a

Programul „Şcoala după şcoală"

Art. 58. - (1) Unităţile de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie, pot să îşi extindă activităţile cu elevii după orele de curs, prin programe „Şcoala după şcoală".

(2) In parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin programul „Şcoala după şcoală", se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială. Acolo unde acest lucru este posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizaţii nonguvernamentale cu competenţe în domeniu.

(3) Programele „Şcoala după şcoală" se organizează în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4) Statul poate finanţa programul „Şcoala după şcoală" pentru copiii şi elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 16-a

Alternativele educaţionale

Art. 59. - (1) In sistemul de învăţământ preuniversitar pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor educaţionale se fac potrivit legii.

(3) Unităţile de învăţământ preuniversitar alternativ dispun de autonomie organizatorică şi funcţională, în conformitate cu specificul alternativei.

(4) La toate formele de învăţământ alternativ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român.

(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din alternativele educaţionale au dreptul la recunoaşterea de către inspectoratele şcolare judeţene şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a pregătirii şi a perfecţionărilor realizate de organizaţiile, asociaţiile, federaţiile care gestionează dezvoltarea alternativei respective la nivel naţional.

SECŢIUNEA a 17-a

Invăţământul particular şi confesional

Art. 60. - (1) Invăţământul particular şi confesional se organizează conform principiului nonprofit în unităţi de învăţământ preuniversitar, la toate nivelurile şi formele, conform legislaţiei în vigoare.

(2) Criteriile, standardele şi indicatorii de performanţă pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să le îndeplinească unităţile de învăţământ de stat.

(3) Unităţile particulare de învăţământ sunt unităţi libere, deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât şi economico-financiar, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie.

(4) Autorizarea de funcţionare provizorie, acreditarea şi evaluarea periodică a unităţilor de învăţământ preuniversitar particular şi confesional sunt realizate de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Invăţământul Preuniversitar, conform legislaţiei în vigoare.

(5) Unităţile de învăţământ preuniversitar particular şi confesional acreditate sunt sprijinite de stat, condiţiile fiind stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(6) Statul sprijină şi coordonează învăţământul particular şi confesional, în condiţiile legii, respectând în întregime drepturile acestuia.

(7) Directorii unităţilor de învăţământ particular sunt numiţi de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea criteriilor de competenţă. Actul de numire se aduce la cunoştinţa inspectoratului şcolar pe raza căruia îşi desfăşoară activitatea unitatea respectivă.

CAPITOLUL III

Reţeaua şcolară

Art. 61. - (1) Reţeaua şcolară este formată din totalitatea unităţilor de învăţământ acreditate, respectiv autorizate provizoriu.

(2) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ de stat şi particular preuniversitar se organizează de către autorităţile administraţiei publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor şcolare. Pentru învăţământul special liceal şi special postliceal, reţeaua şcolară se organizează de către consiliul judeţean, respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, cu consultarea partenerilor sociali şi cu avizul conform al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) In cadrul reţelei şcolare se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, grupe/clase în alternative educaţionale integrate în unităţi şcolare de stat sau particulare.

(4) Persoanele juridice şi fizice pot înfiinţa, conform legii, unităţi de educaţie timpurie şi de învăţământ primar, gimnazial, liceal şi postliceal.

(5) Reţeaua şcolară a unităţilor de învăţământ se dă publicităţii la începutul fiecărui an, pentru anul şcolar următor. Cifra de şcolarizare pentru învăţământul de stat se aprobă prin hotărâre a Guvernului, cu cel puţin 6 luni înainte de începerea anului şcolar.

(6) In cadrul sistemului naţional de învăţământ preuniversitar de stat se pot înfiinţa şi pot funcţiona, conform legii, unităţi de învăţământ cu clase constituite pe bază de contracte de parteneriat între unităţi de învăţământ de stat şi particulare acreditate, între acestea şi operatori economici, precum şi între instituţii din ţară şi străinătate, pe baza unor acorduri interguvernamentale.

(7) Unităţile de învăţământ preuniversitar, indiferent de tip, nivel, formă, filieră şi profil sunt supuse acreditării şi evaluării periodice, conform legii.

(8) Pentru a asigura calitatea învăţământului, la propunerea autorităţilor administraţiei publice locale sau din proprie iniţiativă, inspectoratele şcolare pot solicita Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului ridicarea acreditării/autorizării unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică sau a unei structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. In situaţia în care Agenţia Română pentru Asigurarea Calităţii în Invăţământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP, retrage acreditarea/autorizaţia de funcţionare, pentru neîndeplinirea condiţiilor legale, unei unităţi de învăţământ, aceasta îşi încetează activitatea. Autorităţile administraţiei publice locale realizează alocarea elevilor altor unităţi şcolare, cu respectarea interesului copiilor şi asigurarea logisticii necesare.

Art. 62. - (1) In vederea asigurării calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare.

(2) Consorţiile şcolare sunt parteneriate contractuale între unităţile de învăţământ, care asigură:

a) mobilitatea personalului între unităţile membre ale consorţiului;

b) utilizarea în comun a resurselor unităţilor de învăţământ din consorţiu;

c) lărgirea oportunităţilor de învăţare oferite elevilor şi recunoaşterea reciprocă a rezultatelor învăţării şi evaluării acestora.

(3) Cadrul general pentru înfiinţarea, desfiinţarea şi funcţionarea consorţiilor şcolare se va reglementa prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 63. - (1) In învăţământul preuniversitar, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum urmează:

a) educaţia antepreşcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii, dar nu mai puţin de 5 şi nu mai mult de 9;

b) învăţământul preşcolar: grupa cuprinde în medie 15 preşcolari, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 20;

c) învăţământul primar: clasa care cuprinde în medie 20 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 25;

d) învăţământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 12 şi nu mai mult de 30;

e) învăţământul liceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

f) învăţământul postliceal: clasa care cuprinde în medie 25 de elevi, dar nu mai puţin de 15 şi nu mai mult de 30;

g) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe uşoare şi/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu mai puţin de 8 şi nu mai mult de 12;

h) învăţământul special pentru elevi cu deficienţe grave: grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puţin de 4 şi nu mai mult de 6.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective.

CAPITOLUL IV

Curriculumul învăţământului preuniversitar

Art. 64. - (1) In învăţământul preuniversitar se aplică Curriculumul naţional elaborat în conformitate cu nevoile specifice dezvoltării personale şi cu nevoile pieţei forţei de muncă şi ale fiecărei comunităţi, în baza principiului subsidiarităţii.

(2) Curriculumul naţional reprezintă ansamblul coerent al planurilor-cadru de învăţământ şi al programelor şcolare din învăţământul preuniversitar.

Art. 65. - (1) Planurile-cadru de învăţământ cuprind disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii şi opţionale, precum şi numărul minim şi maxim de ore aferente acestora.

(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la decizia şcolii se constituie din disciplinele/domeniile de studiu/modulele de pregătire opţionale.

(3) Programele şcolare stabilesc, pentru fiecare disciplină, domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învăţământ, finalităţile urmărite şi evidenţiază conţinuturile fundamentale de ordin teoretic, experimental şi aplicativ, oferind orientări metodologice generale pentru realizarea şi evaluarea acestora.

(4) Planurile-cadru şi programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire obligatorii din învăţământul preuniversitar sunt elaborate de către instituţiile şi organismele abilitate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(5) Curriculumul la decizia şcolii se constituie atât din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivel naţional, regional şi local, cât şi din pachete disciplinare opţionale ofertate la nivelul unităţii de învăţământ. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, în urma consultării elevilor, părinţilor şi pe baza resurselor disponibile, stabileşte curriculumul la decizia şcolii.

(6) Programele şcolare pentru disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire opţionale se elaborează la nivelul unităţilor de învăţământ, cu consultarea consiliului profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative a părinţilor, precum şi a reprezentanţilor comunităţii locale şi, după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de învăţământ are relaţii pentru pregătirea practică a elevilor. Programele şcolare sunt aprobate de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ.

(7) In cazul alternativelor educaţionale, planurile-cadru şi programele şcolare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanţi ai acestora şi sunt aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) In învăţământul particular şi confesional se utilizează planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru Curriculumul naţional aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau planurile şi programele de învăţământ similare ori alternative învăţământului de stat, aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(9) Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic şi confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu fiecare cult în parte, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(10) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul militar se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării Naţionale, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 66. - (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din planurile-cadru de învăţământ este de maximum 20 de ore pe săptămână la învăţământul primar, 25 de ore pe săptămână la învăţământul gimnazial şi 30 de ore pe săptămână la învăţământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare şi evaluare, cât şi pentru învăţarea în clasă, asistată de cadrul didactic, a conţinuturilor predate, conform prezentei legi.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), numărul maxim de ore poate fi depăşit cu numărul de ore prevăzute pentru studierea limbii materne, a istoriei şi tradiţiei minorităţilor naţionale şi a învăţământului bilingv.

(3) In cadrul Curriculumului naţional, disciplinele obligatorii au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul învăţământului obligatoriu şi de 70% în cele de la nivelul liceului.

(4) In cadrul Curriculumului naţional, disciplinele opţionale au o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învăţământul obligatoriu şi de 30% în cele pentru liceu.

(5) Pentru fiecare disciplină şi domeniu de studiu, programa şcolară acoperă 75% din orele de predare şi evaluare, lăsând la dispoziţia cadrului didactic 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu respectiv. In funcţie de caracteristicile elevilor şi de strategia şcolii din care face parte, profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învăţare remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru consolidarea cunoştinţelor sau pentru stimularea elevilor capabili de performanţe superioare, conform unor planuri individuale de învăţare elaborate pentru fiecare elev.

Art. 67. - (1) Curriculumul naţional pentru educaţia timpurie este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoţională şi socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a eventualelor deficienţe de dezvoltare.

(2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe multidisciplinare de intervenţie timpurie, menite să realizeze evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea şi asistenţa precoce corespunzătoare a celor cu cerinţe educaţionale speciale sau cu risc în dezvoltarea competenţelor personale.

Art. 68. - (1) Curriculumul naţional pentru învăţământul primar şi gimnazial se axează pe 8 domenii de competenţe-cheie care determină profilul de formare a elevului:

a) competenţe de comunicare în limba română şi în limba maternă, în cazul minorităţilor naţionale;

b) competenţe de comunicare în limbi străine;

c) competenţe de bază de matematică, ştiinţe şi tehnologie;

d) competenţe digitale de utilizare a tehnologiei informaţiei ca instrument de învăţare şi cunoaştere;

e) competenţe sociale şi civice;

f) competenţe antreprehoriale;

g) competenţe de sensibilizare şi de expresie culturală;

h) competenţa de a învăţa să înveţi.

(2) Educaţia fizică şi sportul în învăţământul preuniversitar sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învăţământ.

(3) Disciplina Tehnologia informaţiei şi comunicării constituie o disciplină opţională pentru elevii din clasele I-IV şi este disciplină obligatorie în învăţământul gimnazial şi liceal.

(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmăreşte dezvoltarea fizică, socioemoţională, cognitivă a limbajului şi comunicării, precum şi dezvoltarea capacităţilor şi a atitudinilor în învăţare, asigurând totodată punţile către dezvoltarea celor 8 competenţe-cheie.

(5) Invăţământul liceal este centrat pe dezvoltarea şi diversificarea competenţelor-cheie şi formarea competenţelor specifice în funcţie de filieră, profil, specializare sau calificare.

Art. 69. - (1) In unităţile de învăţământ de stat sau particulare se utilizează manuale şcolare şi alte auxiliare didactice aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Manualele şcolare se elaborează şi se evaluează pe baza programelor şcolare aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reglementează elaborarea de manuale şcolare alternative.

(3) Cadrele didactice selectează şi le recomandă elevilor, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, acele manuale şcolare din lista celor aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.

(4) Elevii şi profesorii din învăţământul de stat şi din învăţământul obligatoriu particular acreditat/autorizat beneficiază de manuale şcolare gratuite, atât pentru învăţământul în limba română, cât şi pentru cel în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii.

(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri metodologice care, prin conţinut, sunt în conformitate cu prevederile legale în vigoare şi pe care cadrele didactice le pot selecta şi utiliza la clasă, în baza libertăţii iniţiativei profesionale, în scopul îmbunătăţirii calităţii procesului educaţional.

Art. 70. - (1) Bibliotecile şcolare şi centrele de documentare şi informare se organizează şi funcţionează pe baza unui regulament elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Se înfiinţează Biblioteca Şcolară Virtuală şi Platforma şcolară de e-learning, care includ programe şcolare, exemple de lecţii pentru toate temele din programele şcolare, ghiduri metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului obţinând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât aceste resurse să fie accesibile permanent şi gratuit oricărui elev sau profesor.

(3) Unităţile de învăţământ utilizează platforma şcolară de învăţare pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, din motive de sănătate, temporar nu pot frecventa şcoala.

(4) Infiinţarea, gestiunea şi îmbogăţirea permanentă a Bibliotecii Şcolare Virtuale şi a Platformei şcolare de e-learning intră în responsabilitatea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

CAPITOLUL V

Evaluarea rezultatelor învăţării

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale privind evaluarea

Art. 71. - (1) Scopul evaluării este acela de a orienta şi de a optimiza învăţarea.

(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor naţionale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de studiu, respectiv modul de pregătire.

(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin calificative, în învăţământul primar, respectiv prin note de la 1 la 10, în învăţământul secundar şi în învăţământul terţiar nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor internaţionale.

(4) Controlul utilizării şi al respectării standardelor naţionale de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin inspecţia şcolară.

(5) Notarea elevilor fără utilizarea şi respectarea standardelor naţionale şi a metodologiilor de evaluare constituie abatere disciplinară şi se sancţionează conform prevederilor prezentei legi.

Art. 72. - (1) Evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. In acest scop se va crea o bancă de instrumente de evaluare unică, având funcţie orientativă, pentru a-i ajuta pe profesori în notarea la clasă.

(2) Un elev cu deficienţe de învăţare beneficiază, în mod obligatoriu, de educaţie remedială.

Art. 73. - (1) Portofoliul educaţional cuprinde totalitatea diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite sau a participării la activităţi de învăţare, în diferite contexte, precum şi produse sau rezultate ale acestor activităţi, în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.

(2) Portofoliul educaţional este elementul central al evaluării învăţării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare şi reprezintă cartea de identitate educaţională a elevului.

SECŢIUNEA a 2-a

Structura şi caracteristicile evaluărilor

Art. 74. - (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic responsabil întocmeşte, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, un raport de evaluare a dezvoltării fizice, socioemoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor de învăţare.

(2) La finalul clasei a II-a, fiecare şcoală, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea competenţelor fundamentale: scris-citit şi matematică. Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate se comunică părinţilor elevilor şi constituie documente din portofoliul educaţional al elevului.

(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului realizează, prin eşantionare, o evaluare la nivel naţional a competenţelor fundamentale dobândite în ciclul primar, după modelul testărilor internaţionale, pentru diagnoza sistemului de învăţământ la nivel primar.

(4) La finalul clasei a VI-a, toate şcolile, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, organizează şi realizează evaluarea elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe. Proba de limbă şi comunicare va cuprinde limba româna şi limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale, şi limba maternă. Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor individualizate de învăţare ale elevilor şi pentru preorientarea şcolară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării şi planurile individualizate de învăţare se comunică părinţilor elevilor şi sunt trecute în portofoliul educaţional al elevului.

(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se realizează o evaluare naţională obligatorie a tuturor elevilor. Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar testelor internaţionale. Evaluarea se realizează prin următoarele probe:

a) o probă scrisă la limba şi literatura română;

b) o probă scrisă la limba maternă;

c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică şi ştiinţe;

d) o probă scrisă la o limbă de circulaţie internaţională;

e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susţinută în timpul anului;

f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a competenţelor civice şi sociale, susţinută în timpul anului.

(6) Rezultatele evaluării naţionale se înscriu în portofoliul educaţional al elevului.

Art. 75. - (1) Absolvenţii învăţământului gimnazial dobândesc diploma de absolvire, parte a portofoliului educaţional, şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional.

(2) Continuarea studiilor din învăţământul gimnazial în învăţământul liceal este asigurată pe baza unui proces de consiliere şi de orientare şcolară şi profesională. Numărul de locuri alocate clasei a X-a este cel puţin egal cu cel al absolvenţilor clasei a IX-a.

Art. 76. - (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează liceul sau şcoala profesională.

(2) Admiterea la liceu sau la şcoală profesională se realizează după următoarea procedură:

a) în cazul în care numărul de candidaţi nu depăşeşte numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se va realiza pe baza portofoliului educaţional al elevului;

b) în cazul în care numărul de candidaţi este mai mare decât numărul locurilor oferite de unitatea de învăţământ, admiterea se face luând în calcul în proporţie de 70% portofoliul educaţional al elevului, media de absolvire a învăţământului obligatoriu, precum şi media la probele de la evaluarea naţională de la sfârşitul clasei a IX-a şi în proporţie de 30% nota obţinută la proba de admitere stabilită de unitatea de învăţământ.

(3) In cazul mediilor egale, diferenţierea se face pe baza portofoliului educaţional al elevului.

(4) Metodologia-cadru de organizare şi desfăşurare a admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi este dată publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a. Unităţile de învăţământ au obligaţia de a anunţa public disciplina sau disciplinele la care se susţine proba de admitere, programele, procedurile de organizare a acesteia, precum şi modul de utilizare a portofoliului educaţional, până, cel mai târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de admitere se va susţine la cel mult două discipline.

Art. 77. - (1) Absolvenţii învăţământului liceal primesc diploma de absolvire şi foaia matricolă, parte a portofoliului educaţional, care atestă finalizarea studiilor liceale şi care conferă dreptul de acces, în condiţiile legii, în învăţământul postliceal, precum şi dreptul de susţinere a examenului de bacalaureat.

(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susţine examenul naţional de bacalaureat.

(3) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul naţional de bacalaureat dobândesc şi diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în învăţământul superior, în condiţiile legii.

(4) Examenul naţional de bacalaureat constă în susţinerea următoarelor probe:

- proba A de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română;

- proba B de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

- proba C de evaluare a competenţei lingvistice la două limbi de circulaţie internaţională studiate pe parcursul învăţământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă corespunzător Cadrului european comun de referinţă pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere internaţională pentru certificarea competenţelor lingvistice în limbi străine au dreptul la recunoaşterea şi echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

- proba D de evaluare a competenţelor digitale. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul de competenţă, în raport cu standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care promovează, pe parcursul învăţământului preuniversitar, examene cu recunoaştere europeană pentru certificarea competenţelor digitale au dreptul la recunoaşterea şi la echivalarea rezultatelor obţinute la aceste examene, la cerere şi conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

- proba E scrisă de evaluare a competenţelor formate pe durata învăţământului liceal, după cum urmează:

a) probă scrisă la Limba şi literatura română - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările;

b) probă scrisă la Limba şi literatura maternă - probă comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile şi specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a minorităţilor naţionale;

c) două probe scrise, diferenţiate după cum urmează:

1. pentru profilul real din filiera teoretică:

(i) matematică;

(ii) probă transdisciplinară din ştiinţe: fizică, chimie, biologie;

2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:

(i) o limbă de circulaţie internaţională;

(ii) probă transdisciplinară din geografie, istorie, ştiinţe socioumane;

3. pentru filiera tehnologică:

(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;

(ii) probă transdisciplinară specifică domeniului de pregătire;

4. pentru filiera vocaţională:

(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului ori specializării;

(ii) probă transdisciplinară specifică profilului sau specializării.

(5) Conţinuturile programelor de examen sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii elevilor la începutul primei clase de liceu, în condiţiile legii. Calendarul, metodologia, precum şi modul de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, la începutul ultimei clase de liceu.

(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, absolvenţii învăţământului liceal pot susţine un examen de certificare a calificării, separat de examenul de bacalaureat. Conţinutul, calendarul şi modul de organizare ale examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se dau publicităţii, pentru fiecare generaţie, cel mai târziu la începutul ultimei clase de liceu.

(7) Absolvenţii învăţământului liceal care susţin şi promovează examenul de certificare a calificării primesc certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul naţional al calificărilor şi suplimentul descriptiv al certificatului în format Europass.

(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiţionată de promovarea examenului de bacalaureat.

Art. 78. - (1) Examenul naţional de bacalaureat se consideră promovat de către absolvenţii învăţământului secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au susţinut probele A, B, C si D prevăzute la art. 77 alin. (4);

b) au susţinut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) şi au obţinut cel puţin nota 5 la fiecare dintre acestea;

c) au obţinut media aritmetică, calculată cu două zecimale exacte, a notelor obţinute la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (A) cel puţin egală cu 6.

(2) In urma promovării examenului naţional de bacalaureat, absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat.

(3) Absolvenţilor de liceu care au susţinut evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care atestă nivelul de competenţă lingvistică, respectiv nivelul de competenţă digitală. Eliberarea acestor certificate nu este condiţionată de promovarea probelor scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4).

(4) In cazul nepromovării examenului naţional de bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere, rezultatele la evaluările A, B, C şi D susţinute conform prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu cel puţin nota 5.

(5) In decursul unui an şcolar se organizează două sesiuni ale examenului naţional de bacalaureat.

(6) Candidaţii proveniţi din învăţământul preuniversitar pot susţine examenul naţional de bacalaureat şi examenul de certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori. Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiţionate de achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(7) Evaluările A, B, C şi D prevăzute la art. 77 alin. (4) se organizează şi se desfăşoară la nivelul unităţii de învăţământ, în timpul anului şcolar, pe parcursul semestrului al II-lea, în faţa unei comisii prezidate de directorul unităţii de învăţământ şi numite prin decizie a inspectorului şcolar general, în condiţiile stabilite prin metodologie specifică.

(8) Probele scrise E la examenul naţional de bacalaureat, prevăzute la art. 77 alin. (4), se susţin după încheierea cursurilor, în faţa unei comisii stabilite de inspectoratul şcolar.

(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului dintre cadrele didactice universitare de predare, având titlul ştiinţific de doctor, sau de un cadru didactic din învăţământul liceal, având gradul didactic I şi performanţe profesionale deosebite, dintr-o unitate de învăţământ situată fn alt judeţ decât cel în care se află unitatea de învăţământ din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.

(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din profesori de la alte unităţi de învăţământ decât cele din care provin elevii care susţin probele scrise ale examenului naţional de bacalaureat.

(11) Rezultatele examenului naţional de bacalaureat se fac publice prin afişare.

CAPITOLUL VI

Resursa umană

SECŢIUNEA 1

Beneficiarii educaţiei

Art. 79. - (1) Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar sunt antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii.

(2) Beneficiarii secundari ai învăţământului preuniversitar sunt familiile antepreşcolarilor, ale preşcolarilor şi ale elevilor.

(3) Comunitatea locală şi societatea, în general, sunt beneficiari terţiari ai învăţământului preuniversitar.

Art. 80. -(1) Invăţământul preuniversitar este centrat pe beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea reprezentanţilor beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului Naţional al Elevilor sau a altor asociaţii reprezentative ale elevilor, şi prin consultarea obligatorie a reprezentanţilor beneficiarilor secundari şi terţiari, respectiv a structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, a reprezentanţilor mediului de afaceri, a autorităţilor administraţiei publice locale şi a societăţii civile.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Consiliul Naţional al Elevilor şi organizaţiile guvernamentale şi nonguvernamentale reprezentative, elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile şi îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordjn al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. In baza acestui statut, fiecare unitate de învăţământ îşi elaborează regulamentul şcolar propriu.

Art. 81. - (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar au drepturi egale la educaţie, prin activităţi extraşcolare organizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens.

(3) Organizarea, acreditarea, controlul şi competenţele unităţilor care oferă educaţie extraşcolară se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 82. - (1) Elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de bufse de performanţă, de burse de merit, de burse de studiu şi de burse de ajutor social.

(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi numărul acestora se stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a consiliului judeţean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti.

(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Criteriile specifice de acordare a burselor de performanţă, de merit, a burselor de studiu şi a celor de ajutor social se stabilesc anual în consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi a activităţilor şcolare.

(4) Elevii pot beneficia şi de bufse pe bază de contract încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau fizice, precum şi de credite pentru studiu acordate de bănci, în condiţiile legii.

(5) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar pot beneficia de bursei potrivit prevederilor legale.

(6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.

Art. 83. - (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile şcolare de stat şi particulare autorizate/acreditate beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită, în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare ori în unităţi medicale de stat.

(2) La începutul fiecărui an şcolar se realizează examinarea stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi de Ministerul Sănătăţii.

(3) Autorizarea sanitară necesară funcţionării unităţilor de învăţământ de stat se obţine fără taxe.

Art. 84. - (1) Elevii din învăţământul obligatoriu şi liceal acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval, pe tot parcursul anului calendaristic.

(2) Ca măsură de protecţie specială, elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei instituţionalizaţi pot beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport menţionate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.

(3) Elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin unităţile de învăţământ la care sunt şcolarizaţi, pe bază de abonament, în limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă locuiesc la internat sau în gazdă.

(4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice.

(5) Elevii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (4).

Art. 85. - (1) In situaţii justificate, elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate decât aceea de domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă şi de internat, de către autorităţile administraţiei publice locale din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice.

(2) Statul subvenţionează toate costurile aferente frecventării liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri socioeconomice dezavantajate, precum şi pentru cei care frecventează şcolile profesionale. Modalitatea de subvenţionare se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 86. - (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, în momentul înscrierii antepreşcolarilor, respectiv a preşcolarilor sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educaţional, în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. Contractul educaţional-tip este aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi este particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie.

(2) Nerespectarea prevederilor contractului educaţional-tip de către unitatea de învăţământ este sancţionată de inspectoratul şcolar, în conformitate cu prevederile metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri pentru şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu.

(4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile materiale din patrimoniul şcolii, cauzate de elev.

Art. 87. - Unităţile de învăţământ pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc politicii educaţionale a sistemului naţional de învăţământ şi dacă nu sunt contrare intereselor statului român şi legislaţiei în vigoare.

SECŢIUNEA a 2-a

Personalul din învăţământul preuniversitar

Art. 88. - (1) Personalul din învăţământul preuniversitar este format din personal didactic, personal didactic auxiliar şi personal administrativ sau nedidactic.

(2) In învăţământul preuniversitar poate funcţiona personal didactic asociat.

(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform prevederilor prezentei legi.

(4) Personalul administrativ îşi desfăşoară activitatea în baza Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 89. -In învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice vacante şi rezervate se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 90. - (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta orice persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.

(2) Angajarea personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului individual de muncă de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie.

Art. 91. - (1) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor didactice auxiliare şi administrative dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatele concursului.

(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de muncă a personalului didactic auxiliar şi administrativ în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie.

Art. 92. - (1) La nivelul fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar se realizează anual evaluarea activităţii personalului didactic şi didactic auxiliar. Metodologia de evaluare se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de administraţie privind acordarea calificativului anual şi a gradaţiei de merit.

(3) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului dezvoltă programul naţional de stimulare a excelenţei didactice, finanţat din propriul buget, din care se premiază excelenţa didactică.

(4) Metodologia de acordare a gradaţiei de merit şi a implementării programului naţional de stimulare a excelenţei didactice se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Salarizarea personalului didactic şi a celui didactic auxiliar din unităţile de învăţământ de stat se face şi în funcţie de performanţele profesionale, conform legii.

(6) Veniturile salariale şi extrasalariale ale directorilor şi directorilor adjuncţi, precum şi salarizarea personalului didactic din unităţile de învăţământ particular se stabilesc prin negociere între conducerea persoanei juridice finanţatoare şi persoana în cauză, cu avizul consiliului de administraţie al unităţii şcolare.

(7) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar. Rezultatele auditului se aduc la cunoştinţa celor în cauză, consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 93. - Hotărârile privind angajarea, motivarea, evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară şi disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie, cu votul a 2/3 din totalul membrilor. Directorul unităţii de învăţământ emite deciziile conform hotărârilor consiliului de administraţie. Angajatorul este unitatea de învăţământ.

CAPITOLUL VII

Conducerea sistemului şi a unităţilor de învăţământ

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 94. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, elaborează şi implementează politica naţională în domeniul învăţământului preuniversitar. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă şi de execuţie în domeniul politicii financiare şi al resurselor umane din sfera educaţiei.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului exercită, în domeniul învăţământului preuniversitar, următoarele atribuţii:

a) elaborează, aplică, monitorizează şi evaluează politicile educaţionale naţionale;

b) monitorizează activitatea de evaluare externă;

c) coordonează şi controlează sistemul naţional de învăţământ;

d) avizează structura reţelei învăţământului preuniversitar şi înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de şcolarizare, pe baza propunerilor unităţilor de învăţământ, a autorităţilor administraţiei publice locale, a operatorilor economici, având în vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate, avizate şi transmise de către inspectoratele şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti;

e) coordonează elaborarea şi aprobă Curriculumul naţional şi sistemul naţional de evaluare, asigură şi supraveghează respectarea acestora;

f) evaluează, aprobă şi achiziţionează manualele şcolare şi asigură finanţarea conform legii;

g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare şi de funcţionare a unităţilor subordonate şi a unităţilor conexe;

h) elaborează studii de diagnoză şi de prognoză în domeniul învăţământului;

i) asigură omologarea mijloacelor de învăţământ;

j) asigură cadrul organizatoric pentru selecţionarea şi pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;

k) asigură şcolarizarea specializată şi asistenţa psihopedagogică adecvată a copiilor şi tinerilor cu dizabilităţi sau cu cerinţe educaţionale speciale;

l) analizează modul în care se asigură protecţia socială în învăţământ şi propune Guvernului şi autorităţilor administraţiei publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;

m) coordonează, monitorizează şi controlează perfecţionarea şi formarea iniţială şi continuă a personalului didactic pentru politicile de interes naţional;

n) elaborează politicile naţionale în domeniul resurselor umane;

o) răspunde de evaluarea sistemului naţional de învăţământ pe baza standardelor naţionale;

p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate, strategia colaborării cu alte state şi cu organismele internaţionale specializate în domeniul învăţământului, formării profesionale şi al cercetării ştiinţifice;

q) stabileşte modalităţile de recunoaştere şi de echivalare a studiilor, a diplomelor, a certificatelor şi a titlurilor ştiinţifice eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează taxe, în lei şi în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de vizarea şi de recunoaşterea actelor de studii, conform legii;

r) stabileşte structura anului şcolar;

s) elaborează metodologii şi regulamente pentru asigurarea cadrului unitar al implementării politicilor educaţionale naţionale;

t) construieşte şi asigură funcţionarea optimă a Platformei şcolare de e-learniiig, precum şi a Bibliotecii Şcolare Virtuale;

u) elaborează norme specifice pentru construcţiile şcolare şi pentru dotarea acestora;

v) dă publicităţii şi prezintă anual Parlamentului raportul privind starea învăţământului preuniversitar în România;

w) coordonează colectarea şi asigură analiza şi interpretarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

(3) In realizarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează, organizează şi finanţează comisii şi consilii naţionale. Organizarea şi funcţionarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului propune Guvernului înfiinţarea de agenţii.

Art. 95. - (1) Inspectoratele şcolare judeţene şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu personalitate juridică, având în principal următoarele atribuţii:

a) aplică politicile şi strategiile Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

b) controlează aplicarea legislaţiei şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare şi respectarea standardelor naţionale/indicatorilor de performanţă, prin inspecţia şcolară;

c) controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor şi instituţiilor de învăţământ;

d) asigură, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, şcolarizarea elevilor şi monitorizează participarea la cursuri a acestora pe durata învăţământului obligatoriu;

e) coordonează admiterea în licee, evaluările naţionale şi concursurile şcolare la nivelul unităţilor de învăţământ din judeţ şi, respectiv, din municipiul Bucureşti;

f) monitorizează implementarea programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pe aria judeţului, respectiv a municipiului Bucureşti, precum şi a proiectelor derulate de unităţile şcolare şi cele conexe în cadrul programelor Uniunii Europene în domeniul educaţiei şi tineretului;

g) mediază conflictele şi litigiile survenite între autoritatea administraţiei publice locale şi unităţile de învăţământ;

h) coordonează şi controlează activităţile unităţilor conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului din aria judeţului/municipiului Bucureşti;

i) prezintă un raport anual privind starea învăţământului pe teritoriul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti. Acest raport se face public;

j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor judeţene, înfiinţarea unităţilor pentru educaţie timpurie, învăţământ primar şi gimnazial;

k) aplică politicile educaţionale naţionale la nivel judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti;

l) acordă consiliere şi asistenţă unităţilor şi instituţiilor de învăţământ în gestionarea resurselor umane şi a posturilor didactice la nivelul judeţului, respectiv al municipiului Bucureşti;

m) monitorizează activităţile de constituire, de vacantare şi de ocupare a posturilor didactice din unităţile de învăţământ;

n) gestionează baza de date privind cadrele didactice calificate angajate în unităţile de învăţământ, precum şi întreaga bază de date a educaţiei;

o) înaintează spre avizare Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului reţeaua şcolară din raza lor teritorială propusă de autorităţile administraţiei publice locale, în conformitate cu politica educaţională, a documentelor strategice privind dezvoltarea economică şi socială la nivel regional, judeţean şi local, după consultarea unităţilor de învăţământ, a operatorilor economici şi a partenerilor sociali interesaţi;

p) realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar;

q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

(2) Structura inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Inspectoratul şcolar are un consiliu de administraţie şi un consiliu consultativ. Funcţionarea acestora se realizează în baza unui regulament propriu, elaborat şi aprobat de consiliul de administraţie, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4) In structura inspectoratelor şcolare din judeţele cu învăţământ şi în limbile minorităţilor naţionale sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru acest tip de învăţământ. Aceşti inspectori şcolari sunt numiţi respectând procedurile prezentei legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

(5) In structura inspectoratelor şcolare sunt cuprinşi şi inspectori şcolari pentru problemele copiilor şi tinerilor proveniţi din medii socioeconomice dezavantajate.

SECŢIUNEA a 2-a

Conducerea unităţilor de învăţământ

Art. 96. - (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administraţie, de directori şi de directori adjuncţi, după caz. In exercitarea atribuţiilor ce le revin, consiliile de administraţie şi directorii conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinţi şi cu autorităţile administraţiei publice locale.

(2) In unităţile de învăţământ de stat consiliul de administraţie este organ de conducere şi este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

a) în cazul unităţilor de învăţământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administraţie este format din 7 membri, cu următoarea componenţă: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanţi ai părinţilor; un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi pentru învăţământul preşcolar şi primar;

b) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 9 membri, dintre aceştia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanţi ai consiliului local şi 2 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă;

c) în cazul în care consiliul de administraţie este format din 13 membri, dintre aceştia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanţi ai consiliului local şi 3 reprezentanţi ai părinţilor. Directorul şi directorul adjunct sunt membri de drept ai consiliului de administraţie din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învăţământ respectivă.

(3) Consiliul de administraţie este organul de conducere al unităţii de învăţământ. La şedinţele consiliului de administraţie participă, de regulă, şi un reprezentant al elevilor, cu statut de observator.

(4) După constituirea consiliului de administraţie, membrii acestuia aleg un preşedinte de şedinţă din rândul cadrelor didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majorităţii. Preşedintele de şedinţă este ales pentru o perioadă de cel mult un an, conduce şedinţele consiliului de administraţie şi semnează hotărârile adoptate în această perioadă.

(5) In învăţământul particular şi confesional, în componenţa consiliului de administraţie sunt incluşi reprezentanţi ai fondatorilor. Conducerea consiliului de administraţie este asigurată de persoana desemnată de fondatori. In unităţile pentru învăţământul general obligatoriu, consiliul de administraţie cuprinde şi un reprezentant al consiliului local.

(6) Consiliul de administraţie se întruneşte lunar sau ori de câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi dintre membri. Metodologia-cadru de organizare şi de funcţionare a consiliului de administraţie este stabilită prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(7) Consiliul de administraţie are următoarele atribuţii principale:

a) adoptă proiectul de buget şi avizează execuţia bugetară la nivelul unităţii de învăţământ;

b) aprobă planul de dezvoltare instituţională elaborat de directorul unităţii de învăţământ;

c) aprobă curriculumul la decizia şcolii, la propunerea consiliului profesoral;

d) stabileşte poziţia şcolii în relaţiile cu terţi;

e) organizează concursul de ocupare a funcţiilor de director şi de director adjunct;

f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic şi didactic auxiliar, precum şi schema de personal nedidactic;

g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, la propunerea consiliului profesoral;

h) sancţionează abaterile disciplinare, etice sau profesionale ale cadrelor didactice, conform legii;

i) aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatul concursurilor;

j) aprobă orarul unităţii de învăţământ;

k) îşi asumă răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ, alături de director;

l) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin ordine şi metodologii ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) Hotărârile consiliului de administraţie se adoptă cu majoritatea voturilor celor prezenţi, mai puţin cele prevăzute la art. 93. Hotărârile consiliului de administraţie care vizează personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea posturilor, a funcţiilor de conducere, acordarea gradaţiei de merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor, aplicarea de sancţiuni şi altele asemenea, se iau prin vot secret. Membrii consiliului de administraţie care se află în conflict de interese nu participă la vot.

(9) Deciziile privind bugetul şi patrimoniul unităţii de învăţământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului de administraţie.

Art. 97. - (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ. In cazul unităţilor de învăţământ cu predare integrală în limbile minorităţilor naţionale, directorul are obligaţia cunoaşterii limbii respective. In cazul unităţilor de învăţământ cu secţii de predare în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori are obligaţia cunoaşterii limbii respective. In aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea organizaţiei care reprezintă minoritatea respectivă în Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului parlamentar al minorităţilor naţionale.

(2) Directorul unităţii de învăţământ de stat are următoarele atribuţii:

a) este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia;

b) este ordonatorul de credite al unităţii de învăţământ;

c) îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;

d) propune spre aprobare consiliului de administraţie regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;

e) propune spre aprobare consiliului de administraţie proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară;

f) răspunde de selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitatea de învăţământ;

g) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, conform legii;

h) prezintă anual un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea sau în instituţia pe care o conduce. Raportul este prezentat în faţa comitetului de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

i) coordonează colectarea şi transmite inspectoratului şcolar datele statistice pentru sistemul naţional de indicatori privind educaţia.

(3) Structurile şi funcţiile de conducere ale unităţilor de învăţământ particular şi confesional, atribuţiile, modul de constituire, precum şi durata mandatelor sunt stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în concordanţă cu prevederile legale.

(4) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu responsabilităţile şi atribuţiile conferite de lege, cu hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ şi cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a acesteia.

Art. 98. - (1) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea şcolară cu personalitate juridică, este prezidat de către director şi se întruneşte lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii personalului didactic.

(2) Atribuţiile consiliului profesoral sunt următoarele:

a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic;

b) stabileşte Codul de etică profesională şi monitorizează aplicarea acestuia;

c) validează fişele de autoevaluare ale personalului angajat al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual;

d) propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic;

e) propune consiliului de administraţie curriculumul la dispoziţia şcolii;

f) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de „profesorul anului" personalului cu rezultate deosebite la catedră;

g) aprobă sancţionarea abaterilor disciplinare ale elevilor;

h) propune consiliului de administraţie iniţierea procedurii legale în cazul cadrelor didactice cu performanţe slabe sau pentru încălcări ale eticii profesionale;

i) propune consiliului de administraţie programele de formare şi dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice;

j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de administraţie;

k) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.

SECŢIUNEA a 3-a

Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar

Art. 99. - (1) Unităţile conexe ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sunt: Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, casele corpului didactic, centrele atestate de formare continuă în limbile minorităţilor naţionale, Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată, Unitatea pentru Finanţarea Invăţământului Preuniversitar, palatele şi cluburile copiilor.

(2) Unităţile conexe ale învăţământului preuniversitar sunt: centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională.

(3) In fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti funcţionează casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul şcolar. Structura şi atribuţiile CCD se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(4) Centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională sunt unităţi specializate ale învăţământului preuniversitar, cu personalitate juridică, coordonate metodologic de inspectoratul şcolar.

(5) Finanţarea centrului judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrului Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională se asigură de la bugetul consiliului judeţean.

(6) Centrul judeţean de resurse şi asistenţă educaţională/Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională organizează, coordonează metodologic, monitorizează şi evaluează, după caz, la nivel judeţean/al municipiului Bucureşti, următoarele activităţi şi servicii educaţionale:

a) servicii de asistenţă psihopedagogică/psihologică, furnizate prin centrele judeţene şi prin cabinetele de asistenţă psihopedagogică/psihologică;

b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele şi prin cabinetele logopedice interşcolare;

c) servicii de evaluare, de orientare şcolară şi profesională;

d) servicii de mediere şcolară, furnizate de mediatorii şcolari;

e) servicii de consultanţă pentru educaţie incluzivă, furnizate de centrele şcolare de educaţie incluzivă.

(7) Structura, organizarea şi funcţionarea centrului judeţean de resurse şi de asistenţă educaţională se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(8) Centrul Naţional de Instruire Diferenţiată se organizează şi funcţionează conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(9) Unitatea pentru Finanţarea Invăţământului Preuniversitar se organizează în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Atribuţiile, structura, organizarea şi funcţionarea Unităţii pentru Finanţarea Invăţământului Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 100. - (1) Palatele şi cluburile copiilor sunt unităţi de învăţământ pentru activităţi extraşcolare. Palatele copiilor au şi rol metodologic.

(2) Palatul Naţional al Copiilor din Bucureşti este subordonat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Palatele şi cluburile copiilor sunt în subordinea inspectoratelor şcolare.

(4) Organizarea şi competenţele palatelor şi cluburilor copiilor se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

CAPITOLUL VIII

Finanţarea şi baza materială a învăţământului preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 101. - (1) Finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar cuprinde finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară.

(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul primar, gimnazial, profesional şi liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum şi pentru elevii din învăţământul postliceal special de stat. Finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev/preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) In învăţământul preuniversitar particular, taxele de şcolarizare se stabilesc de consiliul de administraţie al fiecărei instituţii sau unităţi de învăţământ, în condiţiile legii.

Art. 102. - (1) Finanţarea învăţământului preuniversitar de stat, particular şi confesional se asigură din fonduri publice sau din alte surse, potrivit legii.

(2) Finanţarea învăţământului preuniversitar particular şi confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în cazul învăţământului preşcolar, primar şi gimnazial obligatoriu, precum şi din alte surse, potrivit legii.

Art. 103. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are drept de iniţiativă în domeniile politicii financiare şi resurselor umane din domeniul educaţiei şi colaborează cu alte ministere, cu autorităţi locale, structuri asociative reprezentative ale autorităţilor administraţiei publice locale, cu asociaţii reprezentative ale părinţilor, asociaţii reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, precum şi cu sindicatele reprezentative.

(2) Consiliile locale şi consiliul judeţean, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti pot contribui din bugetele proprii la finanţarea de bază şi complementară a unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat.

Art. 104. - (1) Finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale.

(2) Finanţarea de bază se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată şi alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizaţiile şi alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum şi contribuţiile aferente acestora;

b) cheltuielile cu formarea continuă şi evaluarea personalului;

c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;

d) cheltuielile materiale şi pentru servicii;

e) cheltuielile cu întreţinerea curentă.

(3) Finanţarea de bază a unei unităţi şcolare rezultă prin multiplicarea costului standard per elev/preşcolar cu coeficienţi specifici unităţii şcolare şi cu numărul de elevi şi se aprobă anual prin hotărâre a Guvernului.

(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităţilor de învăţământ prin şi din bugetele locale, pentru finanţarea de baza, o constituie costul standard per elev/preşcolar. Costul standard per elev/preşcolar se determină pentru fiecare nivel de învăţământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea costului standard per elev/preşcolar se face de către Consiliul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Preuniversitar, în condiţiile prezentei legi şi conform normelor metodologice elaborate de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Preuniversitar cuprinde reprezentanţii Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ai partenerilor sociali şi ai structurilor asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale. Alocarea fondurilor pentru finanţarea de bază a unităţii de învăţământ se face pe baza unei formule de finanţare aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului care ia în considerare costul standard per elev/preşcolar, numărul de elevi/preşcolari din unitatea de învăţământ, precum şi factorii de corecţie dependenţi de densitatea de elevi în zonă, severitatea dezavantajelor, de limba de predare şi alţi factori.

(5) Finanţarea de bază aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, cu asistenţa tehnică de specialitate a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv a Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti.

(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, alocate pentru unităţile de învăţământ preuniversitar de stat ca finanţare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 105. - (1) Finanţarea complementară asigură cheltuieli de capital, cheltuieli sociale şi alte cheltuieli asociate procesului de învăţământ preuniversitar de stat.

(2) Finanţarea complementară se asigură din bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:

a) investiţii, reparaţii capitale, consolidări;

b) subvenţii pentru internate şi cantine;

c) cheltuieli pentru evaluarea periodică naţională a elevilor;

d) cheltuieli cu bursele elevilor;

e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor art. 84 alin. (1);

f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;

g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie periodică a salariaţilor din învăţământul preuniversitar, cu excepţia celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;

h) cheltuieli pentru concursuri şcolare şi activităţi educative extraşcolare organizate în cadrul sistemului de învăţământ;

i) cheltuieli pentru asigurarea securităţii şi sănătăţii în muncă, pentru personalul angajat, preşcolari şi elevi;

j) gestionarea situaţiilor de urgenţă;

k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de cooperare în domeniul educaţiei şi formării profesionale.

(3) Finanţarea complementară aprobată anual prin legea bugetului de stat se repartizează pe comune, oraşe, municipii şi sectoare ale municipiului Bucureşti de către direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiva municipiului Bucureşti şi cu asistenţa tehnică a inspectoratelor şcolare judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 106. - Finanţarea de bază şi finanţarea complementară se realizează pe baza contractului de management încheiat între directorul unităţii de învăţământ preuniversitar şi primarul localităţii/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află unitatea de învăţământ, respectiv cu preşedintele consiliului judeţean/primarul de sector, în cazul şcolilor speciale.

Art. 107. - (1) Finanţarea suplimentară se acordă ca sumă globală fixă din bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru premierea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul incluziunii sau în domeniul performanţelor şcolare.

(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi consiliile judeţene, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, contribuie la finanţarea suplimentară, acordând granturi unităţilor de învăţământ, în baza unei metodologii proprii.

(3) Finanţarea suplimentară se realizează pe bază de contract încheiat între unitatea şcolară şi finanţator.

Art. 108. - (1) Unităţile de învăţământ preuniversitar de stat pot obţine venituri proprii din activităţi specifice, conform legii, din donaţii, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.

(2) Veniturile proprii nu diminuează finanţarea de bază, complementară sau suplimentară şi sunt utilizate conform deciziilor consiliului de administraţie. La sfârşitul anului bugetar, sumele necheltuite rămân în contul unităţii de învăţământ care Ie-a realizat şi se reportează pentru bugetul anual următor.

(3) Directorul şi consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în bugetul aprobat, în condiţiile legii.

Art. 109. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului finanţează anual, în cadrul programelor naţionale aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competiţii:

a) competiţii între şcoli care se bazează pe evaluarea instituţională a fiecărei unităţi de învăţământ după două axe majore: incluziune şi performanţă. In urma evaluărilor după fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a şcolilor pe 5 niveluri: „Excelent", „Foarte bun",, Bun", „Satisfăcător" şi „Nesatisfăcător". Sunt premiate atât şcolile cu excelenţă în incluziune, cât şi cele cu excelenţă în performanţă, de stat, particulare sau confesionale. Şcolile care obţin calificativul „Satisfăcător" sau „Nesatisfăcător" se supun monitorizării în vederea creşterii performanţelor;

b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, şcolile vor desemna „Profesorul anului", ca semn al excelenţei în predare. La nivel judeţean şi naţional va fi desemnat „Profesorul anului" pentru fiecare disciplină din planul de învăţământ. Excelenţa în predare va fi recompensată financiar, prin programul naţional de stimulare a excelenţei didactice;

c) performanţa elevilor la olimpiadele pe discipline, la olimpiadele de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi la olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) In lansarea competiţiilor, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se consultă cu asociaţiile reprezentative ale părinţilor, asociaţiile reprezentative profesionale ale cadrelor didactice, Consiliul Naţional al Elevilor şi cu sindicatele reprezentative.

Art. 110. - (1) Bugetul devenituri şi cheltuieli se întocmeşte anual, de către fiecare unitate de învăţământ preuniversitar, conform normelor metodologice de finanţare a învăţământului preuniversitar elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se aprobă şi se execută conform legii.

(2) Excedentele anuale rezultate din execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii se reportează în anul următor şi se folosesc cu aceeaşi destinaţie sau, cu aprobarea consiliului de administraţie, se utilizează pentru finanţarea altor cheltuieli ale unităţii de învăţământ.

(3) Finanţarea unităţilor de învăţământ special, a claselor de învăţământ special, a elevilor din învăţământul special, a liceelor speciale şi a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale consiliilor judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract managerial.

Art. 111. - (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, se asigură următoarele cheltuieli aferente unităţilor de învăţământ preuniversitar, inclusiv pentru învăţământul special:

a) finanţarea programelor naţionale ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, aprobate prin hotărâre a Guvernului;

b) componenţa locală aferentă proiectelor aflate în derulare, cofinanţate de Guvernul României şi de organismele financiare internaţionale, precum şi rambursările de credite externe aferente proiectelor respective;

c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii din Republica Moldova, etnicii români din afara graniţelor ţării, precum şi bursele pentru elevii străini;

d) organizarea evaluărilor, a simulărilor şi a examenelor naţionale;

e) perfecţionarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice şi didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor şi strategiilor Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

f) finanţarea, prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei/Cercetării, Tineretului şi Sportului, a unor programe anuale sau multianuale de investiţii, de modernizare şi de dezvoltare a bazei materiale a instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat, inclusiv consolidări şi reabilitări de şcoli şi dotări;

g) finanţarea unor programe naţionale de protecţie socială, stabilite prin reglementări specifice;

h) finanţarea privind organizarea de concursuri pentru elevi, pe obiecte de învăţământ şi pe meserii, tehnico-aplicative, ştiinţifice, de creaţiei concursuri şi festivaluri cultural-artistice, campionate şi concursuri sportive şcolare, cu participare naţională şi internaţională, precum şi olimpiade internaţionale pe obiecte de învăţământ.

(2) Finanţarea cheltuielilor privind inspectoratele şcolare, casele corpului didactic, palatele şi cluburile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare, se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Cluburile sportive şcolare, precum şi palatele şi cluburile copiilor pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei publice locale.

(4) Consiliul judeţean/consiliile locale ale sectoarelor şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti alocă, prin hotărâri proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziţia acestora, în vederea finanţării unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat, prin finanţarea complementară.

(5) Consiliul judeţean/Consiliul General al Municipiului Bucureşti asigură fonduri pentru organizarea şi desfăşurarea olimpiadelor şi a concursurilor şcolare judeţene/ale municipiului Bucureşti.

(6) Cheltuielile aferente facilităţilor acordate elevilor privind transportul pe calea ferată şi cu metroul se finanţează prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi din alte surse, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Baza materială a învăţământului preuniversitar de stat

Art. 112. - (1) Unităţile de învăţământ de stat pot deţine în administrare bunuri proprietate publică, cele de învăţământ particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de învăţământ confesional aparţin, în funcţie de entitatea care Ie-a înfiinţat, uneia dintre cele două forme de proprietate.

(2) Terenurile şi clădirile unităţilor de educaţie timpurie, de învăţământ preşcolar, şcolilor primare, gimnaziale şi liceale, inclusiv ale celorlalte niveluri de învăţământ din cadrul acestora, înfiinţate de stat, fac parte din domeniul public local şi sunt administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie, conform legislaţiei în vigoare.

(3) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ special de stat şi centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională fac parte din domeniul public judeţean , respectiv al municipiului Bucureşti, şi sunt în administrarea consiliului judeţean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în a căror rază teritorială îşi desfăşoară activitatea, prin consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ respective. Celelalte componente ale bazei materiale a unităţilor de învăţământ special de stat, ale cluburilor sportive şcolare, ale palatelor şi cluburilor copiilor şi elevilor, precum şi ale centrelor judeţene de resurse şi asistenţă educaţională sunt de drept proprietatea acestora şi sunt administrate de către consiliile de administraţie ale acestora.

(4) Terenurile şi clădirile în care îşi desfăşoară activitatea inspectoratele şcolare judeţene, casele corpului didactic, centrul naţional de excelenţă, centrele recreative şi de divertisment, Palatul Naţional al Copiilor, palatele şi cluburile elevilor, cluburile sportive şcolare, precum şi alte unităţi din subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ale căror cheltuieli curente şi de capital se finanţează de la bugetul de stat, fac parte din domeniul public al statului şi sunt administrate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene şi prin consiliile de administraţie ale acestor unităţi. Celelalte componente ale bazei materiale sunt de drept proprietatea unităţilor şi instituţiilor respective şi sunt administrate de acestea.

(5) Nu fac parte din domeniul public local, judeţean, respectiv al statului terenurile şi clădirile prevăzute la alin. (2)-(4), deţinute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau juridice.

(6) Schimbarea destinaţiei bazei materiale a instituţiilor şi unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se poate face de către autorităţile administraţiei publice locale, numai cu avizul conform al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. In caz contrar, actele de schimbare a destinaţiei bazei materiale sunt nule de drept, iar fapta constituie infracţiune şi se pedepseşte conform legii penale.

Art. 113. - Inscrierea dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile aparţinând Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau instituţiilor şi unităţilor de învăţământ şi cercetare ştiinţifică din sistemul învăţământului de stat, precum şi asupra bunurilor aparţinând consiliilor locale, judeţene şi, respectiv, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitatea unităţile de învăţământ preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de inscripţiuni şi transcripţiuni, în cărţile funciare sau în cărţile de publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de lege.

TITLUL III

Invăţământul superior

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 114. - (1) Prezentul titlu reglementează structura, funcţiile, organizarea şi funcţionarea învăţământului superior din România.

(2) Invăţământul superior este organizat în universităţi, academii de studii, institute, şcoli de studii superioare şi altele asemenea, numite în continuare instituţii de învăţământ superior sau universităţi.

(3) Instituţiile de învăţământ superior pot fi de stat, particulare sau confesionale. Aceste instituţii au personalitate juridică, au caracter nonprofit, sunt de interes public şi sunt apolitice.

Art. 115. - (1) Invăţământul superior se poate organiza doar în instituţii de învăţământ superior care au obţinut autorizarea de funcţionare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.

(2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituţii de învăţământ superior acreditate.

Art. 116. - (1) Sistemul naţional de învăţământ superior include toate instituţiile de învăţământ superior acreditate. O instituţie de învăţământ superior autorizată să funcţioneze provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte a sistemului naţional de învăţământ superior numai după acreditare.

(2) Instituţiile de învăţământ superior din străinătate, recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu instituţii de învăţământ superior acreditate din România, numai cu respectarea legislaţiei în vigoare cu privire la autorizarea, acreditarea şi asigurarea calităţii programelor de studii.

(3) Instituţiile de învăţământ superior româneşti pot organiza, în România sau în alte state, programe de studii comune cu instituţii de învăţământ superior din străinătate, recunoscute ca atare de statul de origine. In cazul în care aceste programe se organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările legale în vigoare atât în România, cât şi în statele respective.

Art. 117. - Misiunea învăţământului superior este de a genera şi de a transfera cunoaştere către societate prin:

a) formare iniţială şi continuă la nivel universitar, în scopul dezvoltării personale, al inserţiei profesionale a individului şi a satisfacerii nevoii de competenţă a mediului socioeconomic;

b) cercetare ştiinţifică, dezvoltare, inovare şi transfer tehnologic, prin creaţie individuală şi colectivă, în domeniul ştiinţelor, al ştiinţelor inginereşti, al artelor, al literelor, prin asigurarea performanţelor şi dezvoltării fizice şi sportive, precum şi valorificarea şi diseminarea rezultatelor acestora.

Art. 118. - (1) Sistemul naţional de învăţământ superior se bazează pe următoarele principii:

a) principiul autonomiei universitare;

b) principiul libertăţii academice;

c) principiul răspunderii publice;

d) principiul asigurării calităţii;

e) principiul echităţii;

f) principiul eficienţei manageriale şi financiare;

g) principiul transparenţei;

h) principiul respectării drepturilor şi libertăţilor studenţilor şi ale personalului academic;

i) principiul independenţei de ideologii, religii şi doctrine politice;

j) principiul libertăţii de mobilitate naţională şi internaţională a studenţilor, a cadrelor didactice şi a cercetătorilor;

k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;

l) principiul centrării educaţiei pe student.

(2) In învăţământul superior nu sunt admise discriminări pe criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare, cu excepţia măsurilor afirmative prevăzute de lege.

(3) Studenţii cu dizabilităţi fizice au dreptul să aibă căi de acces adaptate acestora în totalitatea spaţiilor universitare, precum şi condiţii pentru desfăşurarea normală a activităţilor academice, sociale şi culturale în cadrul instituţiilor de învăţământ superior.

(4) In învăţământul superior există şi pot fi organizate facultăţi de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, şi institute de cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice şi irenice internaţionaje şi în conformitate cu prevederile legale.

Art. 119. - (1) In instituţiile de învăţământ superior de stat, învăţământul este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către senatul universitar, conform legii.

(2) In instituţiile de învăţământ superior particular, învăţământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către consiliul de administraţie, conform legii.

(3) Instituţiile de învăţământ superior au autonomie în stabilirea cuantumului taxelor şi au obligaţia să le comunice tuturor celor interesaţi, inclusiv pe site-ul universităţii.

Art. 120. - (1) Calificările dobândite de absolvenţii programelor de studii din învăţământul superior sunt atestate prin diplome, prin certificate şi prin alte acte de studii eliberate numai de către instituţiile de fnvăţământ superior acreditate.

(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii universitare sunt înscrisuri oficiale şi nu pot fi emise decât de instituţiile acreditate, pentru programele şi formele de studii acreditate sau autorizate provizoriu. In acest din urmă caz, în cadrul instituţiei care emite diploma trebuie să existe o altă specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepseşte conform legii penale.

Art. 121. - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este autoritate publică şi este abilitat să urmărească, să controleze aplicarea şi respectarea reglementărilor legale în domeniul învăţământului superior şi să aplice, dacă este cazul, sancţiuni. De asemenea, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului controlează modul în care universităţile îşi exercită autonomia universitară, îşi asumă misiunea generală şi pe cea proprie şi îşi exercită răspunderea publică.

Art. 122. - (1) Instituţiile de învăţământ superior au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.

(2) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare se înfiinţează prin lege, cu respectarea dispoziţiilor legale privind acreditarea, stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare.

(3) Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior de stat aparţine Guvernului. Iniţiativa înfiinţării instituţiei de învăţământ superior particular şi confesional aparţine unei fundaţii, unei asociaţii sau unui cult religios ori altui furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit fondator.

Art. 123. - (1) Autonomia universitară este garantată prin Constituţie. Libertatea academică este garantată prin lege. Instituţiile de învăţământ superior se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe ideologice, politice sau religioase.

(2) Autonomia universitară dă dreptul comunităţii universitare să îşi stabilească misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare.

(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în concordanţă strictă cu legislaţia în vigoare.

(4) Autonomia universitara se exercită numai cu condiţia asumării răspunderii publice.

(5) In instituţiile de învăţământ superior este asigurată libertatea cercetării în ceea ce priveşte stabilirea temelor, alegerea metodelor, procedeelor şi valorificarea rezultatelor, conform legii.

(6) In instituţiile de învăţământ superior este interzisă periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a opiniilor ştiinţifice şi artistice.

(7) Studenţilor le este asigurat dreptul la liberă alegere a cursurilor şi specializărilor, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu planurile de învăţământ.

(8) Structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare şi confesionale, atribuţiile, modul de constituire, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul consultativ al fondatorilor şi cu aprobarea senatului universitar.

Art. 124. - (1) Răspunderea publică obligă orice instituţie de învăţământ superior, de stat sau particulară:

a) să respecte legislaţia în vigoare, carta proprie şi politicile naţionale şi europene în domeniul învăţământului superior;

b) să aplice şi să se supună reglementărilor în vigoare referitoare la asigurarea şi evaluarea calităţii în învăţământul superior;

c) să respecte politicile de echitate şi etică universitară, cuprinse în Codul de etică şi deontologie profesională aprobat de senatul universitar;

d) să asigure eficienţa managerială şi eficienţa utilizării resurselor, în cazul universităţilor de stat, şi a cheltuirii fondurilor din surse publice, conform contractului instituţional;

e) să asigure transparenţa tuturor deciziilor şi activităţilor sale, conform legislaţiei în vigoare;

f) să respecte libertatea academică a personalului didactic, didactic auxiliar şi de cercetare, precum şi drepturile şi libertăţile studenţilor.

(2) In cazul universităţilor confesionale, răspunderea publică se extinde la respectarea statutului şi a prevederilor dogmatice şi canonice specifice cultului respectiv.

Art. 125. - (1) In cazul în care se constată nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sesizează senatul universitar în termen de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligaţiile prevăzute la art. 124, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data sesizării iniţiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

a) revocarea din funcţie a rectorului, în baza propunerii Consiliului de etică şi management universitar, cu consultarea senatului universitar. In termen de maximum 5 zile lucrătoare de la data revocării din funcţie a rectorului, senatul universitar are obligaţia să desemneze un prorector care reprezintă universitatea şi care devine ordonator de credite până la confirmarea unui nou rector de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. In termen de 3 luni de la revocarea din funcţie a rectorului, senatul universitar finalizează procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi trimite spre confirmare ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului numele noului rector;

b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la finanţările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică şi management universitar;

c) propune Guvernului iniţierea unui proiect de lege de reorganizare sau desfiinţare a instituţiei de învăţământ superior în cauză.

(2) Constatarea încălcării obligaţiilor prevăzute la art. 124 se face de către Consiliul de etică şi management universitar, format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanţi numiţi de către Consiliul Naţional al Rectorilor, 3 reprezentanţi ai Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, câte un reprezentant numit de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Invăţământul Superior, denumită în continuare ARACIS, Consiliul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, denumit în continuare CNÂTDCU, şi un reprezentant al federaţiilor naţionale ale studenţilor.

(3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul de etică şi management universitar în legătură cu nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 124. In urma primirii unei astfel de sesizări, Consiliul de etică şi management universitar are obligaţia de a investiga aspectele sesizate şi de a răspunde sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări constituie documente publice şi se publică pe site-ul web al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Respectarea de către instituţiile de învăţământ superior a obligaţiilor prevăzute la art. 124 şi a altor obligaţii legale aferente răspunderii publice, precum şi respectarea de către Consiliul de etică şi management universitar a obligaţiilor prevăzute la alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligaţii poate fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană fizică sau juridică română, potrivit legii.

Art. 126. - (1) Spaţiul universitar este constituit din totalitatea edificiilor, terenurilor, staţiunilor didactice experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor botanice, caselor universitare, campusurilor universitare, spitalelor şi clinicilor universitare, precum şi dotările aferente, folosite de instituţia de învăţământ superior, indiferent de titlul juridic sub care aceasta este îndreptăţită să le utilizeze.

(2) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) spaţiile şi dotările aferente care aparţin Ministerului Sănătăţii, ministerelor şi instituţiilor cu reţea sanitară proprie, în care se desfăşoară învăţământul medical superior, spaţiile care aparţin cultelor în care se desfăşoară învăţământul confesional, precum şi spaţiile care aparţin Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, în care se desfăşoară învăţământ de specialitate.

(3) Spaţiul universitar este inviolabil. Accesul în spaţiul universitar este permis numai în condiţiile stabilite prin lege şi prin Carta universitară.

Art. 127. - (1) Comunitatea universitară este constituită din studenţi, personal didactic şi de cercetare şi personal didactic şi de cercetare auxiliar.

(2) Din comunitatea universitară fac parte şi persoane cărora li s-a conferit calitatea de membru al comunităţii universitare, prin hotărâre a senatului universitar.

(3) Membrii comunităţii universitare au drepturile şi îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare şi prin Carta universitară.

Art. 128. - (1) Carta universitară prezintă opţiunile majore ale comunităţii universitare şi se aplică în tot spaţiul universitar.

(2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puţin la:

a) modalităţile de desemnare şi revocare din funcţie a persoanelor care ocupă funcţii de conducere sau care fac parte din structurile şi organismele de conducere ale universităţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;

b) Codul de etică şi deontologie profesională universitară;

c) modul în care se realizează gestiunea şi protecţia resurselor universităţii;

d) condiţiile în care se constituie fondurile proprii şi stabilirea destinaţiei acestora şi a condiţiilor în care sunt utilizate;

e) condiţiile în care se pot încheia contracte cu instituţiile publice şi cu alţi operatori economici în vederea unor programe de cercetare fundamentală şi aplicativă sau a creşterii nivelului de calificare a specialiştilor cu studii universitare;

f) condiţiile în care universitatea se poate asocia cu alte instituţii de învăţământ superior sau cu alte organizaţii pentru îndeplinirea misiunii sale;

g) modalităţile în care se pot construi, deţine şi folosi elementele aferente bazei materiale a universităţii, necesare educaţiei şi cercetării ştiinţifice;

h) modalităţile în care se derulează acţiunile de cooperare internaţională ale instituţiei de învăţământ superior, încheierea de contracte şi participarea la organizaţiile europene şi internaţionale;

i) modalităţile de colaborare dintre structurile de conducere ale universităţilor şi sindicatele personalului didactic, de cercetare, tehnic şi administrativ şi organizaţiile studenţeşti legal constituite;

j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul universitar şi care corespund legislaţiei în vigoare.

(3) Carta universitară se elaborează şi se adoptă de către senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea universitară.

(4) Carta universitară nu poate conţine prevederi contrare legislaţiei în vigoare. Nerespectarea legilor în conţinutul Cartei universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.

(5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluţia pozitivă a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare. Rezoluţia privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului în termen de maximum 30 de zile de la data solicitării instituţiei de învăţământ superior.

(6) In cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit procedurii aprobării tacite.

Art. 129. - (1) Instituţiile de învăţământ superior pot înfiinţa, singure sau prin asociere, societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii, cu aprobarea senatului universitar. Condiţia ca acestea să se înfiinţeze este aceea ca ele să contribuie la creşterea performanţelor instituţiei şi să nu influenţeze negativ în niciun fel activităţile de învăţământ, cercetare şi consultanţă.

(2) Instituţiile de învăţământ superior pot constitui consorţii, inclusiv cu unităţile de cercetare-dezvoltare, în baza unui contract de parteneriat, conform legislaţiei în vigoare.

(3) La constituirea societăţilor comerciale, a fundaţiilor sau a asociaţiilor, instituţia de învăţământ superior de stat poate contribui exclusiv cu bani, brevete de invenţie şi alte drepturi de proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract dreptul de administrare şi folosinţă asupra bunurilor patrimoniale societăţilor comerciale sau asociaţiilor în care are calitatea de asociat sau acţionar ori fundaţiilor în care are calitatea de fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosinţă şi administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate constitui aport al universităţii la capitalul social al unei societăţi comerciale, fundaţii sau asociaţii.

Art. 130. - (1) Instituţiile de învăţământ superior adoptă un cod de etică şi deontologie profesională universitară. Acesta face parte din Carta universitară şi include obligatoriu:

a) stabilirea situaţiilor de conflicte de interese şi incompatibilităţi;

b) prevederea că persoanele care se află în relaţie de soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa concomitent funcţii astfel încât unul sau una să se afle faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională la orice nivel în aceeaşi universitate şi nu pot fi numiţi în comisii de doctorat, comisii de evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soţii, rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;

c) măsurile educaţionale, administrative şi tehnice care se iau pentru garantarea originalităţii lucrărilor de licenţă, master, doctorat, articolelor ştiinţifice sau a altor asemenea lucrări, precum şi sancţiunile aferente.

(2) Rectorul universităţii are obligaţia să prezinte anual, cel târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un raport privind starea universităţii. Raportul este făcut public pe site-ul universităţii şi este transmis tuturor părţilor interesate. Acest raport include cel puţin:

a) situaţia financiară a universităţii, pe surse de finanţare şi tipuri de cheltuieli;

b) situaţia fiecărui program de studii;

c) situaţia personalului instituţiei;

d) rezultatele activităţilor de cercetare;

e) situaţia asigurării calităţii activităţilor din cadrul universităţii;

f) situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare;

g) situaţia posturilor vacante;

h) situaţia inserţiei profesionale a absolvenţilor din promoţiile precedente.

(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a răspunderii publice şi constituie o condiţie fundamentală pentru accesul la finanţările din bugetul public.

CAPITOLUL II

Structura organizatorică a instituţiilor de învăţământ superior

Art. 131. - (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din misiunea asumată, orice instituţie de învăţământ superior poate cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăţi, departamente, institute, centre sau laboratoare, unităţi de proiectare, centre de consultanţă, clinici universitare, studiouri şi ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continua a resurselor umane, unităţi de microproducţie şi prestări servicii, staţiuni experimentale sau alte entităţi pentru activităţi de producţie şi transfer de cunoaştere şi tehnologie. In structura instituţiilor de învăţământ superior funcţionează servicii tehnico-administrative.

(2) Instituţia de învăţământ superior poate înfiinţa, pe perioadă determinată şi pe proiecte, unităţi de cercetare distincte sub raportul bugetului de venituri şi cheltuieli, care au autonomie şi statute proprii, aprobate de senatul universitar.

(3) Componentele prevăzute la alin. (1) şi (2) sunt organizate de fiecare instituţie de învăţământ superior, astfel încât instituţia să îşi realizeze misiunea, să asigure criteriile şi standardele de calitate, să gestioneze în mod eficient activităţile de învăţământ, cercetare, producţie sau transfer cognitiv şi tehnologic şi să asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunităţii universitare.

Art. 132. - (1) Facultatea este unitatea funcţională care elaborează şi gestionează programele de studii. Facultatea corespunde unuia sau mai multor domenii ale ştiinţelor, artelor sau sportului.

(2) Orice facultate se înfiinţează, se organizează sau se desfiinţează la propunerea şi cu aprobarea senatului universitar, prin hotărâre a Guvernului privind structura instituţiilor de învăţământ superior, iniţiată anual de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) într-o instituţie de învăţământ superior de stat, Guvernul, cu consultarea senatului universitar, poate să înfiinţeze şi să finanţeze un program de studii sau o facultate cu acele programe de studii care răspund unor cerinţe stringente de instruire şi formare profesională în domenii de interes naţional. Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor legale în vigoare referitoare la asigurarea calităţii în învăţământul superior.

(4) O facultate poate include unul sau mai multe departamente, şcoli doctorale, şcoli postuniversitare şi extensii universitare care sunt responsabile de organizarea programelor de studii pe tipuri şi cicluri de studii universitare.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în situaţii temeinic justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, poate înfiinţa facultăţi, în cadrul universităţilor de stat, cu consultarea senatului universitar.

Art. 133. - (1) Departamentul este unitatea academică funcţională care asigură producerea, transmiterea şi valorificarea cunoaşterii în unul sau mai multe domenii de specialitate.

(2) Un departament poate avea în componenţă centre sau laboratoare de cercetare, ateliere artistice, şcoli postuniversitare şi extensii universitare.

(3) Departamentul se înfiinţează, se organizează, se divizează, se comasează sau se desfiinţează prin hotărâre a senatului universitar, la propunerea consiliului facultăţii/facultăţilor în care funcţionează.

(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de cercetare care funcţionează ca unităţi de venituri şi cheltuieli în cadrul universităţii.

Art. 134. -Infiinţarea institutelor, staţiunilor experimentale, centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

Art. 135. - (1) Invăţământul superior pentru minorităţile naţionale se realizează:

a) în instituţii de învăţământ superior în cadrul cărora funcţionează facultăţi/linii/programe de studii cu predare în limba maternă;

b) în instituţii de învăţământ superior multiculturale şi multilingve; în acest caz, se constituie secţii/linii cu predare în limbile minorităţilor naţionale;

c) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior pot fi organizate grupe, secţii sau linii de predare în limbile minorităţilor naţionale, în condiţiile legii.

(2) Linia de studiu din cadrul universităţii multilingve şi multiculturale se organizează în departamente. Cadrele universitare aparţinând liniei de studiu adoptă şi elaborează un regulament de funcţionare propriu, care stabileşte procedurile de alegere şi alte aspecte specifice structurilor organizatorice ale liniei de studiu respective în concordanţă cu Carta universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Secţia de studiu este o formă de organizare a învăţământului universitar într-o limbă a minorităţilor naţionale, care poate fi instituţionalizată, atât la nivelul universităţii, cât şi în cadrul unei facultăţi, prin departamentul secţiei, care are în componenţă programele de studiu şi structurile organizatorice aferente. Secţiile beneficiază de autonomie universitară în organizarea activităţilor didactice.

(4) In învăţământul universitar pentru minorităţile naţionale, se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare - licenţă, în ciclul II de studii universitare - master şi în ciclul III de studii universitare - doctorat, precum şi în învăţământul postuniversitar, în limba maternă.

(5) Finanţarea de bază se calculează după un coeficient mărit pentru studenţii care urmează cursurile în limba unei minorităţi naţionale.

CAPITOLUL III

Organizarea studiilor universitare

SECŢIUNEA 1

Structura anului universitar

Art. 136. - (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi lucrătoare a lunii octombrie şi include două semestre. Un semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activităţi didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de examene. Structura anului universitar se aprobă de către senatul universitar. In atribuirea creditelor de studii transferabile dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum 17 săptămâni.

(2) Senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior aprobă anual, cu cel puţin 3 luni înainte de începerea anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, precum şi calendarul activităţilor educaţionale specifice semestrelor academice de studiu.

SECŢIUNEA a 2-a

Programe de studii universitare

Art. 137. - (1) Programul de studii universitare reprezintă un grup de unităţi curriculare de predare, învăţare, cercetare, aplicaţii practice şi evaluare, planificate astfel încât să ducă la o calificare universitară certificată printr-o diplomă şi printr-un supliment de diplomă.

(2) Curriculumul programului de studii universitare este concordant cu profilul calificării definit în Cadrul naţional al calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se stabileşte astfel încât să maximizeze şansele obţinerii calificării dorite şi se aprobă de către senatul universitar.

(3) Concordanţa dintre curriculum şi calificarea oferită de programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de evaluare a asigurării calităţii.

(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii de studii şi organizate pe 3 cicluri de studiu: licenţă, master, doctorat.

(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupaţii şi funcţii specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit.

Art. 138. - (1) Organizarea programelor de studii este de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat, senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare şi funcţionare, în acord cu standardele naţionale şi internaţionale generale şi specifice de calitate.

(2) Un program de studii universitare funcţionează legal dacă este autorizat provizoriu sau acreditat şi funcţionează în condiţiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare. Organizarea şi desfăşurarea de programe de studii universitare care nu funcţionează legal se sancţionează cu nerecunoaşterea studiilor pentru beneficiari, precum şi cu amendă pentru organizatori, potrivit legii penale, şi cu retragerea imediată, de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a autorizaţiei de funcţionare provizorie, respectiv a acreditării pentru instituţia în cauză.

(3) Autorizarea provizorie şi acreditarea programelor de studii universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de învăţământ, fiecare limbă de predare şi pentru fiecare locaţie geografică în care se desfăşoară.

(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii Europene, reglementarea naţională nu poate contraveni celei europene.

(5) Nomenclatorul domeniilor şi al programelor de studii universitare, domeniile şi programele de studii universitare acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, locaţiile geografice de desfăşurare, numărul de credite de studii transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă de învăţământ sau limbă de predare, precum şi numărul maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi, propus de către agenţiile de evaluare a calităţii care au evaluat fiecare program, se stabilesc anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, înaintea datei de 31 martie a anului respectiv.

SECŢIUNEA a 3-a

Forme de organizare

Art. 139. - Formele de organizare a programelor de studii sunt:

a) cu frecvenţă, caracterizată prin activităţi de învăţământ şi/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului şi presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice şi de cercetare;

b) cu frecvenţă redusă, caracterizată prin activităţi dedicate mai ales unor cursuri de sinteză şi pregătirii aplicative, programate în mod compact şi periodic, presupunând întâlnirea nemijlocită, în spaţiul universitar, a studenţilor cu cadrele didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire specifice învăţământului la distanţă;

c) la distanţă, caracterizată prin utilizarea unor resurse electronice, informatice şi de comunicaţii specifice, activităţi de autoînvăţare şi autoevaluare completate de activităţi specifice de tutorat.

Art. 140. - (1) Programele de studii universitare de licenţă se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă.

(2) Programele de studii universitare de master se pot organiza la următoarele forme de învăţământ: cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă.

(3) Fac excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2) programele de studii de licenţă şi master din domeniile reglementate la nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de învăţământ cu frecvenţă.

(4) Programele de studii universitare de doctorat se pot organiza numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Pentru programele de studii universitare de doctorat, obligaţiile referitoare la frecvenţă sunt stabilite de către conducerea şcolii doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Obligaţiile referitoare la frecvenţă constituie un criteriu de evaluare a calităţii şcolii doctorale, inclusiv în vederea finanţării.

(5) Diplomele şi certificatele de studii universitare eliberate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile legii, pentru aceleaşi programe de studii, indiferent de forma de învăţământ absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a examenelor, competenţele şi cunoştinţele verificate, corespondenţa dintre rezultatele învăţării şi notele, diplomele sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru orice formă de învăţământ corespunzătoare unui anumit program de studii din cadrul unei instituţii de învăţământ superior.

(6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de învăţământ cu frecvenţă redusă şi la distanţă numai instituţiile de învăţământ superior care au acreditat programul de învăţământ respectiv la forma de învăţământ cu frecvenţă.

SECŢIUNEA a 4-a

Contracte de studii

Art. 141. - Instituţia de învăţământ superior semnează cu fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător post-doctoral înmatriculat la un program de studii un contract de studii universitare în concordanţă cu prevederile regulamentelor de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare. Contractele de studii nu se modifică în timpul anului universitar.

SECŢIUNEA a 5-a

Admiterea în programe de studii

Art. 142. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind organizarea admiterii în instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare din România.

(2) Fiecare instituţie de învăţământ superior elaborează şi aplică propriul regulament de organizare a admiterii în programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).

(3) Condiţiile de admitere, inclusiv cifrele de şcolarizare trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel puţin 6 luni înainte de susţinerea concursului de admitere.

(4) La admiterea în învăţământul superior de stat şi particular, pentru fiecare ciclu şi program de studii universitare, cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene pot candida în aceleaşi condiţii prevăzute de lege pentru cetăţenii români, inclusiv în ceea ce priveşte taxele de şcolarizare.

(5) Instituţiile de învăţământ superior pot percepe de la candidaţi, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe de înscriere pentru organizarea şi desfăşurarea admiterii, în cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.

(6) O persoană poate beneficia de finanţare de la buget pentru un singur program de licenţă, pentru un singur program de master şi pentru un singur program de doctorat.

(7) Persoana admisă la un program de studii universitare de licenţă, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenţei sale în cadrul programului respectiv, de la înmatriculare şi până la susţinerea examenului de finalizare a studiilor sau exmatriculare, mai puţin pe perioadele de întrerupere a studiilor.

(8) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia să restituie, în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii şi necondiţionat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaţilor declaraţi respinşi sau ale celor care renunţă la locul obţinut prin admitere, după afişarea rezultatelor finale.

SECŢIUNEA a 6-a

Examene de finalizare a studiilor

Art. 143. - (1) Examenele de finalizare a studiilor în învăţământul superior sunt:

a) examen de licenţă, pentru ciclul de studii universitare de licenţă sau examen de diplomă pentru învăţământul din domeniul ştiinţelor inginereşti;

b) examen de disertaţie, pentru ciclul de studii universitare de master;

c) examen de susţinere publică a tezei de doctorat;

d) examen de certificare, pentru programele de studii postuniversitare de tip specializare;

e) examen de selecţie, care precedă examenul de licenţă, în cazul studenţilor/absolvenţilor care provin de la instituţii de învăţământ superior şi/sau programe de studii care au intrat în lichidare.

(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează şi se desfăşoară numai de către instituţiile de învăţământ superior acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul universitar şi care respectă metodologia-cadru, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(3) Absolvenţii programelor de studiu din instituţiile de învăţământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin examen numai în cadrul instituţiilor de învăţământ superior care au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Indrumătorii lucrărilor de licenţă, de diplomă, de disertaţie şi de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de asigurarea originalităţii conţinutului acestora.

(5) Este interzisă comercializarea de lucrări ştiinţifice în vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calităţii de autor al unei lucrări de licenţă, de diplomă, de disertaţie sau de doctorat.

SECŢIUNEA a 7-a

Examenele de evaluare pe parcurs a studenţilor

Art. 144. - (1) Succesul academic al unui student pe parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări sumative de tip examen şi prin evaluarea continuă.

(2) Instituţiile de învăţământ superior dispun de metodologii de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere asigurarea calităţii şi respectarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.

(3) Rezultatele în învăţare sunt apreciate la examene:

a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea competenţelor minimale aferente unei discipline şi promovarea unui examen;

b) cu calificative, după caz.

(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi anulate de către decanul facultăţii în temeiul prevederilor din Carta universitară, atunci când se dovedeşte că acestea au fost obţinute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară. Decanul poate dispune reorganizarea examenului.

Art. 145. -Analiza contestaţiilor depuse de candidaţii la admitere, de studenţii examinaţi, de absolvenţi în cursul examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de competenţa instituţiilor de învăţământ superior, conform propriilor regulamente instituţionale şi prevederilor Cartei universitare.

SECŢIUNEA a 8-a

Diplome

Art. 146. - Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se dovedeşte că s-a obţinut prin mijloace frauduloase sau prin încălcarea prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară.

Art. 147. - (1) Recunoaşterea şi echivalarea studiilor sau a perioadelor de studii efectuate în ţară sau în străinătate se realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi a unor metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei instituţii de învăţământ superior, pe baza normelor europene, ale sistemului european de acumulare şi transfer al creditelor de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.

(2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor Codului de etică şi deontologie universitară nu pot fi recunoscute în cazul unei noi înmatriculări.

(3) In cazul unor programe de studii organizate în comun de două sau mai multe universităţi, actele de studii se eliberează în concordanţă cu reglementările naţionale şi cu prevederile acordurilor interinstituţionale.

SECŢIUNEA a 9-a

Credite de studii

Art. 148. - (1) Programele de studii universitare planifică şi organizează volumul de muncă specific activităţilor de predare, învăţare, aplicare practică şi examinare în concordanţă cu ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea de muncă intelectuală dirijată şi independentă necesară pentru finalizarea individuală de către student a unei unităţi componente a unui curs din cadrul unui program de studii universitare, completată cu validarea rezultatelor învăţării.

(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de 60 de credite de studiu transferabile.

(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului universitar se stabileşte de către senatul universitar.

(4) Durata programelor de studii universitare de licenţă şi master, pe domenii de specializare, se stabileşte la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare de licenţă şi de master corespunde obţinerii a cel puţin 300 de credite de studii transferabile.

(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului de studii universitare de doctorat se stabileşte de fiecare universitate în funcţie de domeniul ştiinţific sau artistic.

Art. 149. - (1) Numărul creditelor de studii transferabile constituie elementul de referinţă pe care universităţile îl pot utiliza în recunoaşterea unor studii sau perioade de studii universitare legale efectuate anterior în acelaşi domeniu fundamental în scopul echivalării şi transferării creditelor de studiu transferabile şi a eventualei continuări a studiilor dintr-un program de studii.

(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor şi recunoaşterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza informaţiilor existente în registrul matricol propriu, instituţiile de învăţământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru această operaţiune, instituţiile de învăţământ superior pot percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar.

(3) Pentru cadrele didactice din învăţământul preuniversitar, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT, învăţământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani, cu ciclul I de studii universitare de licenţă, potrivit legii.

SECŢIUNEA a 10-a

Ciclul I - Studii universitare de licenţă

A. Organizarea

Art. 150. - (1) Acreditarea unui program de studii universitare de licenţă şi stabilirea numărului maxim de studenţi care pot fi şcolarizaţi în cadrul programului şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Invăţământul Superior (EQAR). Studiile universitare de licenţă corespund unui număr cuprins între minimum 180 şi maximum 240 de credite de studii transferabile, conform ECTS/SECT, si se finalizează prin nivelul 6 din EQF/CEC.

(2) La învăţământul cu frecvenţă, durata specifică a studiilor universitare de licenţă este, după caz, de 3-4 ani şi corespunde unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile pentru un an de studii. Durata studiilor de licenţă pentru învăţământul universitar din domeniile ştiinţe inginereşti, ştiinţe juridice şi teologie pastorală este de 4 ani.

(3) Un procent de maximum 5% din numărul studenţilor cu frecvenţă dintr-un program de studii universitare de licenţă pot parcurge, cu aprobarea consiliului facultăţii, 2 ani de studii într-un singur an, cu excepţia instituţiilor de învăţământ superior medical şi al ultimului an de studii, în condiţiile prevăzute de regulamentele de organizare şi desfăşurare a programelor de studii şi cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(4) In cadrul studiilor universitare de licenţă este obligatorie efectuarea unor stagii de practică. Universităţile au obligaţia de a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare, dintre care cel puţin 50% în afara universităţilor.

(5) Studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă se pot organiza în regim de finanţare de la bugetul de stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de licenţă la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat.

(6) Senatul universitar poate înfiinţa duble specializări. Procedura de autorizare şi acreditare a acestor specializări este cea prevăzută de lege.

B. Admiterea

Art. 151. - (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii universitare absolvenţii de liceu cu diplomă de bacalaureat sau diplomă echivalentă.

(2) In cadrul metodologiei proprii, instituţiile de învăţământ superior pot stabili facilităţi sau condiţii speciale referitoare la admiterea candidaţilor la programe de studii universitare de licenţă, care au obţinut în perioada studiilor liceale distincţii la olimpiadele şcolare şi/sau la alte concursuri naţionale sau internaţionale.

C. Diploma

Art. 152. - (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de licenţă se numeşte diplomă de licenţă, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist.

(2) Pe diploma de licenţă, pe diploma de inginer sau, după caz, pe diploma de urbanist se menţionează toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ urmată şi titlul obţinut. Diploma de licenţă, diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoţite de suplimentul la diplomă şi se eliberează, gratuit, în limba română şi într-o limbă de circulaţie internaţională.

SECŢIUNEA a 11-a

Ciclul II - Studii universitare de master

A. Organizarea

Art. 153. - (1) Programele de studii universitare de master reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare şi se finalizează prin nivelul 7 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea au o durată normală de 1-2 ani şi corespund unui număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60 şi 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezentei legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master.

(2) Diploma de absolvire sau de licenţă a absolvenţilor învăţământului superior de lungă durată din perioada anterioară aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma de studii universitare de master în specialitate.

Art. 154. - (1) Programele de studii universitare de master pot fi:

a) master profesional, orientat preponderent spre formarea competenţelor profesionale;

b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea competenţelor de cercetare ştiinţifică. Invăţarea realizată în cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an de studiu din cadrul programelor de studii universitare de doctorat. masterul de cercetare este exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă şi poate fi organizat în cadrul şcolilor doctorale;

c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învăţământ cu frecvenţă.

(2) Pot organiza programe de studii universitare de master într-un domeniu acele instituţii de învăţământ superior care sunt acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop.

Art. 155. - (1) Acreditarea pentru o universitate a unui domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea numărului maxim al studenţilor care pot fi şcolarizaţi şi cărora li se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, înregistrată în Registrul European pentru Asigurarea Calităţii în Invăţământul Superior, denumit în continuare EQAR.

(2) In cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu pentru studii universitare de master, programele de studii promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar şi comunicate Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi publicate centralizat.

(3) Instituţiile de învăţământ superior pot stabili parteneriate cu operatori economici, asociaţii profesionale şi/sau instituţii publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare de master care să răspundă cerinţelor pieţei muncii.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă pentru studiile universitare de master la forma de învăţământ cu frecvenţă un număr de granturi de studii finanţate de la buget, pentru universităţile de stat.

B. Admiterea

Art. 156. - Pot candida la programe de studii universitare de master absolvenţii cu diplomă de licenţă sau echivalentă.

C. Diploma

Art. 157. - Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de master şi susţinerea cu succes a lucrării de disertaţie se numeşte diplomă de master şi cuprinde toate informaţiile necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv forma de învăţământ. Aceasta este însoţită de suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba română şi o limbă de circulaţie internaţională.

SECŢIUNEA a 12-a

Ciclul III - Studii universitare de doctorat

A. Organizarea

Art. 158. - (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă al III-lea ciclu de studii universitare şi permit dobândirea unei calificări de nivelul 8 din EQF/CEC şi din Cadrul Naţional al Calificărilor. Acestea se desfăşoară pe baza unui cod al studiilor universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2) Programele de studii universitare de doctorat se organizează în şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu. Şcolile doctorale se pot organiza de către o universitate sau un consorţiu universitar ori de către consorţii sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau un consorţiu universitar şi unităţi de cercetare-dezvoltare. Universităţile, respectiv parteneriatele sau consorţiile organizatoare de una sau mai multe şcoli doctorale acreditate sau autorizate provizoriu constituie o instituţie organizatoare de studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD, recunoscută ca atare de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza autorizării provizorii, a acreditării, respectiv a evaluării periodice.

(3) Academia Română poate înfiinţa Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor prezentei legi în privinţa autorizării, acreditării şi funcţionării ca instituţie de învăţământ superior. Şcoala de Studii Doctorale a Academiei Române poate fi IOSUD şi poate organiza programe universitare de doctorat.

(4) Fiecare şcoală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea şcolii doctorale se face pe baza performanţei şcolii doctorale şi a capacităţii instituţionale a IOSUD din care face parte şcoala doctorala. Evaluarea şcolilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenţie de asigurare a calităţii, din ţară sau străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea cercetării şi a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea resurselor umane. Sistemul de criterii şi metodologia de evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului si sportului, pe baza propunerilor comune ale ARACIS, CNCS şi CNATDCU. Fiecare şcoală doctorală este evaluată periodic, din 5 în 5 ani.

(5) Pe baza rezultatelor evaluării şcolii doctorale, ARACIS sau agenţia prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului acordarea sau, după caz, retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de două tipuri:

a) doctorat ştiinţific, care are ca finalitate producerea de cunoaştere ştiinţifică originală, relevantă internaţional, pe baza unor metode ştiinţifice, organizat numai la forma de învăţământ cu frecvenţă. Doctoratul ştiinţific este o condiţie pentru cariera profesională în învăţământul superior şi cercetare;

b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului, care are ca finalitate producerea de cunoaştere originală pe baza aplicării metodei ştiinţifice şi a reflecţiei sistematice, asupra unor creaţii artistice sau asupra unor performanţe sportive de înalt nivel naţional şi internaţional şi care poate constitui o bază pentru cariera profesională în învăţământul superior şi în cercetare în domeniile artelor şi sportului.

(7) Şcolile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe discipline sau tematici disciplinare şi interdisciplinare.

(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul instituţional al IOSUD, de sisteme proprii şi specifice de conducere şi administrare a programelor de studii şi cercetare, inclusiv la nivelul şcolilor doctorale. La nivelul IOSUD funcţionează consiliul pentru studiile universitare de doctorat. La nivelul fiecărei şcoli doctorale funcţionează consiliul şcolii doctorale. Aceste structuri funcţionează conform prevederilor prezentei legi şi ale codului studiilor universitare de doctorat prevăzut la alin. (1).

Art. 159. - (1) Programul de studii universitare de doctorat se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale sub coordonarea unui conducător de doctorat şi cuprinde:

a) un program de pregătire bazat pe studii universitare avansate, în cadrul şcolii doctorale;

b) un program individual de cercetare ştiinţifică sau creaţie artistică.

(2) In domeniile de studii reglementate la nivel european, durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările în cauză.

(3) Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 3 ani. In situaţii speciale, durata programului de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1-2 ani, cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului de doctorat şi în limita fondurilor disponibile.

(4) O şcoală doctorală poate recunoaşte, conform regulamentului propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat şi în condiţiile prezentei legi, parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat şi/sau a unor stagii de cercetare ştiinţifică, desfăşurate în ţară sau în străinătate, în universităţi sau în centre de cercetare de prestigiu, precum şi recunoaşterea unor cursuri parcurse în cadrul programelor de studii universitare de master de cercetare.

(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din motive temeinice, în condiţiile stabilite prin regulamentul instituţional propriu de organizare şi desfăşurare a studiilor universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungeşte, în consecinţă, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.

(6) Curriculumul de pregătire şi programul de cercetare sunt stabilite de conducătorul de doctorat şi de şcoala doctorală.

Art. 160. - (1) Studiile universitare de doctorat se organizează cu finanţare de la bugetul de stat, în regim cu taxă sau din alte surse legal constituite.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile universitare de doctorat ştiinţific şi pentru doctoratul profesional din domeniul artelor şi al sportului, un număr de granturi doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul doctoral include cuantumul bursei individuale şi costurile pentru programul de studii avansate şi pentru programul de cercetare. Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienţi corespunzători pe domenii disciplinare şi profesionale ale doctoratului.

(3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între şcolile doctorale sau competiţie naţională de proiecte ştiinţifice între conducătorii de doctorat, membri ai unei şcoli doctorale. Competiţiile sunt organizate în coordonarea CNCS.

(4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două tipuri de competiţii prevăzute la alin. (3), precum şi metodologia de desfăşurare a competiţiilor se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 161. - Doctoratul se poate desfăşura în limba română, în limba minorităţilor naţionale sau într-o limbă de circulaţie internaţională, conform contractului de studii doctorale încheiat între IOSUD, conducătorul de doctorat şi studentul-doctorand.

Art. 162. - (1) Studiile universitare de doctorat se pot organiza şi în cotutelă, caz în care studentul-doctorand îşi desfăşoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui conducător de doctorat din România şi a unui conducător de doctorat dintr-o altă ţară sau sub îndrumarea concomitentă a doi conducători de doctorat din instituţii diferite din România, pe baza unui acord scris între instituţiile organizatoare implicate. Doctoratul în cotutelă poate fi organizat şi în cazul în care conducătorii de doctorat sunt din aceeaşi IOSUD, dar au specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform prevederilor din Carta universitară.

(2) In contextul politicilor de asigurare a mobilităţii universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract, specialişti din străinătate care deţin dreptul legal de a conduce doctorat, conform art. 166 alin. (4).

B. Admiterea

Art. 163. -Au dreptul să participe la concursul de admitere la studii universitare de doctorat numai absolvenţii cu diplomă de master sau echivalentă acesteia.

C. Studentul-doctorand

Art. 164. - (1) Pe parcursul desfăşurării studiilor universitare de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are calitatea de student-doctorand. Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca asistenţi de cercetare sau asistenţi universitari, pe perioadă determinată.

(2) Pe toată durata activităţii, studentul-doctorand beneficiază de recunoaşterea vechimii în muncă şi specialitate şi de asistenţă medicală gratuită, fără plata contribuţiilor la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

(3) Studentul-doctorand poate desfăşura activităţi didactice, potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4-6 ore convenţionale didactice pe săptămână. Activităţile didactice care depăşesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu legislaţia în vigoare, intrând sub incidenţa Codului muncii, cu respectarea drepturilor şi obligaţiilor ce revin salariatului şi cu plata contribuţiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de stat, la asigurările pentru şomaj, la asigurările sociale de sănătate şi pentru accidente de muncă şi boli profesionale.

Art. 165. - (1) Perioada desfăşurării studiilor universitare de doctorat este asimilată, conform legislaţiei în domeniul pensiilor, pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepţia cazului în care studentul-doctorand realizează venituri pentru care plăteşte, în această perioadă, contribuţii la asigurările sociale.

(2) După susţinerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o adeverinţă care atestă perioada în care studentul-doctorand a urmat studiile universitare de doctorat.

D. Conducătorul de doctorat

Art. 166. - (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele care au obţinut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării în vigoare a prezentei legi, precum şi persoanele care au obţinut atestatul de abilitare, având cel puţin funcţia de lector/şef de lucrări, respectiv de cercetător ştiinţific gradul III.

(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare, în conformitate cu standardele şi procedurile elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Aceste standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare relevante la nivel internaţional, propuse de CNATDCU şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau de gradul profesional şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar.

(3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice şi de cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un contract de muncă cu un IOSUD sau o instituţie membră a unui IOSUD şi să fie membre ale unei şcoli doctorale. Cadrele didactice şi de cercetare abilitate şi cercetătorii ştiinţifici abilitaţi devin conducători de doctorat în urma abilitării.

(4) Specialiştii care au dobândit dreptul legal de a conduce doctorate în instituţii de învăţământ superior sau de cercetare-dezvoltare din străinătate dobândesc calitatea de conducător de doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:

a) specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din ţările Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi Confederaţia Elveţiană dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte o listă a instituţiilor de învăţământ superior, din afara ţărilor menţionate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase universităţi ale lumii. Specialiştii care au calitatea de conducător de doctorat în una din instituţiile aflate pe această listă dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

c) specialiştii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor instituţii din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau b), pot obţine calitatea de conducător de doctorat în România, fie printr-d convenţie internaţională de recunoaştere reciprocă, fie conform prevederilor alin. (2).

(5) Un conducător de doctorat poate îndruma studenţi-doctoranzi numai în domeniul pentru care a obţinut acest drept.

Art. 167. - (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma simultan studenţi-doctoranzi decât într-un singur IOSUD, excepţie făcând doctoratele conduse în cotutelă.

(2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan maximum 8 studenţi-doctoranzi, aflaţi în diverse stadii ale studiilor de doctorat.

(3) Pentru activitatea pe care o desfăşoară în această calitate, conducătorii de doctorat sunt remuneraţi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

Art. 168. - (1) Teza de doctorat se elaborează conform cerinţelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare şi desfăşurare a programelor de studii universitare de doctorat şi în concordanţă cu reglementările prevăzute în codul studiilor universitare de doctorat.

(2) Comisia de susţinere publică a tezei de doctorat, denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de conducătorul de doctorat şi aprobată de conducerea IOSUD. Comisia de doctorat este alcătuită din cel puţin 5 membri: preşedintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de doctorat şi cel puţin 3 referenţi oficiali din ţară sau din străinătate, specialişti în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat şi din care cel puţin doi îşi desfăşoară activitatea în afara IOSUD respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor şi au cel puţin funcţia didactică de conferenţiar universitar sau de cercetător ştiinţific gradul II ori au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate.

(3) Teza de doctorat se susţine în şedinţă publică în faţa comisiei de doctorat, după evaluarea de către toţi referenţii. Susţinerea tezei de doctorat poate avea loc în prezenţa a cel puţin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea obligatorie a preşedintelui comisiei şi a conducătorului de doctorat. Susţinerea publică include obligatoriu o sesiune de întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat şi a publicului.

(4) Pe baza susţinerii publice a tezei de doctorat şi a rapoartelor referenţilor oficiali, comisia de doctorat evaluează şi deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt: „Excelent", „Foarte bine", „Bine", „Satisfăcător" şi „Nesatisfăcător". De regulă, calificativul „Excelent" se acordă pentru maximum 15% dintre candidaţii care obţin titlul de doctor într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar.

(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerinţele prevăzute în programul de cercetare ştiinţifică şi aprecierile asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului „Excelent", „Foarte bine", „Bine" sau „Satisfăcător" comisia de doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma evaluării dosarului, propune ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului acordarea sau neacordarea titlului de doctor.^

(6) In cazul atribuirii calificativului „Nesatisfăcător", comisia de doctorat va preciza elementele de conţinut care urmează să fie refăcute sau completate în teza de doctorat şi va solicita o nouă susţinere publică a tezei. A doua susţinere publică a tezei are loc în faţa aceleiaşi comisii de doctorat, ca şi în cazul primei susţineri. In cazul în care şi la a doua susţinere publică se obţine calificativul „Nesatisfăcător", titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.

(7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului si sportului, după validarea tezei de doctorat de către CNATDCU.

(8) In cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza de doctorat, IOSUD primeşte din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului o motivaţie scrisă de invalidare, redactată în baza observaţiilor CNATDCU. Lucrarea de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se invalidează şi a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar studentul-doctorand va fi exmatriculat.

(9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se redactează şi în format digital. In domeniul artelor, teza de doctorat poate fi însoţită de înregistrarea pe suport digital a creaţiei artistice originale. Teza de doctorat şi anexele sale se publică pe un site administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu respectarea legislaţiei în vigoare în domeniul drepturilor de autor.

Art. 169. - (1) Diploma conferită după promovarea unui program de studii universitare de doctorat se numeşte diplomă de doctor. In diploma care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor se menţionează, în mod expres, domeniul disciplinar sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul ştiinţific; în cea care certifică obţinerea şi deţinerea titlului de doctor într-un domeniu profesional se menţionează, în mod expres, domeniul profesional al doctoratului.

(2) In urma finalizării studiilor universitare de doctorat ştiinţific, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor în ştiinţe, corespunzându-i acronimul Dr.

(3) In urma finalizării studiilor universitare de doctorat profesional, se conferă de către IOSUD diploma şi titlul de doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul Dr. P.

Art. 170. - (1) In cazul nerespectării standardelor de calitate sau de etică profesională, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etică şi management universitar sau de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:

a) retragerea calităţii de conducător de doctorat;

b) retragerea titlului de doctor;

c) retragerea acreditării şcolii doctorale, ceea ce implică retragerea dreptului şcolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenţi-doctoranzi.

(2) Reacreditarea şcolii doctorale se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, numai în urma reluării procesului de acreditare, conform art. 158.

(3) Redobândirea calităţii de conducător de doctorat se poate obţine după cel puţin 5 ani de la pierderea acestei calităţi, la propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt condiţii necesare pentru aprobare din partea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Conducătorii de doctorat sunt evaluaţi o dată la 5 ani. Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.

CAPITOLUL IV

Organizarea învăţământului postuniversitar

Art. 171. - Programele postuniversitare sunt:

a) programe postdoctorale de cercetare avansată;

b) programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă.

SECŢIUNEA 1

Programele postdoctorale

Art. 172. - (1) Programele postdoctorale de cercetare avansată:

a) sunt programe destinate persoanelor care au obţinut o diplomă de doctor în ştiinţe cu cel mult 5 ani înainte de admiterea în programul postdoctoral şi care doresc să se perfecţioneze în cadrul unei alte instituţii decât cea în care au obţinut titlul de doctor;

b) asigură cadrul instituţional pentru dezvoltarea cercetărilor după finalizarea studiilor universitare de doctorat;

c) au o durată de minimum un an;

d) se pot finanţa de către instituţii publice sau de către operatori economici;

e) în cadrul instituţiilor de învăţământ superior se desfăşoară în cadrul unei şcoli doctorale pe baza planului de cercetare propus de cercetătorul postdoctoral şi aprobat de şcoala doctorală.

(2) In cadrul instituţiilor de învăţământ superior, programele postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul şcolilor doctorale acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate şi în cadrul unităţilor de cercetare-dezvoltare.

(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza metodologiei elaborate de instituţia gazdă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi de către universităţi cu contract de muncă pe perioadă determinată. Cercetătorii postdoctorali sunt încadraţi, de regulă, pe funcţia de cercetător ştiinţific sau cercetător ştiinţific gradul III, dar pot fi încadraţi şi pe funcţii de cercetare superioare acestora, în funcţie de îndeplinirea condiţiilor necesare.

(5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau instituţia gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale.

SECŢIUNEA a 2-a

Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă

Art. 173. - (1) Pot organiza programe postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională continuă toate acele instituţii de învăţământ superior care au acreditate cel puţin programe de studii universitare de licenţă în domeniul ştiinţific respectiv.

(2) Programele postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională ale instituţiilor acreditate se desfăşoară pe baza unui regulament propriu de organizare şi desfăşurare, aprobat de senatul universitar şi cu respectarea reglementărilor în vigoare.

(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECTşi se finalizează cu un examen de certificare a competenţelor profesionale asimilate de cursanţi pe parcursul programului.

(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu taxă sau cu finanţare din alte surse.

(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare absolvenţii care au cel puţin studii universitare cu diplomă de licenţă sau echivalentă.

(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare şi dezvoltare profesională, instituţia organizatoare eliberează un certificat de atestare a competenţelor profesionale specifice programului.

CAPITOLUL V

Invăţământul superior medical

SECŢIUNEA 1

Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior medical. Invăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară

Art. 174. - (1) Invăţământul superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară se desfăşoară cu respectarea reglementărilor generale şi sectoriale din Uniunea Europeană şi anume:

a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de activitate teoretică şi practică medicală pentru domeniul medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie; 4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru programele de studii Asistenţă Medicală Generală şi Moaşe şi de 3 ani pentru alte programe de studii de licenţă din domeniul sănătate;

b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor de licenţă de 4 ani, 300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie cu o durată a studiilor de licenţă de 5 ani şi 360 de credite de studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină Dentară şi Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licenţă de 6 ani;

c) studiile universitare de master au între 60 si 120 de credite de studii transferabile ECTS/SECT;

d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul şcolii doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de doctorat se pot organiza în UOD şi în IOSUD realizate prin consorţii între universităţi şi spitale sau clinici.

(2) Instituţiile de învăţământ superior din domeniile sănătate şi medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate, pot organiza, pe lângă formele de învăţământ prevăzute la alin. (1), şi programe postdoctorale şi de formare şi dezvoltare profesională: de rezidenţiat, de perfecţionare, de specializare, de studii complementare în vederea obţinerii de atestate şi de educaţie medicală şi farmaceutică continuă.

(3) Durata doctoratului pentru absolvenţii învăţământului superior medical uman, medical veterinar şi farmaceutic este de 4 ani.

(4) Instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniile sănătate şi medicină veterinară şi instituţiile sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc, pentru asigurarea unor condiţii optime de activitate, privind infrastructura, echipamentele medicale şi accesul la informaţie medicală.

(5) La selecţia şi promovarea personalului didactic universitar din instituţiile de învăţământ superior cu programe de studii din domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind experienţa profesională medicală dovedită. In învăţământul superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la disciplinele cu corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii pot accede doar persoane care au obţinut, prin concurs, în funcţie de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist rezident/farmacist specialist în specialitatea postului.

(6) In învăţământul superior din domeniul sănătate nu se pot transforma în credite echivalate şi transfera studiile obţinute în învăţământul postliceal.

(7) Invăţământul superior şi postuniversitar din domeniul sănătate se desfăşoară în unităţi sanitare publice, în institute, în centre de diagnostic şi tratament, în secţii cu paturi, în laboratoare şi în cabinete. Conform legii speciale, se pot constitui clinici universitare, din una sau mai multe secţii clinice, în specialităţi înrudite, din spitale publice sau private, în care sunt organizate activităţi de învăţământ şi cercetare ale departamentelor universitare.

(8) Rezidenţialul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii licenţiaţi ai programelor de studii medicină, medicină dentară şi farmacie care asigură pregătirea necesară obţinerii uneia dintre specialităţile cuprinse în Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală. Organizarea şi finanţarea rezidenţiatului se reglementează prin acte normative specifice.

(9) Admiterea la rezidenţiat a cadrelor didactice din învăţământul superior din domeniul sănătate se face în aceleaşi condiţii ca pentru orice absolvent al învăţământului superior din domeniul sănătate.

(10) Medicii rezidenţi care ocupă prin concurs posturi didactice de asistent universitar în instituţii de învăţământ superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidenţiat şi sunt retribuiţi pentru ambele activităţi.

(11) In cadrul instituţiilor de învăţământ superior care organizează programe de pregătire în rezidenţiat se constituie un departament de pregătire în rezidenţiat. In instituţiile de învăţământ superior care organizează programe de pregătire de medicină şi farmacie, departamentul este subordonat conducerii universităţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Reglementarea altor aspecte specifice

Art. 175. - Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţilor din acest domeniu se realizează prin hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi, după caz, ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.

CAPITOLUL VI

Invăţământul superior militar şi învăţământul de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională

SECŢIUNEA 1

Organizare şi funcţionare

Art. 176. - (1) Invăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi cuprinde: învăţământ universitar pentru formarea ofiţerilor, ofiţerilor de poliţie şi a altor specialişti, precum şi învăţământ postuniversitar.

(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională din cadrul sistemului naţional de învăţământ, precum şi specializările/programele de studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare la asigurarea calităţii, inclusiv celor legate de autorizare şi acreditare, în aceleaşi condiţii cu instituţiile de învăţământ superior civil.

(3) Structura organizatorică, oferta de şcolarizare care conţine profilurile, programele de studii, cifrele anuale de şcolarizare, criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru fnvăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se stabilesc, după caz, de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului fiecărei arme, specializări, nivel şi formă de organizare a învăţământului, în condiţiile legii.

(4) Formele de organizare a învăţământului, admiterea la studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor, autorizarea şi acreditarea instituţiilor de învăţământ, în învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, se supun procedurilor şi condiţiilor aplicabile instituţiilor de învăţământ superior civil.

(5) Pentru învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, după caz, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale pot emite ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii, în condiţiile legii.

(6) Ofiţerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori ai diplomei de absolvire a şcolii militare de ofiţeri cu durata de 3 sau 4 ani, pot să îşi completeze studiile în învăţământul superior, pentru obţinerea diplomei de licenţă în profiluri şi specializări similare sau apropiate armei/specialităţii militare.

(7) Diplomele de licenţă, de master, de doctorat eliberate de instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publica şi de securitate naţională, precum şi titlurile ştiinţifice obţinute dau dreptul deţinătorilor legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ, cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.

(8) Planurile de învăţământ pentru învăţământul superior militar, de informaţii şi de ordine publică şi de securitate naţională se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii şi alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale stabilite de instituţiile responsabile cu asigurarea calităţii.

SECŢIUNEA a 2-a

Managementul şi finanţarea instituţiilor

Art. 177. - (1) Managementul instituţiilor de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează în aceleaşi condiţii ca în instituţiile civile de învăţământ superior. Finanţarea instituţiilor din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se face în condiţiile legii.

(2) Structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională sunt aceleaşi ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior şi se ocupă în aceleaşi condiţii ca şi acestea, precum şi cu respectarea procedurilor specificate în actele normative specifice în domeniu.

(3) Conducerea instituţiilor de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se realizează de către rectori care sunt şi comandanţii instituţiilor respective. Funcţia de comandant se ocupă în conformitate cu reglementările Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

(4) In învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se înfiinţează corpul instructorilor militari, de ordine şi de securitate publică, prin ordine şi instrucţiuni ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii şi ale altor instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

SECŢIUNEA a 3-a

Resurse umane

Art. 178. - (1) Funcţiile didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se ocupă şi se eliberează în aceleaşi condiţii ca şi cele din instituţiile civile de învăţământ superior. Cadrele didactice şi de cercetare din învăţământul superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională au acelaşi statut ca cele din instituţiile civile de învăţământ superior.

(2) Instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se bucură de principiul autonomiei universitare.

(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită de vârstă şi vechime integrală ca militari, pot să îşi continue activitatea didactică, în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ superior, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 4-a

Viaţa universitară

Art. 179. -Viaţa universitară din instituţiile de învăţământ superior militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională se desfăşoară în conformitate cu reglementările legale pentru instituţiile civile de învăţământ superior, adaptate mediului militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională.

CAPITOLUL VII

Invăţământul superior artistic şi sportiv

Art. 180. - In învăţământul superior artistic şi sportiv, procesul educaţional se desfăşoară prin activităţi didactice şi prin activităţi practice de creaţie şi performanţă.

Art. 181. - Instituţiile de învăţământ superior artistic şi sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot organiza forme de învăţământ prin cele 3 cicluri de studii universitare: ciclul I - studii universitare de licenţă, ciclul II - studii universitare de master şi ciclul III - studii universitare de doctorat, incluzând doctoratul ştiinţific şi doctoratul profesional, precum şi programe de formare şi dezvoltare profesională continuă.

Art. 182. - In învăţământul superior artistic şi sportiv, structura anului universitar poate fi adaptată în funcţie de programul activităţilor practice specifice.

Art. 183. - In învăţământul superior artistic şi sportiv, practica studenţilor se desfăşoară în universităţi: în centre de proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrale şi cinematografice, spaţii destinate performanţei sportive, precum şi în instituţii din profilul artistic sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat instituţional.

Art. 184. - In învăţământul superior artistic şi sportiv, doctoratul ştiinţific sau profesional este o condiţie pentru cariera didactică.

Art. 185. - Cercetarea prin creaţie artistică, proiectare şi performanţă sportivă se desfăşoară individual sau colectiv, în centre de proiectare, laboratoare şi ateliere artistice, studiouri muzicale, unităţi de producţie teatrală şi cinematografică, spaţii destinate performanţei sportive.

Art. 186. - Evaluarea calităţii şi clasificarea universităţilor artistice şi sportive iau în considerare criteriile specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive.

Art. 187. - In învăţământul superior artistic şi sportiv, alocarea pe baze competiţionale a fondurilor se face inclusiv în baza criteriilor specifice creaţiei artistice şi performanţei sportive.

Art. 188. - Reglementarea altor aspecte specifice desfăşurării activităţii din aceste domenii va fi realizată prin hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în concordanţă cu prevederile legii şi cu reglementările generale şi sectoriale ale Uniunii Europene.

CAPITOLUL VIII

Activitatea de cercetare şi creaţie universitară

Art. 189. - (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare şi creaţie artistică din universităţi se organizează şi funcţionează pe baza legislaţiei naţionale şi a Uniunii Europene în domeniu.

(2) Instituţiile de învăţământ superior care şi-au asumat ca misiune şi cercetarea ştiinţifică au obligaţia să creeze structuri tehnico-administrative care să faciliteze managementul activităţilor de cercetare şi a proiectelor de cercetare-dezvoltare derulate de personalul instituţiei. Aceste structuri deservesc şi răspund optim cerinţelor personalului implicat în cercetare.

(3) Personalul implicat în activităţi de cercetare în institute, laboratoare sau centre de cercetare ale universităţii dispune, în limita proiectelor de cercetare pe care le coordonează, de autonomie şi de responsabilitate personală, delegată de ordonatorul de credite, în realizarea achiziţiilor publice şi a gestionării resurselor umane necesare derulării proiectelor. Aceste activităţi se desfăşoară conform reglementărilor legale în vigoare şi fac obiectul controlului financiar intern.

Art. 190. - (1) La sfârşitul fiecărui an bugetar, conducerea universităţii prezintă senatului universitar un raport referitor la cuantumul regiei pentru granturile de cercetare şi la modul în care regia a fost cheltuită.

(2) Cuantumul maximal al regiei pentru granturile şi contractele de cercetare este stabilit de finanţator sau de autoritatea contractantă şi nu poate fi modificat pe perioada derulării acestora.

Art. 191. - (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură un avans de până la 90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului de finanţare. Pentru diferenţă, universităţile pot avansa fonduri din venituri proprii.

(2) Mobilitatea interinstituţională a personalului de cercetare după principiul „grantul urmează cercetătorul" este garantată prin prezenta lege şi se realizează prin metodologii elaborate de autorităţile contractante. Titularul grantului răspunde public, conform contractului cu autoritatea contractantă, de modul de gestionare a grantului.

CAPITOLUL IX

Promovarea calităţii în învăţământul superior şi în cercetarea ştiinţifică

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 192. - (1) Asigurarea calităţii învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice universitare este o obligaţie a instituţiei de învăţământ superior şi o atribuţie fundamentală a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. In realizarea acestei atribuţii, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agenţii înscrise în EQAR, precum şi cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică şi management universitar (CEMU) şi alte organisme cu competenţe în domeniu conform legislaţiei în vigoare.

(2) Instituţiile de învăţământ superior au obligaţia de a furniza Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului datele solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul sau raportarea falsă încalcă principiul răspunderii publice şi duce la sancţiunile prevăzute de lege.

(3) Instituţiile de învăţământ superior care refuză să facă publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau oricare altă persoană fizică sau juridică încalcă principiul răspunderii publice şi sunt sancţionate conform legii.

(4) Studenţii sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de asigurare a calităţii.

Art. 193. - (1) Evaluarea universităţilor se realizează în scopul:

a) autorizării provizorii şi acreditării;

b) ierarhizării programelor de studii şi clasificării universităţilor.

(2) Evaluarea în scopul autorizării provizorii şi acreditării se realizează de către ARACIS sau de altă agenţie înscrisă în EQAR şi are loc potrivit legii şi standardelor internaţionale în domeniu.

(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a clasificării universităţilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Evaluarea este realizată periodic.

(4) Universităţile se clasifică, pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), în 3 categorii:

a) universităţi centrate pe educaţie;

b) universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică;

c) universităţi de cercetare avansată şi educaţie.

(5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un consorţiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanţi ai studenţilor, CNCS, CNATDCU şi un organism internaţional cu competenţe în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de învăţământ selectat pe bază de concurs.

(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), prima evaluare de după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism internaţional cu competenţă în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de învăţământ superior sau de către o agenţie de asigurare a calităţii înregistrată în EQAR, din străinătate.

(7) Pentru programele de licenţă şi master, finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat, din surse publice, se face diferenţiat pe categorii de universităţi şi în funcţie de poziţia în ierarhie a programelor de studii, conform ierarhizării prevăzute la alin. (3), pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Finanţarea programelor de doctorat se face conform prevederilor art. 160.

(8) Statul poate finanţa programele de excelenţă în cercetare şi educaţie din orice categorie de universităţi.

(9) Programele de excelenţă prevăzute la alin. (8) se stabilesc pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), pentru programele de licenţă şi master, şi pe baza competiţiilor prevăzute la art. 160 alin. (3), pentru programele de doctorat.

(10) Sunt finanţate din fonduri publice: programe de licenţă în universităţile de stat menţionate la alin. (4) lit. a), programe de licenţă şi master în universităţile prevăzute la alin. (4) lit. b) şi programe de doctorat, master şi licenţă în universităţile prevăzute la alin. (4) lit. c).

Art. 194. - (1) Pentru promovarea calităţii şi creşterea eficienţei sistemului de învăţământ superior, pentru creşterea vizibilităţii internaţionale şi pentru concentrarea resurselor, universităţile de stat şi particulare pot:

a) să se constituie în consorţii universitare, potrivit legii;

b) să fuzioneze într-o singură instituţie de învăţământ superior cu personalitate juridică.

(2) Universităţile acreditate la data intrării în vigoare a prezentei legi pot demara proceduri pentru constituirea de consorţii sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbţie.

Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului alocă preferenţial resurse financiare consorţiilor sau universităţilor fuzionate, conform unei metodologii adoptate în acest sens prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea CNFIS.

(3) Fuziunea prin comasare sau absorbţie a instituţiilor de învăţământ superior de stat se face, de regulă, în jurul instituţiilor din categoria universităţilor de cercetare avansată şi educaţie şi ţinând cont de proximitatea geografică.

(4) Evaluarea programelor de studii şi a instituţiilor de învăţământ superior se face periodic, la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau a universităţilor. Rezultatele evaluării sunt publice, pentru informarea beneficiarilor de educaţie şi pentru transparenţa instituţională.

Art. 195. - (1) Fiecare universitate are obligaţia să realizeze, la intervale de maximum 5 ani, evaluarea internă şi clasificarea departamentelor pe 5 niveluri de performanţă în cercetare, conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCS şi aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Rezultatele evaluării şi clasificării sunt publice.

(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza evaluării interne, poate dispune reorganizarea sau desfiinţarea departamentelor ori institutelor neperformante, fără a prejudicia studenţii.

Art. 196. - Guvernul României înfiinţează Institutul de Studii şi Cercetări Avansate din România, având ca obiectiv principal susţinerea elitelor ştiinţifice româneşti din ţară şi din diaspora. Metodologia de înfiinţare a acestuia se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 197. - Statul încurajează excelenţa în instituţiile de învăţământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în prezenta lege:

a) universităţilor li se alocă o finanţare suplimentară, în sumă, la nivel naţional, de minimum 30% din suma alocată la nivel naţional universităţilor de stat ca finanţare de bază, pe baza criteriilor şi a standardelor de calitate stabilite de Consiliul Naţional al Finanţării Invăţământului Superior şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

b) universităţilor de stat li se alocă un fond distinct pentru dezvoltarea instituţională, din bugetul alocat Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Fondul de dezvoltare instituţională se adresează celor mai performante instituţii de învăţământ superior din fiecare categorie şi se alocă după criterii competitive bazate pe standarde internaţionale. Metodologia de alocare şi utilizare a fondului pentru dezvoltare instituţională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

SECŢIUNEA a 2-a

Sprijinirea excelenţei individuale

Art. 198. - Formele de sprijin pentru cadrele didactice, studenţii şi cercetătorii cu performanţe excepţionale includ:

a) granturi de studii sau de cercetare la universităţi din ţară ori din străinătate, acordate pe bază de competiţie;

b) granturi pentru efectuarea şi finalizarea unor cercetări, inclusiv teze de doctorat;

c) aprobarea unor rute educaţionale flexibile, care permit accelerarea parcursului de studii universitare;

d) crearea de instrumente şi mecanisme de susţinere a inserţiei lor profesionale în ţară, astfel încât să valorifice la nivel superior atât talentul, cât şi achiziţiile realizate prin formare.

CAPITOLUL X

Promovarea universităţii centrate pe student

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 199. - (1) Studenţii sunt consideraţi parteneri ai instituţiilor de învăţământ superior şi membri egali ai comunităţii academice. In învăţământul confesional studenţii sunt membri ai comunităţii academice în calitate de discipoli.

(2) O persoană dobândeşte statutul de student şi de membru al unei comunităţi universitare numai în urma admiterii şi a înmatriculării sale într-o instituţie de învăţământ superior acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu.

(3) O persoană poate fi admisă şi înmatriculată ca student concomitent la cel mult două programe de studii, indiferent de instituţiile de învăţământ care le oferă. Orice subvenţie financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform normelor legale în vigoare, numai într-o singură instituţie de învăţământ superior, pentru un singur program de studii. In cazul studenţilor care se transferă între universităţi sau programe de studii, subvenţiile urmează studentul.

(4) In vederea testării cunoştinţelor şi a capacităţilor cognitive, respectiv artistice sau sportive, şi a admiterii într-un program de studii pentru licenţă, master ori doctorat, instituţiile de învăţământ superior organizează examene de admitere pentru fiecare program şi ciclu de studiu.

SECŢIUNEA a 2-a

Inmatricularea studenţilor.

Registrul matricol unic al universităţilor din România

Art. 200. - (1)0 instituţie de învăţământ superior poate admite şi înmatricula într-un program de studii numai acel număr de studenţi pentru care sunt asigurate condiţii optime de calitate academică, de viaţă şi de servicii sociale în spaţiul universitar.

(2) Oferta anuală de şcolarizare este făcută publică de către rectorul instituţiei de învăţământ superior prin declaraţie pe propria răspundere, cu respectarea capacităţii de şcolarizare stabilite conform art. 138 alin. (5).

(3) In urma admiterii într-un program de studii, între student şi universitate se încheie un contract în care se specifică drepturile şi obligaţiile părţilor.

(4) Universităţile care admit în programele lor de studii mai mulţi studenţi decât capacitatea de şcolarizare, aprobată conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică şi sunt sancţionate în conformitate cu prevederile prezentei legi.

Art. 201. - (1) Se constituie Registrul matricol unic al universităţilor din România, denumit în continuare RMUR. RMUR este o bază de date electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din România din universităţile de stat sau particulare acreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu. Registrele matricole ale universităţilor devin parte a RMUR, asigurându-se un control riguros al diplomelor.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNFIS, elaborează un regulament de alocare a codului matricol individual, precum şi conţinutul informaţiilor care vor fi scrise în RMUR.

(3) RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea înscrisurilor din registrul matricol se sancţionează potrivit legii.

(4) RMUR, registrele matricole ale universităţilor şi sistemele informatice aferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează şi păstrează evidenţa diplomelor universitare emise în România, pe baza registrelor existente în universităţile acreditate.

Art. 202. - (1) Principiile care reglementează activitatea studenţilor în cadrul comunităţii universitare sunt:

a) principiul nediscriminării - în baza căruia toţi studenţii beneficiază de egalitate de tratament din partea instituţiei de învăţământ superior; orice discriminare directă sau indirectă faţă de student este interzisă;

b) principiul dreptului la asistenţă şi la servicii complementare gratuite în învăţământul superior de stat - exprimat prin: consilierea şi informarea studentului de către cadrele didactice, în afara oreior de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces la principalele cărţi de specialitate şi publicaţii ştiinţifice; acces la datele referitoare la situaţia şcolară personala;

c) principiul participării la decizie - în baza căruia deciziile în cadrul instituţiilor de învăţământ superior sunt luate cu participarea reprezentanţilor studenţilor;

d) principiul libertăţii de exprimare - în baza căruia studenţii au dreptul să îşi exprime liber opiniile academice, în cadrul instituţiei de învăţământ în care studiază;

e) principiul transparenţei şi al accesului la informaţii - în baza căruia studenţii au dreptul de acces liber şi gratuit la informaţii care privesc propriul parcurs educaţional şi viaţa comunităţii academice din care fac parte, în conformitate cu prevederile legii.

(2) In universităţile confesionale, drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt stabilite şi în funcţie de specificul dogmatic şi canonic al fiecărui cult.

(3) Drepturile, libertăţile şi obligaţiile studenţilor sunt cuprinse în Codul drepturilor şi obligaţiilor studentului, propus de asociaţiile studenţeşti în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi adoptat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin ordin al ministrului acestuia.

(4) In universităţile confesionale, studenţii se organizează cu respectarea statutului şi a normelor dogmatice şi canonice ale cultului respectiv.

(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare şi monitorizare a respectării prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului. Asociaţiile studenţilor prezintă un raport anual privind respectarea codului, care este public.

Art. 203. - (1) Studenţii au dreptul să înfiinţeze, în instituţiile de învăţământ superior, de stat sau particularei ateliere, cluburi, cercuri, cenacluri, formaţii artistice şi sportive, organizaţii, precum şi publicaţii, conform legii.

(2) Studenţii sunt aleşi în mod democratic, prin vot universal, direct şi secret, la nivelul diverselor formaţii, programe sau cicluri de studiu, atât în cadrul facultăţilor, cât şi al universităţii. Ei sunt, de drept, reprezentanţi legitimi ai intereselor studenţilor, la nivelul fiecărei comunităţi academice. Conducerea instituţiei de învăţământ superior nu se implică în organizarea procesului de alegere a reprezentanţilor studenţilor.

(3) In universităţile confesionale, reprezentarea studenţilor la nivelul comunităţii universitare se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului respectiv.

(4) Statutul de student reprezentant nu poate fi condiţionat de către conducerea universităţii.

(5) Studenţii pot fi reprezentaţi în toate structurile decizionale şi consultative din universitate.

(6) Federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, sunt organismele care exprimă interesele studenţilor din universităţi, în raport cu instituţiile statului.

(7) Organizaţiile studenţeşti care reprezintă interesele studenţilor la nivelul fiecărei comunităţi universitare pot avea reprezentanţi de drept în structurile decizionale şi executive ale universităţii.

(8) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează, în dezvoltarea învăţământului superior, cu federaţiile naţionale studenţeşti, legal constituite, şi se va consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie.

(9) Studenţii pot participa la acţiuni de voluntariat, pentru care pot primi un număr de credite de studii transferabile, în condiţiile stabilite de Carta universitară.

Art. 204. - (1) Studenţii care provin din familii cu venituri reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru efectuarea studiilor, garantate de stat, în condiţiile legislaţiei în vigoare, prin Agenţia de credite şi burse de studii. Imprumuturile pot acoperi taxele de studii şi costul vieţii pe perioada studiilor.

(2) Absolvenţii care vor practica profesia minimum 5 ani în mediul rural vor fi scutiţi de plata a 75% din împrumut, această parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum 5.000 lei.

(3) Agenţia de credite şi burse de studii propune reglementări corespunzătoare în vederea acordării crediteior.

Art. 205. - (1) Studenţii beneficiază de asistenţă medicală şi psihologică gratuită în cabinete medicale şi psihologice universitare ori în policlinici şi unităţi spitaliceşti de stat, conform legii.

(2) In timpul anului şcolar, studenţii beneficiază de tarif redus cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun, transportul intern auto, feroviar şi naval. Studenţii orfani sau proveniţi din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Studenţii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film, la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţii publice, în limita bugetelor aprobate.

(4) Studenţii etnici români din afara graniţelor ţării, bursieri ai statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3), care se desfăşoară pe teritoriul României.

(5) Instituţiile de învăţământ superior pot acorda, în afara cifrei de şcolarizare aprobate, cel puţin un loc pentru studii gratuite absolvenţilor cu diplomă de bacalaureat proveniţi din centrele de plasament, în condiţiile stabilite de senatul universitar.

(6) Candidaţii proveniţi din medii cu risc socioeconomic ridicat sau marginalizate din punct de vedere social - romi, absolvenţi ai liceelor din mediul rural sau din oraşe cu mai puţin de 10.000 de locuitori - pot beneficia de un număr de locuri bugetate garantate, în condiţiile legii.

(7) Activităţile extracurriculare - ştiinţifice, tehnice, cultural-artistice şi sportive, precum şi cele pentru studenţii capabili de performanţe sunt finanţate de la bugetul statului, conform normelor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. In acest scop se pot folosi şi alte surse de finanţare.

(8) Prevederile alin. (6) se aplică şi în cazul taberelor de creaţie, sportive şi de odihnă ale studenţilor.

(9) Statutul de student cu taxă se modifică în condiţiile stabilite de senatul universitar.

(10) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate acorda anual burse pentru stagii de studii universitare şi postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest scop. Aceste burse se obţin prin concurs organizat la nivel naţional.

(11) La concursurile pentru obţinerea burselor prevăzute la alin. (10) pot participa studenţii şi absolvenţii instituţiilor de învăţământ superior de stat şi cei ai instituţiilor de învăţământ superior particular acreditate.

(12) Cheltuielile de întreţinere a internatelor, a căminelor şi a cantinelor universităţilor se acoperă din veniturile proprii ale instituţiilor de învăţământ respective şi din subvenţii de la buget cu această destinaţie.

(13) Tarifele practicate de universităţi pentru studenţi la cămine şi cantine sunt cel mult egale cu diferenţa dintre costurile de funcţionare, cuprinzând cheltuielile de personal, cheltuielile cu utilităţile, cheltuielile cu materiile prime şi consumabile şi cheltuielile de întreţinere curentă şi, respectiv, subvenţiile de la bugetul de stat.

(14) In vederea asigurării transparenţei, universitatea de stat publică periodic balanţa de venituri şi cheltuieli pentru fiecare cămin studenţesc.

(15) Pot fi acordate subvenţii pentru cazare şi studenţilor care aleg altă formă de cazare decât căminele instituţiilor de învăţământ superior.

(16) Instituţiile de învăţământ superior de stat asigură, în limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii comasate a studenţilor, pe perioada prevăzută în planurile de învăţământ, cheltuielile de masă, cazare şi transport, în situaţiile în care practica se desfăşoară în afara centrului universitar respectiv.

(17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum şi cele care atestă statutul de student (adeverinţe, carnete, legitimaţii) se eliberează în mod gratuit.

Art. 206. - (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a Guvernului, un număr de burse pentru şcolarizarea studenţilor străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universităţi şi programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.

(2) Universităţile, în baza autonomiei universitare, pot dispune integral de veniturile obţinute din şcolarizarea studenţilor străini.

CAPITOLUL XI

Conducerea universităţilor

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 207. - (1) Structurile de conducere în instituţiile de învăţământ superior de stat sau particulare sunt:

a) senatul universitar şi consiliul de administraţie, la nivelul universităţii;

b) consiliul facultăţii;

c) consiliul departamentului.

(2) Funcţiile de conducere sunt următoarele:

a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la nivelul universităţii;

b) decanul, prodecanii, la nivelul facultăţii;

c) directorul de departament, la nivelul departamentului.

(3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu. Funcţia de director al Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este asimilată funcţiei de prorector. Procedura de numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.

(4) La nivelul departamentului, directorul de departament şi membrii consiliului departamentului sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare.

(5) La nivelul facultăţii, stabilirea structurilor şi a funcţiilor de conducere se face după următoarea procedură:

a) componenţa membrilor consiliului facultăţii este de maximum 75% cadre didactice şi de cercetare, respectiv minimum 25% studenţi. Reprezentanţii cadrelor didactice şi de cercetare în consiliul facultăţii sunt aleşi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din facultate, iar reprezentanţii studenţilor sunt aleşi prin vot universal, direct şi secret de către studenţii facultăţii;

b) decanii sunt selectaţi prin concurs public, organizat de către rectorul universităţii la nivelul facultăţii. La concurs pot participa persoane din cadrul universităţii sau din orice facultate de profil din ţară ori din străinătate care, pe baza audierii în plenul consiliului facultăţii, au primit avizul acestuia de participare la concurs. Consiliul facultăţii are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi;

c) decanul îşi desemnează prodecanii după numirea de către rector;

d) în universităţile multilingve şi multiculturale, cel puţin unul dintre prodecani se numeşte la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţii naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, potrivit regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu excepţia cazului în care decanul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi.

(6) Consiliul şcolii doctorale se stabileşte prin votul universal, direct şi secret al conducătorilor de doctorat din şcoala doctorală respectivă.

(7) Procesul de stabilire şi de alegere a structurilor şi funcţiilor de conducere la nivelul universităţii, al facultăţilor şi departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativităţii pe facultăţi, departamente, secţii/linii de predare, programe de studii, după caz, şi se stabileşte prin Carta universitară.

(8) In cazul universităţilor confesionale, alegerea persoanelor în funcţiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.

Art. 208. - (1) Senatul universitar este compus din 75% personal didactic şi de cercetare şi din 25% reprezentanţi ai studenţilor. Toţi membrii senatului universitar, fără excepţie, vor fi stabiliţi prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenţilor. Fiecare facultate va avea reprezentanţi în senatul universitar, pe cote-părţi de reprezentare stipulate în Carta universitară. In cazul universităţilor confesionale, organizarea senatului universitar se va face cu respectarea statutului şi specificului dogmatic şi canonic al cultului fondator.

(2) Senatul universitar îşi alege, prin vot secret, un preşedinte care conduce şedinţele senatului universitar şi reprezintă senatul universitar în raporturile cu rectorul.

(3) Senatul universitar stabileşte comisii de specialitate prin care controlează activitatea conducerii executive a instituţiei de învăţământ superior şi a consiliului de administraţie. Rapoartele de monitorizare şi de control sunt prezentate periodic şi discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluţiilor senatului universitar.

Art. 209. - (1) Rectorul universităţilor de stat şi particulare se desemnează prin una dintre următoarele modalităţi:

a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezenta lege; sau

b) prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultăţilor.

(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele prevăzute la alin. (1), se stabileşte cu minimum 6 luni înainte de fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct şi secret al tuturor cadrelor didactice şi de cercetare titulare din cadrul universităţii şi al reprezentanţilor studenţilor din senatul universitar şi din consiliile facultăţilor.

Art. 210. - (1) In cazul în care modalitatea aleasă pentru desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public, procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentul articol.

(2) Senatul universitar nou-ales stabileşte o comisie de selecţie şi de recrutare a rectorului formată, în proporţie de 50%, din membri ai universităţii şi, în proporţie de 50%, din personalităţi ştiinţifice şi academice din afara universităţii, din ţară şi din străinătate. Această comisie conţine minimum 12 membri, dintre care cel puţin un reprezentant al studenţilor sau un absolvent al universităţii desemnat de către studenţii din senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea, senatul universitar nou-ales elaborează şi aprobă metodologia de avizare, de selecţie şi de recrutare a rectorului, conform legii.

(3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se desfăşoară în baza metodologiei prevăzute la alin. (2). Comisia de concurs este comisia de selecţie si recrutare prevăzută la alin. (2).

(4) La concursul de ocupare a funcţiei de rector pot participa personalităţi ştiinţifice sau academice din ţară şi din străinătate care, pe baza audierii în plenul senatului universitar nou-ales, au obţinut avizul de participare la concurs din partea acestuia. Avizul se acordă numai pe baza votului majorităţii simple a membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar nou-ales are obligaţia de a aviza minimum 2 candidaţi. Candidaţii avizaţi de senatul universitar nou-ales participă apoi la concursul organizat conform alin. (3).

Art. 211. - (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este confirmat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 30 de zile de la data selecţiei. După emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome şi certificate.

(2) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza consultării senatului universitar, îşi numeşte prorectorii. In universităţile multilingve şi multiculturale cel puţin unul dintre prorectori este numit de către rector la propunerea cadrelor didactice aparţinând minorităţilor naţionale din departamentul secţiei sau liniei de predare într-o limbă a minorităţilor naţionale, cu excepţia cazului în care rectorul provine de la secţia sau linia de studiu cu predare în limba minorităţii naţionale respective. Cadrele didactice aparţinând secţiei sau liniei de predare trebuie să propună cel puţin 3 candidaţi.

(3) Rectorul confirmat de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului încheie cu senatul universitar un contract de management, cuprinzând criteriile şi indicatorii de performanţă managerială, drepturile şi obligaţiile părţilor contractuale.

(4) Decanii sunt selectaţi prin concurs public organizat de noul rector şi validat de senatul universitar. La concurs pot participa candidaţii avizaţi de consiliul facultăţii cu votul majorităţii simple a membrilor acestuia şi pe baza unei metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul facultăţii validează cel puţin 2 candidaţi.

(5) Menţinerea în funcţie a directorului general administrativ se face pe baza acordului scris al acestuia de susţinere executivă a planului managerial al noului rector.

(6) Consiliul de administraţie al universităţilor de stat este format din rector, prorectorii, decanii, directorul general administrativ şi un reprezentant al studenţilor.

(7) Consiliul de administraţie al universităţilor particulare este numit de către fondatori.

Art. 212. - (1) Rectorul confirmat al universităţii de stat încheie un contract instituţional cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în condiţiile specificate prin contractul de management şi Carta universitară.

(3) Ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului poate revoca din funcţie rectorul în condiţiile art. 125.

SECŢIUNEA a 2-a

Atribuţiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului de administraţie, ale decanului şi ale şefului de departament

Art. 213. - (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea universitară şi este cel mai înalt for de decizie şi deliberare la nivelul universităţii.

(2) Atribuţiile senatului universitar sunt următoarele:

a) garantează libertatea academică şi autonomia universitară;

b) elaborează şi adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea universitară, Carta universitară;

c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituţională şi planurile operaţionale, la propunerea rectorului;

d) aprobă, la propunerea rectorului şi cu respectarea legislaţiei în vigoare, structura, organizarea şi funcţionarea universităţii;

e) aprobă proiectul de buget şi execuţia bugetară;

f) elaborează şi aprobă Codul de asigurare a calităţii şi Codul de etică şi deontologie profesională universitară;

g) adoptă Codul universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor şi obligaţiilor studentului;

h) aprobă metodologiile şi regulamentele privind organizarea şi funcţionarea universităţii;

i) încheie contractul de management cu rectorul;

j) controlează activitatea rectorului şi a consiliului de administraţie prin comisii specializate;

k) validează concursurile publice pentru funcţiile din consiliul de administraţie;

l) aprobă metodologia de concurs şi rezultatele concursurilor pentru angajarea personalului didactic şi de cercetare şi evaluează periodic resursa umană;

m) aprobă, la propunerea rectorului, sancţionarea personalului cu performanţe profesionale slabe, în baza unei metodologii proprii şi a legislaţiei în vigoare;

n) îndeplineşte alte atribuţii, conform Cartei universitare.

(3) Componenţa şi mărimea senatului universitar sunt stabilite prin Carta universitară, astfel încât să se asigure eficienţa decizională şi reprezentativitatea comunităţii academice.

(4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani, cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru studenţi, durata mandatului se reglementează prin Carta universitară.

(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la cererea a cel puţin o treime dintre membrii senatului universitar.

(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relaţiile cu terţii şi realizează conducerea executivă a universităţii. Rectorul este ordonatorul de credite al universităţii. Rectorul are următoarele atribuţii:

a) realizează managementul şi conducerea operativă a universităţii, pe baza contractului de management;

b) negociază şi semnează contractul instituţional cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

c) încheie contractul de management cu senatul universitar;

d) propune spre aprobare senatului universitar structura şi reglementările de funcţionare ale universităţii;

e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de buget şi raportul privind execuţia bugetară;

f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an, raportul prevăzut la art. 130 alin. (2). Senatul universitar validează raportul menţionat, în baza referatelor realizate de comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;

g) conduce consiliul de administraţie;

h) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de senatul universitar, în conformitate cu contractul de management, Carta universitară şi legislaţia în vigoare.

(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs, conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate fi rector al aceleiaşi instituţii de învăţământ superior pentru mai mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat mandatele şi de întreruperile acestora.

(8) Atribuţiile prorectorilor, numărul şi durata mandatelor acestora se stabilesc prin Carta universitară.

(9) Decanul reprezintă facultatea şi răspunde de managementul şi conducerea facultăţii. Decanul prezintă anual un raport consiliului facultăţii privind starea facultăţii. Decanul conduce şedinţele consiliului facultăţii şi aplică hotărârile rectorului, consiliului de administraţie şi senatului universitar. Atribuţiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia în vigoare.

(10) Consiliul facultăţii reprezintă organismul decizional şi deliberativ al facultăţii. Consiliul facultăţii are următoarele atribuţii:

a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea şi funcţionarea facultăţii;

b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;

c) controlează activitatea decanului şi aprobă rapoartele anuale ale acestuia privind starea generală a facultăţii, asigurarea calităţii şi respectarea eticii universitare la nivelul facultăţii;

d) îndeplineşte alte atribuţii, stabilite prin Carta universitară sau aprobate de senatul universitar şi în conformitate cu legislaţia în vigoare.

(11) Directorul de departament realizează managementul şi conducerea operativă a departamentului. In exercitarea acestei funcţii, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei universitare. Directorul de departament răspunde de planurile de învăţământ, de statele de funcţii, de managementul cercetării şi al calităţii şi de managementul financiar al departamentului.

(12) Selecţia, angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi fncetarea relaţiilor contractuale de muncă ale personalului sunt de răspunderea directorului de departament, a conducătorului şcolii doctorale sau a decanului, conform prevederilor Cartei universitare.

(13) Consiliul de administraţie al universităţii asigură, sub conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin Carta universitară, în cazul universităţilor particulare şi confesionale particulare, conducerea operativă a universităţii şi aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De asemenea, consiliul de administraţie:

a) stabileşte în termeni operaţionali bugetul instituţional;

b) aprobă execuţia bugetară şi bilanţul anual;

c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor didactice şi de cercetare;

d) avizează propunerile de programe noi de studii şi formulează propuneri către senatul universitar de terminare a acelor programe de studii care nu se mai încadrează în misiunea universităţii sau care sunt ineficiente academic şi financiar;

e) aprobă operaţiunile financiare care depăşesc plafoanele stabilite de senatul universitar, în universităţile de stat, respectiv de fondatori, în universităţile particulare;

f) propune senatului universitar strategii ale universităţii pe termen lung şi mediu şi politici pe domenii de interes ale universităţii.

(14) Studenţii au cel puţin un reprezentant în comisiile de etică, de cazări, de asigurare a calităţii, precum şi în alte comisii cu caracter social.

Art. 214. - (1) Funcţiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie nu se curnulează.

(2) In cazul vacantării unui loc în funcţiile de conducere, se procedează la alegeri parţiale, în cazul directorului de departament, sau se organizează concurs public, potrivit Cartei universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.

(3) Numărul de prorectori şi de prodecani din instituţiile de învăţământ superior se stabileşte prin Carta universitară.

(4) Atribuţiile şi competenţele structurilor şi ale funcţiilor de conducere din învăţământul superior sunt stabilite prin Carta universitară a instituţiei, potrivit legii. Hotărârile senatelor universitare, ale consiliilor facultăţilor şi ale departamentelor se iau cu votul majorităţii membrilor prezenţi, dacă numărul celor prezenţi reprezintă cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de vot deliberativ egal.

(5) Structura administrativă a universităţii este condusă de către un director administrativ şi este organizată pe direcţii. Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs organizat de consiliul de administraţie al instituţiei de învăţământ superior. Preşedintele comisiei de concurs este rectorul instituţiei. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Validarea concursului se face de către senatul universitar, iar numirea pe post, de către rector.

(6) Unităţile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de directori ai unităţilor respective, potrivit Cartei universitare.

(7) Prin Carta universitară, universitatea îşi poate dezvolta structuri consultative formate din reprezentanţi ai mediului economic şi personalităţi din mediul academic, cultural şi profesional extern.

Art. 215. - (1) După împlinirea vârstei de pensionare, ocuparea oricărei funcţii de conducere în universităţile de stat, particulare şi confesionale este interzisă, cu excepţia mandatelor în exerciţiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) Persoanele care exercită o funcţie de conducere sau de demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din sistemul educaţional.

(3) Persoanele care ocupă o funcţie de conducere sau de demnitate publică nu pot exercita funcţia de rector pe perioada îndeplinirii mandatului.

(4) Funcţia de rector este incompatibilă cu deţinerea de funcţii de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada exercitării mandatului.

(5) Funcţiile de conducere sau de demnitate publică se pot cumula cu funcţiile didactice şi/sau de cercetare.

SECŢIUNEA a 3-a

Rolul statului în învăţământul superior

Art. 216. - (1) Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţământului superior prin intermediul Parlamentului, Guvernului şi Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are următoarele atribuţii principale:

a) propune politicile şi strategiile naţionale pentru învăţământul superior, ca parte a Ariei europene a învăţământului superior;

b) elaborează reglementările de organizare şi funcţionare a sistemului de învăţământ superior;

c) monitorizează şi verifică direct sau prin organismele abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind organizarea şi funcţionarea învăţământului superior, cercetarea universitară, managementul financiar, etica universitară şi asigurarea calităţii în învăţământul superior;

d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare a universităţilor şi de ierarhizare a programelor de studii ale acestora;

e) controlează gestionarea RMUR;

f) organizează recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor conform normelor interne şi în conformitate cu normele europene; elaborează metodologia prin care se pot recunoaşte automat diplomele şi certificatele obţinute în universităţi din statele membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi în Confederaţia Elveţiană, precum şi în universităţi de prestigiu din alte state, pe baza unei liste aprobate şi reactualizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; organizează recunoaşterea automată a funcţiilor didactice universitare şi a calităţii de conducător de doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în lei sau în valută, pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor şi certificatelor şi pentru vizarea actelor de studii;

g) elaborează şi propune proiectul de buget pentru învăţământul superior, ca parte a bugetului educaţiei şi bugetului cercetării;

h) verifică şi gestionează sistemul de indicatori statistici de referinţă pentru învăţământul superior şi bazele de date corespunzătoare pentru monitorizarea şi prognozarea evoluţiei învăţământului superior în raport cu piaţa muncii;

i) susţine realizarea de studii şi de cercetări în învăţământul superior;

j) publică anual un raport privind starea învăţământului superior.

Art. 217. - (1) Pentru exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului constituie registre de experţi şi se sprijină pe organisme consultative, la nivel naţional, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional şi moral: Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Invăţământului Superior (CNSPIS), Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice (CA/CS), Colegiul consultativ pentru cercetare-dezvoltare şi inovare (CCCDI), Consiliul Naţional pentru Finanţarea Invăţământului Superior (CNFIS), Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul de etică şi management universitar (CEMU) şi Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării (CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre didactice şi cercetători, având cel puţin titlul de conferenţiar sau de cercetător ştiinţific II ori titluri echivalente obţinute în străinătate, membri ai Academiei Române şi ai unor instituţii de cultură, precum şi un membru student în CEMU şi CNCU şi un student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanţi ai mediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS.

(2) Consiliile prevăzute la alin. (1) beneficiază de un secretariat tehnic care se constituie şi funcţionează prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Infiinţarea, regulamentele de organizare şi funcţionare, structura şi componenţa organismelor specializate prevăzute la alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme sunt gestionate prin Unitatea executivă pentru finanţarea învăţământului superior, a cercetării, dezvoltării şi inovării (UEFISCDI) şi se constituie pe bază contractuală între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi UEFISCDI sau din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.

(4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, a Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Invăţământul Superior.

Art. 218. - (1) Consiliul Naţional de Statistică şi Prognoză a Invăţământului Superior are ca atribuţii principale elaborarea şi actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a învăţământului superior şi prognoza evoluţiei acestuia în raport cu dinamica pieţei muncii. Acest consiliu publică anual datele corespunzătoare acestor indicatori.

(2) Consiliul de Etică şi Management Universitar se pronunţă asupra litigiilor de etică universitară şi are ca principale atribuţii:

a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică universitară la nivelul sistemului de învăţământ superior;

b) auditarea comisiilor de etică din universităţi şi prezentarea unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face public;

c) constatarea încălcării de către o instituţie de învăţământ superior a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege;

d) elaborarea şi publicarea Codului de referinţă al eticii şi deontologiei universitare, care este un document public. In arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică şi Management Universitar se bazează pe principiile şi procedurile elaborate în acest document.

(3) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării este organismul prevăzut de Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi inovare, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 219. - (1) CNATDCU are următoarele atribuţii:

a) propune un set de standarde minimale necesare şi obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învăţământul superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a calităţii de conducător de doctorat şi a atestatului de abilitare. Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Standardele minimale de acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obţinerea atestatului de abilitare nu depind de funcţia didactică sau gradul profesional al candidatului şi sunt identice cu standardele de acordare a titlului de profesor universitar;

b) propune metodologia-cadru prevăzută la art. 295 alin. (1);

c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă, modul de desfăşurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare din universităţi. Raportul de verificare instituţională este prezentat ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, specificând concluzii bazate pe date şi documente;

d) prezintă un raport anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului privind resursa umană pentru activităţile didactice şi de cercetare din învăţământul superior, în baza unor indicatori specifici. Acest raport este public;

e) alte atribuţii stabilite prin lege sau prin regulamentul de organizare şi funcţionare.

(2) CNFIS are următoarele atribuţii principale:

a) propune metodologia de finanţare a universităţilor şi stabileşte costul mediu per student echivalent pe cicluri şi domenii de studii;

b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă, realizarea proiectelor de dezvoltare instituţională şi eficienţa gestionării fondurilor publice de către universităţi şi face propuneri pentru finanţarea complementară a universităţilor pe bază de proiecte instituţionale;

c) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport privind starea finanţării învăţământului superior şi măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este public.

(3) CNCS are următoarele atribuţii principale:

a) stabileşte standardele, criteriile şi indicatorii de calitate pentru cercetarea ştiinţifică, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau din proprie iniţiativă, cercetarea ştiinţifică universitară ori din unităţile de cercetare-dezvoltare;

c) gestionează programe de cercetare şi procese de evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru finanţare competitivă;

d) prezintă anual Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului un raport privind starea cercetării ştiinţifice în învăţământul superior şi performanţele universităţilor. Raportul este public şi va fi afişat pe site-ul CNCS.

(4) Consiliul Naţional al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are în atribuţii elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare periodică şi coordonarea sistemului de biblioteci din învăţământul superior.

Art. 220. - (1) Pentru monitorizarea eficienţei manageriale, a echităţii şi a relevanţei învăţământului superior pentru piaţa muncii, se stabileşte, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori statistici de referinţă pentru învăţământul superior, corelat cu sistemele de indicatori statistici de referinţă la nivel european din domeniu.

(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin consultarea Consiliului National de Statistică si Prognoză a Invăţământului Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, a CNATDCU şi a Autorităţii Naţionale pentru Calificări, şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea învăţământului superior se bazează pe indicatorii prevăzuţi la alin. (1).

Art. 221. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului îşi realizează atribuţiile în domeniul cercetării prin AutoritateaNaţională de Cercetare Ştiinţifică, conform legii.

(2) In exercitarea atribuţiilor sale, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu Consiliul Naţional al Rectorilor şi, după caz, cu autorităţi şi asociaţii profesionale şi ştiinţifice naţionale şi internaţionale reprezentative, federaţii sindicale la nivel de ramură şi federaţii studenţeşti legal constituite la nivel naţional. Reprezentanţii învăţământului particular sunt parteneri de dialog social.

CAPITOLUL XII

Finanţarea şi patrimoniul universităţilor

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 222. - (1) Invăţământul universitar de stat este gratuit pentru cifra de şcolarizare aprobată anual de Guvern şi cu taxă, în condiţiile legii.

(2) In învăţământul universitar de stat gratuit se pot percepe taxe pentru: depăşirea duratei de şcolarizare prevăzute de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor şi a altor forme de verificare, care depăşesc prevederile planului de învăţământ. De asemenea, se pot percepe taxe şi pentru activităţi neincluse în planul de învăţământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.

(3) Finanţarea învăţământului superior de stat se asigură din fonduri publice, în concordanţă cu următoarele cerinţe:

a) considerarea dezvoltării învăţământului superior ca responsabilitate publică şi a învăţământului, în general, ca prioritate naţională;

b) asigurarea calităţii învăţământului superior la nivelul standardelor din Spaţiul European al Invăţământului Superior pentru pregătirea resurselor umane şi dezvoltarea personală ca cetăţeni ai unei societăţi democratice bazate pe cunoaştere;

c) profesionalizarea resurselor umane în concordanţă cu diversificarea pieţei muncii;

d) dezvoltarea învăţământului superior şi a cercetării ştiinţifice şi creaţiei artistice universitare pentru integrarea la vârf în viaţa ştiinţifică mondială.

(4) Execuţia bugetară anuală a instituţiilor de învăţământ superior de stat se face publică.

(5) Finanţarea învăţământului superior de stat poate fi realizată pe bază de contract şi prin contribuţia altor ministere, pentru acele instituţii de învăţământ superior care pregătesc specialişti în funcţie de cerinţele ministerelor respective, precum şi prin alte surse, inclusiv împrumuturi şi ajutoare externe.

(6) Toate resursele de finanţare ale universităţilor de stat sunt venituri proprii.

(7) Statul poate sprijini învăţământul superior particular acreditat.

(8) Instituţiile de învăţământ superior de stat şi particulare pot primi donaţii din ţară şi din străinătate, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 223. - (1) Instituţiile de învăţământ superior de stat funcţionează ca instituţii finanţate din fondurile alocate de la bugetul de stat, venituri extrabugetare şi din alte surse, potrivit legii.

(2) Veniturile acestor instituţii se compun din sume alocate de la bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe bază de contract, pentru finanţarea de bază, finanţarea complementară şi finanţarea suplimentară, realizarea de obiective de investiţii, fonduri alocate pe bază competiţională pentru dezvoltare instituţională, fonduri alocate pe bază competiţională pentru incluziune, burse şi protecţia socială a studenţilor, precum şi din venituri proprii, dobânzi, donaţii, sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse. Aceste venituri sunt utilizate de instituţiile de învăţământ superior, în condiţiile autonomiei universitare, în vederea realizării obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul învăţământului şi cercetării ştiinţifice universitare.

(3) Finanţarea suplimentară se acordă din fonduri publice de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului pentru a stimula excelenţa instituţiilor şi a programelor de studii, atât din cadrul universităţilor de stat, cât şi al celor particulare. Finanţarea suplimentară se acordă conform prevederilor art. 197 lit. a).

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură finanţarea de bază pentru universităţile de stat, prin granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu şi per limbă de predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele domenii care asigură dezvoltarea sustenabila şi competitivă a societăţii, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine plasate programe în ierarhia calităţii acestora, numărul de granturi de studii alocate unui program variind în funcţie de poziţia programului în această ierarhie.

(5) Finanţarea de bază este multianuală, asigurându-se pe toată durata unui ciclu de studii.

(6) Finanţarea complementară se realizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin:

a) subvenţii pentru cazare şi masă;

b) fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări şi alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale;

c) fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară.

(7) Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior de stat se face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi instituţia de învăţământ superior respectivă, după cum urmează:

a) contract instituţional pentru finanţarea de bază, pentru fondul de burse şi protecţie socială a studenţilor, pentru fondul de dezvoltare instituţională, precum şi pentru finanţarea de obiective de investiţii;

b) contract complementar pentru finanţarea reparaţiilor capitale, a dotărilor şi a altor cheltuieli de investiţii, precum şi subvenţii pentru cazare şi masă;

c) contractele instituţionale şi complementare sunt supuse controlului periodic efectuat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi CNFIS.

(8) Finanţarea cercetării ştiinţifice universitare se face conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare, şi legislaţiei specifice domeniului cercetării-dezvoltării.

(9) Fondurile pentru burse şi protecţie socială a studenţilor se alocă în funcţie de numărul de studenţi de la învăţământul cu frecvenţă, fără taxă de studii.

(10) Studenţii beneficiază de burse de performanţă sau de merit, pentru stimularea excelenţei, precum şi de burse sociale, pentru susţinerea financiară a studenţilor cu venituri reduse. Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de către CNFIS, ţinând cont de faptul că acestea trebuie să acopere cheltuielile minime de masă şi cazare.

(11) Universităţile pot suplimenta fondul de burse prin venituri proprii extrabugetare.

(12) Categoriile de cheltuieli eligibile şi metodologia de distribuire a acestora din finanţarea complementară şi suplimentară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la iniţiativa Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

(13) Rectorii universităţilor de stat, prin contractul instituţional încheiat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, sunt direct responsabili de alocarea resurselor instituţiei, prioritar spre departamentele şi structurile cele mai performante.

Art. 224. - Statul român poate acorda anual burse pentru sprijinirea etnicilor români din ţări învecinate şi a etnicilor români cu domiciliul stabil în străinătate, care doresc să studieze în cadrul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat din România.

Art. 225. - (1) Programele de studii de master şi doctorat în ştiinţe şi tehnologii avansate, cele care se desfăşoară în limbi de circulaţie internaţională, precum şi doctoratele în cotutelă cu universităţi de prestigiu din străinătate beneficiază de finanţare preferenţială, acordată conform propunerilor CNFIS.

(2) Fondurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul instituţional şi complementar, precum şi fondurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rămân la dispoziţia universităţilor şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru anul următor.

Art. 226. - (1) Universităţile de stat sau particulare au patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.

(2) Drepturile pe care le au universităţile asupra bunurilor din patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, după caz, drept de proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia, uz, uzufruct, servitute şi superficie, potrivit dispoziţiilor Codului civil, drept de folosinţă dobândit prin închiriere, concesiune, comodat şi altele asemenea ori drept de administrare, în condiţiile legii.

(3) In patrimoniul universităţilor pot exista şi drepturi de creanţă izvorâte din contracte, convenţii sau hotărâri judecătoreşti.

(4) Universităţile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile şi imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.

(5) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile legii.

(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului şi transmise în proprietate universităţilor de stat, în condiţiile legii.

(7) Universităţile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor existente în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a prezentei legi. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universităţile de stat pe baza documentaţiei înaintate de acestea.

(8) Dreptul de proprietate al universităţilor de stat asupra bunurilor prevăzute la alin. (7) se exercită în condiţiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispoziţiilor dreptului comun.

(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi alte drepturi reale ale universităţilor de stat sunt supuse procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legislaţia specială în materie.

(10) In cazul desfiinţării unei universităţi de stat, bunurile aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în proprietatea privată a statului.

(11) Universităţile particulare sunt titulare ale dreptului de proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra patrimoniului, în condiţiile legii.

SECŢIUNEA a 2-a

Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior particular şi confesional particular

Art. 227. - (1) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi instituţiile de învăţământ superior confesionale particulare sunt:

a) fondate din iniţiativa şi cu resursele materiale şi financiare ale unei fundaţii sau asociaţii, ale unui cult religios ori ale unui alt furnizor de educaţie, recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi;

b) persoane juridice de drept privat.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare au autonomie universitară, conform prevederilor prezentei legi, şi autonomie economico-financiară, având drept fundament proprietatea privată, garantată de Constituţie.

(3) Structurile universităţilor particulare şi confesionale particulare, atribuţiile, durata mandatelor, precum şi alte considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta universitară, avizate de fondatori şi aprobate de senatul universitar cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi.

SECŢIUNEA a 3-a

Infiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare

Art. 228. - (1) O instituţie de învăţământ superior particulară şi confesională particulară trebuie să parcurgă toate procedurile de autorizare provizorie şi acreditare stabilite de prezenta lege.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt acreditate prin lege, iniţiată de către Guvern la propunerea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Universităţilor acreditate li se recunoaşte perioada de funcţionare legala.

SECŢIUNEA a 4-a

Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare

Art. 229. - (1) Patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare constă în patrimoniul iniţial al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior.

(2) Instituţiile de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare, pe durata existenţei lor, dispun de patrimoniul pus la dispoziţia lor, conform legii.

(3) Toate deciziile privind patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt luate de către consiliul de administraţie.

SECŢIUNEA a 5-a

Desfiinţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare

Art. 230. - (1) Desfiinţarea, dizolvarea sau lichidarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare se face în condiţiile legii. Iniţiativa desfiinţării instituţiilor de învăţământ superior particulare sau confesionale particulare poate aparţine şi fondatorilor.

(2) In caz de desfiinţare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare revine fondatorilor.

(3) Desfiinţarea universităţilor particulare se va face cu protecţia intereselor studenţilor.

SECŢIUNEA a 6-a

Finanţarea instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare

Art. 231. - Sursele de finanţare ale instituţiilor de învăţământ superior particulare şi confesionale particulare sunt compuse din:

a) sumele depuse de fondatori;

b) taxe de studiu şi alte taxe şcolare;

c) sponsorizări, donaţii, granturi şi finanţări acordate pe bază de competiţie, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării, inovării şi alte surse legal constituite.

TITLUL IV

Statutul personalului didactic

CAPITOLUL I

Statutul personalului didactic din învăţământul preuniversitar

SECŢIUNEA 1

Dispoziţii generale

Art. 232. - Statutul reglementează:

a) funcţiile, competenţele, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile specifice personalului didactic şi didactic auxiliar, precum şi ale celui de conducere, de îndrumare şi de control;

b) formarea iniţială şi continuă a personalului didactic şi a personalului de conducere, de îndrumare şi de control;

c) condiţiile şi modalităţile de ocupare a posturilor şi a funcţiilor didactice, didactice auxiliare, a funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi condiţiile şi modalităţile de eliberare din aceste posturi şi funcţii, de încetare a activităţii şi de pensionare a personalului didactic şi didactic auxiliar;

d) criteriile de normare, de acordare a distincţiilor şi de aplicare a sancţiunilor.

Art. 233. - (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din sistemul de învăţământ responsabile cu instruirea şi educaţia.

(2) Din categoria personalului didactic pot face parte persoanele care îndeplinesc condiţiile de studii prevăzute de lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o conduită morală conformă deontologiei profesionale şi sunt apte din punct de vedere medical şi psihologic pentru îndeplinirea funcţiei.

Art. 234. - (1) Incadrarea şi menţinerea într-o funcţie didactică sau didactică auxiliară, precum şi într-o funcţie de conducere, de îndrumare şi de control sunt condiţionate de prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular specific elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Sănătăţii. Incompatibilităţile de ordin medical cu funcţia didactică sunt stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.

(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de îndrumare şi de control care se consideră nedreptăţit poate solicita o expertiză a capacităţii de muncă.

(3) Nu pot ocupa funcţiile prevăzute la alin. (1) persoanele lipsite de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă de condamnare penală.

(4) In situaţii de inaptitudine profesională de natură psihocomportamentală, conducerea unităţii sau a instituţiei de învăţământ poate solicita, cu acordul consiliului de administraţie, un nou examen medical complet. Aceeaşi prevedere se aplică, în mod similar, funcţiilor de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi personalului din unităţile conexe învăţământului.

(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de îndrumare şi de control în învăţământ persoanele care desfăşoară activităţi incompatibile cu demnitatea funcţiei didactice, cum sunt:

a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activităţi comerciale în incinta unităţii de învăţământ sau în zona limitrofă;

b) comerţul cu materiale obscene sau pornografice scrise, audio ori vizuale;

c) practicarea, în public, a unor activităţi cu componenţă lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a corpului.

Art. 235. - Pentru instituţiile de învăţământ militar şi învăţământ de informaţii, ordine publică şi securitate naţională, se prevăd următoarele:

a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii;

b) personalul didactic militar/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională şi civil se constituie din personalul prevăzut în prezenta lege şi din corpul instructorilor militari/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională;

c) personalul didactic militar/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta lege şi din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de funcţionar public cu statut special;

d) pentru funcţiile didactice aferente corpului instructorilor militari/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer pentru ocuparea acestora, precum şi normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin instrucţiuni proprii;

e) perfecţionarea pregătirii personalului didactic se realizează conform prevederilor prezentei legi şi reglementărilor specific militare/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională;

f) personalul didactic, inclusiv cel din corpul instructorilor militari/de informaţii, ordine publică şi securitate naţională, poate obţine definitivarea în învăţământ şi gradele didactice, în condiţiile stabilite de prezenta lege.

SECŢIUNEA a 2-a

Formarea iniţială şi continuă.

Cariera didactică

Art. 236. - (1) Formarea iniţială pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul preuniversitar cuprinde:

a) formarea iniţială, teoretică, în specialitate, realizată prin universităţi, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii;

b) master didactic cu durata de 2 ani;

c) stagiul practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, sub coordonarea unui profesor mentor.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), formarea personalului din educaţia antepreşcolară se realizează prin liceele pedagogice.

(3) Pentru a obţine altă specializare, absolvenţii studiilor de licenţă pot urma un modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diploma de licenţă. Acest modul poate fi urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea acestuia.

Art. 237. - (1) In calitatea sa de principal finanţator, pe baza analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte reperele curriculare şi calificările de formare iniţială teoretică în specialitate a personalului didactic.

(2) Programele de formare iniţială teoretică în specialitate şi psihopedagogica sunt acreditate şi evaluate periodic de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, tineretului şi Sportului, prin intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.

Art. 238. - (1) Studenţii şi absolvenţii de învăţământ superior care optează pentru profesiunea didactică au obligaţia să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.

(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt elaborate pe baza standardelor profesionale pentru funcţiile didactice, se aprobă de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi se acreditează conform legii.

(3) Studenţii care frecventează cursurile masterului didactic acreditat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului într-o instituţie publică pot beneficia de burse de studiu finanţate de la bugetul de stat.

(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este egal cu salariul net al unui profesor debutant.

(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se stabilesc de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(6) Absolvenţilor masterului didactic li se eliberează diplomă de master didactic în domeniul programului de licenţă.

(7) Planurile de învăţământ ale studiilor de licenţă în specialitatea pedagogia învăţământului primar şi preşcolar sunt elaborate pe baza standardelor profesionale stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 239. - (1) Inscrierea pentru efectuarea stagiului practic prevăzut la art. 236 alin. (1) lit. c) este condiţionată de obţinerea diplome] de licenţă şi a diplomei de master didactic.

(2) In vederea realizării pregătirii practice din cadrul masterului didactic se constituie o reţea permanentă de unităţi de învăţământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială şi inspectoratele şcolare , în condiţii stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială încheie contracte de colaborare cu durata de 1-4 ani şcolari cu unităţile de învăţământ din reţeaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea condiţiilor de organizare şi desfăşurare a stagiilor practice.

(4) Unităţile/instituţiile de învăţământ care asigură formarea iniţială pot realiza independent parteneriate cu instituţii ofertante de servicii în domeniu - centre de consiliere, cluburi şi palate ale copiilor, centre logopedice şi organizaţii nonguvernamentale.

(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate derula sub forma unei perioade de stagiu în străinătate în cadrul unui program al Uniunii Europene - componenta dedicată formării iniţiale a profesorilor - perioadă certificată prin documentul Europass Mobilitate.

Art. 240. - (1) Ocuparea unei funcţii didactice pentru perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar se realizează prin:

a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;

b) repartizare de către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti pe posturile rămase neocupate în urma concursului.

(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar li se aplică, în mod corespunzător funcţiei didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei legi, precum şi toate celelalte prevederi corespunzătoare din legislaţia în vigoare.

Art. 241. - (1) Examenul naţional de definitivare în învăţământ este organizat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, şi cuprinde:

a) etapa I, eliminatorie - realizată de către inspectoratele şcolare în perioada stagiului practic cu durata de un an şcolar şi constând în evaluarea activităţii profesionale la nivelul unităţii de învăţământ, evaluarea portofoliului profesional personal şi în susţinerea a cel puţin două inspecţii la clasă;

b) etapa a II-a, finală - realizată la finalizarea stagiului practic cu durata de un an şcolar şi constând într-o examinare scrisă, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte.

(2) Cadrele didactice care promovează examenul de definitivat dobândesc titlul de profesor cu drept de practică în învăţământul preuniversitar.

(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o perioadă determinată, care au promovat examenul de definitivare în învăţământ, li se poate asigura continuitatea pe postul didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de administraţie din unitatea de învăţământ respectivă, în condiţiile legii.

(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ pot participa la cel mult două alte sesiuni ale acestui examen, în condiţiile reluării de fiecare dată, anterior susţinerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an şcolar.

(5) Stagiul de practică cu durata de un an şcolar şi examenul de definitivare în învăţământ pot fi reluate, în condiţiile legii, într-un interval de timp care nu depăşeşte 5 ani de la începerea primului stagiu de practică.

(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare în învăţământ, în condiţiile prezentului articol, pot fi angajate în sistemul naţional de învăţământ preuniversitar numai pe perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.

Art. 242. - (1) Formarea continuă a cadrelor didactice cuprinde dezvoltarea profesională şi evoluţia în carieră.

(2) Evoluţia în carieră se realizează prin gradul didactic II şi gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de competenţă.

(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum şi procedura de organizare şi desfăşurare a examenelor pentru obţinerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Gradul didactic II se obţine de către personalul didactic de predare care are o vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la obţinerea definitivării în învăţământ, prin promovarea următoarelor probe:

a) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente eşalonate pe parcursul celor 4 ani;

b) un test din metodica specialităţii, cu abordări interdisciplinare şi de creativitate, elaborat pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;

c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care cuprinde şi elemente de psihologie şi de sociologie educaţională.

(5) Gradul didactic I se poate obţine de către personalul didactic de predare care are o vechime la catedră de cel puţin 4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea următoarelor probe:

a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici şi a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;

b) o inspecţie şcolară specială, precedată de cel puţin două inspecţii şcolare curente, eşalonate pe parcursul celor 4 ani, toate apreciate cu calificativul maxim;

c) elaborarea unei lucrări metodico-ştiinţifice, sub îndrumarea unui conducător ştiinţific stabilit de instituţia cu competenţe în domeniu;

d) susţinerea lucrării metodico-ştiinţifice, în faţa comisiei instituite, conform metodologiei Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(6) In caz de nepromovare, examenele pentru obţinerea gradelor didactice II, respectiv I, pot fi repetate la un interval de cel puţin 2 ani şcolari.

(7) Personalului didactic încadrat în învăţământul preuniversitar, care îndeplineşte condiţiile de formare iniţială şi care a obţinut titlul ştiinţific de doctor, i se acordă gradul didactic I, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(8) Personalul didactic care a obţinut definitivarea în învăţământ sau gradul didactic II cu media 10 se poate prezenta, după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu un an mai devreme faţă de perioada prevăzută de prezenta lege.

(9) In cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe specialităţi, definitivarea în învăţământ şi gradele didactice II şi I obţinute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare dintre specialităţile dobândite prin studii.

(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 243. - (1) Personalul didactic care a obţinut gradul didactic I, cu performanţe deosebite în activitatea didactică şi managerială, poate dobândi titlul de profesor-emerit în sistemul de învăţământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Persoana care dobândeşte titlul de profesor-emerit beneficiază de:

a) prioritate la ocuparea unui post prin transfer consimţit de unităţile de învăţământ implicate;

b) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor didactice;

c) prioritate la ocuparea posturilor didactice în condiţii de medii egale;

d) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile programelor naţionale iniţiate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

e) delegare de către inspectoratele şcolare pentru rezolvarea atribuţiilor acestora în teritoriu.

Art. 244. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului stabileşte obiectivele şi coordonează formarea continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învăţământ preuniversitar, în conformitate cu strategiile şi politicile naţionale.

(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar, pe baza analizei de nevoi, stabilesc obiectivele şi formarea continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajaţii proprii.

(3) Acreditarea şi evaluarea periodică a furnizorilor de formare continuă şi a programelor de formare oferite de aceştia, metodologia-cadr u de organizare şi desfăşurare a formării continue sunt realizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin direcţiile de specialitate.

(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse şi asistenţă educaţională şi managerială pentru cadrele didactice şi didactice auxiliare şi se pot acredita ca furnizori de formare continuă.

(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control şi recalificarea profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale pentru profesia didactică, standarde de calitate şi competenţe profesionale şi au următoarele finalităţi generale:

a) actualizarea şi dezvoltarea competenţelor în domeniul de specializare corespunzător funcţiei didactice ocupate, precum şi în domeniul psihopedagogie şi metodic;

b) dezvoltarea competenţelor pentru evoluţia în cariera didactică, prin sistemul de pregătire şi obţinere a gradelor didactice;

c) dobândirea sau dezvoltarea competenţelor de conducere, de îndrumare şi de control;

d) dobândirea de noi competenţe, prin programe de conversie pentru noi specializări şi/sau ocuparea de noi funcţii didactice, altele decât cele ocupate în baza formării iniţiale;

e) dobândirea unor competenţe complementare prin care se extinde categoria de activităţi ce pot fi prestate în activitatea curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în limbi străine, consilierea educaţională şi orientarea în carieră, educaţia adulţilor şi altele;

f) dezvoltarea şi extinderea competenţelor transversale privind interacţiunea şi comunicarea cu mediul social şi cu mediul pedagogic, asumarea de responsabilităţi privind organizarea, conducerea şi îmbunătăţirea performanţei strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul şi analiza reflexivă a propriei activităţi şi altele.

(6) Descrierea competenţelor menţionate, precum şi a modalităţilor de evaluare şi certificare a acestora în cadrul sistemului de credite profesionale transferabile se realizează prin metodologia formării continue a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 245. - (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control, formarea continuă este un drept şi o obligaţie.

(2) Organizarea, desfăşurarea, evaluarea şi finanţarea activităţilor de formare continuă se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control se realizează în funcţie de evoluţiile din domeniul educaţiei şi formării profesionale, inclusiv în ceea ce priveşte curricu lum ul naţional, precum şi în funcţie de interesele şi nevoile personale de dezvoltare.

(4) Obţinerea prin studiile corespunzătoare a unei noi specializări didactice, diferite de specializarea curentă, se consideră formare continuă.

(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice pot dobândi competenţe didactice, pentru disciplinele din acelaşi domeniu fundamentat cu domeniul licenţei, prin programe de formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(6) Personalul didactic, precum şi personalul de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar este obligat să participe periodic la programe de formare continuă, astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani, considerat de la data promovării examenului de definitivare în învăţământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.

(7) Programele de conversie profesională intră în atribuţiile instituţiilor de învăţământ superior şi se desfăşoară în baza unor norme metodologice specifice.

(8) Evaluarea şi validarea achiziţiilor dobândite de personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi de control prin diferite programe şi forme de organizare a formării continue se realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoaştere şi echivalare a creditelor profesionale transferabile, elaborat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 246. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului înfiinţează corpul naţional de experţi în management educaţional, constituit în urma selecţiei, prin concurs specific, a cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile.

(2) Procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Pot ocupa funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în unităţile de învăţământ şi inspectoratele şcolare numai cadrele didactice membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional.

SECŢIUNEA a 3-a

Funcţiile didactice şi didactice auxiliare.

Condiţii de ocupare

Art. 247. - Funcţiile didactice sunt:

a) în educaţia antepreşcolară: educator-puericultor - se normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se normează pe ture;

b) în învăţământul preşcolar: profesor pentru învăţământ preşcolar - se normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în instituţiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul didactic se normează pe ture;

c) în învăţământul primar: profesor pentru învăţământ primar- se normează câte un post pentru fiecare clasă de elevi;

d) în învăţământul gimnazial şi liceal: profesor;

e) în învăţământul preşcolar, respectiv primar alternativ pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice conform specificului fiecărei alternative educaţionale;

f) în învăţământul special şi în comisiile de expertiză complexă: profesor itinerant şi de sprijin, profesor-psihopedagog, profesor-psiholog şcolar, profesor-logoped, psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză şi kinetoterapeut - se normează câte un post la fiecare grupă/clasă; profesor, profesor de educaţie specială;

g) în centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică: profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog, profesor-logoped, consilier şcolar;

h) în centrele logopedice interşcolare şi în cabinetele şcolare: profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială, psihologie sau pedagogie;

i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesor-asociat, formator, mentor de dezvoltare profesională;

j) în cluburile sportive şcolare: profesor, antrenor, profesor-antrenor;

k) pentru realizarea de activităţi extraşcolare: profesor;

l) în unităţile de învăţământ, pentru asigurarea formării iniţiale şi a inserţiei profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;

m) în centrele de documentare şi informare: profesor documentarist;

n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular la altă şcoală, personalul didactic pensionat plătit în regim de plată cu ora sau specialişti consacraţi în domeniul de specialitate al curriculei şcolare. Personalul didactic asociat este luat în considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau acreditarea unităţii şcolare.

Art. 248. - (1) Pentru ocuparea funcţiilor didactice este necesară efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an şcolar, realizat într-o unitate de învăţământ, în funcţia didactică corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor şi trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii minime de studii:

a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licenţă în profilul postului;

b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.

(2) In vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea unei funcţii didactice la nivelul inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti se constituie corpul profesorilor mentori în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Cadrele didactice care ocupă funcţii de educatori/educatoare, institutori/institutoare, învăţători/învăţătoare, maistru-instructor, antrenor şi care au dobândit formal, nonformal sau informai competenţe profesionale până la intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiţia pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, profesor pentru învăţământul primar, respectiv, profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaştere şi echivalare elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Absolvenţilor liceelor pedagogice, ai şcolilor postliceale pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor şcoli echivalente, încadraţi în învăţământul preşcolar şi primar, care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit ciclul de licenţă, li se consideră îndeplinită condiţia pentru ocuparea funcţiilor didactice de profesor pentru învăţământul preşcolar, respectiv profesor pentru învăţământul primar.

(5) Pentru ocuparea funcţiilor didactice din învăţământul special trebuie îndeplinite în mod corespunzător condiţiile prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire teoretică şi practică în educaţie specială, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(6) Pentru ocuparea funcţiei de antrenor în cluburile sportive şcolare, în palatele şi în cluburile copiilor, se cere absolvirea cu diplomă a unui liceu şi a unei şcoli de antrenori ori a unei instituţii de învăţământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea în ramura de sport respectivă.

Art. 249. - Personalul didactic auxiliar este format din:

a) bibliotecar, documentarist, redactor;

b) informatician;

c) laborant;

d) tehnician;

e) pedagog şcolar;

f) instructor de educaţie extraşcolară;

g) asistent social;

h) corepetitor;

i) mediator şcolar;

j) secretar;

k) administrator financiar (contabil);

l) instructor-animator;

m) administrator de patrimoniu.

Art. 250. - Pentru ocuparea funcţiilor didactice auxiliare trebuie îndeplinite următoarele condiţii de studii:

a) pentru funcţia de bibliotecar, de documentarist şi de redactor - absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor şi absolvenţi ai învăţământului postliceal sau liceal cu diplomă în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă a unei instituţii de învăţământ, secţia de biblioteconomie, sau a altor instituţii de învăţământ ai căror absolvenţi au studiat în timpul şcolarizării disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa funcţia de bibliotecar, de documentarist sau de redactor şi alţi absolvenţi ai învăţământului superior, postliceal sau liceal cu diplomă, pe perioadă determinată, dacă au urmat un curs de iniţiere în domeniu;

b) pentru funcţia de informatician - absolvirea, cu diplomă, a unei instituţii de învăţământ superior sau a unei unităţi de învăţământ preuniversitar de profil;

c) pentru funcţia de laborant - absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituţii de învăţământ superior, a unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu;

d) tehnician - absolvirea unei şcoli postliceale sau a liceului, în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă, în profilul postului, a unei şcoli postliceale sau a liceului, urmată de un curs de iniţiere în domeniu, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului;

e) pentru funcţia de pedagog şcolar - absolvirea liceului cu examen de bacalaureat;

f) pentru funcţia de instructor de educaţie extraşcolară - absolvirea cu diplomă a unei instituţii de învăţământ superior, a unei şcoli postliceale în specialitate ori a unui liceu pedagogic sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu şi absolvirea cursurilor speciale pentru obţinerea certificatului de calificare profesională pentru această funcţie;

g) pentru funcţia de asistent social - absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată,

cu examen de licenţă ori de absolvire, sau a unei şcoli sanitare postliceale ori a unei şcoli postliceale de educatori-puericultori;

h) pentru funcţia de corepetitor - absolvirea unei instituţii de învăţământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată, ori a unui liceu de specialitate;

i) pentru funcţia de mediator şcolar - absolvirea cu diplomă de licenţă cu specializarea asistenţă socială sau absolvirea cu diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea mediator şcolar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare profesională cu specializarea mediator şcolar, recunoscut de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

j) pentru funcţia de secretar - absolvirea unei instituţii de învăţământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de bacalaureat sau absolvirea învăţământului postliceal cu specialitatea tehnician în activităţi de secretariat;

k) pentru funcţia de administrator financiar - îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru funcţia de contabil, contabil-şef;

l) pentru funcţia de administrator de patrimoniu - îndeplinirea condiţiilor prevăzute de legislaţia în vigoare pentru funcţia de inginer/subinginer, economist.

Art. 251. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, este autorizat ca, în funcţie de dinamica învăţământului, să stabilească şi să reglementeze noi funcţii didactice, respectiv didactice auxiliare.

(2) Norma didactică pentru noile funcţii prevăzute la alin. (1) se reglementează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 252. - (1) Personalul didactic titular în sistemul de învăţământ preuniversitar, la data intrării în vigoare a prezentei legi, îşi păstrează dreptul dobândit la concursul naţional unic de titularizare.

(2) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar care a devenit titular al sistemului naţional de învăţământ prin repartiţie guvernamentală sau prin orice altă formă legală beneficiază de aceleaşi drepturi ca şi personalul didactic devenit titular prin concursul naţional de titularizare.

(3) In condiţiile intrării în restrângere de activitate, cadrele didactice titulare în sistemul de învăţământ preuniversitar beneficiază de soluţionarea restrângerii de activitate prin:

a) transferul consimţit între unităţile de învăţământ preuniversitar;

b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de inspectoratul şcolar judeţean/Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, până la data de 15 noiembrie a fiecărui an.

(4) Prin restrângere de activitate se înţelege:

a) situaţia în care postul/norma didactică nu se încadrează în sistemul de normare privind efectivele de preşcolari şi elevi prevăzute de lege;

b) situaţia în care se constată diminuarea numărului de ore sub nivelul unei jumătăţi de normă fără posibilitate de completare în aceeaşi unitate sau într-o unitate de învăţământ apropiată.

Art. 253. - Cadrele didactice netitulare calificate care au participat la concursul naţional unic de titularizare în ultimii 3 ani, anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obţinut cel puţin nota 7 şi au ocupat un post/o catedră devin titulari ai şcolii respective dacă:

a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;

b) consiliul de administraţie al şcolii respective este de acord.

SECŢIUNEA a 4-a

Forme de angajare a personalului didactic

Art. 254. - (1) In unităţile de învăţământ sau în consorţiile şcolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condiţiile legii.

(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unităţii de învăţământ sau al consorţiilor şcolare se face pe baza normativelor în vigoare privind formaţiunile de studiu.

(3) In învăţământul preuniversitar de stat şi particular, posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul unităţii de învăţământ cu personalitate juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice, organizarea concursurilor pe post şi angajarea personalului didactic se iau la nivelul unităţii de învăţământ de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ, la propunerea directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ stabileşte posturile didactice/catedrele disponibile pentru angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum şi condiţiile şi modalităţile de ocupare a acestora.

(6) Inspectoratul şcolar analizează, corectează în colaborare cu unităţile de învăţământ şi avizează oferta de posturi didactice/catedre vacante/rezervate.

(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin afişare la inspectoratele şcolare şi la unităţile de învăţământ respective şi pe site-ul acestor instituţii cu cel puţin 30 de zile înaintea declanşării procedurilor de selecţie şi angajare pe aceste posturi didactice/catedre.

(8) Concursul prevăzut la alin. (3) constă în:

a) probă practică sau inspecţie specială la clasă şi probă scrisă din didactica specialităţii la angajarea personalului didactic cu contract individual de muncă;

b) prezentarea unui curriculum vitae şi susţinerea unui interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic asociat şi a personalului didactic pensionat.

(9) Unităţile de învăţământ, individual, în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judeţean, organizează concursul pentru ocuparea posturilor şi catedrelor, conform statutului acestor posturi didactice si catedre, stabilit în condiţiile alin. (5).

(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. Din comisia de concurs compusă din cadre didactice face parte în mod obligatoriu şi un reprezentant al inspectoratului şcolar judeţean. In situaţia în care concursul se organizează în consorţii şcolare sau în asocieri temporare la nivel local ori judeţean, comisiile sunt validate de consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ.

(11) In învăţământul preuniversitar de stat, validarea concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ care organizează concursul.

(12) In învăţământul particular, validarea concursurilor şi angajarea pe post se fac de către conducerea unităţii de învăţământ particular şi se comunică, în scris, inspectoratului şcolar.

(13) Candidaţii care au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori cu drept de practică, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic vacant sunt titulari pe postul ocupat. Directorul unităţii de învăţământ încheie cu aceştia contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

(14) Pentru candidaţii care nu au dobândit definitivarea în învăţământ, profesori debutanţi, şi au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic vacant, directorul unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar. In situaţia în care aceşti candidaţi promovează examenul pentru definitivarea în învăţământ, consiliul de administraţie poate hotărî modificarea duratei contractului individual de muncă din perioadă determinată în perioadă nedeterminată.

(15) Pentru candidaţii care au ocupat prin concurs validat, în condiţiile metodologiei, de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ un post didactic rezervat, directorul unităţii de învăţământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă de cel mult un an şcolar, respectiv până la revenirea titularului pe post. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ poate decide prelungirea contractului individual de muncă şi în anul şcolar următor, în situaţia în care postul rămâne rezervat.

(16) Directorii unităţilor de învăţământ comunică în scris inspectoratului şcolar situaţia angajării pe posturi didactice a candidaţilor validaţi după concurs, a candidaţilor participanţi la concurs şi nerepartizaţi, precum şi situaţia posturilor didactice şi a orelor rămase neocupate după concursul organizat la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.

(17) Inspectoratul şcolar centralizează la nivel judeţean posturile didactice şi orele rămase neocupate, care vor fi repartizate în ordine:

a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învăţământ pentru completarea normei didactice;

b) profesorilor debutanţi aflaţi în stagiu practic;

c) candidaţilor rămaşi nerepartizaţi după concursul organizat la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare;

d) pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională.

(18) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului participă cu statut de observator la toate etapele de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate la nivelul unităţii sau al consorţiilor şcolare.

(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau eliberate în timpul anului şcolar se ocupă prin plata cu ora până la sfârşitul anului şcolar ori până la revenirea pe post a cadrului didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.

(20) Eliberarea din funcţie a personalului didactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către directorul unităţii, cu aprobarea consiliului de administraţie, iar la unităţile de învăţământ particulare de către persoana juridică fondatoare.

Art. 255. - (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată, alese în Parlament, numite în Guvern sau care îndeplinesc funcţii de specialitate specifice în aparatul Parlamentului, al Administraţiei Prezidenţiale, al Guvernului şi în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii.

(2) Prevederile alin. (1) se aplică şi cadrelor didactice titulare, cu contract pe perioadă nedeterminată, care îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, primar, viceprimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi sport. De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de specialitate de la casa corpului didactic, precum şi cadrele didactice numite ca personal de conducere sau în funcţii de specialitate specifice la comisiile şi agenţiile din subordinea Administraţiei Prezidenţiale, a Parlamentului, a Guvernului sau a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învăţământ au dreptul de rezervare a postului, conform prevederilor legale în vigoare şi contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.

(4) De prevederile alin. (1) beneficiază şi personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.

(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau interinstituţionale, i se rezervă postul didactic.

(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea postului, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.

(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în condiţiile alin. (1)-(6), se consideră vechime în învăţământ.

(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an şcolar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unităţii de învăţământ sau, după caz, a inspectoratului şcolar, cu rezervarea postului pe perioada respectivă.

SECŢIUNEA a 5-a

Funcţiile de conducere, de îndrumare şi de control

Art. 256. - (1) Funcţiile de conducere din unităţile de învăţământ sunt: director şi director adjunct.

(2) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare sunt: inspector şcolar general şi inspector şcolar general adjunct.

(3) Funcţiile de conducere din unităţi conexe ale învăţământului preuniversitar se stabilesc potrivit specificului acestora, prin reglementări ale Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) Funcţiile de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar sunt:

a) la inspectoratele şcolare: inspector şcolar;

b) la Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului: inspector general, inspector principal de specialitate şi alte funcţii stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art. 257. - (1) Funcţia de director şi de director adjunct se ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional.

(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de director sau de director adjunct se organizează de unitatea de învăţământ, prin consiliul de administraţie.

(3) In urma promovării concursului, directorul încheie contract de management cu primarul/primarul de sector al unităţii administrativ-teritoriale, respectiv preşedintele consiliului judeţean pe raza căreia se află unitatea de învăţământ.

(4) Directorul şi directorul adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului, funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judeţean sau naţional.

Art. 258. - (1) Consiliul de administraţie stabileşte comisia de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv director adjunct al unităţii de învăţământ preuniversitar. Din comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant al inspectoratului şcolar, precum şi un reprezentant al consiliului local, respectiv judeţean, în funcţie de unităţile aflate în subordine.

(2) Metodologia de organizare şi desfăşurare a concursului pentru ocuparea funcţiei de director şi de director adjunct se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Consiliul de administraţie validează rezultatele concursului de ocupare a funcţiilor de director, respectiv director adjunct şi emite decizia de numire în funcţia de director, respectiv de director adjunct.

(4) Modelul-cadru al contractului de management este stabilit prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul local/consiliul judeţean nu se pronunţă asupra contractului de management, acesta se consideră aprobat tacit.

(5) Directorul unităţii de învăţământ de stat poate fi eliberat din funcţie prin hotărârea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 dintre membri. In această situaţie, este obligatorie realizarea unui auditde către inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti.

(6) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional poate fi eliberat din funcţie, la propunerea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia persoanei juridice fondatoare.

(7) In condiţiile vacantării funcţiei de director, până la organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este preluată, prin hotărâre a consiliului de administraţie, de către directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de administraţie, care devine automat şi ordonator de credite.

Art. 259. - (1) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor corpului didactic sunt numiţi de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pe baza unui concurs public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Inspectorii şcolari generali, generali adjuncţi şi directorii caselor corpului didactic încheie contract de management cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.

(3) Directorii unităţilor destinate activităţilor extraşcolare sunt numiţi de către inspectorul şcolar general sau de către ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform subordonării acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Directorul încheie contract de management cu inspectorul şcolar general sau cu ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, conform subordonării acestora. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.

Art. 260. - (1) Funcţiile de conducere din inspectoratele şcolare şi de director la casa corpului didactic se ocupă, prin concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licenţă, membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional, care îndeplinesc criteriile de competenţă profesională, managerială şi de prestigiu moral evaluate prin:

a) curriculum vitae;

b) calităţi dovedite în activitatea didactică şi în funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, anterioare, în sistemul naţional de învăţământ;

c) titlul de doctor sau gradul didactic I;

d) calificativul „foarte bine" obţinut în ultimii 5 ani;

e) interviu în faţa unei comisii de concurs privind managementul educaţional şi deontologia profesională.

(2) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, inspector şcolar general adjunct şi director la casa corpului didactic se desfăşoară la sediul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(3) Comisia ministerială pentru ocuparea funcţiilor de inspector şcolar general, de inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, este alcătuită din 5 membri, dintre care:

a) pentru funcţia de inspector şcolar general:

(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;

(ii) 3 inspectori şcolari generali din teritoriu;

(iii) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu competenţe în domeniu;

b) pentru funcţia de inspector şcolar general adjunct şi de director la casa corpului didactic:

(i) secretarul de stat pentru învăţământul preuniversitar, în calitate de preşedinte;

(ii) 2 inspectori şcolari generali din teritoriu;

(iii) inspectorul şcolar general al inspectoratului şcolar pentru care se organizează concursul;

(iv) un director din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, cu competenţe în domeniu.

(4) In comisiile de concurs participă, cu statut de observator, reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.

(5) Contestaţiile la hotărârile comisiei prevăzute la alin. (3) se adresează ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanţa de judecată competentă.

Art. 261. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, respectiv inspectoratele şcolare vacantează, în condiţiile legii, posturile corespunzătoare funcţiilor de îndrumare şi de control cuprinse în organigramele proprii şi asigură publicarea acestora în presa centrală/locală şi la sediul propriu, cu cel puţin 30 de zile înainte de organizarea concursului.

(2) Funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul corpului naţional de experţi.

(3) Funcţiile de îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se ocupă prin concurs.

(4) Concursul pentru ocuparea funcţiilor de îndrumare şi de control constă în:

a) curriculum vitae, analiza şi evaluarea acestuia;

b) inspecţie specială la clasă;

c) probă practică, constând din asistenţă la ore, analiză de lecţii şi întocmirea procesului-verbal de inspecţie;

d) interviu în faţa unei comisii de concurs privind managementul educaţional şi deontologia profesională;

e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.

(5) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din inspectoratul şcolar este formată din: inspectorul şcolar general - în calitate de preşedinte; un reprezentant al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul postului pentru care candidează.

(6) Comisia pentru concursul de ocupare a funcţiilor de îndrumare şi de control din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este formată din: secretarul de stat al departamentului în care se află postul scos la concurs - în calitate de preşedinte; directorul general din departamentul respectiv; un profesor sau un conferenţiar universitar din profilul postului, stabilit de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(7) Reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului au drept de acces la documentele comisiilor de concurs.

(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în funcţiile de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare, se face de către inspectorul şcolar general, cu avizul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, iar în funcţiile de îndrumare şi control din cadrul ministerului, prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(9) Inspectorii şcolari încheie contract de management cu inspectorul şcolar general. Contractul de management poate fi prelungit, cu acordul părţilor, în urma evaluării performanţelor manageriale.

SECŢIUNEA a 6-a

Norma didactică

Art. 262. - (1) Activitatea personalului didactic de predare se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv 40 de ore pe săptămână, şi cuprinde:

a) activităţi didactice de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi examene de final de ciclu de studii, conform planurilor-cadru de învăţământ;

b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică;

c) activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ: mentorat, şcoală după şcoală, învăţare pe tot parcursul vieţii.

(2) Activităţile concrete prevăzute la alin. (1), care corespund profilului, specializării şi aptitudinilor persoanei care ocupă postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fişa individuală a postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administraţie, se revizuieşte anual şi constituie anexă la contractul individual de muncă.

(3) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi se stabileşte după cum urmează:

a) un post de profesor pentru învăţământul preşcolar pentru fiecare grupă cu program normal, constituită în educaţia timpurie;

b) un post de profesor pentru învăţământul primar pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;

c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învăţământul secundar şi terţiar non-universitar, pentru profesorii din unităţile şi clasele cu program integrat şi suplimentar de artă şi sportiv, precum şi din unităţile cu activităţi extraşcolare şi din centrele sau cabinetele de asistenţă psihopedagogică;

d) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire practică;

e) pentru personalul didactic din învăţământul special, norma didactică se stabileşte astfel: profesori la predare - 16 ore pe săptămână; profesor-educator şi profesor pentru instruire practică - 20 de ore pe săptămână;

f) un post pentru personalul didactic din învăţământul special integrat, pentru cel din centrele logopedice interşcolare, pentru personalul didactic itinerant, pentru profesori care efectuează terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală, kinetoterapie, educaţia psihomotrică şi altele, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;

g) un post de profesor documentarist în centrele de documentare şi informare.

(4) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă se reduce cu două ore pe săptămână în cazul cadrelor didactice care au calitatea de mentor.

Art. 263. - (1) Norma didactică în învăţământul preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licenţă ori pe certificatul de absolvire a unui modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diplomă.

(2) Prin excepţie, în norma didactică prevăzută la alin. (1), se pot include şi ore de la disciplinele stabilite prin metodologia aprobată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportu[ui, cu menţinerea drepturilor salariale.

(3) In situaţia în care norma didactică nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) şi (2), aceasta se poate completa cu activităţile prevăzute la art. 262 alin. (1) lit. c).

(4) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în cadrul activităţilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii ori prin certificatul de competenţă. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora, în cazul în care profesorii pentru învăţământul primar de la grupa ori clasa respectivă nu fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă.

(5) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la clasa respectivă, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă şi sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora.

(6) Profesorii pentru învăţământul primar de la clasele cu predare în limbile minorităţilor naţionale sunt remuneraţi, prin plata cu ora, pentru orele care depăşesc numărul de ore prevăzut în planurile de învăţământ de la clasele cu predare în limba română.

(7) In învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.

(8) In palatele şi în cluburile copiilor, norma didactică cuprinde activităţile prevăzute în planurile de educaţie corespunzătoare profilurilor cercurilor şi atelierelor, aprobate prin regulament de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în limitele normelor didactice stabilite la art. 262 alin. (3).

(9) Prin excepţie, dacă norma didactică a profesorilor din învăţământul gimnazial nu se poate constitui conform prevederilor alin. (1) şi art. 262 alin. (3), aceasta poate fi constituită din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările de bază şi completată cu 1/3 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugarea de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c). In învăţământul gimnazial din mediul rural norma didactică se poate constitui din 1/2 din ore de la specialitatea sau specialităţile de bază şi completată cu 1/2 din ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugare de ore conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c).

(10) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control poate fi degrevat parţial de norma didactică de predare, pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(11) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic auxiliar este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii. Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fişa individuală a postului.

SECŢIUNEA a 7-a

Distincţii

Art. 264. - (1) Personalul didactic din învăţământul preuniversitar beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul inspectoratului şcolar şi reprezintă 25% din salariul de bază. Gradaţia de merit se atribuie pe o perioadă de 5 ani.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologia şi criteriile de acordare a gradaţiei de merit, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură de învăţământ.

Art. 265. - (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în activitatea didactică, educativă şi ştiinţifică poate primi decoraţii, ordine, medalii, titluri, potrivit legii.

(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic din învăţământul preuniversitar sunt: Ordinul Spiru Haret clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer, Medalia Membru de onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.

(3) In afara distincţiilor prevăzute la alin. (2), ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului este autorizat să acorde personalului didactic din învăţământul preuniversitar următoarele distincţii:

a) adresă de mulţumire publică;

b) diplomă „Gheorghe Lazăr" clasele I, a II-a şi a III-a;

c) diplomă de excelenţă, care se acordă cadrelor didactice pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în învăţământ.

(4) Diploma „Gheorghe Lazăr" clasele I, a II-a şi a III-a este însoţită de un premiu de 20%, 15% şi, respectiv, 10% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate. Diploma de excelenţă este însoţită de un premiu de 20% din suma salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.

(5) Distincţiile şi premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, în limita unui procent de 1% din numărul total al posturilor didactice din fiecare judeţ/sector al municipiului Bucureşti.

(6) Fondurile pentru acordarea distincţiilor prevăzute la alin. (3) sunt asigurate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

SECŢIUNEA a 8-a

Drepturi şi obligaţii

Art. 266. - Personalul din învăţământul preuniversitar are drepturi şi obligaţii care decurg din legislaţia în vigoare, din prezenta lege, din regulamente specifice şi din prevederile contractului individual de muncă.

Art. 267. - (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu anual cu plată, în perioada vacanţelor şcolare, cu o durată de 62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea unităţii de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă.

(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administraţie, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză, dar cu asigurarea personalului didactic necesar pentru desfăşurarea examenelor naţionale.

(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea concediului restant în vacanţele anului şcolar următor.

Art. 268. - (1) Cadrele didactice care redactează teza de doctorat sau lucrări în interesul învăţământului pe bază de contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

(2) Personalul didactic aflat în situaţia prevăzută la alin. (1) nu poate fi încadrat în activităţi didactice retribuite în regim de plată cu ora.

(3) In situaţia desfiinţării unei unităţi de învăţământ de stat, salariaţii disponibilizaţi primesc salarii compensatorii, conform legii.

Art. 269. - Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic beneficiază de concediu de odihnă, conform Codului muncii.

Art. 270. - Normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului împreună cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului.

Art. 271. - Dreptul la iniţiativă profesională constă în:

a) conceperea activităţii profesionale şi realizarea obiectivelor educaţionale ale disciplinelor de învăţământ, prin metodologii care respectă principiile psihopedagogice;

b) utilizarea bazei materiale şi a resurselor învăţământului, în scopul realizării obligaţiilor profesionale;

c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru modernizarea procesului de învăţământ.

SECŢIUNEA a 9-a

Dreptul la securitate al personalului didactic

Art. 272. - (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul desfăşurării activităţii didactice de nicio autoritate şcolară sau publică.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), nu se consideră perturbare a cadrelor didactice în timpul desfăşurării activităţii didactice intervenţia autorităţilor şcolare şi/sau publice în situaţiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a personalului este pusă în pericol în orice mod, conform constatării personalului de conducere, respectiv în timpul exerciţiilor de alarmare pentru situaţii de urgenţă.

(3) Inregistrarea prin orice procedee a activităţii didactice poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.

(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activităţii didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă numai cu acordul cadrului didactic respectiv.

(5) înregistrarea prin orice procedee a activităţilor desfăşurate în spaţiile şcolare este permisă numai cu acordul personalului de conducere, cu excepţia celor de la alin. (3).

SECŢIUNEA a 10-a

Dreptul de participare la viaţa socială

Art. 273. - (1) Personalul didactic are dreptul să participe la viaţa socială şi publică, în beneficiul propriu, în interesul învăţământului.

(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.

(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale în spaţiul şcolar şi poate întreprinde acţiuni în nume propriu în afara acestui spaţiu, dacă acestea nu afectează prestigiul învăţământului şi demnitatea profesiei de educator, respectiv prevederile prezentei legi.

Art. 274. - (1) Personalul didactic beneficiază, în limita fondurilor alocate prin buget, din fonduri extrabugetare sau sponsorizări, de acoperirea integrală ori parţială a cheltuielilor de deplasare şi de participare la manifestări ştiinţifice organizate în străinătate, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unităţii de învăţământ propuneri de valorificare a rezultatelor acţiunii pentru care a primit aprobarea de deplasare.

Art. 275. - (1) Cadrele didactice au obligaţia morală să îşi acorde respect reciproc şi sprijin în îndeplinirea obligaţiilor profesionale.

(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi personalul didactic auxiliar au obligaţia de a respecta atribuţiile prevăzute în fişa postului.

(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control, precum şi personalul didactic auxiliar au obligaţia de a participa la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii.

Art. 276. - Personalului didactic din unităţile de învăţământ conexe, care nu dispune de locuinţă în localitatea unde are postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.

Art. 277. - Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt scutiţi de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere în învăţământul superior şi beneficiază de gratuitate la cazare în cămine şi internate.

Art. 278. - Personalul didactic şi didactic auxiliar din învăţământ beneficiază de o compensaţie de la bugetul asigurărilor sociale de stat de 50% din valoarea cazării, mesei şi a tratamentului în bazele de odihnă şi tratament.

Art. 279. - Personalul didactic titular care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze/să continue studiile are dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa unităţii şcolare prin consiliul de administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.

SECŢIUNEA a 11-a

Răspunderea disciplinară şi patrimonială

Art. 280. - (1) Personalul didactic, personalul didactic auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar răspund disciplinar pentru încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor ce le revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei, conform legii.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) observaţie scrisă;

b) avertisment;

c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1-6 luni;

d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;

e) destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;

f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

(3) Orice persoană poate sesiza unitatea de învăţământ/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.

(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârşite de personalul didactic, personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, personalul de îndrumare şi de control din cadrul inspectoratelor şcolare şi de personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, tineretului şi Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se constituie după cum urmează:

a) pentru personalul didactic, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

b) pentru personalul de conducere al unităţilor de învăţământ preuniversitar, comisii formate din 3-5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea. Din comisie face parte şi un inspector din cadrul inspectoratului şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti;

c) pentru personalul de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, comisii formate din 3-5 membri, dintre care unul reprezintă organizaţia sindicală din care face parte persoana aflată în discuţie sau este un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea;

d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti, comisii formate din 3- 5 membri, dintre care un reprezentant al salariaţilor, iar ceilalţi au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea.

(5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:

a) consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar, pentru personalul didactic şi personalul de conducere al acesteia;

b) ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, pentru funcţiile de îndrumare şi de control din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti.

(6) In cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, precum şi orice alte date concludente. Audierea celui cercetat şi verificarea apărării acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta la audiere, deşi a fost înştiinţat în scris cu minimum 48 de ore înainte, precum şi de a da declaraţii scrise se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării şi să îşi producă probe în apărare.

(7) Cercetarea faptei şi comunicarea deciziei se fac în termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia, consemnată în condica de inspecţii sau la registratura generală a unităţii de învăţământ preuniversitar/instituţiei. Persoanei nevinovate i se comunică în scris inexistenţa faptelor pentru care a fost cercetată.

(8) Persoanele sancţionate încadrate în unităţile de învăţământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar. Personalul de conducere, de îndrumare şi de control din inspectoratele şcolare şi din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, care a fost sancţionat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(9) Normele privind componenţa, organizarea şi funcţionarea, precum şi atribuţiile colegiului de disciplină de pe lângă inspectoratul şcolar şi ale Colegiului central de disciplină al Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(10) Dreptul persoanei sancţionate de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat.

Art. 281. - (1) Pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar, propunerea de sancţionare se face de către director sau de cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor consiliului de administraţie. Sancţiunile aprobate de consiliul de administraţie sunt puse în aplicare şi comunicate prin decizie a directorului unităţii de învăţământ preuniversitar.

(2) Pentru personalul de conducere al unităţii de învăţământ preuniversitar, propunerea de sancţionare se face de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ preuniversitar şi se comunică prin decizie a inspectorului şcolar general.

(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele şcolare şi casele corpului didactic, propunerea de sancţionare se face de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi se comunică prin ordin.

(4) Pentru personalul de îndrumare şi control din Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, propunerea de sancţionare se face, după caz, de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, respectiv de secretarul de stat sau de şeful ierarhic al persoanei în cauză şi se comunică prin ordin.

Art. 282. - Sancţiunea se stabileşte, pe baza raportului comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit această comisie şi se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după caz, de către directorul unităţii de învăţământ, inspectorul şcolar general sau ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 283. - Răspunderea patrimonială a personalului didactic, a personalului didactic auxiliar, precum şi a celui de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Decizia de imputare, precum şi celelalte acte pentru recuperarea pagubelor şi a prejudiciilor se fac de conducerea unităţii sau a instituţiei al cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin lege, se dispune altfel.

SECŢIUNEA a 12-a

Pensionarea

Art. 284. - (1) Personalul didactic beneficiază de pensie în condiţiile prevăzute de legislaţia de asigurări sociale şi pensii care reglementează sistemul public de pensii.

(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul de stat se pensionează la data împlinirii vârstei legale de pensionare. După data împlinirii vârstei legale de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei funcţii de conducere, de îndrumare sau de control.

(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului didactic de conducere, de îndrumare şi de control se poate face şi în timpul anului şcolar, cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, respectiv al inspectoratului şcolar.

(4) Cadrele didactice pensionate pot desfăşura activităţi didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei standard de pensionare.

(5) Personalul didactic pensionat din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală şi de acces la casele de odihnă şi la bazele de tratament ale cadrelor didactice.

CAPITOLUL II

Statutul personalului didactic şi de cercetare din învăţământul superior

SECŢIUNEA 1

Norma universitară

Art. 285. - (1) In instituţiile de învăţământ superior funcţiile didactice sunt:

a) asistent universitar;

b) lector universitar/şef de lucrări;

c) conferenţiar universitar;

d) profesor universitar.

(2) In instituţiile de învăţământ superior funcţiile de cercetare sunt:

a) asistent cercetare;

b) cercetător ştiinţific;

c) cercetător ştiinţific gradul III;

d) cercetător ştiinţific gradul II;

e) cercetător ştiinţific gradul I.

(3) Echivalenţa funcţiilor din cercetare cu funcţiile didactice este următoarea:

a) cercetător ştiinţific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care deţin o diplomă de doctor;

b) cercetător ştiinţific gradul III se echivalează cu lector universitar/şef de lucrări;

c) cercetător ştiinţific gradul II se echivalează cu conferenţiar universitar;

d) cercetător ştiinţific gradul I se echivalează cu profesor universitar.

(4) In învăţământul superior poate funcţiona personal didactic asociat pentru următoarele funcţii: lector universitar/şef de lucrări, conferenţiar universitar şi profesor universitar.

(5) In raport cu necesităţile academice proprii, senatul universitar poate aproba, pe o durată determinată, invitarea în cadrul instituţiei de învăţământ superior a unor cadre didactice universitare şi a altor specialişti cu valoare recunoscută în domeniu, din ţară sau din străinătate, în calitate de cadre didactice universitare asociate invitate. In cazul specialiştilor fără grad didactic universitar recunoscut în ţară, senatul universitar aprobă, prin evaluare, gradul didactic corespunzător performanţei, în conformitate cu standardele naţionale.

(6) Acolo unde este cazul, obţinerea permisului de muncă este sarcina instituţiei de învăţământ superior angajatoare.

(7) In departamente, în şcoli doctorale, în institute de cercetare, în centre de cercetare şi microproducţie sau în alte unităţi pot funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare, personal de cercetare asociat, inclusiv studenţi din toate cele 3 cicluri, precum şi alte categorii de personal, potrivit legii. Angajarea acestora se face conform legii.

Art. 286. - (1) Statele de funcţii ale personalului didactic şi de cercetare se întocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, cu cel puţin 15 zile înainte de începerea fiecărui an universitar şi nu se pot modifica în timpul anului universitar.

(2) Funcţiile didactice şi numărul posturilor se stabilesc ţinând seamă de:

a) planurile de învăţământ;

b) formaţiunile de studiu;

c) normele universitare.

(3) In statul de funcţii sunt înscrise, în ordine ierarhică, posturile didactice şi de cercetare ocupate sau vacante, specificându-se funcţiile didactice şi de cercetare corespunzătoare şi numărul săptămânal de ore convenţionale repartizate pe activităţi de predare, seminare, lucrări practice sau de laborator, îndrumare de proiecte, îndrumare a studenţilor şi a studenţilor-doctoranzi, practică de specialitate, de cercetare şi activităţi echivalente acestora, la disciplinele din planul de fnvăţământ.

(4) Statele de funcţii se întocmesc la nivelul departamentelor sau al şcolilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora, ca urmare a precizării sarcinilor didactice şi de cercetare de către consiliul facultăţii. La departamentele cu discipline la mai multe facultăţi, statele de funcţii se completează pe baza notelor de comandă, avizate de conducerea instituţiei de învăţământ superior.

(5) Statul de funcţii al personalului didactic şi de cercetare se avizează de consiliul facultăţii sau, după caz, de consiliul şcolii doctorale şi se aprobă de senatul universitar.

(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic şi de cercetare auxiliar se stabileşte de senatul universitar, în funcţie de bugetul şi specificul instituţiei, al facultăţii, al programului de studii, al departamentului sau al şcolii doctorale.

(7) Nomenclatorul general de funcţii didactice şi de cercetare auxiliare din învăţământul superior, precum şi nivelul studiilor necesare pentru ocuparea acestor funcţii se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(8) Angajarea personalului didactic şi de cercetare auxiliar şi nedidactic se face prin concurs organizat de facultate sau de şcoala doctorală, potrivit legii.

(9) Atribuţiile personalului didactic auxiliar şi nedidactic sunt stabilite în fişa individuală a postului, avizată, după caz, de decan, de directorul departamentului sau de conducătorul şcolii doctorale şi aprobată de rector, constituind anexă la contractul individual de muncă.

Art. 287. - (1) Norma universitară cuprinde:

a) norma didactică;

b) norma de cercetare.

(2) Norma didactică poate cuprinde:

a) activităţi de predare;

b) activităţi de seminar, lucrări practice şi de laborator, îndrumare de proiecte de an;

c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licenţă;

d) îndrumarea elaborării disertaţiilor de master;

e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;

f) alte activităţi didactice, practice şi de cercetare ştiinţifică înscrise în planurile de învăţământ;

g) conducerea activităţilor didactico-artistice sau sportive;

h) activităţi de evaluare;

i) tutorat, consultaţii, îndrumarea cercurilor ştiinţifice studenţeşti, a studenţilor în cadrul sistemului de credite transferabile;

j) participarea la consilii şi în comisii în interesul învăţământului.

(3) Norma didactică săptămânală în învăţământul superior se cuantifică în ore convenţionale.

(4) Norma didactică se stabileşte conform planului de învăţământ şi se calculează ca normă medie săptămânală, indiferent de perioada semestrului universitar în care este efectuată. Norma medie săptămânală se stabileşte prin împărţirea numărului de ore convenţionale din fişa individuală a postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învăţământ pentru activitatea didactică de predare şi de seminar din întregul an universitar.

(5) Ora convenţională este ora didactică de activităţi prevăzute la alin. (2) lit. b) din învăţământul universitar de licenţă,.

(6) In învăţământul universitar de licenţă, ora de activităţi de predare reprezintă două ore convenţionale.

(7) In învăţământul universitar de master şi în învăţământul universitar de doctorat, ora de activităţi de predare reprezintă 2,5 ore convenţionale, iar ora de activităţi prevăzute la alin. (2) lit. b) reprezintă 1,5 ore convenţionale.

(8) In cazul predării integrale în limbi de circulaţie internaţională, la ciclurile de licenţă, master şi doctorat, activităţile de predare, seminar sau alte activităţi pot fi normate cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac excepţie de la această prevedere orele de predare a limbii respective.

(9) Activităţile prevăzute la alin. (2) lit. c)-j), cuprinse în norma didactică, se cuantifică în ore convenţionale, printr-o metodologie aprobată de senatul universitar, în funcţie de programul de studii, de profil şi de specializare, astfel încât unei ore fizice de activităţi să îi corespundă minimum 0,5 ore convenţionale.

(10) Norma didactică săptămânală minimă pentru activităţile prevăzute la alin. (2) lit. a)-f) se stabileşte după cum urmează:

a) profesor universitar: 7 ore convenţionale, dintre care cel puţin 4 ore convenţionale de activităţi de predare;

b) conferenţiar universitar: 8 ore convenţionale, dintre care cel puţin 4 ore convenţionale de activităţi de predare;

c) lector universitar/şef de lucrări: 10 ore convenţionale, dintre care cel puţin două ore convenţionale de activităţi de predare;

d) asistent universitar: 11 ore convenţionale, cuprinzând activităţi prevăzute la alin. (2) lit. b), c) şi f).

(11) Prin excepţie, norma personalului didactic prevăzut la alin. (10) lit. a)-c) care, datorită specificului disciplinelor, nu are în structura postului ore de curs se majorează cu două ore convenţionale.

(12) Norma didactică nu poate depăşi 16 ore convenţionale pe săptămână.

(13) Norma didactică prevăzută la alin. (10) şi (11) reprezintă limita minimă privind normarea activităţii didactice. Senatul universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări, prin regulament, norma didactică săptămânală minimă, cu respectarea standardelor de asigurare a calităţii, fără a depăşi limita maximă prevăzută la alin. (12).

(14) Norma didactică a personalului didactic care nu desfăşoară activităţi de cercetare ştiinţifică sau echivalente acestora este superioară celei minime, fără a depăşi limita maximă prevăzută la alin. (12), conform deciziei consiliului facultăţii, la propunerea directorului de departament, sau deciziei consiliului şcolii doctorale.

(15) Prin excepţie, în situaţia în care norma didactică nu poate fi alcătuită conform alin. (10) şi (11), diferenţele până la norma didactică minimă se completează cu activităţi de cercetare ştiinţifică, cu acordul consiliului facultăţii, la propunerea directorului de departament, respectiv cu acordul consiliului şcolii doctorale. Diminuarea normei didactice este de cel mult 1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este echivalentă cu 0,5 ore convenţionale. Cadrul didactic îşi menţine calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs.

(16) Cadrele didactice titulare a căror normă didactică nu poate fi constituită conform prevederilor alin. (10)-(15) pot fi trecute temporar, la cererea acestora, cu normă integrală de cercetare ştiinţifică, menţinându-ş[ calitatea de titular în funcţia didactică obţinută prin concurs. In această perioadă, cadrul didactic are obligaţiile personalului de cercetare din învăţământul superior.

(17) In limitele prevăzute de prezentul articol, senatul universitar stabileşte, diferenţiat, norma universitară efectivă, în funcţie de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor în pregătirea de specialitate a studenţilor şi de dimensiunea formaţiunilor de studiu.

(18) In departamente, şcoli doctorale, unităţi sau centre de cercetare şi microproducţie poate funcţiona pe posturi distincte şi personal de cercetare cu contract de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată.

(19) Personalul de cercetare din învăţământul superior desfăşoară activităţi specifice, stabilite în fişa individuală a postului de către conducerea departamentului sau a şcolii doctorale.

(20) Personalul didactic auxiliar şi nedidactic din învăţământul superior desfăşoară activităţi specifice stabilite în fişa individuală a postului. In instituţiile de învăţământ superior de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcţii echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.

(21) Personalul care exercită o funcţie de conducere în cadrul instituţiei de învăţământ superior sau de îndrumare şi control în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar.

(22) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităţilor prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână.

Art. 288. - (1) Activităţile didactice care excedează o normă didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de plată cu ora. Pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în regim de plată cu ora, indiferent de instituţia la care se efectuează, nu poate depăşi norma didactică minimă.

(2) Activităţile din granturi sau contractele de cercetare se remunerează conform deciziei directorului de grant, conform legii şi prevederilor Cartei universitare.

(3) Susţinerea de către personalul titular de activităţi de predare şi cercetare în alte instituţii de învăţământ superior sau de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului universitar.

(4) Activităţile de cercetare pe bază de contract sunt remunerate conform legii, Cartei universitare şi prevederilor contractuale. Contractul de cercetare stabileşte atât modalitatea de plată efectivă, cât şi cuantumurile.

(5) Profesorii şi conferenţiarii titulari sau directorii de granturi care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare şi au funcţionat în aceeaşi universitate pot beneficia de an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceştia beneficiază de până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar, şi îşi păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiţi de efectuarea activităţilor din fişa postului.

(6) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în instituţiile publice ale statului sau desfăşoară activităţi specifice funcţiei publice în ministere ori în alte organe de specialitate ale statului pot desfăşura activităţi didactice aferente unei norme didactice.

Art. 289. - (1) Personalul didactic şi de cercetare se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.

(2) In învăţământul superior de stat, particular şi confesional se interzice ocuparea oricărei funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, după pensionare. Mandatele celor care deţin funcţii de conducere sau de administrare, la orice nivel al universităţii, încetează de drept în cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac excepţie de la aceste reglementări funcţiile de membru al consiliului de administraţie al universităţilor particulare.

(3) Senatul universitar din universităţile de stat, particulare şi confesionale, în baza criteriilor de performanţă profesională şi a situaţiei financiare, poate decide continuarea activităţii unui cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific de profesor emerit, pentru excelenţă didactică şi de cercetare, cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.

(4) Cadrele didactice şi de cercetare care conduc doctorate se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani şi:

a) pot conduce doctoratele în desfăşurare la data pensionării până la împlinirea vârstei de 70 de ani;

b) după împlinirea vârstei de 65 de ani, pot conduce noi studenţi-doctoranzi numai în regim de cotutelă împreună cu un cadru didactic şi de cercetare care nu împlineşte vârsta de pensionare pe toată durata desfăşurării doctoratului respectiv.

(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3) şi (4).

Art. 290. - (1) Studenţii-doctoranzi sunt încadraţi de către IOSUD sau o instituţie membră a unei IOSUD ca asistenţi de cercetare ori asistenţi universitari pe perioadă determinată, norma didactică fiind redusă corespunzător limitei prevăzute la art. 164 alin. (3), prin excepţie de la prevederile art. 287. Atribuţiile lor sunt stabilite de senatul universitar.

(2) Studenţii-doctoranzi beneficiază de toate drepturile asistenţilor de cercetare sau asistenţilor universitari, inclusiv de vechimea în muncă.

Art. 291. - (1) Prin personal didactic şi de cercetare, în sensul prezentei legi, se înţelege personalul care deţine, în mod legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute de prezenta lege, care aparţine unei instituţii de învăţământ superior şi care desfăşoară activităţi didactice şi/sau de cercetare.

(2) In raport cu relaţiile de muncă stabilite cu instituţia de învăţământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau asociat. In raport cu participarea la procesul didactic şi cu gradul de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal didactic sau personal didactic auxiliar.

(3) Prin personal didactic titular se înţelege personalul didactic care ocupă o funcţie didactică într-o universitate, obţinută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, în condiţiile legii. Salariatul optează unde are funcţia de bază. Personal didactic titular este şi personalul didactic care beneficiază de rezervare de post, în condiţiile legii. Cadrele didactice şi de cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru didactic şi de cercetare asociat.

(4) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură instituţie de învăţământ superior sau cu o singură instituţie de cercetare-dezvoltare; când un cadru didactic desfăşoară activităţi didactice sau de cercetare ştiinţifică în mai multe instituţii de învăţământ superior ori de cercetare-dezvoltare, calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în celelalte, calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat. Instituţia de învăţământ superior în care cadrul didactic este titular are obligaţia de a păstra şi de a gestiona, potrivit legii, cartea de muncă sau registrul angajaţilor, cu specificaţia calităţii de titular.

(5) Funcţiilor de cercetare-dezvoltare din universităţi şi personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetare-dezvoltare.

(6) In cazul desfiinţării unei unităţi de învăţământ superior de stat, personalul astfel disponibilizat beneficiază de salarii compensatorii, conform legislaţiei în vigoare.

Art. 292. - Formaţiunile de studiu şi dimensiunile acestora se stabilesc de către senatele universitare, cu respectarea standardelor de calitate, în concordanţă cu programul şi ciclul de studii, propuse de ARACIS şi aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

SECŢIUNEA a 2-a

Ocuparea funcţiilor didactice şi a posturilor didactice

Art. 293. - Ocuparea posturilor didactice, evaluarea, motivarea, formarea continuă şi concedierea personalului didactic şi de cercetare sunt de competenţa universităţilor, în baza legislaţiei în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi a Cartei universitare.

Art. 294. - (1) Angajarea pe un post didactic sau de cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată. Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcţie didactică sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public, organizat de instituţia de învăţământ superior, după obţinerea titlului de doctor.

(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot participa cetăţeni români ori străini, fără nicio discriminare, în condiţiile legii.

(3) Prin excepţie de la prevederile legislaţiei muncii, durata unei perioade determinate este de maximum 3 ani.

(4) Prin excepţie, studenţii-doctoranzi pot fi angajaţi pe o perioadă determinată de maximum 5 ani.

(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat între universitate şi membri ai personalului didactic şi de cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcţie de rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor adoptate de senatul universitar, precum şi în funcţie de nevoile de angajare şi de resursele financiare ale instituţiei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Art. 295. - (1) Metodologia-cadru de concurs pentru ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la propunerea CNATDCU.

(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau funcţie didactică, cerinţele minime pentru prezentarea la concurs, cu referire la standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a), modul de organizare şi de desfăşurare a concursului, de soluţionare a contestaţiilor, conflictele de interese şi incompatibilităţile, în vederea asigurării calităţii, a respectării eticii universitare şi a legislaţiei în vigoare.

(3) Universităţile au obligaţia să respecte această metodologie şi să publice toate posturile scoase la concurs, însoţite de programa aferentă concursului, cu cel puţin două luni înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se face cel puţin pe site-ul web propriu şi pe un site web specializat, administrat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) După intrarea în vigoare a prezentei legi se interzice ocuparea concomitentă de către soţi, afini şi rude până la gradul al III-lea inclusiv a funcţiilor prin care unul sau una se află faţă de celălalt sau cealaltă într-o poziţie de conducere, control, autoritate sau evaluare instituţională directă la orice nivel în aceeaşi universitate.

(5) Incălcarea prevederilor alin. (3) şi (4) duce la invalidarea concursului şi la penalizarea celor vinovaţi pe baza metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).

Art. 296. - (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul didactic titular al instituţiei ori de personalul didactic asociat, prin plata cu ora, conform prezentei legi.

(2) Angajarea specialiştilor cu valoare ştiinţifică recunoscută în domeniu, prin invenţii, inovaţii, premii, publicaţii ştiinţifice, din ţară sau din străinătate, în calitate de profesori ori conferenţiari asociaţi invitaţi, se avizează de consiliul departamentului şi se aprobă de consiliul facultăţii.

(3) Funcţiile şi gradele de cercetător ştiinţific în reţeaua învăţământului superior se obţin potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Art. 297. - (1) In baza metodologiei-cadru prevăzute la art. 295 alin. (1) şi a legislaţiei în vigoare, universităţile îşi stabilesc metodologia proprie de conferire a titlurilor şi de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare, care este aprobată de către senatul universitar. Această metodologie nu poate face referire la vechime şi nu poate discrimina persoanele din afara instituţiei sau ţării faţă de persoanele din instituţie ori din ţară.

(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de senatul universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi a semestrului următor concursului.

Art. 298. - (1) Directorii departamentelor, decanii facultăţilor şi rectorul răspund în faţa senatului universitar pentru buna desfăşurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în condiţiile respectării normelor de calitate, de etică universitară şi a legislaţiei în vigoare.

(2) In condiţiile constatării unor nereguli, senatul universitar poate aplica sancţiuni specificate în metodologia proprie, mergând până la demiterea decanilor sau a rectorului.

Art. 299. - (1) Universităţile răspund public de modul de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare.

(2) In cazul constatării nerespectării prevederilor legale în procedura de ocupare a posturilor didactice şi de cercetare, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aplica sancţiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport întocmit de Consiliul de Etică şi Management Universitar.

(3) In cazul în care instanţele de judecată constată încălcarea procedurilor de desfăşurare a concursului pentru ocuparea posturilor didactice şi de cercetare din universităţi, concursul se anulează şi se reia.

Art. 300. - (1) Abilitarea constă în:

a) redactarea unei teze de abilitare;

b) susţinerea publică a tezei de abilitare în faţa unei comisii de specialitate numite de CNATDCU şi formată din cel puţin 3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în ţară sau în străinătate;

c) admiterea tezei de abilitare în urma susţinerii publice;

d) obţinerea atestatului de abilitare.

(2) Teza de abilitare relevă capacităţile şi performanţele didactice şi de cercetare. Teza prezintă în mod documentat realizările profesionale obţinute ulterior conferirii titlului de doctor în ştiinţă, care probează originalitatea şi relevanţa contribuţiilor academice, ştiinţifice şi profesionale şi care anticipează o dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare şi/sau universitare.

(3) Pot susţine examenul de abilitare numai persoanele care au titlul de doctor în ştiinţă şi care îndeplinesc standardele minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a).

(4) Cererea pentru susţinerea examenului de abilitare este adresată CNATDCU.

(5) Acordarea atestatului de abilitare este propusă de CNATDCU şi este aprobată prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

Art. 301. - (1) Pentru ocuparea funcţiei didactice de asistent universitar sunt necesare obţinerea statutului de student-doctorand sau deţinerea diplomei de doctor, precum şi îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(2) O persoană care nu a obţinut o diplomă de doctor nu poate ocupa funcţia de asistent universitar într-o anumită instituţie de învăţământ superior pentru o perioadă cumulată mai mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de muncă al persoanei în cauză încetează de drept.

(3) Condiţiile minimale pentru ocuparea funcţiei didactice de lector universitar/şef de lucrări sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(4) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de conferenţiar universitar sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea funcţiei de conferenţiar universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1)lit. a);

c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(5) Condiţiile pentru ocuparea funcţiei didactice de profesor universitar sunt următoarele:

a) deţinerea diplomei de doctor;

b) deţinerea atestatului de abilitare;

c) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea funcţiei de profesor universitar, standarde aprobate conform art. 219 alin. (1)lit. a);

d) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice, specifice funcţiei, aprobate de senatul universitar, fără impunerea unor condiţii de vechime, conform legii.

(6) In instituţiile de învăţământ superior, suplimentar faţă de alte condiţii stabilite de lege, funcţia de asistent de cercetare poate fi ocupată numai de persoane care sunt studenţi-doctoranzi sau care deţin diploma de doctor.

(7) In instituţiile de învăţământ superior, suplimentar faţă de alte condiţii stabilite de lege, funcţiile de cercetare de cercetător ştiinţific sau superioare pot fi ocupate numai de persoane care deţin djploma de doctor.

(8) In învăţământul superior medical, candidaţii la concursul pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă cel puţin titlul de medic rezident. Fac excepţie posturile de la disciplinele care nu au corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi cele de la disciplinele preclinice.

(9) In învăţământul superior medical, candidaţii la concursul pentru ocuparea posturilor de şef de lucrări şi de conferenţiar trebuie să aibă şi titlul de medic specialist, iar candidaţii la concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar trebuie să aibă şi titlul de medic primar. Fac excepţie posturile de la disciplinele care nu au corespondent în reţeaua Ministerului Sănătăţii şi cele de la disciplinele preclinice.

SECŢIUNEA a 3-a

Evaluarea calităţii cadrelor didactice

Art. 302. - (1) Datele şi informaţiile privind situaţia profesională a personalului didactic şi de cercetare şi a celui tehnic-administrativ se consemnează într-o fişă personală de serviciu. Accesul la fişa personală de serviciu este permis numai persoanei în cauză, titularului serviciului de resurse umane şi conducătorului instituţiei de învăţământ superior.

(2) Fişele de post individualizate se încadrează la nivel de departament sau şcoală doctorală, în statul de funcţii. Statul de funcţii constituie documentul legal în baza căruia se face salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic şi de cercetare.

Art. 303. - (1) Rezultatele şi performanţele activităţilor didactice şi de cercetare ale personalului didactic şi de cercetare dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o metodologie aprobată şi aplicată de către senatul universitar.

(2) Evaluarea de către studenţi a prestaţiei cadrelor didactice este obligatorie. Rezultatele evaluărilor sunt informaţii publice.

(3) Salarizarea personalului didactic şi de cercetare se face şi în funcţie de rezultatele şi performanţele acestuia, conform legii.

(4) Contractele de muncă ale personalului didactic şi de cercetare includ asumarea unor standarde minime ale rezultatelor activităţilor didactice şi de cercetare şi clauze privind încetarea contractelor în condiţiile neîndeplinirii acestor standarde minime.

SECŢIUNEA a 4-a

Drepturi şi obligaţii ale personalului didactic

Art. 304. - (1) Personalul din învăţământul superior are drepturi şi îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum şi din legislaţia în vigoare.

(2) Protecţia drepturilor salariaţilor, precum şi a drepturilor de proprietate intelectuală asupra creaţiei ştiinţifice, culturale sau artistice este garantată şi se asigură în conformitate cu prevederile Cartei universitare şi cu legislaţia specifică în vigoare.

(3) Membrilor comunităţii universitare le este garantată libertatea academică. In baza acesteia, ei pot exprima liber opinii academice în spaţiul universitar şi au libertatea de predare, de cercetare şi de creaţie, în conformitate cu criteriile de calitate academică.

(4) Personalul didactic şi de cercetare are dreptul de a publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida la obţinerea de granturi naţionale şi internaţionale, fără restricţii ale libertăţii academice.

(5) Personalul didactic şi de cercetare are dreptul să facă parte din asociaţii şi organizaţii sindicale, profesionale şi culturale, naţionale şi internaţionale, precum şi din organizaţii politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.

(6) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din învăţământ, alese în Parlament, numite în Guvern sau îndeplinind funcţii de specialitate specifice din aparatul Parlamentului, al Consiliului Legislativ, al Curţii Constituţionale, al Avocatului Poporului, al Administraţiei Prezidenţiale, al Guvernului sau în Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, precum şi cele alese de Parlament în organismele centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic pe perioada în care îndeplinesc aceste funcţii. Pe toată durata mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste funcţii cu activitatea didactică şi de cercetare.

(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi cadrelor didactice titulare pe un post didactic din învăţământ, care îndeplinesc funcţia de prefect, subprefect, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean, primar, vicep rimar, precum şi cadrelor didactice trecute în funcţii de conducere, de îndrumare şi de control în sistemul de învăţământ, de cultură, de tineret şi de sport. De aceleaşi drepturi beneficiază şi personalul de conducere şi de specialitate de la casa corpului didactic, precum şi cadrele didactice titulare pe un post didactic din învăţământ numite ca personal de conducere sau în funcţii de specialitate specifice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, comisiilor şi agenţiilor din subordinea Administraţiei Prezidenţiale, Parlamentului sau Guvernului.

(8) De prevederile alin. (6) beneficiază şi personalul didactic trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaţionale, precum şi însoţitorii acestora, dacă sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învăţământ.

(9) Personalului didactic titular pe un post didactic din învăţământ, solicitat în străinătate pentru predare, cercetare, activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare a unor acorduri, convenţii guvernamentale, interuniversitare sau interinstituţionale, ori trimis pentru specializare, i se rezervă postul didactic pentru perioada respectivă.

(10) Personalul didactic titular pe un post didactic din învăţământ, care din proprie iniţiativă solicită să se specializeze sau să participe la cercetare ştiinţifică în ţară sau în străinătate, are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu poate depăşi 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situaţii sunt de competenţa conducerii instituţiei de învăţământ superior sau, după caz, a consiliului de administraţie, dacă se face dovada activităţii respective.

(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din învăţământ poate beneficia de concediu fără plată pe timp de un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituţiei de învăţământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada respectivă.

(12) Perioada de rezervare a postului didactic se consideră vechime în învăţământ.

(13) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu astfel:

a) concediul anual cu plată, în perioada vacanţelor universitare, cu o durată de cel puţin 40 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea instituţiei de învăţământ poate întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca depusă; normele metodologice referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a învăţământului;

b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru fiecare cadru didactic se stabilesc de către senatul universitar, în funcţie de interesul învăţământului şi al celui în cauză.

(14) Instituţiile de învăţământ superior pot asigura, integral sau parţial, din surse proprii, transportul şi cazarea cadrelor didactice care domiciliază în alte localităţi.

(15) Personalul din învăţământ beneficiază de asistenţă medicală în cabinete medicale şi psihologice, în policlinici şi unităţi spitaliceşti stabilite prin protocol încheiat între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.

(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activităţii didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul dintre părinţi sau susţinătorii legali.

Art. 305. - Cadrele didactice şi studenţii sunt protejaţi în spaţiul universitar de autorităţile responsabile cu ordinea publică. Protecţia se asigură împotriva persoanei sau grupului de persoane care aduc atingere demnităţii umane şi profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea drepturilor şi a obligaţiilor lor. Protecţia este solicitată de persoana autorizată conform Cartei universitare.

SECŢIUNEA a 5-a

Etica universitară

Art. 306. - (1) La nivelul fiecărei universităţi funcţionează comisia de etică universitară.

(2) Structura şi componenţa comisiei de etică universitară este propusă de consiliul de administraţie, avizată de senatul universitar şi aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane cu prestigiu profesional şi autoritate morală. Nu pot fi membri ai comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna dintre funcţiile: rector, prorector, decan, prodecan, director administrativ, director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducţie.

(3) Comisia de etică universitară are următoarele atribuţii:

a) analizează şi soluţionează abaterile de la etica universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform Codului de etică şi deontologie universitară;

b) realizează un raport anual referitor la situaţia respectării eticii universitare şi a eticii activităţilor de cercetare, care se prezintă rectorului, senatului universitar şi constituie un document public;

c) contribuie la elaborarea Codului de etică şi deontologie universitară, care se propune senatului universitar pentru adoptare şi includere în Carta universitară;

d) atribuţiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare;

e) alte atribuţii prevăzute de prezenta lege sau stabilite conform Cartei universitare, conform legii.

Art. 307. - Hotărârile comisiei de etică universitară sunt avizate de consilierul juridic al universităţii. Răspunderea juridică pentru hotărârile şi activitatea comisiei de etică universitară revine universităţii.

Art. 308. - (1) Orice persoană, din universitate sau din afara universităţii, poate sesiza Comisiei de etică universitară abateri săvârşite de membri ai comunităţii universitare.

(2) Comisia de etică universitară păstrează confidenţială identitatea autorului sesizării.

Art. 309. - In urma unei sesizări, comisia de etică universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică şi deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare. Comisia răspunde autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării şi îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea acestora.

Art. 310. - Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară:

a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;

b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;

c) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.

SECŢIUNEA a 6-a

Distincţii

Art. 311. - (1) Personalul didactic din învăţământul superior beneficiază de gradaţie de merit, acordată prin concurs. Această gradaţie se acordă pentru 16% din posturile didactice existente la nivelul instituţiei de învăţământ superior şi reprezintă 25% din salariul de bază. Gradaţia de merit se acordă pe o perioadă de 5 ani.

(2) Ordinele şi medaliile care pot fi conferite personalului didactic sunt:

a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă personalului didactic, de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul preuniversitar;

b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler şi Ofiţer; ordinul se acordă personalului didactic, de conducere şi de cercetare din învăţământul superior;

c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate deosebită în educaţie şi formare profesională.

SECŢIUNEA a 7-a

Sancţiuni disciplinare

Art. 312. - (1) Personalul didactic şi de cercetare, personalul didactic şi de cercetare auxiliar, precum şi cel de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământul superior răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin potrivit contractului individual de muncă, precum şi pentru încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului învăţământului şi prestigiului unităţii/instituţiei. Normele de comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce atingere dreptului la opinie, libertăţii exprimării şi libertăţii academice.

(2) Sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 313. - (1) In instituţiile de învăţământ superior, propunerea de sancţionare disciplinară se face de către şeful de departament sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducţie, de către decan ori rector sau de cel puţin 2/3 din numărul total al membrilor departamentului, consiliului facultăţii sau senatului universitar, după caz. Aceştia acţionează în urma unei sesizări primite sau se autosesizeaz ă în cazul unei abateri constatate direct.

(2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a) şi b) se stabilesc de către consiliile facultăţilor. Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)-e) se stabilesc de către senatele universitare.

(3) Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare sancţiunile disciplinare.

(4) In învăţământul superior, sancţiunile se comunică, în scris, personalului didactic şi de cercetare, precum şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar din subordine de către serviciul de resurse umane al instituţiei.

Art. 314. - (1) Sancţiunea disciplinară se aplică numai după efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză şi verificarea susţinerilor făcute de acesta în apărare.

(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârşite de personalul didactic, personalul din cercetare sau personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate din 3-5 membri, cadre didactice care au funcţia didactică cel puţin egală cu a celui care a săvârşit abaterea şi un reprezentant al organizaţiei sindicale.

(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:

a) rector, cu aprobarea senatului universitar;

b) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru personalul de conducere al instituţiilor de învăţământ superior şi pentru rezolvarea contestaţiilor privind deciziile senatelor universitare.

Art. 315. - Răspunderea patrimonială a personalului didactic, de cercetare şi didactic auxiliar se stabileşte potrivit legislaţiei muncii. Măsurile pentru recuperarea pagubelor şi a prejudiciilor se iau potrivit legislaţiei muncii.

Art. 316. -In cazul în care cel sancţionat disciplinar nu a mai săvârşit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea sancţiunii, îmbunătăţindu-şi activitatea şi comportamentul, autoritatea care a aplicat sancţiunea disciplinară poate dispune ridicarea şi radierea sancţiunii, făcându-se menţiunea corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.

Art. 317. - (1) Orice persoană poate sesiza unitatea/instituţia de învăţământ cu privire la săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face în scris şi se înregistrează la registratura unităţii/instituţiei de învăţământ.

(2) Dreptul persoanei sancţionate disciplinar de a se adresa instanţelor judecătoreşti este garantat.

SECŢIUNEA a 8-a

Sancţiuni referitoare la încălcarea eticii universitare şi a bunei conduite în cercetare

Art. 318. - Sancţiunile care se pot aplica personalului didactic şi de cercetare şi personalului didactic şi de cercetare auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control;

c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control, ca membru în comisii de doctorat, de master sau de licenţă;

d) destituirea din funcţia de conducere din învăţământ;

e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Art. 319. - Sancţiunile care se pot aplica de către comisia de etică universitară studenţilor şi studenţilor-doctoranzi pentru încălcarea eticii universitare sunt următoarele:

a) avertisment scris;

b) exmatricularea;

c) alte sancţiuni prevăzute de Codul de etică şi deontologie universitară.

Art. 320. -In cazul abaterilor de la prevederile Codului de etică şi deontologie profesională, comisia de etică universitară stabileşte, conform Codului de etică şi deontologie profesională, una sau mai multe dintre sancţiunile prevăzute la art. 318 sau 319.

Art. 321. - In cazul abaterilor de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică, comisia de etică universitară stabileşte, conform Legii nr. 206/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Codului de etică şi deontologie profesională al personalului de cercetare-dezvoltare şi Codului de etică şi deontologie profesională, una sau mai multe din sancţiunile prevăzute la art. 318 sau 319 ori prevăzute de lege.

Art. 322. - Sancţiunile stabilite de comisia de etică şi deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea sancţiunilor.

Art. 323. - (1) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării analizează cazurile referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetare-dezvoltare, în urma sesizărilor sau prin autosesizare, şi emite hotărâri prin care se stabileşte vinovăţia ori nevinovăţia persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor privind vinovăţia, hotărârile stabilesc şi sancţiunile ce urmează a fi aplicate, conform legii.

(2) Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării păstrează confidenţială identitatea persoanei care a făcut sesizarea.

(3) Hotărârile Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării sunt avizate de direcţia juridică din cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Răspunderea juridică pentru hotărârile Consiliului Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării revine Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Art. 324. - Pentru abaterile de la buna conduită în cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituţiilor de învăţământ superior, constatate şi dovedite, Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării stabileşte aplicarea uneia sau mai multora din următoarele sancţiuni:

a) avertisment scris;

b) retragerea şi/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin încălcarea regulilor de bună conduită;

c) retragerea calităţii de conducător de doctorat sau a atestatului de abilitare;

d) retragerea titlului de doctor;

e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de cercetare ori retrogradarea;

f) destituirea din funcţia de conducere din instituţia de învăţământ superior;

g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;

h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la finanţarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.

Art. 325. - Se interzice ocuparea posturilor didactice şi de cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar contractul de muncă cu universitatea încetează de drept, indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de către Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării, conform legii.

Art. 326. - Sancţiunile stabilite de Consiliul Naţional de Etică a Cercetării Ştiinţifice, Dezvoltării Tehnologice şi Inovării sunt puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii hotărârii, după caz, de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică, de Consiliul Naţional pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, de conducătorii autorităţilor contractante care asigură finanţarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii instituţiilor de învăţământ superior sau ai unităţilor de cercetare-dezvoltare.

SECŢIUNEA a 9-a

Salarizarea personalului didactic şi de cercetare

Art. 327. - Salarizarea personalului didactic şi de cercetare se face conform legislaţiei în vigoare şi hotărârilor senatului universitar.

TITLUL V

Invăţarea pe tot parcursul vieţii

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 328. - (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general şi integrator al învăţării pe tot parcursul vieţii în România.

(2) Educaţia permanentă reprezintă totalitatea activităţilor de învăţare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieţii în contexte formale, nonformale şi informale, în scopul formării sau dezvoltării competenţelor dintr-o multiplă perspectivă: personală, civică, socială ori ocupaţională.

(3) Invăţarea pe tot parcursul vieţii cuprinde educaţia timpurie, învăţământul preuniversitar, învăţământul superior, educaţia şi formarea profesională continuă a adulţilor.

Art. 329. - (1) Finalităţile principale ale învăţării pe tot parcursul vieţii vizează dezvoltarea plenară a persoanei şi dezvoltarea durabilă a societăţii.

(2) Invăţarea pe tot parcursul vieţii se centrează pe formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie şi a competenţelor specifice unui domeniu de activitate sau unei calificări.

Art. 330. - (1) învăţarea pe tot parcursul vieţii se realizează în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale.

(2) Invăţarea în context formal reprezintă o învăţare organizată şi structurată, care se realizează într-un cadru instituţionalizat şi se fundamentează pe o proiectare didactică explicită. Acest tip de învăţare are asociate obiective, durate şi resurse, depinde de voinţa celui care învaţă şi se finalizează cu certificarea instituţionalizată a cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

(3) Invăţarea în contexte nonformale este considerată ca fiind învăţarea integrată în cadrul unor activităţi planificate, cu obiective de învăţare, care nu urmează în mod explicit un curriculum şi poate diferi ca durată. Acest tip de învăţare depinde de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

(4) Invăţarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor activităţi zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber şi nu este organizată sau structurată din punct de vedere al obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învăţare. Acest tip de învăţare nu este dependent de intenţia celui care învaţă şi nu conduce în mod automat la certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite.

(5) Certificarea cunoştinţelor şi competenţelor dobândite în contexte nonformale şi informale poate fi făcută de organisme abilitate în acest sens, în condiţiile legii.

Art. 331. - (1) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte formale sunt: unităţi şi instituţii de învăţământ preuniversitar şi superior, centre de educaţie şi formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităţilor publice locale, furnizori publici şi privaţi de educaţie şi formare profesională autorizaţi/acreditaţi în condiţiile legii, organizaţii nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe autorizate în condiţiile legii, angajatori care oferă programe de formare profesională propriilor angajaţi.

(2) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte nonformale sunt instituţii şi organizaţii prevăzute la alin. (1), centre de îngrijire şi protecţie a copilului, palate şi cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituţii culturale precum muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de documentare, cinematografe, case de cultură, precum şi asociaţii profesionale, culturale, sindicate, organizaţii nonguvernamentale.

(3) Instituţiile sau organizaţiile în care se realizează învăţarea în contexte informale sunt instituţiile şi organizaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2). Invăţarea informală este, adesea, neintenţionată şi neconştientizată şi se poate produce atunci când copiii, tinerii şi adulţii desfăşoară activităţi în familie, la locul de muncă, în comunitate, în reţele sociale, când se angajează în activităţi de voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.

Art. 332. - (1) Organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege.

(2) Organizarea şi funcţionarea învăţământului superior sunt reglementate la titlul III din prezenta lege.

(3) Organizarea şi funcţionarea formării profesionale a adulţilor sunt reglementate de legislaţia referitoare la formarea profesională continuă a adulţilor şi ucenicia la locul de muncă.

Art. 333. - Statul garantează şi susţine, inclusiv financiar, accesul la educaţie şi formare profesională continuă pentru:

a) tinerii şi adulţii care nu au finalizat învăţământul obligatoriu;

b) tinerii care au părăsit sistemul de educaţie înainte de a obţine o calificare profesională şi nu sunt cuprinşi în nicio formă de educaţie sau formare profesională;

c) absolvenţii de învăţământ nonprofesional sau cei care au absolvit studiile învăţământului liceal sau ale învăţământului superior în domenii şi calificări redundante ori nerelevante pe piaţa forţei de muncă;

d) persoanele cu cerinţe educaţionale speciale;

e) tinerii şi adulţii care revin în ţară după o perioadă de muncă în străinătate;

f) tinerii şi adulţii rezidenţi în comunităţi dezavantajate economic şi social;

g) angajaţii de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educaţie, rezidenţi în mediul urban şi în mediul rural, cu calificare redusă sau necalificaţi;

h) elevii cu risc major de eşec şcolar;

i) toţi cetăţenii care doresc să urmeze programe de educaţie permanentă.

Art. 334. - Finanţarea învăţării pe tot parcursul vieţii se realizează prin fonduri publice şi private pe baza parteneriatului public-privat, prin finanţare şi cofinanţare din partea angajatorilor, organizaţiilor nonguvernamentale, prin fonduri nerambursabile din programe europene, prin conturi de educaţie permanentă şi prin contribuţia beneficiarilor.

CAPITOLUL II

Responsabilităţi referitoare la învăţarea pe tot parcursul vieţii

Art. 335. - Statul îşi exercită atribuţiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii prin intermediul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Parlamentului, Guvernului, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional, Ministerului Sănătăţii, precum şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Art. 336. - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:

a) elaborarea strategiilor şi politicilor naţionale în domeniul educaţiei, al formării profesionale, al cercetării, tineretului şi sportului;

b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea şi funcţionarea sistemului de educaţie din România;

c) monitorizarea, evaluarea şi controlarea, direct sau prin organismele abilitate, a funcţionării sistemului educaţional şi a furnizorilor de educaţie;

d) stabilirea mecanismelor şi a metodologiilor de validare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării;

e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, a politicilor în domeniul educaţiei nonprofesionale a adulţilor şi vârstnicilor;

f) alte atribuţii, aşa cum apar ele specificate în legislaţia din domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Art. 337. - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:

a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a politicilor şi a strategiilor naţionale privind formarea profesională a adulţilor;

b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă şi a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;

c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea şi controlarea directă sau prin organisme abilitate a furnizori lor de formare, alţii decât cei din cadrul sistemului naţional de învăţământ;

d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Art. 338. - Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional are ca atribuţii principale, în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii:

a) stimularea creşterii gradului de acces şi de participare a publicului la cultură;

b) propunerea şi promovarea parteneriatelor cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu structurile societăţii civile pentru diversificarea, modernizarea şi optimizarea serviciilor publice oferite de instituţiile şi aşezămintele de cultură, în vederea satisfacerii necesităţilor culturale şi educative ale publicului;

c) promovarea recunoaşterii competenţelor profesionale, respectiv garantarea drepturilor şi a intereselor creatorilor, artiştilor şi specialiştilor din domeniul culturii;

d) alte atribuţii prevăzute de legislaţia din domeniul educaţiei şi formării profesionale.

Art. 339. - (1) Ministerele şi autorităţile centrale pot avea responsabilităţi în domeniul educaţiei şi formării pentru profesiile reglementate prin legi speciale.

(2) Formarea continuă a personalului din instituţiile publice de apărare, ordine publică şi securitate naţională se reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine şi instrucţiuni proprii emise de către conducătorii acestora.

(3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul de formare continuă nonuniversitară a personalului militar, de informaţii, ordine publică şi securitate naţională se stabilesc de Ministerul Apărării Naţionale, de Ministerul Administraţiei şi Internelor, de Serviciul Român de Informaţii şi de alte instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale, potrivit specificului şi nivelurilor de învăţământ.

Art. 340. - (1) Se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Calificări prin reorganizarea Consiliului Naţional al Calificărilor şi Formării Profesionale a Adulţilor (CNCFPA) şi a Unităţii Executive a Consiliului Naţional al Calificărilor şi Formării Profesionale a Adulţilor.

(2) Autoritatea Naţională pentru Calificări elaborează Cadrul naţional al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor, gestionează Registrul naţional al calificărilor şi Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională a adulţilor. Autoritatea Naţională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor de formare profesională continuă la nivel naţional, coordonează sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă şi activităţile comitetelor sectoriale. Autoritatea Naţională pentru Calificări mai are următoarele atribuţii:

a) elaborează, implementează şi actualizează Cadrul naţional al calificărilor, precum şi Registrul naţional al calificărilor;

b) asigură compatibilitatea sistemului naţional al calificărilor cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european şi internaţional;

c) propune Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elemente de politici şi de strategii naţionale, acte normative referitoare la sistemul naţional al calificărilor şi la dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a adulţilor;

d) coordonează şi controlează la nivel naţional elaborarea standardelor ocupăţionale şi a standardelor de pregătire profesională;

e) coordonează asigurarea calităţii în formarea profesională a adulţilor;

f) coordonează şi controlează autorizarea furnizorilor de formare profesională a adulţilor;

g) întocmeşte Registrul naţional al furnizorilor de formare profesională ă adulţilor, precum şi Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale;

h) coordonează autorizarea centrelor de evaluare a competenţelor profesionale şi certificarea evaluatorilor de competenţe profesionale;

i) participă la elaborarea unor planuri sau programe de interes naţional în domeniul calificărilor şi al formării profesionale a adulţilor ;

j) promovează dialogul social, sprijină şi coordonează activitatea comitetelor sectoriale.

(3) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale Autorităţii Naţionale pentru Calificări se asigură din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(4) La nivelul Autorităţii Naţionale pentru Calificări se constituie un consiliu cu rofconsultativ, format din reprezentaţi ai instituţiilor de învăţământ preuniversitar şi universitar, ăi studenţilor, ai asociaţiilor profesionale, ai administraţiei publice centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor şi ai comitetelor sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Naţionala pentru Calificări în stabilirea strategiilor naţionale şi a planurilor de acţiuni pentru dezvoltarea Cadrului naţional al calificărilor şi a formării profesionale a adulţilor.

(5) Autoritatea Naţională pentru Calificări este coordonată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului. Structura, organizarea şi funcţionarea acesteia se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 341. - (1) Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învăţare atinse, al cărui scop este integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea civilă.

(2) Implementarea Cadrului naţional al calificărilor vizează sistemul naţional de calificări obţinute în învăţământul secundar general, în învăţământul profesional şi tehnic, în formarea profesională continuă, în ucenicie, în învăţământul superior, atât în contexte formale, cât şi în contexte informale şi nonformale, din perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.

(3) Cadrul naţional al calificărilor permite recunoaşterea, măsurarea şi relaţionarea tuturor rezultatelor învăţării dobândite în contexte de învăţare formale, nonformale şi informale şi asigură coerenţa calificărilor şi a titlurilor certificate. Existenţa unui cadru naţional al calificărilor contribuie la evitarea duplicării şi suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învaţă să ia decizii în cunoştinţă de cauză privind planificarea carierei şi facilitează evoluţia profesională, în perspectiva învăţării pe tot parcursul vieţii.

(4) Cadrul naţional al calificărilor contribuie la asigurarea calităţii sistemului de formare profesională.

Art. 342. - (1) Autoritatea Naţională pentru Calificări evaluează şi certifică evaluatorii de competenţe profesionale, evaluatorii de evaluatori şi evaluatorii externi.

(2) Criteriile şi procedurile de evaluare şi certificare a evaluatorilor de competenţe profesionale, a evaluatorilor de evaluatori şi a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.

(3) Autoritatea Naţională pentru Calificări întocmeşte Registrul naţional al evaluatorilor de competenţe profesionale, evaluatorilor de evaluatori şi evaluatorilor externi certificaţi.

(4) Autoritatea Naţională pentru Calificări acreditează centrele de evaluare şi organismele de evaluare, pe baza rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.

Art. 343. - (1) Centrele comunitare de învăţare permanentă se înfiinţează de către autorităţile administraţiei publice locale în parteneriat cu furnizorii de educaţie şi formare. Acestea au rolul de a implementa politicile şi strategiile în domeniul învăţării pe tot parcursul vieţii la nivelul comunităţii. Funcţionarea centrelor comunitare de învăţare permanentă se reglementează prin hotărâre a Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(2) Unităţile şi instituţiile de învăţământ de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile locale şi alte instituţii şi organisme publice şi private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, organizaţii nonguvernamentale şi altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de învăţare permanentă, pe baza unor oferte de servicii educaţionale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-ţintă interesate.

(3) Finanţarea centrelor comunitare de învăţare permanentă se face din fonduri publice şi private, în condiţiile legii. Toate veniturile obţinute de centrele comunitare de învăţare permanentă rămân la dispoziţia acestora.

Art. 344. - (1) Atribuţiile centrelor comunitare de învăţare permanentă la nivel local sunt următoarele:

a) realizează studii şi analize privind nevoia de educaţie şi formare profesională la nivel local;

b) elaborează planuri locale de intervenţie în domeniul educaţiei permanente;

c) oferă servicii educaţionale pentru copii, tineri şi adulţi prin:

(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau completarea competenţelor-cheie, inclusiv programe educaţionale de tip „A doua şansă" sau programe de tip „zone de educaţie prioritară" pentru tinerii şi adulţii care au părăsit timpuriu sistemul de educaţie ori care nu deţin o calificare profesională;

(ii) programe pentru validarea rezultatelor învăţării nonformale şi informale;

(iii) programe de dezvoltare a competenţelor profesionale pentru calificare/recalificare, reconversie profesională, perfecţionare, specializare şi iniţiere profesională;

(iv) programe de educaţie antrepreriorială;

(v) programe de dezvoltare personală sau de timp liber;

(vi) organizarea de activităţi de promovare a participării la învăţarea permanentă a tuturor membrilor comunităţii;

d) oferă servicii de informare, orientare şi consiliere privind:

(i) accesul la programe de educaţie şi formare profesională;

(ii) validarea rezultatelor învăţării nonformale şi informale;

(iii) pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;

e) oferă servicii de evaluare şi certificare a rezultatelor învăţării nonformale şi informale;

f) asigură accesufmembrilor comunităţii la mijloace moderne de informare şi comunicare;

g) promovează parteneriatul cu mediul economic;

h) implementează instrumentele dezvoltate la nivel european, Europass şi Youthpass, paşaportul lingvistic, precum şi portofoliul de educaţie permanentă;

i) gestionează informaţii cu privire la participarea beneficiarilor la serviciile acestora.

(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare şi funcţionare a centrelor comunitare de învăţare permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Art. 345. - (1) In înţelesul prezentei legi, termenii referitori la procesele de identificare, evaluare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării se definesc după cum urmează:

a) rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană cunoaşte, înţelege şi este capabilă să facă la finalizarea procesului de învăţare şi sunt definite sub formă de cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;

b) identificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat, devin conştienţi de competenţele pe care le deţin;

c) evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, abilităţi şi competenţe;

d) validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învăţării evaluate, dobândite de o persoană, corespund cerinţelor specifice pentru o unitate de rezultate ale învăţării sau o calificare;

e) certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă în diferite contexte, în urma unui proces de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un certificat.

(2) Recunoaşterea rezultatelor învăţării reprezintă procesul de atestare a rezultatelor învăţării validate şi certificate prin acordarea de unităţi de rezultate ale învăţării sau de calificări.

(3) Identificarea, evaluarea şi recunoaşterea rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale se realizează pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi de Autoritatea Naţională pentru Calificări şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează şi aprobă prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului metodologia de recunoaştere a rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale a cadrelor didactice şi de echivalare a acestora în credite pentru educaţie şi formare profesională.

Art. 346. - (1) Serviciile de identificare, evaluare şi recunoaştere a rezultatelor învăţării pot fi oferite de instituţii de stat sau particulare autorizate în acest sens.

(2) Diplomele şi certificatele acordate de instituţiile autorizate în urma evaluării rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale produc aceleaşi efecte ca şi celelalte modalităţi de evaluare şi certificare a cunoştinţelor şi competenţelor din sistemul formal de educaţie şi formare profesională în vederea ocupării unui loc de muncă sau continuării educaţiei şi formării profesionale în sistemele formale.

(3) Rezultatele învăţării în contexte nonformale şi informale pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare şi certificare a competenţelor sau implicit prin finalizarea unui program formal de studii.

Art. 347. - (1) Programele de formare profesională iniţială şi continuă, precum şi sistemele de evaluare a rezultatelor învăţării în contexte nonformale şi informale vor respecta asigurarea mobilităţii ocupaţionale pe orizontală şi pe verticală prin utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educaţie şi formare profesională.

(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se elaborează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi de Autoritatea Naţională pentru Calificări şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(3) Rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora, dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării rezultatelor învăţării nonformale şi informale, sunt transferate şi integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.

Art. 348. - (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în vederea recunoaşterii competenţelor profesionale obţinute în alte contexte de învăţare decât cele formale se adresează unui centru de evaluare acreditat pentru ocupaţia sau calificarea respectivă.

(2) In funcţie de procesul de evaluare desfăşurat, centrul de evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu recunoaştere naţională:

a) certificat de calificare - se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru toate competenţele asociate unei calificări sau unei ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională ori standardului ocupaţional;

b) certificat de competenţe profesionale -se eliberează în cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una sau mai multe competenţe asociate unei calificări ori unei ocupaţii, conform standardului de pregătire profesională sau standardului ocupaţional.

(3) Certificatele se eliberează însoţite de o anexă a certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului", în care se precizează unităţile de competenţă pentru care candidatul a fost declarat competent.

Art. 349. - (1) Portofoliul de educaţie permanentă reprezintă un instrument care facilitează identificarea şi formularea abilităţilor şi competenţelor personale şi valorificarea acestora în parcursul şcolar şi profesional şi în inserţia pe piaţa muncii a fiecărui individ.

(2) Portofoliul de educaţie permanentă conţine dovezi ale rezultatelor învăţării dobândite în contexte formale, nonformale şi informale de educaţie.

(3) Portofoliul educaţional integrează şi instrumentele europene care evidenţiază rezultatele învăţării unei persoane, cum ar fi Europass şi Youthpass.

Art. 350. - (1) Consilierea şi orientarea carierei pe tot parcursul vieţii se referă la totalitatea serviciilor şi activităţilor care asistă persoanele de orice vârstă şi în orice moment al existenţei lor să facă alegeri în sfera educaţională, de formare sau muncă şi să îşi gestioneze cariera.

(2) Serviciile de consiliere şi orientare în carieră se realizează prin unităţi şi instituţii de învăţământ, universităţi, instituţii de formare, servicii de ocupare a forţei de muncă şi servicii pentru tineret. Ele se pot realiza şi la locul de muncă, în serviciile sociale şi în sectorul privat.

Art. 351. - Statul asigură accesul gratuit la servicii de consiliere şi orientare în carieră tuturor elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Art. 352. -In sensul prezentei legi, consilierea şi orientarea în carieră includ următoarele tipuri de activităţi:

a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate informaţiile necesare pentru a planifica, obţine şi păstra un anumit loc de muncă;

b) educaţia cu privire la carieră, care se realizează în instituţiile de învăţământ prin intermediul ariei curriculare „consiliere şi orientare". Sunt oferite informaţii despre piaţa muncii, se formează abilităţi de a face alegeri privind educaţia, formarea, munca şi viaţa în general, oportunităţi de a experimenta diverse roluri din viaţa comunităţii sau din viaţa profesională, instrumente pentru planificarea carierei;

c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să îşi clarifice scopurile şi aspiraţiile, să îşi înţeleagă propriul profil educaţional, să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile acţiuni, să îşi gestioneze cariera şi procesul de tranziţie în diferite momente;

d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să îşi clarifice scopurile imediate privind angajarea, să înveţe despre abilităţile necesare pentru a căuta şi a obţine un loc de muncă;

e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.

Art. 353. - (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale colaborează în scopul creşterii calităţii, pentru sincronizarea şi continuitatea activităţilor de consiliere şi orientare în carieră de care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieţi.

(2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc, prin ordin comun, instrumente şi metodologii comune referitoare la formarea specialiştilor în consiliere şi orientare, utilizarea instrumentelor Europass şi Youthpass, organizarea de activităţi comune de sensibilizare a cadrelor didactice şi a formatorilor, a părinţilor şi a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii şi orientării în educaţie şi formarea profesională.

Art. 354. - Pentru asigurarea transparenţei serviciilor şi a mobilităţii persoanelor în spaţiul european, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale realizează demersurile necesare pentru integrarea României în reţelele europene de consiliere şi orientare pe tot parcursul vieţii.

Art. 355. - (1) Sistemul naţional de asigurare a calităţii educaţiei permanente cuprinde sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calităţii în învăţământul superior, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională iniţială, sistemul de asigurare a calităţii în formarea profesională continuă.

(2) Grupul Naţional pentru Asigurarea Calităţii în Educaţie şi Formare Profesională (GNAC), structură informală care funcţionează ca punct naţional de referinţă pentru asigurarea calităţii în educaţie şi formarea profesională, coordonează armonizarea sistemelor de asigurare a calităţii în educaţie şi formarea profesională.

Art. 356. - (1) Statul sprijină dreptul la învăţare pe tot parcursul vieţii prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat de Banca Naţională a României şi valabil la data plăţii, fiecărui copil cetăţean român, la naşterea acestuia. Suma este acordată în scop educaţional în beneficiul titularului, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.

(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în continuare cont pentru educaţie permanentă, deschis la Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre părinţii fireşti, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al copilului, pe baza certificatului de naştere.

(3) Părinţii copilului, contribuabili, pot direcţiona în contul prevăzut la alin. (2) un procent de până la 2% din valoarea impozitului anual pe veniturile din salarii, în condiţiile legii, şi pot depune sume în acest cont.

(4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se plăteşte dobândă anual la o rată a dobânzii stabilită prin ordin al ministrului finanţelor publice. Dobânzile aferente conturilor de depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul de stat, din bugetul Ministerului Finanţelor Publice.

(5) Titularul contului este singura persoană care poate solicita sume din contul pentru educaţie permanentă, începând cu vârsta de 16 ani şi cu acordul expres, după caz, al părinţilor, al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului eliberează vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate. Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost cheltuite pentru educaţia permanentă se elaborează de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

(6) Retragerea sumelor în alte condiţii decât cele prevăzute la alin. (5) şi/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit de prezenta lege constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an.

(7) Normele privind deschiderea, gestionarea şi accesul la contul pentru educaţie permanentă se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educaţie permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentufîn iei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuţi după data intrării în vigoare a prezentei legi.

Art. 357. - (1) Personalul care lucrează în domeniul educaţiei permanente poate ocupa următoarele funcţii: cadru didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică, evaluator de competenţe, mediator, facilitator al învăţării permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor de sprijin şi alte funcţii asociate activităţilor desfăşurate în scopul educaţiei permanente.

(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi cu Agenţia Naţională pentru Calificări, stabileşte normele metodologice de elaborare a statutului şi rutei de profesionalizare a personalului care lucrează în domeniul educaţiei permanente, aprobat prin hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor cuprinde obiective specifice învăţării permanente, precum: competenţe psihopedagogice specifice vârstei şi profilului beneficiariior învăţării, dezvoltarea competenţelor de utilizare a tehnologiilor moderne de informare şi comunicare, competenţe de facilitare a învăţării în medii virtuale, utilizarea învăţării pe bază de proiecte şi portofolii educaţionale.

Art. 358. - (1) Guvernul înfiinţează Muzeul Naţional al Ştiinţei, în condiţiile legii.

(2) Muzeul Naţional al Ştiinţei are drept scop principal oferirea de experienţe de învăţare nonformală şi informală, prin prezentarea principalelor realizări ale ştiinţei şi tehnologiei.

(3) Metodologia de înfiinţare, organizare, funcţionare şi finanţare a Muzeului Naţional al Ştiinţei se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

Art. 359. - Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea, analiza şi prognoza activităţilor de învăţare pe tot parcursul vieţii.

TITLUL VI

Răspunderea juridică

Art. 360. - (1) Următoarele fapte constituie contravenţii şi se sancţionează după cum urmează:

a) nerespectarea dispoziţiilor art. 86 alin. (3), din culpa părintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amendă cuprinsă între 100 lei şi 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul comunităţii, prestată de părinte sau de tutorele legal;

b) nerespectarea dispoziţiilor art. 143 alin. (5), cu amendă de la 5.000 lei la 50.000 lei.

(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevăzute la aiin. (1) lit. a) se fac de către persoanele împuternicite de primar în acest scop, la sesizarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ.

(3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către ofiţerii sau agenţii de poliţie din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu competenţe în domeniu.

TITLUL VII

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 361. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea \, nr. 642 din 20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările ulterioare, Ordonanţa Guvernului nr. 10/2009 privind dreptul studenţilor înmatriculaţi la formele de învăţământ la distanţă sau cu frecvenţă redusă de a continua studiile la programe de studii de licenţă autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum şi orice alte dispoziţii contrare.

(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1):

a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învăţământul primar intră în vigoare începând cu anul şcolar 2012-2013;

b) măsura introducerii clasei a IX-a în învăţământul gimnazial intră în vigoare începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012;

c) examenul de bacalaureat se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care începe clasa a IX-a în anul şcolar 2012-2013;

d) admiterea la liceu se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentei legi începând cu generaţia de elevi care începe clasa a V-a în anul şcolar 2011-2012;

e) măsura acordării a 500 de euro pentru educaţia permanentă a fiecărui nou-născut se aplică începând din anul 2013;

f) măsura privind introducerea costului standard per elev şi a principiului „finanţarea urmează elevul" se aplică din anul 2012;

g) prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2012.

(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de învăţământ superior acreditate încetează procesul didactic la toate specializările/programele de studii care nu au fost autorizate să funcţioneze provizoriu sau acreditate. Continuarea procesului didactic la aceste specializări/programe de studii sau iniţierea procesului didactic la alte specializări/programe de studii neautorizate ori neacreditate reprezintă o încălcare a legii, instituţia de învăţământ superior fiind sancţionată cu intrarea în lichidare, iar vinovaţii urmând a fi sancţionaţi potrivit prevederilor legale.

(5) Studenţii şi absolvenţii care au fost înmatriculaţi la specializările/programele de studii care şi-au încetat procesul didactic conform alin. (4) au dreptul să îşi finalizeze studiile la specializări/programe de studii identice sau similare din acelaşi domeniu al specializării/programului de studii, autorizate să funcţioneze provizoriu ori acreditate. Aspectele legate de finalizarea studiilor menţionate în prezentul alineat sunt reglementate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, la propunerea ARACIS şi cu consultarea Consiliului Naţional al Rectorilor.

(6) In termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului elaborează metodologiile, regulamentele şi celelalte acte normative care decurg din aplicarea prezentei legi şi stabileşte măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.

Art. 362. - (1) Personalul didactic care ocupă, la momentul intrării în vigoare a prezentei legi, funcţia de preparator universitar şi care obţine diploma de doctor în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi ocupă de drept funcţia de asistent universitar.

(2) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de preparator universitar încetează de drept.

(3) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de asistent universitar sau asistent de cercetare şi nu sunt studenti-doctoranzi sau nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept.

(4) Prin excepţie de la prevederile art. 301 alin. (2), persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a prezentei legi funcţia de asistent universitar într-o instituţie de învăţământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale respectivelor persoane, care nu au obţinut diploma de doctor, încetează de drept.

(5) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă funcţia de lector universitar/şef de lucrări sau o funcţie didactică universitară superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept.

(6) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituţii de învăţământ superior, funcţia de cercetător ştiinţific sau o funcţie de cercetare superioară şi nu au obţinut diploma de doctor încetează de drept.

Art. 363. - La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituţiile de învăţământ superior de stat având activităţi de predare în limba minorităţilor naţionale care au statut de universităţi multiculturale şi multilingve, conform prezentei legi, sunt:

1. Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca - în limbile română, maghiară şi germană;

2. Universitatea de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară;

3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş - în limbile română şi maghiară.

Art. 364. - (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să definitiveze noua cartă universitară, regulamentele şi metodologiile de organizare şi funcţionare a universităţilor, în conformitate cu prezenta lege.

(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de conducere ale universităţilor se vor stabili în baza prezentei legi.

Art. 365. - Termenii şi expresiile utilizate în cuprinsul prezentei legi sunt definiţi în anexa care face parte integrantă din prezenta lege.

Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituţia României, republicată, în urma angajării răspunderii Guvernului în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţa comună din data de 28 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

ALEXANDRU PERES

ANEXA

LISTA

definiţiilor termenilor şi a expresiilor utilizate în cuprinsul legi

1. Abilitarea reprezintă certificarea calităţii unei persoane de a conduce lucrări de doctorat şi de a ocupa funcţia didactică şi de cercetare de profesor universitar.

2. Acreditarea este procesul prin care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia interesată, pe baza evaluării externe realizate în condiţiile prezentei legi, dobândeşte dreptul de organizare a admiterii, de desfăşurare a procesului de învăţământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor şi de a emite diplome şi certificate recunoscute de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

3. Asigurarea calităţii educaţiei exprimă capacitatea unei organizaţii furnizoare de a oferi programe de educaţie în conformitate cu standardele anunţate şi este realizată printr-un ansamblu de acţiuni de dezvoltare a capacităţii instituţionale, de elaborare, planificare şi implementare de programe de studiu, prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizaţia furnizoare de educaţie îndeplineşte standardele de calitate.

4. Autorizarea de funcţionare provizorie este procesul prin care unitatea/instituţia de învăţământ/organizaţia interesată, pe baza evaluării externe realizate, în condiţiile prezentei legi, de către agenţiile de asigurare a calităţii autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, dobândeşte calitatea de furnizor de educaţie, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea de funcţionare provizorie conferă dreptul de organizare a admiterii, precum şi de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ.

5. Beneficiarii direcţi ai educaţiei şi formării profesionale sunt antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii, precum şi persoanele adulte cuprinse într-o formă de educaţie şi formare profesională.

6. Beneficiarii indirecţi ai educaţiei şi formării profesionale sunt familiile beneficiarilor direcţi, angajatorii, comunitatea locală şi, într-un sens larg, întreaga societate.

7. Cadrul naţional al calificărilor este un instrument pentru stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce corespund unor niveluri specifice de învăţare. Cadrul naţional al calificărilor are ca scop integrarea şi coordonarea subsistemelor naţionale de calificări şi îmbunătăţirea transparenţei, accesului, progresului şi calităţii calificărilor în raport cu piaţa muncii şi societatea civilă.

8. Cadrul naţional al calificărilor din învăţământul superior, denumit în continuare CNCIS, reprezintă instrumentul pentru stabilirea structurii calificărilor din învăţământul superior. CNCIS are ca scop asigurarea coerenţei calificărilor şi a titlurilor obţinute în învăţământul superior. CNCIS asigură recunoaşterea naţională, precum şi compatibilitatea şi comparabilitatea internaţională a calificărilor dobândite prin învăţământul superior. CNCIS este parte a Cadrului naţional al calificărilor definit la pct. 7.

9. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de evaluare şi validare, care este obţinut atunci când un organism competent stabileşte că o persoană a obţinut, ca urmare a învăţării, rezultate la anumite standarde prestabilite.

10. Calitatea educaţiei este ansamblul de caracteristici ale unui program de studii sau program de calificare profesională şi ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele de calitate, precum şi aşteptările beneficiarilor.

11. Centrul de zi este o instituţie de stat sau a unei organizaţii nonguvernamentale în care copiii cu deficienţe, transportabili, sunt găzduiţi şi îngrijiţi în timpul zilei.

12. Centrul de educaţie este o unitate de învăţământ organizată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului sau de organizaţii neguvernamentale în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, având ca scop şi finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea şi integrarea şcolară şi socială a diferitelor categorii de copii/elevi/tineri cu deficienţe.

13. Cercetarea ştiinţifică universitară include cercetarea ştiinţifică propriu-zisă, creaţia artistică şi activităţile specifice performanţei sportive.

14. Competenţa reprezintă capacitatea dovedită de a selecta, combina şi utiliza adecvat cunoştinţe, abilităţi şi alte achiziţii constând în valori şi atitudini, pentru rezolvarea cu succes a unei anumite categorii de situaţii de muncă sau de învăţare, precum şi pentru dezvoltarea profesională ori personală în condiţii de eficacitate şi eficienţă.

15. Competenţele profesionale sunt un ansamblu unitar şi dinamic de cunoştinţe şi abilităţi. Cunoştinţele se exprimă prin următorii descriptori: cunoaştere, înţelegere şi utilizare a limbajului specific, explicare şi interpretare. Abilităţile se exprimă prin următorii descriptori: aplicare, transfer şi rezolvare de probleme, reflecţie critică şi constructivă, creativitate şi inovare

16. Competenţele transversale reprezintă achiziţii valorice şi atitudinale care depăşesc un anumit domeniu/program de studiu şi se exprimă prin următorii descriptori: autonomie şi responsabilitate, interacţiune socială, dezvoltare personală şi profesională.

17. Controlul calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ preuniversitar semnifică activităţi şi tehnici cu caracter operaţional, aplicate sistematic de o autoritate de inspecţie desemnată pentru a verifica respectarea standardelor prestabilite.

18. Creditele pentru formare profesională reprezintă totalitatea rezultatelor învăţării dobândite de o persoană pe parcursul unui program de formare profesională, folosite pentru a indica progresele înregistrate şi completarea unui program de formare care conduce către obţinerea unei calificări. Creditele sunt folosite pentru a permite transferul de la o calificare la alta, de la un nivel de calificare la altul şi de la un sistem de învăţare la altul.

19. Creditele de studii transferabile sunt valori numerice alocate unor unităţi de cursuri şi altor activităţi didactice. Prin creditele de studii transferabile se apreciază, în medie, cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de student pentru însuşirea cunoştinţelor şi competenţelor specifice unei discipline.

20. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la un aspect fundamental de organizare şi funcţionare a unui/unei furnizor de educaţie/unităţi/instituţii furnizoare de educaţie în procesul autorizării de funcţionare provizorie/acreditării/eva luării şi asigurării calităţii.

21. Cunoştinţele reprezintă rezultatul asimilării, prin învăţare, a unui ansamblu de fapte, principii, teorii şi practici legate de un anumit domeniu de muncă sau de studii.

22. ECTS/SECT- Sistemul european de credite transferabile.

23. ECVET/SECTEFP - Sistemul european de credite transferabile pentru educaţie şi formare profesională.

24. Educaţia este ansamblul proceselor de punere în aplicare a programelor şi activităţilor de învăţare şi formare de competenţe academice sau profesionale. Educaţia include atât activităţile de învăţare în context formal, cât şi în context nonformal sau informai.

25. Educaţia şi formarea profesională reprezintă ansamblul coerent şi continuu de activităţi şi experienţe de învăţare prin care trece subiectul învăţării pe întreaga durată a traseului său educaţional-formativ.

26. EQF/CEC - Cadrul european al calificărilor pentru învăţare pe tot parcursul vieţii - este un instrument de referinţă pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme de calificări şi care promovează atât învăţarea de-a lungul vieţii, cât şi egalitatea de şanse în societatea bazată pe cunoaştere, precum şi continuarea integrării cetăţenilor pe piaţa europeană a muncii, respectând în acelaşi timp marea diversitate a sistemelor naţionale de educaţie.

27. Evaluarea instituţională a calităţii constă în examinarea multicriterială a calităţii educaţiei, a măsurii în care un furnizor de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie şi programele acesteia îndeplinesc standardele şi standardele de referinţă. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de organizaţie, aceasta însăşi ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea calităţii este efectuată de o agenţie naţională sau internaţională specializată, aceasta ia forma evaluării externe.

28. Evaluarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se stabileşte faptul că o persoană a dobândit anumite cunoştinţe, deprinderi şi competenţe.

29. Indicatorul de performanţă reprezintă un instrument de măsurare a gradului de realizare a unei activităţi desfăşurate de furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referinţă. Nivelul minim al indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de performanţă corespunde cerinţelor unui standard de referinţă, este opţional şi diferenţiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.

30. Imbunătăţirea calităţii educaţiei semnifică evaluarea, analiza şi acţiunea corectivă continuă din partea furnizorului de educaţie/unităţii/instituţiei furnizoare de educaţie, bazată pe selectarea şi adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum şi pe alegerea şi aplicarea standardelor de referinţă.

31. Invăţământul este un serviciu public organizat în condiţiile unui regim juridic de drept public în scopul educării şi formării profesionale a tinerei generaţii.

32. Invăţământul cu frecvenţă, cu frecvenţă redusă şi la distanţă sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică:

a) frecvenţă obligatorie pentru învăţământul cu frecvenţă;

b) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice, de regulă săptămânal, cu elevii/studenţii/cursanţii pentru desfăşurarea activităţilor aplicative obligatorii prevăzute în planurile-cadru de învăţământ/planurile de învăţământ, pentru învăţământul cu frecvenţă redusă;

c) înlocuirea orelor de predare cu activităţi de studiu individual şi întâlniri periodice, desfăşurarea seminarelor prin sistem tutorial şi, obligatoriu, a tuturor activităţilor didactice care dezvoltă competenţe şi abilităţi practice în sistem faţă în faţă pentru învăţământul la distanţă.

33. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată prin vot sau prin concurs într-o funcţie de conducere, la nivelul unei unităţi/instituţii de învăţământ din cadrul sistemului naţional de învăţământ, pune în aplicare programul managerial pe baza căruia a fost învestită. Mandatul are o durată de 4 ani.

34. Organizaţia interesată în furnizarea de servicii de educaţie este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său activităţi de învăţământ şi se supune procesului de autorizare pentru a deveni furnizor de educaţie.

35. Programele educaţionale de tip „A doua şansă" sunt programe educaţionale care au ca scop sprijinirea copiilor/tinerilor/adulţilor care au părăsit prematur sistemul de educaţie, fără a finaliza învăţământul primar şi/sau gimnazial, depăşind cu cel puţin 4 ani vârsta de şcolarizare corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceştia să îşi poată completa şi finaliza învăţământul obligatoriu, precum şi să poată obţine o calificare profesională.

36. Programele de calificare profesională reprezintă oferta educaţională care conduce la dobândirea unei calificări profesionale înscrise în Registrul naţional al calificărilor.

37. Programele de studii concretizează oferta educaţională a unei organizaţii furnizoare de educaţie.

38. Programul de studii acreditat este programul de studii care îndeplineşte cerinţele minime ale standardelor şi indicatorilor de performanţă ai acreditării.

39. Programul de studii autorizat este programul de studii evaluat, avizat favorabil şi care îndeplineşte condiţiile autorizării provizorii.

40. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă exprimarea numerică a importanţei unei unităţi de rezultate ale învăţării raportate la o calificare.

41. Registrul matricol unic al universităţilor din România (RMUR) este o bază de date naţională electronică în care sunt înregistraţi toţi studenţii din instituţiile de învăţământ superior de stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să funcţioneze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe baza registrelor matricole ale instituţiilor de învăţământ superior.

42. Registrul naţional al calificărilor este o bază de date naţională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România.

43. Rezultatele învăţării reprezintă ceea ce o persoană înţelege, cunoaşte şi este capabilă să facă la finalizarea unui proces de învăţare. Rezultatele învăţării se exprimă prin cunoştinţe, abilităţi şi competenţe dobândite pe parcursul diferitelor experienţe de învăţare formală, nonformală şi informală.

44. Sistemul naţional de învăţământ este constituit din ansamblul unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat particulare şi confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri şi forme de organizare a activităţii de educare şi formare profesională.

45. Sistemul tutorial semnifică organizarea activităţilor didactice în învăţământul la distanţă de către un cadru didactic tutore şi asigură:

a) desfăşurarea activităţilor de învăţare şi evaluare atât la distanţă, cât şi în sistem faţă în faţă;

b) organizarea pe discipline şi grupe care cuprind maximum 25 de elevi/studenţi/cursanţi.

46. Societatea cunoaşterii este o societate în care cunoaşterea constituie principala resursă, fiind creată, împărtăşită şi utilizată pentru a genera prosperitate şi bunăstare membrilor săi.

47. Standardul reprezintă descrierea cerinţelor formulate în termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim obligatoriu de realizare a unei activităţi în educaţie. Orice standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunţ şi se concretizează într-un set de indicatori de performanţă. Standardele sunt diferenţiate pe criterii şi domenii.

48. Standardul de referinţă reprezintă descrierea cerinţelor care definesc un nivel optimal de realizare a unei activităţi de către furnizorul de educaţie/unitatea/instituţia furnizoare de educaţie, pe baza bunelor practici existente la nivel naţional, european sau mondial. Standardele de referinţă sunt specifice fiecărui program de studii sau fiecărei instituţii, sunt opţionale şi se situează peste nivelul minim.

49. Statele terţe reprezintă orice stat, cu excepţia statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi a Confederaţiei Elveţiene.

50. Unitatea reprezintă o unitate de învăţământ din învăţământul preuniversitar.

51. Unitatea de rezultate ale învăţării reprezintă partea unei calificări care cuprinde un set coerent de cunoştinţe, deprinderi şi competenţe generale, care pot fi evaluate şi validate.

52. Unitatea/Instituţia furnizoare de educaţie/Furnizorul de educaţie sunt unităţile şi instituţiile de învăţământ acreditate.

53. Validarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă că rezultatele învăţării dobândite de o persoană, evaluate şi certificate, corespund cerinţelor specifice pentru o unitate sau o calificare.

54. Transferul rezultatelor învăţării şi al creditelor asociate reprezintă procesul prin care rezultatele învăţării şi creditele asociate acestora sunt transferate şi integrate în programul de formare profesională pe care îl urmează persoana care învaţă.

55. Recunoaşterea rezultatelor învăţării şi a creditelor asociate reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial rezultatelor învăţării şi creditelor dobândite, evaluate şi validate, în vederea acordării certificatului de calificare profesională.

56. Certificarea rezultatelor învăţării reprezintă procesul prin care se confirmă în mod formal rezultatele învăţării dobândite de persoana care învaţă, în urma unui proces de evaluare.

57. Invăţământul public este echivalentul învăţământului de stat, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.

58. Invăţământul privat este echivalentul învăţământului particular, aşa cum este definit în Constituţia României, republicată.


COMENTARII la Legea 1/2011

Momentan nu exista niciun comentariu la Legea 1 din 2011
Comentarii la alte acte
ANONIM a comentat Ordin 1219 1994
    Oferta pentru a ajuta la Bună dimineața, În primul rând, aș sfătui să se abtine de la ofertele de pe net, precum și anunțuri. Din moment ce peste 90% dintre aceste anunțuri sunt frauduloase. Astăzi există mai multe și mai multe escrocherii. Am vrut să împrumute bani, după ce au un anunț în fiecare zi primesc mai mult de 25 de mesaje nimic la escrocii care cer bani spun costurile de documente. Și suprimat mesaj dar o zi a căzut pe o persoană pe nume Leónido Veronas, de asemenea, crede că a fost parte a escroci net, dar spre surprinderea mea, acest lucru este diferit, el mi-a făcut un împrumut de 40.000 de euro, cu un procent mare de 2% nerambursabile cu privire la numărul de timp pe care doriți. El a confirmat și a venit să caute un contact împrumut prin e-mail. Iată adresa dvs. de email: leonidoveronas@gmail.com
ANONIM a comentat Ordin 51 2014
    CEI CARE S-AU MUTAT LA CERERE BENEFICIAZA
ANONIM a comentat Ordin 264 2003
    Buna ziua Mai este in vigoare acest ordin ? Tinand cont ca : Legea 103/1996 este modificata prin Legea vanatorii 654/2001 care ulterior se modifica prin Legea 407 din 9 noiembrie 2006 si mai incoace prin alta mica gramajoara de legi. Oricum, articolul 56 din 407/2006 ramane prezent la toate modificarile ulterioare si el arata asa: ART. 56 (1) În scopul administrării şi gestionării fondului cinegetic într-o conceptie unitară, administratorul elaborează şi aproba, cu avizul Consiliului Naţional de Vanatoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucţiuni şi reglementări tehnice. (2) Actuala strategie cinegetica şi actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vanatul şi vânătoarea, emise în baza Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în vigoare pana la revizuirea acestora în concordanta cu reglementările internaţionale la care statul roman este parte, dar nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Acest al doilea paragraf zice cat se poate de negru pe alb ca orice act normativ care priveste vanatul si vanatoarea, emis in baza anterioarelor legi ale vanatorii poate ramane in vigoare maxim doi ani de la data intrarii in exercitiu a legii 407 daca intre timp n-au fost modificate in concordanta cu reglementarile internationale
ANONIM a comentat Ordin 264 2003
    Buna ziua Mai este in vigoare acest ordin ? Tinand cont ca : Legea 103/1996 este modificata prin Legea vanatorii 654/2001 care ulterior se modifica prin Legea 407 din 9 noiembrie 2006 si mai incoace prin alta mica gramajoara de legi. Oricum, articolul 56 din 407/2006 ramane prezent la toate modificarile ulterioare si el arata asa: ART. 56 (1) În scopul administrării şi gestionării fondului cinegetic într-o conceptie unitară, administratorul elaborează şi aproba, cu avizul Consiliului Naţional de Vanatoare, în limita prevederilor prezentei legi, regulamente, instrucţiuni şi reglementări tehnice. (2) Actuala strategie cinegetica şi actualele regulamente, instrucţiuni şi norme tehnice privind vanatul şi vânătoarea, emise în baza Legii fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului nr. 103/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, rămân în vigoare pana la revizuirea acestora în concordanta cu reglementările internaţionale la care statul roman este parte, dar nu mai târziu de 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Acest al doilea paragraf zice cat se poate de negru pe alb ca orice act normativ care priveste vanatul si vanatoarea, emis in baza anterioarelor legi ale vanatorii poate ramane in vigoare maxim doi ani de la data intrarii in exercitiu a legii 407 daca intre timp n-au fost modificate in concordanta cu reglementarile internationale
ANONIM a comentat Hotărârea 495 2014
     Unde se gaseste formularul pentru "Cererea de acord pentru exceptare"?
ANONIM a comentat Rectificare 51 2014
    Ai nevoie de un împrumut rapid și ușor? Eu sunt Domnul Jonna, CEO al Jonna Finanțe companiei de împrumut, eu sunt pentru a vă înștiința că aceasta este o firmă de creditare care oferă împrumuturi la o rată a dobânzii de 2% până la organizațiile de oameni / afaceri care au nevoie de bani. Vreau să știți că suma de împrumut va fi acordat la tine. Va oferim toate tipurile de credite pentru persoane minte grave, care au nevoie de asistență financiară. Pentru a obține procedurile de împrumut a început, trimite-ne urmatoarele detalii:-mail: jonnafinance@outlook.com
ANONIM a comentat Hotărârea 599 2014
    Ai nevoie de un împrumut rapid și ușor? Eu sunt Domnul Jonna, CEO al Jonna Finanțe companiei de împrumut, eu sunt pentru a vă înștiința că aceasta este o firmă de creditare care oferă împrumuturi la o rată a dobânzii de 2% până la organizațiile de oameni / afaceri care au nevoie de bani. Vreau să știți că suma de împrumut va fi acordat la tine. Va oferim toate tipurile de credite pentru persoane minte grave, care au nevoie de asistență financiară. Pentru a obține procedurile de împrumut a început, trimite-ne urmatoarele detalii:-mail: jonnafinance@outlook.com
ANONIM a comentat Ordin 69 2014
    Ai nevoie de un împrumut rapid și ușor? Eu sunt Domnul Jonna, CEO al Jonna Finanțe companiei de împrumut, eu sunt pentru a vă înștiința că aceasta este o firmă de creditare care oferă împrumuturi la o rată a dobânzii de 2% până la organizațiile de oameni / afaceri care au nevoie de bani. Vreau să știți că suma de împrumut va fi acordat la tine. Va oferim toate tipurile de credite pentru persoane minte grave, care au nevoie de asistență financiară. Pentru a obține procedurile de împrumut a început, trimite-ne urmatoarele detalii:-mail: jonnafinance@outlook.com
ANONIM a comentat Ordin 549 2004
    Max toată lumea de aici. Ceea ce a spus Christine Coleman este foarte adevărat, deși s-ar putea Nu o cunosc. Am experimentat-o prima mana, de asemenea. Acesta a fost această organizație numit lindaparkerloancompany că într-adevăr m-au ajutat să plătească medical meu facturi, atunci când am fost îndrăznesc nevoie de bani pentru că eu sunt o văduvă. Un prieten de-al mea, de asemenea, ma îndreptat către ei. atunci când am fost pe cale să facă o operație majoră și am avut nici bani, la acel moment, au venit în ajutorul meu și în mai puțin de 48 de ore, am primit împrumut mea. Dar a spune adevărul, am fost nervos și speriat la în primul rând pentru că i-au fost scammed de două ori. Dar când am chemat sus curaj și să urmeze politicile lor de creditare, împreună cu sfatul meu de prieteni, la sfârșitul m-am trezit zâmbind. Dacă nu pentru ei, poate că i-ar fi fost mort până acum. Am luat chiar și un alt împrumut de la ei începe afacerea mea după recuperarea mea pe care i-am, de asemenea, plata înapoi acum. Singurul meu sfat acum este ca orice organism care este cu adevărat nevoie de împrumut ar trebui să le contacteze cu e-mail lor prin: lindaparkerloancompany@gmail.com și a obține un împrumut de la ei. Mulțumiri. (Paulo)
ANONIM a comentat OUG 32 2014
    Ai nevoie de un împrumut de urgență pentru a plăti datoria dumneavoastră? Dacă da, să ne contactați prin collinsscotthelpfunds@gmail.com
Alte acte pe aceeaşi temă cu Legea 1/2011
OUG 49 2014
OUG 16 2014
Decizia 106 2014
Legea 1 2014
OUG 117 2013
Decizia 397 2013
Ordonanţa 29 2013
Legea 206 2013
Legea 62 2013
OUG 14 2013
OUG 92 2012
Legea 187 2012
OUG 21 2012
Legea 166 2011
pentru modificarea şi completarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011
Instrucţiuni 3 2011
pentru punerea în aplicare a art. 253 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011
Decretul 3 2011
pentru promulgarea Legii educatiei nationale
Decretul 2 2010
privind promulgarea Legii pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 22/2009 privind stabilirea cuantumului minim al taxelor de scolarizare, în valuta, a cetatenilor care studiaza pe cont propriu în Romania, din state care nu sunt membre ale Uniunii Europene, precum si din cele care nu fac parte din Spatiul Economic European si din Confederatia Elvetiana
Business Directory Directories Codul fiscal actualizat 2012 Coduri postale Coduri postale din Romania Magazin si service calculatoare Sibiu