DECIZIE Nr.
1113 din 16 octombrie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executarii lucrarilor de constructii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 772 din 18 noiembrie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskâs Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind
autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ana-Maria Ciciu în Dosarul nr.
9.404/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 9.404/212/2007, Judecătoria Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 din' Legea nr.
50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ciciu
Ana-Maria într-o cauză având ca obiect obligarea acesteia la desfiinţarea unor
lucrări de construire.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele'de lege criticate limitează
exerciţiul atributelor dreptului de proprietate privată şi permite producerea
unor ingerinţe arbitrare ale autorităţilor' administrative, prin inexistenţa
unei relaţii de proporţional'itate între scopul urmărit de organele
administrative şi mijloacele de realizare a acestuia.
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textul criticat contravine dispoziţiilor art. 44
alin. (1)', (2) şi (3) şi ale art. 136 alin. (5) din Legea fundamentală privind
garantarea şi ocrotirea proprietăţii private şi, respectiv, caracterul
inviolabil al acesteia. Se mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 12 şi
art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, referitoare la
interzicerea imixtiunilor arbitrare în viaţa personală, în familia, domiciliul
sau corespondenţa persoanelor şi la dreptul de proprietate al acestora. De
asemenea, critica de neconstituţionalitate se raportează şi la dispoziţiilor
art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale privind protecţia proprietăţii.
Judecătoria Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu'au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate fi
constituie prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 933
din 13 octombrie 2004, modificată prin Legea nr. 376/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13
octombrie 2006. Textul criticat are următorul cuprins:
- Art. 32: „(1) In cazul în
care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar
nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a
contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat
sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:
a) încadrarea lucrărilor în prevederile
autorizaţiei;
b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.
(2) In cazul admiterii cererii, instanţa va stabili
termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
(3)In cazul nerespectării termenelor limită
stabilite, măsurile dispuse de instanţă, în conformitate cu prevederile alin.
(2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor
de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
(4)In situaţiile prevăzute la art. 24, organele de
control vor putea cere instanţei să dispună, prin hotărârea de condamnare,
măsurile menţionate la alin. (1). Organele de control competente, potrivit
legii, pot cere organelor de urmărire penală sesizate şi, după caz, instanţei
să dispună oprirea temporară a executării lucrărilor, pe tot parcursul
procesului penal.
(5)Persoanele care au beneficiat de subvenţie pentru
construirea unei locuinţe şi pentru care s-a dispus măsura prevăzută la alin.
(1) lit. b) vor restitui subvenţiile primite, cu plata dobânzilor legale pentru
perioada în care le-au folosit."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
observă că dispoziţiile art. 32 din Legea nr. 50/1991 au mai fost supuse
controlului de constituţionalitate, cu motivări similare şi prin raportare la
aceleaşi prevederi din Legea fundamentală şi din documentele internaţionale invocate şi în prezenta cauză.
Prin mai multe decizii, dintre care se pot aminti, cu titlu exemplificativ,
Decizia nr. 433 din 15 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 363
din 12 mai 2008, sau Decizia nr. 257 din 17 iunie 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 29 iunie 2003, Curtea Constituţională a constatat că
textele criticate sunt constituţionale, pentru considerentele acolo reţinute.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia,
cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării
lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ana-Maria Ciciu în Dosarul nr.
9.404/212/2007 al Judecătoriei Constanţa - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu