DECIZIE   Nr. 59 din 17 februarie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 203 din  9 martie 2004

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Mondart" - S.R.L. din Bacau in Dosarul nr. 5.884/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de citare fiind legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca art. 598 si 600 din Codul de procedura civila nu contravin prevederilor constitutionale ale art. 44, textele de lege criticate reprezentand expresia garantarii dreptului de proprietate privata, fiind instituite din ratiuni de protectie a acestui drept impotriva abuzurilor procesuale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 iulie 2003, pronuntata in Dosarul nr. 5.884/2003, Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Mondart" - S.R.L. Bacau.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca, in conformitate cu prevederile art. 598 si 600 din Codul de procedura civila, o terta persoana poate pretinde si obtine de la instanta de judecata impiedicarea titularului dreptului de proprietate asupra unui bun sa exercite in mod direct si absolut atributele conferite de calitatea de proprietar.
    Se arata ca prin dispozitiile criticate "se creeaza posibilitatea ca un tert fata de titlul de proprietate asupra unui bun sa scoata respectivul bun din sfera de dispozitie juridica a proprietarului atat timp cat instanta de judecata nu s-a pronuntat cu privire la valabilitatea titlului de proprietate".
    Tribunalul Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ apreciaza ca prevederile art. 598 si 600 din Codul de procedura civila sunt constitutionale, masura sechestrului judiciar interzicand instrainarea bunului supus sechestrului, pentru a conferi creditorului garantia ca, in cazul in care va obtine un titlu executor, acesta isi va putea indestula creanta, debitorul ramanand in continuare proprietar al bunului. De altfel, legiuitorul a instituit o garantie pentru debitor - cautiunea, pentru ca, in situatia in care creditorul va cadea in pretentii, sa se poata acoperi eventualul prejudiciu ce s-ar cauza prin masura sechestrului.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 598 si 600 din Codul de procedura civila nu aduc nici o atingere dreptului de proprietate privata, ci, dimpotriva, reprezinta o expresie a aplicarii acestui principiu, constituind in acelasi timp o masura de evitare a abuzului procesual.
    "Textele criticate constituie in fapt o modalitate de asigurare a actiunii civile, garantand posibilitatea executarii in viitor a hotararii judecatoresti care va fi obtinuta de catre reclamant." Masura sechestrului judiciar interzice doar instrainarea proprietatii in vederea asigurarii indestularii creantei debitorului in cazul obtinerii unui titlu executoriu.
    Se mai arata ca legiuitorul a prevazut si posibilitatea depunerii unei cautiuni in sarcina partii care solicita instituirea sechestrului judiciar, fapt ce reprezinta tocmai garantia constituita in scopul dezdaunarii debitorului pentru eventualele pagube produse de o indisponibilizare nejustificata a bunurilor sale.
    Se apreciaza ca procedura de judecata in ansamblul sau, incluzand si procedura de solutionare a cererii pentru incuviintarea sechestrului judiciar, se intemeiaza pe dispozitiile art. 125 alin. (3) din Constitutie, care dau libertate legiuitorului sa statueze in aceste domenii, in deplina concordanta cu alin. (1) al art. 41 din Constitutie, potrivit caruia continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutia Romaniei, republicata, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 598 si 600 din Codul de procedura civila, cu modificarile si completarile ulterioare. Textele legale criticate au urmatorul continut:
    - Art. 598: "Ori de cate ori exista un proces asupra proprietatii sau altui drept real principal, asupra posesiunii unui bun mobil sau imobil, ori asupra folosintei sau administrarii unui bun proprietate comuna, instanta competenta pentru judecarea cererii principale va putea sa incuviinteze, la cererea celui interesat, punerea sub sechestru judiciar a bunului, daca aceasta masura este necesara pentru conservarea dreptului respectiv.";
    - Art. 600: "Cererea de sechestru judiciar se judeca de urgenta, cu citarea partilor. In caz de admitere, instanta va putea sa oblige pe reclamant la darea unei cautiuni, iar in cazul bunurilor imobile se va proceda potrivit art. 593 alin. 3. Incheierea este supusa numai recursului, in termen de 5 zile de la pronuntare. Dispozitiile art. 592 alin. 3 se aplica in mod corespunzator.
    Paza bunului sechestrat va fi incredintata persoanei desemnate de parti de comun acord, iar in caz de neintelegere, unei persoane desemnate de instanta, care va putea fi chiar detinatorul bunului. In acest scop, executorul judecatoresc se va deplasa la locul situarii bunului ce urmeaza a fi pus sub sechestru si-l va da in primire, pe baza de proces-verbal, administratorului-sechestru. Un exemplar al procesului-verbal va fi inaintat si instantei care a incuviintat masura.
    Administratorul-sechestru va putea face toate actele de conservare si administrare, va incasa orice venituri si sume datorate si va putea plati datorii cu caracter curent, precum si cele constatate prin titlu executoriu. De asemenea, el va putea sta in judecata in numele partilor litigante cu privire la bunul pus sub sechestru, dar numai cu autorizarea prealabila a instantei care l-a numit.
    Daca administrator-sechestru a fost numita o alta persoana decat detinatorul, instanta va fixa, pentru activitatea depusa, o suma drept remuneratie, stabilind totodata si modalitatile de plata."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 41 din Constitutia Romaniei, care, ulterior sesizarii, a fost modificata si completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata de Consiliul Legislativ, in temeiul art. 152 din Constitutie, in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor si dandu-se textelor o noua numerotare. Textul constitutional invocat are urmatoarea numerotare si continut:
    - Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii pot dobandi dreptul de proprietate privata asupra terenurilor numai in conditiile rezultate din aderarea Romaniei la Uniunea Europeana si din alte tratate internationale la care Romania este parte, pe baza de reciprocitate, in conditiile prevazute prin lege organica, precum si prin mostenire legala.
    (3) Nimeni nu poate fi expropriat decat pentru o cauza de utilitate publica, stabilita potrivit legii, cu dreapta si prealabila despagubire.
    (4) Sunt interzise nationalizarea sau orice alte masuri de trecere silita in proprietate publica a unor bunuri pe baza apartenentei sociale, etnice, religioase, politice sau de alta natura discriminatorie a titularilor.
    (5) Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii.
    (6) Despagubirile prevazute in alineatele (3) si (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta, prin justitie.
    (7) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protectia mediului si asigurarea bunei vecinatati, precum si la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
    (8) Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.
    (9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infractiuni ori contraventii pot fi confiscate numai in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, in argumentarea criticii sale, autorul exceptiei pleaca de la o premisa gresita constand in absolutizarea exercitiului prerogativelor dreptului sau de proprietate, facand abstractie de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie, potrivit caruia "continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", precum si de cele ale art. 136 alin. (5), care consacra caracterul inviolabil al proprietatii private, "in conditiile legii organice".
    Potrivit acestor dispozitii, legiuitorul ordinar este asadar competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, in acceptiunea principiala conferita de Constitutie, in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niste limitari rezonabile in valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Sub acest aspect Curtea constata ca prin reglementarea dedusa controlului legiuitorul nu a facut decat sa dea expresie acestor imperative, in limitele si potrivit competentei sale constitutionale.
    Asa fiind, critica da expresie unui punct de vedere exclusiv pro causa, facand abstractie de ratiunea care a impus o asemenea reglementare, si anume preocuparea de asigurare a unui echilibru intre drepturi si interese contrare intre care intervine o stare conflictuala. In conditiile in care dreptul de proprietate sau un alt drept real asupra unui bun este contestat de un tert, dobandind in acest mod caracter litigios, mentinerea in continuare a plenitudinii prerogativelor pe care acesta le confera - inclusiv aceea a dispozitiei - pentru titularul parat, i-ar permite acestuia sa instraineze bunul, lipsindu-l astfel pe tertul reclamant de posibilitatea valorificarii dreptului al carui titular ar putea deveni, prin hotararea instantei.
    Curtea constata ca masura sechestrului judiciar, reglementata de textele de lege criticate, consta in indisponibilizarea bunului care formeaza obiectul litigiului, acesta fiind incredintat spre pastrare si administrare pana la solutionarea definitiva a litigiului, de regula, unei terte persoane. Asa fiind, sechestrul judiciar are ca scop conservarea unui bun determinat si apare ca o masura rationala, pe care legiuitorul are competenta sa o adopte, in conformitate cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constitutie.
    Pe de alta parte, potrivit art. 600 din Codul de procedura civila, cererea de sechestru judiciar se judeca, in mod obligatoriu, cu citarea partilor, aceasta procedura avand deci caracter contencios. Cu acest prilej partile pot invedera instantei imprejurarile care sa justifice sau nu luarea unei asemenea masuri, beneficiind de toate garantiile procesuale prevazute de lege.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 1, 2 si 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 598 si 600 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Mondart" - S.R.L. din Bacau in Dosarul nr. 5.884/2003 al Tribunalului Bacau - Sectia comerciala si de contencios administrativ.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 17 februarie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu