DECIZIE Nr.
234 din 20 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278 1 raportat la art. 394 alin. 2
din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 266 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
- judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de
procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr.
4.000/100/2006 (nr. vechi 4.078/2006) al Tribunalului Maramureş - Secţia
penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 3 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.000/100/2006, Tribunalul
Maramureş -Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Andrei Bacea în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unei cereri de revizuire în materie penală aflată în calea
de atac a recursului.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, ale art. 21 referitoare la Accesul liber la
justiţie, precum şi ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, deoarece
din interpretarea celor două texte rezultă concluzia că art. 394 alin. 2 din
Codul de procedură penală nu permite formularea unei cereri de revizuire şi
împotriva unei hotărâri definitive întemeiată pe dispoziţiile art. 2781, în speţă, în baza art. 2781 alin. 8 lit. a) din acelaşi cod.
Tribunalul Maramureş
- Secţia penală opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece problema hotărârilor
definitive care pot fi supuse revizuirii este similară cu cea a hotărârilor
care pot fi atacate cu apel sau recurs, pe de o parte, sau numai cu recurs, pe
de altă parte. Stabilirea accesului la una din aceste căi de atac este
atributul exclusiv al legiuitorului, fără ca prin aceasta să constituie o
încălcare a principiului egalităţii în drepturi sau a liberului acces la
justiţie, textele legale fiind aplicabile în mod egal pentru toţi cetăţenii.
Deoarece judecătorii, în temeiul textelor legale
criticate, fac aplicarea lor în mod imparţial şi egal pentru toţi nu se poate susţine că se aduce atingere
dispoziţiilor constituţionale ale art. 124.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate se aplică în mod egal tuturor cetăţenilor aflaţi în ipoteza
normelor, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce se
poate exercita numai în anumite cazuri, strict şi limitativ prevăzute de lege,
instituind reguli de natură procedurală care nu împiedică părţile de a
beneficia de toate garanţiile procesuale care asigură caracterul imparţial şi
echitabil al procesului.
Totodată, stabilirea unor reguli speciale de procedură,
în considerarea unor situaţii deosebite, precum şi a condiţiilor de exercitare
a căilor de atac, reprezintă prerogativa acordată legiuitorului ordinar de
prevederile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2781 cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului
împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în
judecată, raportate la art. 394 alin. 2 cu denumirea marginală Cazurile de revizuire, ambele din Codul
de procedură penală.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 2781 şi ale art. 394 din Codul de
procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios
constituţional, prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală
invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin deciziile
nr. 680 din 10 octombrie 2006, nr. 170 din 22 martie 2005 şi nr. 324 din 18
aprilie 2006, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 13 noiembrie 2006, nr. 349
din 25 aprilie 2005 şi, respectiv, nr. 392 din 8 mai 2006, Curtea a respins ca
neîntemeiate excepţiile de neconstituţionalitate pentru considerentele acolo
arătate.
Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi,
de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele
deciziilor menţionate mai sus îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In sfârşit, Curtea mai constată că, aşa cum a statuat
în jurisprudenţa sa, de exemplu în Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins violate, iar nu compararea mai multor prevederi legale
între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie la
dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel, s-ar ajunge,
inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este
constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea
uneia dintre ele. In acelaşi sens Curtea a mai reţinut, de exemplu în Decizia
nr. 203 din 29 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 549 din 21 iunie 2004, că
eventuala contradicţie existentă între dispoziţiile unor legi în vigoare nu
intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2781 raportat la art. 394 alin. 2 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Andrei Bacea în Dosarul nr. 4.000/100/2006 (nr. vechi
4.078/2006) al Tribunalului Maramureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru