DECIZIE Nr.
484 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 430 din 9 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Administraţia Naţională
„Apele Române" din Bucureşti în Dosarul nr. 4.501/120/2007 al Tribunalului
Dâmboviţa - Secţia comercială - Judecătorul-sindic şi în Dosarul nr.
874/1.259/2007 al Tribunalului Comercial Argeş - Judecătorul-sindic.
La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, prin
avocatul F. Gornea, şi părţile Societatea Comercială „Elin" - S.R.L. din
Găeşti, prin avocatul Ioana Hrisafi, şi Societatea Comercială „Alcadibo
Trading" - S.A. din Piteşti, prin directorul Cătălin Pănescu.
Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării
celor două dosare înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul
excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.
Părţile prezente şi reprezentantul Ministerului Public
apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.
Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 53
alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Curtea dispune conexarea Dosarului nr.
1.808D/2007 la Dosarul nr. 1.761 D/2007, care este
primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Administraţiei Naţionale „Apele Române" susţine că prevederea legală
potrivit căreia creditorul este obligat să consemneze o cauţiune odată cu
cererea de deschidere a procedurii insolvenţei este neconstituţională, întrucât
încalcă liberul acces la justiţie şi dreptul acestuia la un proces echitabil.
Reprezentanţii Societăţii Comerciale „Elin" -
S.R.L. din Găeşti şi ai Societăţii Comerciale „Alcadibo Trading" - S.A.
din Piteşti solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că fixarea
unei cauţiuni nu împiedică accesul la justiţie, ci constituie o garanţie pentru
desfăşurarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă,
critica vizând modificarea şi completarea textului de lege supus controlului,
ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 15 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 4.501/120/2007 de Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială - Judecătorul-sindic şi
prin Incheierea din 14
noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 874/1.259/2007 de Tribunalul Comercial Argeş -
Judecătorul-sindic, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată
de Administraţia Naţională „Apele Române" din Bucureşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că obligarea creditorului la consemnarea
unei cauţiuni ar trebui să fie o situaţie de excepţie, împrejurare în care
legiuitorul ar fi trebuit să instituie o enumerare limitativă a cazurilor în
care o asemenea cerere poate fi formulată, iar nu să reglementeze că instanţa „poate" dispune consemnarea
cauţiunii la simpla cerere, nu neapărat motivată, a debitorului. Or, prin
instituirea acestei posibilităţi pentru instanţa de judecată, fără a stabili
criterii clare şi precise în funcţie de care poate fi dispusă o astfel de măsură,
legiuitorul a creat premisele blocării oricărei cereri de deschidere a
procedurii insolvenţei, fapt ce este de natură a aduce atingere liberului acces
la justiţie şi dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială - Judecătorul-sindic
apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiată, arătând că specificul procedurii insolvenţei impune reguli
de procedură speciale, derogatorii de la normele dreptului comun, dar care
corespund exigenţelor constituţionale.
Tribunalul Comercial Argeş - Judecătorul-sindic apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
arătând că instanţa, în baza actelor depuse de ambele părţi în susţinerea
cererilor, poate să-şi formeze o părere obiectivă asupra modului cum este
exercitat dreptul de a formula o cerere de deschidere a procedurii de
insolvenţă, în funcţie de specificul fiecărui caz în parte, evitând astfel
exercitarea abuzivă a dreptului procesual. In situaţia în care acţiunea
formulată pe calea dreptului comun de către creditor pentru recuperarea
creanţei a fost anulată ca netimbrată, folosirea procedurii speciale a Legii
nr. 85/2006 pentru evitarea plăţii taxei de timbru constituie un veritabil abuz
de drept. Or, dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu numai că
nu contravin principiului liberului acces la justiţie, ci, dimpotrivă, au drept
scop împiedicarea folosirii abuzive a procedurii insolvenţei de către
creditorii de rea-credinţă.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că,
în virtutea rolului său activ, judecătorul-sindic are obligaţia de a analiza
cererea debitorului privind obligarea creditorilor care au introdus cererea de
deschidere a procedurii insolvenţei la consemnarea unei cauţiuni, în baza
dovezilor prezentate în acest sens. De asemenea, judecătorul este chemat să
aprecieze asupra nivelului cauţiunii, în raport cu proporţiile cazului şi cu
riscurile anticipate, evitând îngreunarea situaţiei creditorului, prin blocarea
unor fonduri băneşti însemnate, în contextul în care acesta a suferit deja un prejudiciu prin neîncasarea la scadenţă a
creanţei.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 359 din 21 aprilie 2006, text de lege care are următorul conţinut: „La cererea debitorului,
judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să
consemneze, în termen de 15 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din
valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi
respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de
debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va
fi respinsă."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 11, 16, 20, 21,
30, 51, 52, 53 şi 126.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind
procedura insolvenţei permit instanţei de judecată ca, ţinând seama de
circumstanţele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al
cererii creditorului de deschidere a procedurii insolvenţei şi să stabilească o
cauţiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu
rea-credinţă a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cauţiunii constituie
o garanţie, în sensul că, în urma respingerii cererii, debitorul va putea cere
şi obţine despăgubiri pentru pagubele suferite datorită deschiderii
nejustificate a procedurii insolvenţei.
De altfel, cu privire la constituţionalitatea măsurii
obligării la plata unei cauţiuni, stabilită printr-un act normativ, Curtea s-a
mai pronunţat prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000. Prin acea
decizie s-a statuat că stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor
drepturi, de natură să împiedice abuzul de drept, nu constituie o îngrădire a
accesului la justiţie sau a altor drepturi constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 33 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie
ridicată de Administraţia Naţională „Apele Române" din Bucureşti în
Dosarul nr. 4.501/120/2007 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială -
Judecătorul-sindic şi în Dosarul nr. 874/1.259/2007 al Tribunalului Comercial
Argeş - Judecătorul-sindic.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu