Procedura Nr.0 din 17.03.2011

de aplicare a metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate
ACT EMIS DE: Guvernul Romaniei
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 191 din 18 martie 2011

Capitolul IDispoziţii comune Articolul 1Verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice cu privire la impozitul pe venit, prevăzută la art. 109¹ din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul de procedură fiscală, reprezintă ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale având ca obiect examinarea totalităţii drepturilor şi a obligaţiilor de natură patrimonială, a fluxurilor de trezorerie şi a oricăror altor elemente relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice verificate. Articolul 2În scopul efectuării activităţilor prevăzute la art. 1, organul fiscal va proceda, în principal, la:

a)solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii de la autorităţi şi instituţii publice; b)analiza tuturor informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă referitoare la situaţia fiscală a persoanei fizice verificate; c)confruntarea informaţiilor obţinute prin administrarea mijloacelor de probă cu cele din declaraţiile fiscale depuse, conform legii, de persoana verificată sau, după caz, de plătitorii de venit ori terţe persoane; d)solicitarea, în condiţiile legii, de informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte asemenea mijloace de probă de la persoana fizică verificată şi/sau de la persoane cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice; e)discutarea constatărilor organului fiscal cu persoana fizică verificată şi/sau cu împuterniciţii acesteia; f)stabilirea, dacă este cazul, a diferenţei de bază de impozitare ajustată, prin utilizarea metodelor indirecte, prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi a obligaţiilor fiscale corespunzătoare acesteia; g)dispunerea măsurilor asigurătorii, în condiţiile legii.

Articolul 3Perioada pentru care se determină starea de fapt fiscală a persoanei fizice verificate este perioada impozabilă definită de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Codul fiscal. Articolul 4Perioada supusă verificării este perioada de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale. Capitolul IIMetodele indirecte Articolul 5Metodele indirecte utilizate pentru stabilirea bazei impozabile ajustate sunt următoarele:

a)metoda sursei şi cheltuirii fondului; b)metoda fluxurilor de trezorerie; c)metoda patrimoniului. Articolul 6
(1) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile este de competenţa organelor fiscale.
(2) Selectarea metodelor indirecte pentru ajustarea bazei impozabile se face în funcţie de situaţia constatată, sursele de informaţii şi înscrisurile identificate sau documentele obţinute.
(3) Utilizarea metodelor indirecte se poate face individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de informaţii şi de perioada verificată. Articolul 7
(1) Metoda sursei şi cheltuirii fondului constă în compararea cheltuielilor efectuate de o persoană fizică cu veniturile declarate în perioada verificată. Orice cheltuială în exces faţă de valoarea declarată a veniturilor poate reprezenta venit impozabil nedeclarat.
(2) Pentru reconstituirea venitului obţinut atât din surse impozabile, cât şi din surse neimpozabile, care este luat în considerare la stabilirea bazei impozabile ajustate, se au în vedere fluxurile de numerar.
(3) Pentru aceasta, fluxurilor de numerar li se asociază cheltuielile şi veniturile persoanei fizice, determinându-se astfel în întregime numerarul utilizat pentru efectuarea cheltuielilor, care va fi comparat cu numerarul încasat din orice sursă.
(4) Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se va calcula balanţa veniturilor şi cheltuielilor efectuate, fiind luate în considerare veniturile, respectiv sumele încasate, cheltuielile totale, veniturile neimpozabile, creşterile şi descreşterile nete ale activelor în perioada verificată.
(5) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea cheltuielilor efectuate cu veniturile declarate în perioada supusă verificării. Articolul 8
(1) Metoda fluxurilor de trezorerie constă în analiza intrărilor şi ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a intrărilor şi ieşirilor de sume în numerar, pentru a stabili mişcările de disponibilităţi băneşti şi asocierea acestor mişcări cu sursele de venit şi utilizarea acestora.
(2) Prin utilizarea metodei fluxurilor de trezorerie se vor putea identifica venituri nedeclarate, pornindu-se de la analiza valorii şi frecvenţei depunerilor în conturile bancare şi a surselor acestor depuneri.
(3) Determinarea veniturilor sustrase de la impozitare constă în compararea disponibilităţilor băneşti din conturile bancare şi evidenţiate în documente sau folosite la plata cu numerar cu toate veniturile din surse impozabile depuse în conturile bancare ori folosite la plata cu numerar a unor cheltuieli în perioada supusă controlului. Articolul 9
(1) Metoda patrimoniului permite stabilirea bazei impozabile ajustate pentru o persoană fizică verificată, analizând creşterea, respectiv descreşterea patrimoniului net al acesteia.
(2) Metoda patrimoniului constă în determinarea venitului impozabil pe baza creşterii valorii patrimoniului net al unei persoane fizice pe parcursul unei perioade impozabile, după ajustarea cu cheltuielile efectuate şi veniturile neimpozabile. Se consideră că pentru orice perioadă impozabilă venitul unei persoane fizice este folosit pentru elemente de cheltuieli, inclusiv pentru creşterea patrimoniului net sau pentru scăderea obligaţiilor.
(3) Creşterea sau descreşterea valorii patrimoniului net se determină prin compararea valorii patrimoniului net la începutul perioadei cu cea de la sfârşitul perioadei. Se vor lua în considerare efectele pe care le au asupra patrimoniului net achiziţionarea de active, reducerea de obligaţii şi cheltuielile efectuate din surse de venit care nu sunt declarate ca fiind impozabile. Articolul 10În vederea aplicării metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate a unei persoane fizice verificate, organele fiscale efectuează următoarele activităţi: a)stabilirea stării de fapt în cazul persoanei fizice supusă verificării şi care îndreptăţeşte organul fiscal la aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate. Organul fiscal are dreptul să utilizeze metodele indirecte de stabilire a veniturilor impozabile dacă în urma verificării fiscale prealabile a fost constatată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală personală; b)examinarea oricăror înscrisuri sau informaţii despre activitatea persoanei fizice verificate referitoare la mărimea veniturilor şi/sau a cheltuielilor pe perioada verificată; c)stabilirea elementelor sau criteriilor care conduc la concluzia că veniturile realizate şi/sau cheltuielile efectuate de persoana fizică verificată nu sunt conforme cu declaraţiile de venit depuse la organele fiscale; d)identificarea, analizarea şi selectarea elementelor probatorii în vederea selectării metodei/metodelor indirecte; e)selectarea metodei sau a metodelor indirecte, care se face în funcţie de cerinţele specifice ale acestora, de situaţia fiscală a persoanei fizice verificate şi de natura informaţiilor ori a documentelor disponibile. Organele fiscale vor utiliza individual sau combinat metodele indirecte; f)stabilirea bazei impozabile ajustate prin metoda/metodele indirecte, pentru perioada verificată, pe fiecare categorie de venit supusă impozitării (venituri din surse identificate şi/sau din surse neidentificate); g)calculul impozitului pe venit datorat de persoana fizică verificată pentru perioada verificată, corespunzător bazei impozabile ajustate; h)stabilirea diferenţei de impozit pe venit datorat de persoana fizică pentru perioada verificată. Articolul 11Rezultatele obţinute din aplicarea metodelor indirecte pentru stabilirea bazei impozabile ajustate se înscriu în raportul încheiat de organul fiscal la finalizarea verificărilor, împreună cu nominalizarea metodei/metodelor indirecte utilizate şi a tuturor elementelor avute în vedere la stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit. Capitolul IIIProcedura de aplicare a metodelor indirecte Secţiunea 1Etape preliminare verificării fiscale prealabile documentare Articolul 12Pentru verificarea situaţiei fiscale personale a persoanelor fizice, organele fiscale efectuează următoarele activităţi preliminare: a)analiza de risc pentru stabilirea riscului probabil pentru un grup de persoane fizice sau pentru cazuri punctuale, la solicitarea unor instituţii ori autorităţi publice; b)selectarea grupului de persoane care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare. Articolul 13Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de organele fiscale pentru a identifica riscurile de nedeclarare a veniturilor impozabile, de a le evalua, de a le gestiona, precum şi de a le comunica organelor fiscale competente pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile documentare. Articolul 14Analiza de risc constă în următoarele activităţi: a)definirea caracteristicilor grupului persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare; b)stabilirea surselor de date specifice acestui grup; c)culegerea şi formalizarea informaţiilor; d)elaborarea indicatorilor de risc specifici grupului; e)stabilirea riscului minim acceptat de administraţia fiscală; f)procesarea şi elaborarea listei persoanelor care depăşesc riscul minim; g)propuneri pentru efectuarea verificării fiscale prealabile documentare. Articolul 15Dispoziţiile prezentei proceduri se vor completa, la propunerea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu norme privind procedura de analiză de risc, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentului act normativ. Articolul 16Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile documentare este efectuată de către organul fiscal competent. Articolul 17Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile documentare se face din lista persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat de administraţia fiscală, în funcţie de nivelul riscului şi de capacitatea de efectuare a verificărilor fiscale prealabile documentare. Secţiunea a 2-aVerificarea fiscală prealabilă documentară Articolul 18Verificarea fiscală prealabilă documentară reprezintă ansamblul activităţilor prevăzute la art. 1 efectuate la sediul organului fiscal pe baza informaţiilor deţinute de către acesta sau obţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor prevăzute de lege. Articolul 19Verificarea fiscală prealabilă documentară se efectuează asupra persoanelor fizice selectate. Articolul 20Activitatea de verificare fiscală prealabilă documentară se desfăşoară fără notificarea persoanei fizice. Articolul 21Pe perioada desfăşurării activităţii de verificare fiscală prealabilă documentară, organele fiscale pot solicita terţilor, inclusiv plătitorilor de venit sau oricăror autorităţi sau instituţii publice, în condiţiile legii, informaţii ori documente pentru stabilirea situaţiei fiscale reale a persoanei fizice supuse verificării. Articolul 22Verificarea fiscală prealabilă documentară constă în compararea tuturor veniturilor declarate de persoana fizică supusă verificării sau de plătitorii de venit dintr-o perioadă impozabilă, pe de o parte, cu situaţia fiscală personală definită la art. 109¹ alin. (2) din Codul de procedură fiscală, din aceeaşi perioadă impozabilă, pe de altă parte. Articolul 23La stabilirea situaţiei fiscale personale, organul fiscal are în vedere evoluţia totalităţii drepturilor şi obligaţiilor de natură patrimonială, pe parcursul perioadei impozabile verificate, inclusiv a fluxurilor de trezorerie şi a altor elemente relevante pentru stabilirea bazei impozabile pentru impozitul pe venit datorat de persoana fizică. Articolul 24Organele fiscale stabilesc situaţia fiscală personală pe baza informaţiilor, documentelor şi a altor mijloace de probă, astfel: a)deţinute de organul fiscal; b)obţinute de către organul fiscal de la terţi prin exercitarea dreptului său de a solicita informaţii sau documente, potrivit art. 52-59 din Codul de procedură fiscală; c)obţinute de organul fiscal de la autorităţile sau instituţiile publice, în condiţiile art. 60-63 din Codul de procedură fiscală. Articolul 25Verificarea fiscală prealabilă documentară are în vedere examinarea informaţiilor referitoare la persoana fizică verificată în ceea ce priveşte sursele de venit, regimurile de impunere, îndeplinirea obligaţiilor de depunere a declaraţiilor fiscale, rezultatele eventualelor inspecţii fiscale cu privire la activităţile independente desfăşurate de persoana fizică, dacă este cazul, verificări la persoane juridice cu care aceasta are legături de afaceri şi orice alte asemenea examinări, în funcţie de informaţiile existente în evidenţa fiscală. Articolul 26În scopul stabilirii situaţiei fiscale personale a persoanei fizice verificate şi al comparării acesteia cu veniturile declarate, organul fiscal procedează la examinarea şi evaluarea intrărilor şi ieşirilor din patrimoniu a bunurilor mobile şi imobile, a intrărilor şi ieşirilor de bani sau alte valori, precum şi a altor elemente ce vizează nivelul şi categoriile de cheltuieli personale ale persoanei fizice verificate. Articolul 27Prin verificarea fiscală prealabilă documentară se stabilesc: a)nivelul veniturilor realizate de persoana fizică verificată comparativ cu veniturile din declaraţiile fiscale; b)continuarea verificării fiscale sau încetarea acesteia. Articolul 28Rezultatele verificării fiscale prealabile documentare se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă documentară. Articolul 29Raportul de verificare fiscală prealabilă documentară conţine toate constatările reţinute de organul fiscal pe perioada desfăşurării verificării, precum şi propunerea de a continua verificarea sau de a înceta procedura de verificare. După analiza raportului de verificare fiscală prealabilă documentară, conducătorul organului fiscal decide, în condiţiile legii, prin rezoluţie scrisă, continuarea sau încetarea procedurii de verificare. Secţiunea a 3-aVerificarea fiscală Articolul 30
(1) În cazul în care rezultatul verificării fiscale prealabile documentare reprezintă o diferenţă semnificativă între veniturile realizate de persoana fizică, calculate în baza situaţiei fiscale personale, şi veniturile declarate de aceasta sau de plătitorii de venit, conform art. 109¹ alin. (4) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal comunică avizul de verificare persoanei fizice care a făcut obiectul verificării fiscale prealabile documentare.
(2) Avizul prevăzut la alin. (1) este însoţit de un extras din raportul de verificare fiscală prealabilă documentară ce conţine concluziile verificării, care au stat la baza luării deciziei de continuare a procedurii de verificare. Articolul 31Prin comunicarea avizului de verificare, procedura de verificare fiscală continuă. Verificarea, denumită în continuare verificare fiscală, se efectuează cu cooperarea persoanei fizice verificate. Articolul 32
(1) Avizul de verificare cuprinde toate elementele prevăzute de art. 109³ din Codul de procedură fiscală, respectiv:a)temeiul juridic al verificării fiscale. Se precizează că este îndeplinită condiţia prevăzută la art. 109¹ alin. (4) din Codul de procedură fiscală; b)data de începere a verificării fiscale. Este data stabilită de organul fiscal pentru începerea verificării fiscale. Avizul de verificare se comunică persoanei fizice cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii verificării fiscale. La stabilirea datei de începere a verificării fiscale organul fiscal va avea în vedere perioada necesară pentru comunicarea avizului de verificare; c)perioada ce urmează a fi supusă verificării. Perioada supusă verificării este perioada impozabilă definită de Codul fiscal, cu respectarea termenului de prescripţie a dreptului organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale; d)posibilitatea de a solicita amânarea datei de începere a verificării. Acest drept trebuie să fie precizat expres în avizul de verificare; e)solicitarea de informaţii şi înscrisuri relevante pentru verificare. Se precizează că, în termen de 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare, persoana fizică verificată trebuie să prezinte documente justificative pentru clarificarea situaţiei fiscale personale. Odată cu comunicarea avizului de verificare organul fiscal solicită extrasele de conturi bancare.
(2) Prin avizul de verificare, persoana fizică este înştiinţată că are dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate sau juridică. Articolul 33Avizul de verificare se comunică persoanei fizice în conformitate cu dispoziţiile art. 44 din Codul de procedură fiscală. Avizul de verificare este însoţit de Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale. Articolul 34În cazul refacerii verificării ca urmare a unei dispoziţii cuprinse în decizia de soluţionare a contestaţiei, se comunică persoanei fizice un aviz de refacere a verificării. Articolul 35
(1) Amânarea datei de începere a verificării fiscale se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a persoanei fizice, pentru motive justificate. În solicitare persoana fizică prezintă motivele pentru care solicită amânarea şi, după caz, documentele justificative în susţinerea acestora.
(2) Cererea de amânare se soluţionează în termen de maximum 5 zile de la data înregistrării acesteia.
(3) În situaţia în care organul fiscal a aprobat amânarea datei de începere a verificării fiscale, comunică persoanei fizice data la care a fost reprogramată acţiunea de verificare fiscală. Articolul 36
(1) Acţiunea de verificare fiscală se desfăşoară, de regulă, la sediul organului fiscal. În acest scop, persoana fizică verificată este înştiinţată prin avizul de verificare despre locul şi persoana de contact la care să se prezinte.
(2) La cererea persoanei fizice verificate, verificarea fiscală se poate desfăşura şi la:a)domiciliul său, dacă persoana verificată este în imposibilitate fizică de a se deplasa; b)domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă de specialitate sau juridică, dacă domiciliul acestei persoane reprezintă şi sediul său profesional.
(3) Solicitarea scrisă a persoanei fizice pentru desfăşurarea verificării la domiciliul său sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă se depune la organul fiscal înainte de data începerii verificării fiscale înscrisă în avizul de verificare. Cererea se soluţionează în termen de 5 zile de la înregistrare.
(4) Pentru efectuarea verificării la domiciliul persoanei fizice sau la domiciliul/sediul persoanei care îi acordă asistenţă de specialitate ori juridică trebuie ca spaţiul pus la dispoziţia organului fiscal să fie adecvat pentru efectuarea verificărilor.
(5) Prin spaţiu adecvat desfăşurării verificărilor se înţelege asigurarea unui spaţiu, în limita posibilităţii persoanei fizice, care să permită desfăşurarea activităţilor legate de controlul documentelor şi elaborarea actului de control.
(6) La data începerii verificării fiscale, organul fiscal va avea prima discuţie cu persoana fizică supusă verificării. Cu această ocazie, organul fiscal va prezenta persoanei fizice legitimaţia şi ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului fiscal. Articolul 37
(1) Persoana fizică are la dispoziţie o perioadă de 60 de zile de la primirea avizului să prezinte documente justificative sau alte clarificări relevante pentru situaţia sa fiscală.
(2) Prin clarificări relevante se înţelege prezentarea de explicaţii în legătură cu conţinutul unor documente justificative sau în legătură cu unele situaţii de fapt.
(3) Perioada prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită cu 30 de zile, o singură dată, la solicitarea scrisă şi temeinic justificată a persoanei fizice, cu acordul organului fiscal.
(4) Ori de câte ori pe parcursul verificării fiscale organul fiscal apreciază că sunt necesare noi documente sau informaţii relevante pentru verificare, le poate solicita persoanei fizice, în condiţiile art. 52 şi 56 din Codul de procedură fiscală. În acest caz, organul fiscal va stabili, cu consultarea persoanei fizice, un termen rezonabil, care nu poate fi mai mic de 10 zile, pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate. Articolul 38
(1) Durata efectuării verificării fiscale este stabilită de organul fiscal şi nu poate fi mai mare de 3 luni.
(2) Perioadele prevăzute de lege sau stabilite de organul fiscal pentru prezentarea documentelor şi/sau a informaţiilor solicitate nu sunt incluse în calculul duratei verificării fiscale. Articolul 39
(1) Acţiunea de verificare poate fi suspendată când este îndeplinită una dintre următoarele condiţii şi numai dacă neîndeplinirea acesteia împiedică finalizarea verificării fiscale:a)pentru efectuarea unei expertize conform Codului de procedură fiscală; b)pentru efectuarea de cercetări în vederea identificării persoanei fizice sau a stabilirii realităţii unor tranzacţii; c)la solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmată de organul fiscal desemnat pentru efectuarea verificării, care conduce la imposibilitatea continuării verificării. Pe parcursul unei verificări, persoana fizică poate solicita suspendarea acesteia doar o singură dată; d)pentru solicitarea unor informaţii suplimentare de la terţe persoane sau de la autorităţile fiscale similare din alte state membre ale Uniunii Europene ori din state cu care România are încheiate convenţii internaţionale pentru schimburi de informaţii în scopuri fiscale; e)la propunerea structurii care coordonează activitatea de verificare fiscală a persoanelor fizice, pentru valorificarea unor informaţii rezultate din alte verificări, primite de la alte autorităţi sau instituţii publice ori de la terţi.
(2) Data de la care se suspendă acţiunea de verificare este comunicată persoanei fizice prin decizie de suspendare. Decizia de suspendare este act administrativ fiscal şi poate fi contestată în condiţiile Codului de procedură fiscală.
(3) După încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, verificarea fiscală va fi reluată, data acesteia fiind comunicată în scris persoanei fizice. Articolul 40Pe parcursul derulării verificării fiscale, cu respectarea termenului prevăzut la art. 109¹ alin. (5) din Codul de procedură fiscală, persoana supusă verificării are dreptul să prezinte orice documente justificative sau explicaţii pentru stabilirea situaţiei fiscale reale. Cu ocazia prezentării documentelor justificative sau explicaţiilor, concluziile se consemnează într-un document semnat de ambele părţi. În cazul în care persoana verificată refuză semnarea documentului, se consemnează refuzul de semnare. Articolul 41Înscrisurile şi explicaţiile prezentate conform art. 40 se referă la elemente privind clarificarea situaţiei fiscale personale definite la art. 109¹ din Codul de procedură fiscală. Articolul 42Pentru stabilirea bazei impozabile ajustate pentru impozitul pe venit se au în vedere, în special, următoarele: a)documentele/informaţiile prezentate de persoana fizică verificată; b)documentele/informaţiile persoanei fizice verificate sau în legătură cu aceasta deţinute sau obţinute de organele fiscale; c)informaţii oficiale publicate de autorităţi sau instituţii publice; d)documente/informaţii obţinute de la terţe persoane în legătură cu veniturile sau cheltuielile persoanei verificate; e)documente/informaţii de la autorităţile şi instituţiile publice în legătură cu patrimoniul persoanei fizice verificate; f)oricare alte evidenţe relevante pentru ajustarea sau stabilirea bazei impozabile; g)declaraţiile fiscale depuse de persoana verificată, de plătitorii de venit sau de terţe persoane. Articolul 43La examinarea stării de fapt fiscale pentru stabilirea bazei de impunere, organul fiscal competent are în vedere toate documentele justificative şi fiscale care constituie mijloace de probă pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor fiscale. Articolul 44
(1) La începerea verificării fiscale, persoana fizică verificată este informată că poate numi persoane care să dea informaţii.
(2) Dacă informaţiile persoanei fizice verificate sau cele ale persoanei numite de aceasta sunt insuficiente, atunci organul fiscal se poate adresa şi altor persoane pentru obţinerea de informaţii, în condiţiile art. 52-59 din Codul de procedură fiscală.
(3) Persoana fizică verificată este informată pe parcursul desfăşurării verificării fiscale asupra constatărilor rezultate din verificare. Articolul 45Persoana fizică verificată are dreptul să colaboreze la constatarea stărilor de fapt fiscale, în condiţiile legii. Aceasta are dreptul să dea informaţii, să prezinte înscrisuri relevante pentru verificarea fiscală, precum şi orice alte date necesare clarificării situaţiilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal. Articolul 46
(1) Rezultatul verificării se consemnează într-un raport scris, în care se vor prezenta constatările din punct de vedere faptic şi legal.
(2) Raportul prevăzut la alin. (1) stă la baza emiterii deciziei de impunere sau, după caz, a unei decizii de încetare a procedurii de verificare, în cazul în care nu se ajustează baza impozabilă.
(3) La raportul privind rezultatele verificării se anexează documentele care au stat la baza constatărilor, documentele întâlnirilor şi orice alte acte care au legătură cu constatările efectuate în cauză. Documentele prezentate de persoana fizică verificată se predau organului fiscal, sub semnătură. Articolul 47
(1) La finalizarea verificării fiscale, organul fiscal prezintă persoanei fizice constatările şi consecinţele lor fiscale, acordându-i acesteia posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere potrivit art. 9 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cu excepţia cazului în care bazele de impozitare nu au suferit nicio modificare în urma verificării fiscale sau a cazului în care persoana fizică renunţă la acest drept şi notifică, în scris, acest fapt organelor fiscale.
(2) Data, ora şi locul prezentării concluziilor se comunică, în scris, persoanei fizice, în timp util.
(3) Persoana fizică are dreptul să prezinte, în scris, punctul de vedere cu privire la constatările verificării fiscale, punct de vedere ce se anexează la raportul de verificare şi asupra căruia organul fiscal se pronunţă în cuprinsul raportului. Articolul 48
(1) Raportul de verificare se semnează de către organele fiscale care au efectuat verificarea, se verifică şi se avizează de şeful de serviciu şi se aprobă de către conducătorul organului fiscal competent.
(2) Decizia de impunere sau de încetare a procedurii de verificare fiscală se comunică persoanei fizice verificate, conform art. 44 din Codul de procedură fiscală. Articolul 49Ori de câte ori organele fiscale, în cadrul constatărilor efectuate cu ocazia verificării fiscale, au indicii care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni, sesizează organele de urmărire penală, în condiţiile prevăzute de legea penală. Articolul 50În cazul în care se constată că declaraţiile fiscale, documentele şi informaţiile prezentate în cadrul procedurii de verificare fiscală sunt incorecte, incomplete, false sau dacă persoana verificată refuză, în cadrul aceleiaşi proceduri, prezentarea documentelor pentru verificare ori acestea nu sunt prezentate în termenul legal sau persoana se sustrage prin orice alte mijloace de la verificare, organele fiscale stabilesc baza impozabilă ajustată pentru impozitul pe venit şi emit decizia de impunere. Secţiunea a 4-aReverificarea Articolul 51
(1) Verificarea prevăzută la art. 109¹ din Codul de procedură fiscală se efectuează o singură dată pentru impozitul pe venit şi pentru fiecare perioadă impozabilă. Prin excepţie, conducătorul organului fiscal competent poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă, de la data încheierii verificării fiscale şi până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute organelor fiscale la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenţează rezultatele acestora.
(2) Datele suplimentare, necunoscute organelor fiscale la data efectuării verificării fiscale la o persoană fizică, pe care se fundamentează decizia de reverificare a unei anumite perioade, pot rezulta din situaţii, cum sunt:a)efectuarea unui control, potrivit prevederilor art. 97 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură fiscală, asupra documentelor justificative ale unui grup de contribuabili din care face parte şi persoana fizică în cauză; b)obţinerea, pe parcursul acţiunilor de verificare efectuate la alţi contribuabili, a unor documente sau informaţii suplimentare referitoare la activitatea contribuabilului, într-o perioadă care a fost deja supusă verificării fiscale; c)informaţii obţinute în orice alt mod, de natură să modifice rezultatele verificării fiscale anterioare. Capitolul IVDispoziţii finale Articolul 52
(1) În termen de 30 de zile de la data publicării prezentei proceduri se aprobă, prin ordin al ministrului finanţelor publice, Carta drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice supuse verificării fiscale.
(2) În termenul prevăzut la alin. (1), prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală se aprobă modelul şi conţinutul formularelor utilizate în activitatea de verificare fiscală, precum şi ale raportului de verificare fiscală prealabilă documentară, raportului de verificare fiscală, deciziei de impunere şi deciziei de încetare a procedurii de verificare.