Decizia Nr.1605 din 15.12.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, excepţie ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 759D/2011.La apelul nominal răspunde consilierul juridic Alice Cristina Luca pentru autorul excepţiei de neconstituţionalitate, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care solicită admiterea acesteia, întrucât dispoziţiile criticate obligă autorităţile locale să suporte cheltuieli suplimentare, constând în diferenţa dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2011 sa modificat Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006, iar diferenţa de preţ va fi asigurată din bugetele locale.Având cuvântul în replică, consilierul juridic al autorului excepţiei de neconstituţionalitate arată că adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2011 este un argument în plus pentru admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Sentinţa civilă nr. 60/2011 din 15 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 123/32/2011, Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010 privind stabilirea preţului local de referinţă pentru municipiul Oneşti, emise de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate încalcă art. 120 din Constituţie, deoarece obligă autorităţile locale să suporte din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă, după acordarea sumelor de la bugetul de stat, fără a lua în considerare voinţa exprimată de către organele deliberative ale unităţilor administrativ-teritoriale prin actele normative de autoritate specifice. Astfel, arată că la stabilirea preţului local de referinţă prin Decizia nr. 397/2010 s-a avut în vedere şi subvenţia unitară propusă de autoritatea administraţiei publice locale prin actul de autoritate, însă art. 6 din această decizie prevede ca suma efectiv alocată să fie recalculată în funcţie de suma prevăzută în bugetul de stat cu acest scop. Or, principiul autonomiei locale se fundamentează pe existenţa unui patrimoniu propriu, care este administrat şi gestionat de către autorităţile alese ale administraţiei publice locale. Patrimoniul de care dispune fiecare colectivitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale constituie baza economică necesară rezolvării în mod autonom a treburilor publice locale, el reprezentând atât sursa de venit a colectivităţilor locale, cât şi mijlocul de garantare a creditelor ce sunt necesare acestei colectivităţi. Prin dispoziţiile de lege criticate se instituie o obligaţie suplimentară în sarcina autorităţilor locale, contrară prevederilor constituţionale, de a suporta diferenţa de preţ dintre suma maximă şi suma efectiv alocată de la bugetul de stat pentru compensarea combustibilului utilizat la producerea energiei termice furnizate populaţiei, ceea ce constituie o încălcare evidentă a principiului autonomiei locale, obligând astfel comunităţile la efectuarea unui efort financiar nedeterminat şi greu de suportat în condiţiile de criză economică.Curtea de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, sintagma „în condiţiile legii“ folosită de art. 3 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în definirea noţiunii de „autonomie locală“, conduce la concluzia că principiul autonomiei locale nu are un caracter absolut, existând posibilitatea de a fi limitat prin lege.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, în raport cu noile prevederi ale Ordonanţei Guvernului nr. 36/2006, în condiţiile în care prin modificările intervenite asupra acestui act normativ a fost schimbat întregul sistem prin care costurile combustibililor utilizaţi pentru producerea energiei termice furnizate populaţiei erau suportate de la bugetul de stat, iar în situaţia în care autorităţile administraţiei publice locale nu efectuează plata furnizorilor de energie termică potrivit programului aprobat prin buget, direcţiile generale ale finanţelor publice alocă bugetelor locale cotele defalcate din impozitul pe venit, cuvenite acestora, potrivit legii, pentru achitarea acestor obligaţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din sentinţa de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 692 din 14 august 2006, aprobată cu modificări prin Legea nr. 483/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.028 din 27 decembrie 2006.La data sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 aveau următorul cuprins: „Autorităţile administraţiei publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă, după acordarea sumelor de la bugetul de stat, potrivit alin. (1), dar nu mai puţin de 10% din valoarea costurilor totale.“Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, a fost adoptată Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2011 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 2 septembrie 2011, prin care a fost modificat titlul ordonanţei, având următorul cuprins: „Ordonanţă privind unele măsuri pentru funcţionarea sistemelor centralizate de alimentare cu energie termică a populaţiei“, iar art. 4 s-a abrogat.Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare.Aşadar, se observă că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile criticate îşi produc în continuare efectele juridice, deoarece acestea reprezintă temeiul juridic al Deciziei nr. 397 din 25 noiembrie 2010 privind stabilirea preţului local de referinţă pentru municipiul Oneşti, emisă de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, decizie a cărei anulare constituie obiectul cauzei de contencios administrativ în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.În concluzie, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că aceste prevederi de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 120, potrivit cărora „Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice“. De asemenea, autorul excepţiei invocă prevederile art. 4 şi 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Potrivit dispoziţiilor de lege criticate, autorităţile administraţiei publice locale vor asigura din bugetele locale sumele necesare acoperirii integrale a diferenţei dintre preţul de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice livrate populaţiei şi preţurile locale de referinţă, după acordarea sumelor de la bugetul de stat.Curtea reţine că art. 120 alin. (1) din Constituţie, care consacră principiul autonomiei locale ca principiu de bază al administraţiei publice locale, a fost analizat şi interpretat în jurisprudenţa sa, după cum urmează.Prin Decizia nr. 566 din 20 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 22 februarie 2005, Curtea a statuat că principiul autonomiei locale nu include şi absolvirea autorităţilor administraţiei publice locale de la obligaţia respectării legilor cu caracter general şi valabilitate pe întreg teritoriul ţării. Totodată, prin Decizia nr. 1.162 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 9 noiembrie 2010, Curtea a reţinut că autonomia publică locală, astfel cum este definită prin legea specială, respectiv Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în cuprinsul art. 3, constă în dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiţiile legii. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 154 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 mai 2004, Curtea a reţinut că principiul autonomiei locale nu presupune totala independenţă şi competenţa exclusivă a autorităţilor publice din unităţile administrativ-teritoriale, ci acestea sunt obligate să se supună reglementărilor legale general valabile pe întreg teritoriul ţării şi dispoziţiilor legale adoptate pentru protejarea intereselor naţionale.Prin urmare, critica referitoare la încălcarea principiului autonomiei locale este neîntemeiată.Cât priveşte critica referitoare la prevederile art. 4 şi 9 din Carta europeană a autonomiei locale, adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985, ratificată de România prin Legea nr. 199/1997, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, potrivit art. 3 pct. 1 din acest act, conceptul de „autonomie locală“ este reglementat ca „dreptul şi capacitatea efectivă ale autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în cadrul legii, în nume propriu şi în interesul populaţiei locale, o parte importantă a treburilor publice“.Prin urmare, subzistă argumentele potrivit cărora activitatea autorităţilor publice locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.Având în vederea toate aceste argumente, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2006 privind instituirea preţurilor locale de referinţă pentru energia termică furnizată populaţiei prin sisteme centralizate, excepţie ridicată de municipiul Oneşti, prin primar, în Dosarul nr. 123/32/2011 al Curţii de Apel Bacău - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 decembrie 2011.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean