ORDIN Nr. 37
din 31 martie 2010
pentru aprobarea Normelor
privind asigurarea protectiei la foc a personalului si bunurilor, pregatirea
pompierilor si conducerea interventiei pe timpul operatiilor militare
ACT EMIS DE:
MINISTERUL APARARII NATIONALE
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 240 din 15 aprilie 2010
Având în vedere Avizul nr. 45.762 din 22 februarie 2010
al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă,
pentru aplicarea prevederilor art. 18 lit. b) şi
ale art. 47 alin. (1) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva
incendiilor, cu modificările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 33 alin. (1) din Legea nr.
346/2006 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului
Apărării Naţionale, cu modificările ulterioare,
ministrul apărării naţionale emite prezentul ordin.
Art. 1. - Se aprobă Normele privind asigurarea
protecţiei la foc a personalului şi bunurilor, pregătirea
pompierilor şi conducerea intervenţiei pe timpul operaţiilor
militare, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul
ordin.
Art. 2. - Prezentul ordin se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Ministrul apărării naţionale,
Gabriel Oprea
ANEXĂ
NORME
privind asigurarea protecţiei la foc a
personalului şi bunurilor, pregătirea pompierilor şi conducerea
intervenţiei pe timpul operaţiilor militare
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Art. 1. - Verificarea îndeplinirii
reglementărilor din prezentele norme revine şefilor operaţiilor
militare, comandanţilor forţelor aflate în dislocare, persoanelor
delegate de aceştia şi, după caz, persoanelor cu atribuţii
de îndrumare şi control al activităţii de apărare împotriva
incendiilor în Ministerul Apărării Naţionale.
Art. 2. - Răspunderea pentru asigurarea
măsurilor Crash, Fire-Fighting and Rescue/prăbuşire, stingerea
incendiului şi salvare, denumite în continuare CFR, revine
comandaţilor/şefilor unităţilor şi formaţiunilor
militare aflate în dislocare.
Art. 3. - Comandanţii/şefii
unităţilor militare sunt obligaţi să asigure constituirea
şi încadrarea formaţiunilor proprii de intervenţie în
funcţie de natura şi nivelul riscurilor, particularităţile
misiunilor şi gradul de protecţie ce trebuie asigurat personalului
şi tehnicii, în componenţa acestora fiind incluse echipe specializate
pentru evacuare, salvare, descarcerare, resuscitare, prevenirea, limitarea
şi stingerea incendiilor.
Art. 4. - Personalul din cadrul formaţiunilor de
intervenţie, denumit în continuare pompieri, care participă la
operaţii militare trebuie să aibă pregătirea teoretică
şi practică necesară îndeplinirii misiunilor specifice.
Art. 5. - Semnificaţia abrevierilor şi
termenilor utilizaţi în prezentele norme este prevăzută în anexa
nr. 1.
CAPITOLUL II
Cerinţe minime de competenţă pentru
pompieri
Art. 6. - Nivelurile minime de competenţă
sunt valabile pentru toţi pompierii şi se asigură prin
instituirea unui sistem standardizat pentru pregătirea acestora, în scopul
realizării unui nivel comun de experienţă şi dobândirii de
abilităţi necesare pentru protecţia personalului, tehnicii de
luptă, muniţiilor, facilităţilor esenţiale ale
misiunii şi a altor resurse din zona acţiunii incendiului.
Art. 7. - (1) Formarea şi pregătirea
pompierilor se realizează astfel încât aceştia să
dobândească nivelurile minime de competenţă prevăzute în
anexa nr. 2.
(2) Sistemul standardizat de pregătire se
aplică în funcţie de particularităţi şi personalului
care, în afara misiunilor de bază, intervine şi în sprijinul
pompierilor sau asigură prima intervenţie.
Art. 8. - (1) Tehnica militară de luptă,
muniţiile, facilităţile esenţiale ale misiunii, precum
şi alte resurse logistice pot fi incendiate din surse multiple, inclusiv
din acţiuni ostile.
(2) Pentru a nu afecta misiunea, trebuie ca toate
incendiile să fie stinse rapid şi personalul rănit sau
imobilizat să fie salvat şi să i se asigure îngrijire
medicală de urgenţă.
Art. 9. - (1) Cerinţele minime de
competenţă sunt standardizate pentru ca formaţiunile
proprii/detaşamentele de intervenţie să desfăşoare
acţiuni în comun cu pompierii celorlalte state partenere.
(2) Prin pregătire se asigură formarea de
echipe, care acţionează în toate potenţialele scenarii,
furnizând suport pentru îndeplinirea misiunii.
(3) Pentru respectarea strictă a cerinţelor
de competenţă, pompierii trebuie să fie bine pregătiţi
în vederea:
a) intervenţiei împotriva incendiilor;
b) folosirii comunicaţiilor;
c) folosirii unui Protective Equipment and Self
Contained Breathing Apparatus/echipament de protecţie şi aparat de
respirat, denumite în continuare SCBA;
d) executării operaţiunilor fundamentale de
stingere a incendiilor;
e) executării operaţiunilor de salvare
şi stingere a incendiilor la aeronave.
Art. 10. - (1) Programul de pregătire pentru
operaţiuni de salvare la aeronavele NATO trebuie să familiarizeze
pompierii cu aterizarea forţată şi procedurile de
siguranţă şi de salvare a personalului.
(2) Pompierii trebuie să participe la
antrenamente simulate pentru stingerea incendiilor cauzate de carburanţii
şi lubrifianţii utilizaţi în aviaţie.
(3) Exerciţiile de evacuare şi de salvare a
echipajului dintr-o aeronavă sunt obligatorii, iar înainte de începerea
acestora toate sistemele de ieşire ale aeronavei se asigură sau se
dezactivează, în conformitate cu manualele tehnice, şi, atunci când
este posibil, membrii echipajului aeronavei echipaţi în costumul complet
de zbor ocupă poziţiile stabilite.
(4) La aeronavele de dimensiuni mari sunt prioritare
evacuarea unui număr mare de pasageri şi protejarea toboganelor.
(5) Aplicarea unor scenarii de incendiu dinamice
trebuie să reflecte cât mai fidel condiţiile reale de
intervenţie.
(6) Stingerea cu succes a focului presupune o
exploatare adecvată a autospecialelor, utilizarea corespunzătoare a
agentului de stingere, comanda şi controlul acţiunii şi lucrul
în echipă.
(7) In desfăşurarea intervenţiilor la
incendiu este prioritară asigurarea securităţii persoanelor
angrenate în această activitate.
Art. 11. - (1) Menţinerea abilităţilor
pompierilor pentru intervenţia la fiecare tip de aeronavă se
realizează prin exerciţii de antrenament executate astfel:
a) de două ori pe an, pentru evacuarea/salvarea
echipajului la fiecare aeronavă desemnată, inclusiv aterizarea
forţată şi aplicarea procedurilor de siguranţă;
b) permanent, pentru intervenţia la cabina de
pilotaj, înainte de a intra în aeronavele echipate cu sisteme pirotehnice de
catapultare; instructajul formaţiunii trebuie să fie executat de
tehnicienii sistemului de catapultare;
c) anual, pentru instruirea pompierilor în cazul
apariţiei de modificări la sistemul de catapultare;
d) de două ori pe an în timpul zilei şi anual
pe timp de noapte, pentru antrenamentele simulate de incendiu.
(2) Frecvenţa exerciţiilor de la alin. (1)
lit. a) se măreşte dacă este cazul, la cererea şefului
formaţiunii proprii de intervenţie.
Art. 12. - Facilităţile de antrenament pentru
exerciţii trebuie să asigure cerinţele de protecţie a
mediului şi condiţii realiste de instruire.
CAPITOLUL III
Baremul minim pentru pregătirea fizică a
pompierilor
Art. 13. - (1) Pentru ca un pompier să îşi
îndeplinească misiunile şi responsabilităţile cu
forţă, promptitudine şi rezistenţă trebuie să
îşi dezvolte permanent condiţia fizică.
(2) Programul de pregătire fizică prevede
evaluări anuale la care sunt supuşi toţi pompierii.
(3) Programul de pregătire fizică este un
pachet complet, care asigură fiecărui pompier echipament, timp
şi suport tehnic, pentru a-l determina să îşi îndeplinească
obiectivele pregătirii fizice şi să îşi menţină
starea de sănătate pe termen lung.
(4) Pompierilor li se alocă minimum 60 de minute
pe schimb pentru menţinerea sau îmbunătăţirea nivelului lor
de pregătire fizică, şedinţele desfăşurându-se
individual sau sub supravegherea directă a personalului calificat.
(5) Pompierii au acces în timpul programului de 24 de
ore la baza sportivă, seara sau dimineaţa, atunci când sunt asigurate
condiţiile de securitate a bazei operaţionale.
(6) In spaţiile destinate formaţiunilor
proprii de intervenţie trebuie instalate echipamente de pregătire
fizică şi supraveghere cardiovasculară, pentru a permite
pompierilor să îşi
menţină/îmbunătăţească pregătirea
fizică.
Art. 14. - (1) Condiţiile de proiectare a
circuitului de antrenament şi condiţiile de evaluare a testului de
pregătire fizică a pompierilor sunt prevăzute în anexa nr. 3.
(2) Condiţiile de desfăşurare şi
probele testului de evaluare a pregătirii fizice a pompierilor sunt
prevăzute în anexa nr. 4.
Art. 15. - Pentru obţinerea şi
menţinerea unei bune condiţii fizice, pompierii susţin
semestrial şi probele de pregătire fizică prevăzute în
programele de pregătire fizică specifice Ministerului
Apărării Naţionale.
CAPITOLUL IV
Cerinţe minime pentru intervenţia în
scopul evacuării, salvării personalului, limitării şi
stingerii incendiilor, înlăturării urmărilor exploziilor,
înainte şi după atac
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
Art. 16. - (1) Structurile cu
responsabilităţi în planificarea şi conducerea
operaţiunilor militare trebuie să iniţieze, să aprobe
şi să coordoneze un plan de bază, care furnizează o
forţă de răspuns rapidă, mobilă şi
susţinută, pentru intervenţia în caz de incendii.
(2) Planul de bază trebuie să asigure pentru
forţa de salvare mobilitate rapidă şi ridicată,
supravieţuirea, lupta susţinută împotriva focului într-un mediu
ostil sau în timpul operaţiunilor de luptă.
(3) Planul de bază se pune în aplicare în cazarma
de bază sau la o locaţie dislocată înainte, în timpul sau
după ostilităţi.
Art. 17. - (1) Operaţiunile de intervenţie
împotriva incendiilor într-un mediu ostil diferă radical de acţiunile
desfăşurate pe timp de pace, în cazul dezastrelor naturale, pentru
asistenţa umanitară sau în cazul acţiunilor de ajutorare ori
evacuare a cetăţenilor.
(2) Procedurile trebuie să definească în mod
clar rolurile, misiunile şi obiectivele formaţiunilor proprii de
intervenţii.
Art. 18. - (1) Dezvoltarea capabilităţilor
pentru lupta cu focul înainte şi după atac şi pentru salvare
este obligatorie în cazul:
a) aeronavelor;
b) utilităţilor existente;
c) stingerii focului în depozitul de carburanţi
şi lubrifianţi;
d) zonelor aglomerate de parcare ale aeronavelor;
e) amplasării celorlalte resurse logistice;
f) cartiruirii trupelor.
(2) Autospecialele de stingere a incendiilor şi
echipamentele de intervenţie sunt destinate, în principal, susţinerii
operaţiunilor de decolare/aterizare a aeronavelor şi
desfăşurării acţiunilor de salvare a personalului şi
tehnicii.
Art. 19. - (1) Pe timpul
desfăşurării operaţiilor militare într-un mediu ostil,
protecţia împotriva incendiilor are un rol esenţial.
(2) Dacă protecţia împotriva incendiilor nu
este asigurată, efortul total de luptă al bazei este diminuat
considerabil.
Art. 20. - Misiunea de protecţie la incendiu în
operaţiunile de luptă constă în:
a) protecţia înaintea unui atac prin eliminarea
sau reducerea pericolului pentru personal, aeronave şi instalaţii;
b) protecţia în timpul atacului prin asigurarea
integrităţii mijloacelor tehnice de intervenţie;
c) protecţia după atac prin intervenţia
pentru stingerea incendiilor care afectează în mod grav operaţiunile
aeriene şi capacitatea de luptă.
Art. 21. - Factorii care trebuie luaţi în
considerare pe timpul unui atac convenţional sunt:
a) extinderea incendiului;
b) incendierea instalaţiilor avariate;
c) reluarea atacului.
Art. 22. - Principalele măsuri ce se iau în timpul
unui atac convenţional sunt:
a) stabilirea vehiculelor care sunt în stare de
funcţionare;
b) neutralizarea şi distrugerea
muniţiilor/dispozitivelor explozive;
c) prevenirea contaminării;
d) decontaminarea.
Art. 23. - Printr-un scenariu, pompierii sunt
angajaţi într-un mediu operaţional de luptă cu focul în 4
perioade de timp: anticipată, înainte de atac, în timpul atacului şi
după atac.
SECŢIUNEA a 2-a
Perioada anticipată
Art. 24. - Perioada anticipată este perioada în
care se identifică cerinţele şi se obţin resursele necesare
pentru asigurarea intervenţiilor în situaţii ofensive sau defensive,
după caz, şi aceasta include:
a) dezvoltarea planurilor de pregătire şi
execuţie;
b) exersarea şi aprofundarea procedurilor;
c) identificarea şi obţinerea echipamentului
nou sau de rezervă;
d) pregătirea pompierilor din formaţiunea
proprie de intervenţie pentru desfăşurarea operaţiunilor;
e) alte operaţiuni asemănătoare.
SECŢIUNEA a 3-a
Perioada înainte de atac
Art. 25. - Perioada înainte de atac începe din momentul
în care ameninţarea este detectată şi durează până la
apariţia atacului sau până la încetarea ameninţării.
Art. 26. - Perioada înainte de atac include
planificarea, pregătirea personalului şi tehnicii şi
acţiunea propriu-zisă.
Art. 27. - (1) Planificarea scenariului şi
mediului operaţional de luptă cu focul reprezintă elementul
esenţial pentru o tranziţie de succes de la o perioadă la alta.
(2) Amploarea ostilităţilor probabile se determină
prin planificarea documentelor întocmite la toate nivelurile de comandă.
(3) Planurile elaborate pentru perioada dinaintea
atacului trebuie să fie disponibile la bazele operaţionale
principale, ajutând semnificativ bazele operaţionale dislocate.
(4) Planurile pentru locaţiile propuse pentru
operaţionalizare se aplică odată cu operaţionalizarea
forţelor.
(5) Factorii limitatori la stingerea incendiilor în
timpul operaţiunilor militare ce trebuie luaţi în considerare la
elaborarea documentelor de planificare sunt prevăzuţi în anexa nr. 5.
(6) Intocmirea documentelor de execuţie se face pe
baza planificării iniţiale.
Art. 28. - La întocmirea planificărilor, pentru
asigurarea rezervelor de apă se au în vedere:
a) identificarea posibilităţilor de captare
şi înmagazinare: bazine, turnuri de răcire, rezervoare, tancuri,
pompe, sonde, puncte de furnizare şi sisteme mobile de distribuţie a
apei;
b) verificarea funcţionării dispozitivelor de
deschidere/închidere ale rezervoarelor de apă;
c) realizarea căilor de acces operativ sau
realizarea căilor alternative la sursele de alimentare cu apă
auxiliare;
d) rutele alternative către sursele de apă;
e) aprovizionarea cu pompe, furtunuri şi
echipamente;
f) instalarea de dispozitive pentru captarea apei din
lacuri şi râuri.
Art. 29. - Pentru dispunerea dispersată a
personalului şi a celorlalte elemente de logistică, la întocmirea
planificărilor se au în vedere:
a) terenul de bază în vederea localizării
şi utilizării potenţialului natural al ariilor în scopul protejării
personalului, vehiculelor, agenţilor de stingere şi echipamentelor;
b) caracteristicile topografice ale terenului, cum ar
fi: şanţurile, dealurile, care combinate cu plase de camuflaj permit
asigurarea unui refugiu eficace, fără cheltuieli.
Art. 30. - (1) Echipamentele, vehiculele, agenţii
de stingere de rezervă şi echipamentul specializat se amplasează
în locaţii ce asigură protecţia împotriva efectelor armelor
şi agenţilor chimici.
(2) Protecţia personalului este primordială
şi se realizează prin folosirea biutelor de pământ,
întăririlor, blocurilor protectoare şi sacilor de nisip.
(3) Planificările includ şi planurile de
cooperare/sprijin cu componentele sistemului de prevenire şi stingere a
incendiilor al naţiunii-gazdă/oficiale.
(4) In scopul evitării scurgerilor de
combustibili, documentele de planificare prevăd şi
activităţi care să asigure coordonarea cu elementele de sprijin
logistic pentru carburanţi-lubrifianţi, precum şi
întreţinerea şi repararea autospecialelor de stins incendii.
Art. 31. - Pompierii trebuie să fie
pregătiţi pentru adaptarea rapidă la incendii, în timpul
operaţiunilor de luptă, în scopul supravieţuirii şi
acordării sprijinului direct operaţiunilor de zbor.
Art. 32. - (1) Pentru asigurarea prevenirii şi
stingerii incendiului, forţele luptătoare şi formaţiunile
de intervenţie trebuie să fie instruite temeinic în:
a) tactici şi strategii pentru operaţiuni de
luptă postatac, împotriva incendiului, în mediu infectat cu agenţi
biologici, chimici sau în urma atacului cu arme convenţionale;
b) procese de reabilitare şi decontaminare
şi proceduri de răspuns la incendii pe timpul operaţiunilor
defensive şi ofensive de luptă împotriva incendiului şi în
condiţiile unor limitări ale echipamentului de protecţie;
c) acţiuni la aeronavele desemnate din baza sau
locaţia dislocată;
d) acţiuni privind
încărcarea/descărcarea muniţiei în/din aeronavă;
e) acordarea primului ajutor personalului care
desfăşoară misiuni în zone critice;
f) acţiuni în caz de incendiu, folosirea
stingătoarelor, hidranţilor şi instalaţiilor de stins
incendii, în funcţie de riscurile generate de operaţiunile de
luptă.
(2) Conştientizarea, în scopul protejării
resurselor de acţiunea focului, se realizează prin instructaje,
exerciţii şi informări periodice.
(3) Pentru evaluarea gradelor diferite de
protecţie împotriva incendiului, la camparea forţelor combatante
dislocate, coordonarea iniţială se realizează cu ofiţeri
şi subofiţeri cu pregătire în domeniul apărării
împotriva incendiilor din unităţile dislocate, asigurându-se:
a) trasee protejate la foc pentru vehicule;
b) locuri de depozitare a reziduurilor, locuri pentru
fumat şi folosirea focului deschis.
Art. 33. -In cadrul perioadei dinaintea atacului,
personalul cu misiuni de prevenire şi stingere a incendiilor
desfăşoară acţiuni pentru:
a) utilizarea echipamentelor de protecţie
chimică;
b) utilizarea echipamentelor pentru stins incendii;
c) acordarea primului ajutor;
d) asigurarea cu apă;
e) asigurarea plinului tancurilor cu combustibil
şi agenţi de stingere;
f) asigurarea vehiculelor, echipamentelor,
agenţilor, pieselor de schimb şi a altor echipamente necesare pentru
protejarea zonelor;
g) asigurarea agentului de stingere a focului necesar
pentru intervenţie şi rezervă, care se poziţionează în
aceeaşi zonă de protecţie ca şi vehiculele;
h) utilizarea construcţiilor provizorii care
prezintă siguranţă la incendiu pentru depozitarea agenţilor
de stingere şi carburanţilor/lubrifianţilor care nu pot fi
mutaţi şi adăpostirea reţelei radio de bază utilizate
de formaţiunea de intervenţie împotriva
incendiilor/prăbuşirilor.
Art. 34. -Amplasarea dispersată a vehiculelor se
realizează îndeplinind următoarele condiţii:
a) mascarea vehiculelor cu acoperire naturală
unde este posibil;
b) amplasarea, dar nu mai mult de un vehicul într-o
locaţie;
c) poziţionarea unui vehicul pentru a examina
căile de rulare şi zonele de parcare a aeronavelor unde este posibil;
d) menţinerea vehiculelor la o distanţă
de cel puţin 100 m de clădiri, aeronave şi alte potenţiale
ţinte;
e) poziţionarea vehiculelor astfel încât să
nu fie distruse în totalitate la o singură trecere a avionului inamic.
SECŢIUNEA a 4-a
Perioada din timpul atacului
Art. 35. - (1) Perioada din timpul atacului este
intervalul de timp care începe cu prima acţiune inamică asupra
aerodromului şi se sfârşeşte când baza revine în starea în care
se pot începe activităţile de refacere.
(2) Pe timpul atacului, pompierii şi resursele
sunt dispersate în locaţii protejate de la un capăt la altul al
bazei, astfel încât să asigure vizibilitate optimă pentru raportarea
în orice moment a stării aerodromului.
(3) Intregul personal trebuie să fie protejat cu
echipament corespunzător în funcţie de ameninţare.
(4) Măsurile prezentate la alin. (2) şi (3)
sunt întârziate dacă nu a fost avertizată iminenţa atacului.
(5) In cazul unui atac surprinzător pompierii
încetează instantaneu operaţiunile de stingere şi
utilizează echipamentul de protecţie adecvat.
(6) Pe timpul unui atac, supravieţuirea are
prioritate faţă de toate celelalte activităţi, inclusiv
lupta împotriva incendiului.
(7) Pompierii nu se adăpostesc în/sub
autospecialele de stins incendii, cu excepţia situaţiei în care
acestea sunt dispuse într-o zonă protejată.
SECŢIUNEA a 5-a
Perioada de după atac
Art. 36. - (1) Perioada de după atac este perioada
imediat următoare atacului asupra bazei.
(2) Operaţiunile de prevenire şi stingere a
incendiilor de după atac sunt cruciale pentru menţinerea
operabilităţii bazei aeriene şi pentru generarea
zborurilor/misiunilor de luptă.
(3) Acţiunile formaţiunii de intervenţie
trebuie să asigure o tranziţie lentă către operaţiile
de recuperare de după atac.
(4) Pe timpul recuperării capacităţii de
intervenţie, pompierii desfăşoară acţiuni planificate
care includ:
a) refacerea măsurilor de protecţie
deteriorate din locaţiile de dispersare;
b) redefinirea responsabilităţilor
personalului;
c) identificarea posibilităţilor de
aprovizionare cu apă şi agenţi;
d) asigurarea stării de operativitate a
echipamentelor de sprijin;
e) formularea cererilor de completare a personalului;
f) menţinerea în stare de funcţionare a
vehiculelor;
g) asigurarea funcţionării sistemului de
comunicaţii.
Art. 37. - (1) Pompierii se pot confrunta cu numeroase
incendii, distrugeri importante şi personal rănit care necesită
acordarea primului ajutor.
(2) Deplasarea spre zonele incendiate şi
locaţiile unde se acordă ajutorul de urgenţă poate fi
îngreunată de dispozitive neexplodate, cratere, deteriorări ale
drumului şi dărâmături.
(3) In unele situaţii stingerea incendiilor
şi operaţiunile de salvare trebuie să se realizeze cu număr
redus de persoane, echipamente şi materiale.
(4) Operabilitatea tehnicii de intervenţie
şi agenţilor de stingere este afectată de numărul limitat
de pompieri.
Art. 38. - Comandanţii operaţiunilor militare
împreună cu şefii pompierilor decid următoarele:
a) focurile care sunt lăsate să ardă
şi cele care se sting;
b) personalul care urmează să salveze
unităţile specializate;
c) personalul care urmează să fie lăsat
în grija camarazilor.
CAPITOLUL V
Asigurarea protecţiei la foc a bunurilor în
funcţie de importanţa acestora în desfăşurarea
acţiunilor
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
Art. 39. - Realizarea evaluării riscului şi
asigurarea managementului protecţiei la foc a bunurilor permit minimizarea
probabilităţii de pierdere a acestora cauzate de începutul unui
incendiu sau unei explozii în timpul operaţiilor militare.
Art. 40. - (1) Identificarea şi cuantificarea
riscului operaţional al bunurilor NATO şi/sau naţionale se fac
prin asigurarea unui management adecvat.
(2) Criteriile de evaluare a riscului se aplică în
mod prioritar pentru operaţiunile de stabilizare neofensive, fiind luate
în considerare şi în timpul operaţiilor ofensive, reducând
probabilitatea degradării bunurilor cauzate de acte de terorism.
Art. 41. - Clasificarea şi consideraţiile
pentru evaluarea riscurilor sunt prevăzute în anexa nr. 6.
SECŢIUNEA a 2-a
Factorul cerinţei militare
Art. 42. - Military Requirement Factor Based on
Alternative Capabilites/Factorul cerinţei militare bazat pe
capabilităţi alternative, denumit în continuare MRF, este un
indicator utilizat pentru clasificarea fiecărei capabilităţi în
acord cu impactul asupra operaţiunilor militare şi
sustenabilităţii.
Art. 43. - (1) Aplicabilitatea MRF se face pe baza
tabelelor prevăzute în anexa nr. 7.
(2) Cuantificarea MRF este prevăzută în anexa
nr. 8.
SECŢIUNEA a 3-a
Minimizarea riscului
Art. 44. - (1) Minimizarea riscului se realizează
prin angajarea uneia dintre următoarele măsuri:
a) separarea bunurilor-cheie, prin care se asigură
cea mai bună protecţie pentru riscurile strategice, ce presupune
că una dintre locaţiile separate va fi pierdută, şi care
are un impact scăzut în reducerea riscului financiar, supravegherea
bunurilor dispersate creând responsabilităţi suplimentare serviciilor
care asigură securitatea zonei;
b) utilizarea elementelor de separare rezistente la
foc în interiorul clădirilor - oferă cea mai bună protecţie
pentru riscurile strategice;
c) montarea de sisteme de detecţie şi
stingere automată a incendiului în zonele de risc importante, pe arii
reduse - acest tip de protecţie este cel mai potrivit pentru un risc
financiar ridicat;
d) montarea de sisteme de detecţie şi
localizare pe arii mari;
e) dislocarea în teatrul de operaţii militare a
pompierilor din serviciile de intervenţii la dezastre, iar dacă
aceste servicii au fost deja dislocate de către naţiunile NATO
participante, comandanţii militari trebuie să încurajeze folosirea
acestor resurse pentru analiză şi consultanţă, mai ales atunci
când modificarea condiţiilor generale atrage un alt risc asociat focului.
(2) Minimizarea riscului se realizează şi
prin angajarea combinată a măsurilor enumerate la alin. (1).
CAPITOLUL VI
Pregătirea ghidurilor pentru răspuns la
incendii
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
Art. 45. - (1) Ghidurile pentru răspuns la
incendii reprezintă totalitatea operaţiunilor întreprinse de
personalul cu responsabilităţi în protecţia la incendiu şi
asigură realizarea acţiunilor de urgenţă, în scopul
protejării vieţii şi bunurilor materiale.
(2) Pompierii care participă la misiuni trebuie
să aibă capacitatea de a acţiona în cazul incendiilor, în medii
periculoase sau la calamităţi.
(3) Fiecare unitate/formaţiune militară
întocmeşte proceduri adaptate specificului şi condiţiilor de
cartiruire, în scopul reducerii probabilităţii apariţiei
incendiilor.
Art. 46. - Pompierii trebuie să fie
pregătiţi să intervină conform ghidului de răspuns,
organizaţi şi echipaţi pentru a minimaliza impactul şi
consecinţele incendiilor.
Art. 47. - Ghidurile de răspuns pentru incendii se
aplică în perimetrul zonei de dislocare, de către forţele
proprii.
SECŢIUNEA a 2-a
Elaborarea ghidurilor de răspuns la incendii
Art. 48. - Ca urmare a apariţiei unui incendiu,
comandantul forţelor dislocate numeşte un singur comandant/şef
care execută următoarele activităţi:
a) analizează riscurile;
b) ia deciziile-cheie;
c) controlează şi coordonează
formaţiunea proprie de intervenţie şi alte forţe care vin
în sprijin;
d) îndeplineşte alte responsabilităţi
de management al situaţiei;
e) asigură controlul centralizat al incendiului
prin structura sistemului de transmisiuni şi comunicaţii;
f) asigură o singură direcţie pentru
iniţierea şi gestionarea acţiunilor de răspuns ca urmare a
apariţiei unui incendiu.
Art. 49. - Pentru asigurarea comunicaţiilor
trebuie să se stabilească sisteme alternative la sistemele de
bază, iar direcţionarea fluxului de informaţii să se
realizeze de la comanda situaţiei, la formaţiunea de intervenţie
care acţionează în prima linie.
Art. 50. - Sistemul de asigurare a asistenţei
medicale trebuie să se realizeze prin următoarele
activităţi:
a) planificarea medicală pentru acţiunea la
incendii trebuie să ia în considerare o mare varietate de situaţii,
plecând de la inhalaţii de fum şi substanţe toxice până la
situaţii grave: răniri cauzate de substanţe toxice, explozii,
prăbuşiri, căderi de fragmente de materiale de construcţii,
arsuri, fracturi şi expuneri la agenţi patogeni;
b) întocmirea planurilor de răspuns, luându-se în
considerare mutarea/transportarea unui număr mare de persoane accidentate,
trierea răniţilor la locul incendiului şi servicii funerare
temporare.
Art. 51. - Securitatea la locul incendiului trebuie
să se realizeze prin următoarele activităţi:
a) planificarea controlului mişcării
personalului în zonă;
b) stabilirea unui singur punct de acces verificat
şi supravegheat;
c) împrejmuirea amplasamentului şi controlul
perimetrului pentru limitarea mişcării şi accesul personalului;
d) folosirea, când situaţia impune, a echipelor
speciale de impunere şi menţinere a ordinii înaintea accesului în
incintă a pompierilor.
Art. 52. - (1) Sprijinul operaţiilor pentru
Explosive Ordonance Disposal/neutralizarea şi distrugerea
muniţiilor/dispozitivelor explozive, denumite în continuare EOD, trebuie
să se realizeze prin:
a) aplicarea planurilor de răspuns, astfel încât
să existe siguranţa că orice dispozitiv exploziv este eliminat
înainte ca personalul să intre în zona incendiului;
b) verificarea existenţei dispozitivelor explozive
de către un specialist EOD, în toate situaţiile în care se presupune
existenţa acestora.
(2) Operaţiile EOD trebuie realizate în
concordanţă cu STANAG-urile specifice.
Art. 53. - Acţiunea unităţilor de
sprijin logistic după intervenţie presupune:
a) realizarea unor servicii diverse, cum ar fi:
curăţarea amplasamentului, servicii funerare, analize de mediu
şi de siguranţă a construcţiilor;
b) pregătirea informărilor detaliate asupra
tuturor riscurilor, asociate cu sarcinile care le revin şi solicitarea
echipamentului de protecţie adecvat.
Art. 54. - (1) Formaţiunea proprie de
intervenţie trebuie să fie echipată şi pregătită
pentru a răspunde la toate tipurile de riscuri generate de incendii.
(2) Factorii de decizie trebuie să cunoască
capabilităţile formaţiunii, nivelul de dotare cu echipament de
protecţie şi intervenţie şi modul de utilizare a acestuia,
acţiunea membrilor formaţiunii şi forţelor care
acţionează în sprijinul acesteia ca o forţă unitară de
reacţie.
(3) Acţiunile formaţiunii se planifică înaintea,
în timpul şi după situaţia apariţiei unui incendiu şi
cuprind următoarele activităţi:
a) selectarea vehiculelor şi echipamentelor de
intervenţie;
b) realizarea sistemului de evidenţă a
personalului;
c) stabilirea unui sistem de chemare din timpul liber
a personalului şi a unui sistem specific de transmitere a
instrucţiunilor;
d) anticiparea modului de acţiune la incendiu în
funcţie de natura situaţiei apărute;
e) luarea în considerare a muniţiilor şi
dispozitivelor neexplodate;
f) stabilirea unui punct de control pentru accesul la
locul situaţiei;
g) coordonarea forţelor care asigură
securitatea şi suportul pentru implementarea ordinii la fiecare punct de
acces, controlul maselor, facilităţi sau metode de evacuare;
h) coordonarea identificării, izolării,
neutralizării şi eliminării dispozitivelor explozive;
i) stabilirea unui amplasament medical în cazul
calamităţilor;
j) asigurarea asistenţei medicale şi
coordonarea transportului răniţilor;
k) solicitarea de echipament specializat şi
asistenţă de la autorităţile locale;
l) punerea la dispoziţie a facilităţilor
de recuperare - odihnă, hrănire şi altele asemenea;
m) obţinerea serviciilor de deservire şi
întreţinere sau de reparare a vehiculelor la locul situaţiei;
n) întocmirea procedurilor pentru aprovizionarea/
realimentarea echipamentelor, rezervelor de aer, surselor de lumină
şi solicitarea de personal suplimentar la locul situaţiei;
o) obţinerea echipamentului specializat de la alte
structuri, în scopul recuperării victimelor;
p) stabilirea unui amplasament de decontaminare şi
coordonarea depozitării materialelor contaminate;
q) verificarea asigurării echipamentului de
protecţie pentru toţi pompierii;
r) coordonarea refacerii amplasamentului după
incident, stabilizarea, decontaminarea, conservarea şi asigurarea pazei
acestuia;
s) coordonarea altor acţiuni în scopul
securizării zonei.
(4) Activităţile enumerate la alin. (3) nu
sunt limitative.
CAPITOLUL VII
Sistemul de comandă în situaţia producerii
incendiilor
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
Art. 55. - Pompierii care sprijină acţiunile
NATO au un singur sistem de comandă pentru a acţiona în mod unitar
şi eficient la incendiu.
Art. 56. - (1) Instalaţiile şi echipamentele
sunt expuse la incendii potenţiale din cauza unor surse multiple, cum sunt:
a) degajări de agenţi biologici şi/sau
chimici provocate de terorişti atât accidental, cât şi
intenţionat;
b) degajări normale sau accidentale de
substanţe chimice industriale;
c) bombardamente;
d) întreruperea utilităţilor la
infrastructură cauzate de accidente şi dezastre;
e) defecţiuni majore ale aeronavei sau
instalaţiilor;
f) alte evenimente.
(2) Pentru reducerea la minim a impactului şi
consecinţelor riscurilor menţionate la alin. (1), pompierii sunt
organizaţi şi pregătiţi să intervină pe baza planurilor
de răspuns întocmite la nivelul cazărmii de bază sau zonei de
dislocare.
Art. 57. - (1) Sistemul de comandă organizat
pentru intervenţii în caz de incendiu se stabileşte în limitele
cazărmii sau zonei de dislocare.
(2) Sistemul de comandă poate fi extins dacă
autorităţile civile solicită sprijin.
SECŢIUNEA a 2-a
Sisteme de comandă
Art. 58. - (1) In cadrul operaţiunilor militare se
constituie un comandament pe baza ordinului emis de autoritatea de comandă
şi control, care are următoarele responsabilităţi:
a) analiza riscului;
b) luarea deciziilor esenţiale;
c) controlul la locul incendiului, prin stabilirea
unui post de comandă la locul respectiv, care să permită
obţinerea şi transmiterea centralizată a informaţiilor, în
vederea conducerii unitare, iniţierii şi gestionării
măsurilor de intervenţie în caz de urgenţă şi
dirijării formaţiunii de intervenţie sau serviciilor
subordonate;
d) gestionarea situaţiilor apărute.
(2) Controlul centralizat principal al incendiilor se
asigură prin organizarea unor comandamente care, orientativ, au în
componenţă următoarele elemente:
a) sediu central;
b) comandant;
c) şefii echipelor specializate din cadrul
formaţiunii proprii de intervenţie;
d) şefii echipelor medicale de urgenţă.
Art. 59. - (1) Autoritatea centrală/locală
poate solicita sprijin militar pe baza planurilor detaliate întocmite anterior.
(2) In cazul în care are nevoie de sprijin militar,
autoritatea locală poate prelua comanda în cazul situaţiei
respective.
(3) In situaţia în care comanda situaţiei se
exercită de autoritatea centrală/locală, comandantul militar
este responsabil doar pentru personalul militar din subordine şi
materialele/echipamentele din dotare.
(4) Comandantul formaţiunii de intervenţie
asigură instruirea personalului subordonat privind sistemul de
comandă local.
(5) Comandantul formaţiunii de intervenţie
trebuie să asigure ca personalul, atât desemnat/distribuit, cât şi
dislocat, să fie instruit în sistemul de comandă naţional,
dacă acesta diferă de sistemul de bază utilizat de forţele
proprii pentru serviciile de urgenţă.
CAPITOLUL VIII
Echipament standard minim pentru operaţiuni de
salvare şi stingere a incendiilor pentru navele maritime capabile să
transporte tehnică de aviaţie
SECŢIUNEA 1
Generalităţi
Art. 60. - Intervenţia pentru salvarea
personalului şi stingerea incendiilor se face asigurându-se
următoarele cerinţe:
a) siguranţa navei maritime şi salvarea
vieţii personalului;
b) minimizarea pagubelor la nava maritimă şi
aeronava transportată;
c) controlul permanent al riscurilor generate de
activităţile specifice.
Art. 61. - In cazul unei intervenţii la un
incendiu produs la o aeronavă se iau în considerare următoarele
aspecte:
a) echipajul unei aeronave în flăcări poate
supravieţui maximum 90 de secunde;
b) timpul de stingere/control al incendiilor interne
sau externe trebuie să fie de maximum 60 de secunde;
c) intervenţiile împotriva incendiului trebuie
să asigure arderea controlată a focului pe o durată de timp
suficientă pentru a asigura executarea completă a operaţiunii de
salvare, urmând ca incendiul să fie stins rapid pentru punerea în
siguranţă a navei maritime.
Art. 62. - Organizarea, nivelul de dotare cu
echipament, încadrarea şi pregătirea pompierilor trebuie să
asigure intervenţia optimă pentru salvarea personalului, limitarea
şi stingerea incendiului.
SECŢIUNEA a 2-a
Suprafaţa critică
Art. 63. - (1) Suprafaţa critică este
suprafaţa aeronavei care se protejează în timpul unui incendiu,
pentru a facilita evacuarea în condiţii de securitate a personalului de la
bordul aeronavei.
(2) Pe baza acestei suprafeţe critice se
calculează cantitatea minimă de agent de stingere necesară
pentru a proteja aeronava, până când operaţiunile de salvare sunt
terminate.
(3) Suprafaţa incendiată adiacentă
fuselajului, Criticai Area/suprafaţa critică, denumită în
continuare CA, în care se află personalul aeronavei, se
controlează de către membrii formaţiunii de intervenţie
şi se vizualizează ca două valori separate, Practicai Criticai
Fire Are a/suprafaţă critică practică de incendiu,
denumită în continuare PCA, şi Theoretical Criticai Fire
Area/suprafaţă critică teoretică de incendiu, denumită
în continuare TCA.
(4) PCA reprezintă 2/3 din suprafaţa
critică teoretică de incendiu.
(5) TCA este rectangulară.
(6) Debitul de refulare se calculează pentru
fiecare tip de aerodrom/heliport conform tabelelor prevăzute în anexele
nr. 9, 11 şi 13.
(7) Debitele calculate au caracter minimal şi
se suplimentează pentru asigurarea navei maritime în timpul unui incendiu
la aeronavele transportate.
SECŢIUNEA a 3-a
Agenţi de stingere
Art. 64. - Stingerea incendiului la aeronavă
cauzat de combustibilii de hidrocarbură se face utilizând unul sau mai
mulţi agenţi de stingere, prevăzuţi la art. 79 alin. (1).
Art. 65. -Agenţii de stingere se asigură prin
dotarea navelor maritime cu cel puţin două din următoarele
tipuri de stingătoare portabile:
a) cu agent de stingere înăbuşitor/pulbere
chimică pentru utilizarea împotriva incendiilor din clasa B - incendii incipiente
cauzate de combustibili lichizi sau solizi lichefiaţi;
b) cu dioxid de carbon sau gaz inert pentru utilizarea
împotriva incendiilor din clasa B şi clasa C - incendii la motorul
aeronavei şi la conductorii electrici interni.
Art. 66. - Pentru a permite folosirea simultană
sau consecutivă trebuie asigurată compatibilitatea chimică între
spumă şi agenţii de stingere.
Art. 67. - (1) Debitul de refulare trebuie să fie
asigurat prin sistemele fixe sau mobile de producere a spumei.
(2) Controlul pe 90% din suprafaţa critică
trebuie să se realizeze sub un minut, această capabilitate
asigurându-se tuturor suprafeţelor incendiului şi extinzându-se, la
nevoie, pentru siguranţa navei maritime.
(3) Pe nava maritimă trebuie păstrat agent
de stingere suficient pentru executarea intervenţiei, precum şi o
rezervă constituită în acest sens.
(4) Apa necesară controlului incendiului la o
aeronavă, pentru salvare, răcirea armelor şi finalizarea
stingerii incendiului, trebuie să se furnizeze prin pompe şi sisteme
de distribuţie.
(5) Cantitatea suplimentară de apă trebuie
asigurată pentru a susţine o perioadă scurtă de timp
sistemele mobile de stingere a incendiilor.
SECŢIUNEA a 4-a
Protecţia navei maritime
Art. 68. - (1) Navele maritime care transportă
tehnică de aviaţie se echipează cu sisteme de stins incendii
amplasate pe punte, care acoperă întreaga suprafaţă, în
funcţie de debitele de refulare stabilite în urma analizelor de risc.
(2) Navele maritime mari care transportă mai multe
aeronave trebuie să fie prevăzute pe punte şi cu sisteme de
stins incendii perimetrale.
(3) Sistemele prevăzute la alin. (1) trebuie
să asigure stingerea rapidă a oricărui foc şi formarea unui
strat de spumă pe puntea de zbor pentru a preveni reizbucnirea focului.
SECŢIUNEA a 5-a
Protecţia armelor
Art. 69. - Prezenţa armelor trebuie luată în
considerare, deşi nu reprezintă o prioritate în timpul
operaţiunilor iniţiale de stingere a incendiului.
Art. 70. - (1) Comandanţii asigură
echipamentul şi persoanele desemnate să acţioneze pentru răcirea
armelor şi prevenirea supraîncălzirii acestora.
(2) Operaţiunea de răcire este
considerată finalizată când specialistul în tehnica de luptă
consideră că armele sunt în siguranţă.
(3) Operaţiunea de răcire se efectuează
cu precauţie pentru a se evita ruperea păturii de spumă.
SECŢIUNEA a 6-a
Formaţiunea proprie de intervenţie
pentru operaţiuni maritime
Art. 71. - (1) Numărul pompierilor trebuie să
fie suficient pentru a asigura controlul incendiului, manevrarea a cel
puţin unui furtun şi scoaterea unei persoane afectate.
(2) Când navele maritime transportă tehnică
de luptă, numărul pompierilor trebuie să fie suplimentat.
(3) Pentru salvarea echipajelor/pasagerilor, cel
puţin 2 pompieri trebuie să poarte costum de protecţie la
incendiu.
(4) Pompierii trebuie să îndeplinească
nivelurile minime de competenţă prevăzute în anexa nr. 2, în
corelare cu procedurile de operare şi doctrina de instrucţie.
Art. 72. - Echipamentul de salvare, descarcerare
şi aparatele de respirat se amplasează într-o magazie special
destinată, situată pe puntea de zbor sau în apropierea acesteia,
astfel încât accesul să fie facil şi prompt.
Art. 73. - Navele maritime capabile să transporte
tehnică de aviaţie trebuie să fie echipate corespunzător
şi să aibă instituite proceduri necesare prevenirii
contaminării personalului şi navei.
SECŢIUNEA a 7-a
Sisteme de stins incendiul
Art. 74. - (1) Cantitatea de apă şi debitele
de refulare necesare se asigură prin folosirea unei combinaţii de
sisteme automate, monitoare, ajutaje şi hidranţi.
(2) Proporţia dintre debitul total de refulare
şi cantitatea de agent de stingere trebuie controlată manual.
Art. 75. - (1) Navele maritime care au accesul limitat
sau restricţionat la puntea de zbor trebuie să aibă în dotare
tunuri de apă sau ţevi de refulare pentru stingerea incendiilor.
(2) In cazul în care puntea de zbor se află la
pupa, echipamentele prevăzute la alin. (1) trebuie să poată fi
activate automat, de la un punct de comandă, dar să permită
şi acţionarea manuală sau prin telecomandă.
(3) Tunurile de stins incendiu se amplasează
astfel încât soluţia să fie pompată către zona critică
a avionului din orice parte a punţii de zbor.
Art. 76. - La proiectarea şi instalarea
hidranţilor trebuie să se respecte următoarele:
a) pe navele maritime cu mai multe punţi de zbor
se asigură minimum 2 hidranţi poziţionaţi la minim 20 m
distanţă de fiecare parte a navei; fiecare hidrant se dotează cu
un dispozitiv de producere a spumei sau cu un sistem centralizat dotat cu
branşamente aspirante ori neaspirante pentru producerea spumei;
b) la suprafeţele mari dintre punţi
hidranţii se dispun pe fiecare parte a navei, la cel puţin 12-15 m
distanţă, branşându-se la conductele care produc spumă;
c) la navele maritime cu o singură punte de zbor,
destinate salvării în caz de prăbuşire, hidranţii se
amplasează la babord şi tribord adiacent punţii de zbor şi
hangarului, branşându-se la conductele care produc spumă;
d) pentru stingerea unui incendiu izolat pe puntea de
zbor se prevăd 2 hidranţi cu furtunuri suficiente.
CAPITOLUL IX
Categorii de identificare pentru servicii de
stingere a incendiilor şi salvare pe aerodrom
SECŢIUNEA 1
Clasificarea aerodromurilor pentru asigurarea
serviciilor de stingere a incendiilor şi salvare
Art. 77. - (1) Autoritatea decizională
determină nivelul de protecţie cerut în funcţie de cea mai mare
aeronavă care operează pe aerodrom.
(2) Aerodromurile se clasifică pentru asigurarea
serviciilor de stingere a incendiilor şi salvare după lungimea totală
şi lăţimea avionului, conform categoriilor prevăzute în
anexa nr. 10.
Art. 78. - (1) Clasificarea aerodromului elimină
calculele pentru stabilirea cantităţilor specifice de agenţi de
stingere pentru fiecare tip de aeronavă.
(2) Cantităţile de apă necesare pentru
producerea de spumă şi asigurarea debitului de refulare se
asigură în conformitate cu valorile prevăzute în tabelele din anexa
nr. 11.
(3) Dacă, după selectarea categoriei
corespunzătoare lungimii totale, lăţimea fuselajului aeronavei
este mai mare decât valorile maxime prevăzute în anexa nr. 10, se alege
categoria imediat următoare, mai mare.
SECŢIUNEA a 2-a
Agenţi de stingere
Art. 79. - (1) Incendiile la aeronavă provocate de
combustibilii de hidrocarbură se sting folosindu-se unul sau mai multe
tipuri de agenţi de stingere, cum ar fi:
a) Aqueous Film-Forming Foam/spumă mecanică
care formează peliculă pe bază de apă, denumită în
continuare AFFF;
b) Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică,
denumită în continuare FP, sau Film-forming Fluoroprotein
Foam/spumă fluoroproteică ce formează peliculă,
denumită în continuare FFFP;
c) Protein Foam/spumă proteică, denumită
în continuare PF.
(2) Agenţii de stingere prevăzuţi la
alin. (1) trebuie să îndeplinească cerinţele din
specificaţia U.S. Military MIL - F-24385 - Fire Extinguishing Agent
Aqueous Film-Forming Foam (Afff) Liquid Concentrate, for Fresh and Sea
Water/Agent de stingere a incendiilor - Concentrat lichid de tip film apos
formator de spumă, pentru apă potabilă şi apă de mare
şi cerinţele din Standardul UL-162 - Standard for Safety for Foam
Equipment and Liquid Concentrates/Standard pentru siguranţa echipamentelor
cu spumă şi concentratelor lichide.
(3) Agentul de stingere utilizat în cantităţi
minime şi debitul de refulare conform tabelelor din anexa nr. 11 trebuie
să îndeplinească cerinţele de performanţă la stingerea
incendiilor şi reaprindere aplicabile din standardul MIL- F-24385,
excepţie făcându-se atunci când FFFP are un debit de utilizare de 5,5
(L/min.)/m2.
(4) Unul dintre următorii agenţi de stingere
trebuie să fie disponibil pentru stingerea incendiilor la aeronavă:
a) bicarbonat de potasiu sau bicarbonat de potasiu
chimic uscat;
b) agent halogenat.
Art. 80. - (1) Cantităţile minime de apă
pentru producerea spumei şi cantităţile minime de agenţi
complementari necesari se asigură conform tabelelor prevăzute în
anexa nr. 11, pe baza sistemului de clasificare a aerodromurilor.
(2) Pentru determinarea nivelului de agenţi de
stingere, ca metodă alternativă, se foloseşte formula
prevăzută în anexa nr. 13.
Art. 81. - In situaţia în care sunt utilizaţi
simultan sau consecutiv spuma şi agenţii de stingere complementari,
trebuie să fie asigurată compatibilitatea chimică dintre
aceştia.
Art. 82. - Debitul de refulare a agentului de stingere
trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
a) să nu fie mai mic decât debitele specificate
în tabelele prevăzute în anexa nr. 11;
b) la alte aeroporturi decât cele din categoriile 1, 2
şi 3, unde pot fi folosite ţevile de refulare manuale, debitele de refulare
pentru spumă vor fi asigurate folosindu-se numai vehicule pentru Airfield
Rescue and Fire-Fighting/misiuni de salvare pe aerodrom şi stingerea
incendiilor, denumite în continuare ARFF, prevăzute în anexa nr.
12.
Art. 83. - (1) Rezervele de apă necesare pentru
vehiculele de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească
cerinţele din tabelele prevăzute în anexa nr. 13.
(2) Rezervele de apă se păstrează în
rezervoare sau echipamente structurale.
(3) Pentru menţinerea capacităţii de
luptă împotriva incendiilor trebuie să fie asigurate servicii de
intervenţii pentru realimentarea cu apă a vehiculelor ARFF.
(4) Când rezervele de apă sunt limitate sau
inexistente este necesar să se asigure un rezervor de apă cu
două furtunuri de stins incendiul.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 84. - Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă
din prezentele norme.
Prezentele norme implementează la nivelul
Ministerului Apărării Naţionale următoarele acorduri de
standardizare NATO, astfel:
Nr. crt.
|
STANAG
|
Modalitatea de implementare
|
Poziţia
|
1.
|
STANAG 3712, ediţia a 6-a
AIRFIELD RESCUE AND FIRE-FIGHTING (ARFF)
SERVICES IDENTIFICATION
|
Categorii de identificare pentru servicii de stingere a
incendiilor şi salvare pe aeroport/ARFF
|
Cap. IX
Anexele nr. 10, 11, 12 şi 13
|
2.
|
STANAG 7051, ediţia a 3-a
MINIMUM REQUIREMENTS FOR CFR OPERATIONS IN SUPPORT OF SORTIE
GENERATION IN A PRE/POST ATTACK ENVIRONMENT
|
Cerinţele minime pentru operaţiuni CFR în sprijinul
desfăşurării misiunilor/raidurilor în mediul de pre/postatac
|
Cap. IV Anexa nr. 5
|
3.
|
STANAG 7145, ediţia a 4-a
MINIMUM CORE COMPETENCY LEVELS AND
PROFICIENCY OF SKILLS FOR FIRE FIGHTERS
|
ÎN TOTALITATE
Nivele de competenţă minime şi abilităţi
pentru pompieri
|
Cap. II Anexa nr. 2
|
4.
|
STANAG 7162, ediţia 1
standardization of physical fitness maintenance programme for
fire-fighters
|
Standardizarea programului de păstrare a condiţiei
fizice a pompierilor
|
Cap. III Anexele nr. 3 şi 4
|
5.
|
STANAG 7179, ediţia 1 PLANNING GUIDELINES FOR FIRE AND
EMERGENCY SERVICES RESPONSE TO MAJOR FIRE AND EMERGENCY INCIDENTS
|
Pregătirea ghidului pentru răspuns la situaţii de
urgenţă şi incendii
|
Cap. VI
|
6.
|
STANAG 7183, ediţia 1
THE MINIMUM CRASH, FIRE-FIGHTING AND RESCUE (CFR) EQUIPMENT
STANDARDS FOR AVIATION CAPABLE VESSELS
|
Asigurarea măsurilor la navele militare care transportă
tehnică de aviaţie
|
Cap. VIII Anexa nr. 9
|
7.
|
STANAG 7184, ediţia 1
DEPLOYED OPERATIONS - ASSET PROTECTION
FIRE RISK ASSESSMENT AND MANAGEMENT
|
Evaluarea riscului şi managementul protecţiei la foc a
bunurilor
|
Cap. V
Anexele nr. 6, 7 şi 8
|
8.
|
STANAG 7193, ediţia 1
INCIDENT COMMAND SYSTEM FOR FIRE AND
EMERGENCY SERVICES RESPONSES TO
INCIDENTS
|
Sistem de comandă pentru situaţii de urgenţă
în caz de incendiu şi răspunsuri la incendii ale serviciilor de
urgenţă
|
Cap. VII
|
ANEXA Nr. 1 la norme
GLOSAR
1. AFFF - Aqueous Film-Forming Foam/spumă
mecanică care formează peliculă pe bază de apă
2. FP - Fluoroprotein Foam/spumă
fluoroproteică sau FFFP/Film-Forming Fluoroprotein Foam/spumă
fluoroproteică ce formează peliculă
3. FFFP- Film-Forming Fluoroprotein
Foam/spumă fluoroproteică ce formează peliculă
4. PF- Protein Foam/spumă proteică
5. ARFF-Airfield Rescue and
Fire-Fighting/misiuni de salvare pe aerodrom şi stingerea incendiilor
6. CFR - Crash, Fire-Fighting and
Rescue/prăbuşire, stingerea incendiului şi salvare
7. Scala Borg - sistem de autoevaluare a
capacităţii de rezistenţă la efort fizic a pompierilor
8. RPE- Rating of Perceived Exertion/efortul
maxim perceput de pompier în timpul parcurgerii testului de verificare a
pregătirii fizice
9. EOD - Explosive Ordonance
Disposal/neutralizarea şi distrugerea muniţiilor/dispozitivelor
explozive
10. SCBA - Protective Equipment and Self
Contained Breathing Apparatus/echipament de protecţie şi aparat de
respirat
11. MRF- Military Requirement Factor Based on
Alternative Capabilites/factor al cerinţei militare, bazat pe
capabilităţi alternative
12. CWDE - Chemical Warfare Defense
Equipment/echipament de protecţie antichimic
13. PCA - Practicai Criticai Fire
Area/suprafaţă critică practică de incendiu
14. TCA - Theoretical Criticai Fire
Area/suprafaţă critică teoretică de incendiu
15. CA - Criticai Area/suprafaţă
critică ce poate fi afectată de un incendiu
ANEXA Nr. 2 la norme
NIVELURILE
minime de competenţă pentru pompieri
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
1.
|
Abilităţi şi cunoştinţe de bază
|
Organizarea formaţiunii proprii privind descrierea,
principiile organizării, exemplificarea rolului echipei, exemplificarea
rolului membrilor în cadrul echipei, îndatoriri, responsabilităţi,
cunoaşterea misiunilor se realizează în scopul:
|
a) cunoaşterii şi exemplificării procedurilor de
acţiune standard, conexe şi diferenţelor dintre acestea;
b) cunoaşterii şi aplicării legislaţiei
naţionale şi militare în domeniul apărării împotriva
incendiilor;
c) cunoaşterii componentelor de bază ale
managementului sistemului pentru prevenirea şi stingerea incendiilor la
nivel naţional, rolului pompierilor în cadrul sistemului de management
şi rolului celorlalte componente ale sistemului care răspund la
situaţii de incendiu;
d) cunoaşterii şi exemplificării procesului
pentru asumarea şi transferul comenzii între naţiunile care au
adoptat „Sistemul de comandă al situaţiilor de incendiu".
|
Responsabilităţile de îndeplinit se realizează în
scopul:
|
a) aplicării politicii de siguranţă a
formaţiunii proprii de intervenţie;
b) asigurării politicii de siguranţă în timpul
pregătirii, evidenţei personalului şi a comunicaţiilor de
urgenţă;
c) exploatării în siguranţă a autospecialelor
şi echipamentelor din dotare, urcării şi coborârii
personalului în/din autospeciale şi folosirii centurilor de
siguranţă;
d) utilizării echipamentului şi îmbrăcămintei
de protecţie;
e) asigurării securităţii în timpul
operaţiunilor de urgenţă;
f) acţionării în condiţii periculoase la
clădiri, cauzate de foc, scurtcircuite, prăbuşiri structurale;
g) desfăşurării corecte a acţiunilor de urmat
în caz de pericol;
h) evitării riscurilor generate de instalaţii şi
echipamente electrice;
i) realizării procedurilor corecte pentru întreruperea
utilităţilor la clădiri şi facilităţi;
j) iluminării la locul incendiului cu elemente de iluminare
de urgenţă;
k) asigurării răspunsului la incendii prin
identificarea, stabilirea
conţinutului şi implementarea procedurilor pentru
diminuarea
pericolelor.
|
Modul de acţiune cu echipamentul sub tensiune
|
Utilizarea corectă a:
a) fierăstrăului, ventilatorului,
aerotermei, turbosuflantei, generatorului;
b) utilajului de tăiere şi a berbecilor.
|
Modul de întrerupere a utilităţilor la clădiri
şi facilităţi
|
Intreruperea în condiţii de siguranţă a:
a) curentului electric;
b) gazelor naturale.
|
Explicarea modului de manifestare a incendiului şi a
reacţiilor chimice care se produc în timpul incendiului:
|
a) condiţiile de producere/propagare a incendiului,
riscurile asociate, acţiuni de diminuare/limitare: foc în fază
incipientă, foc în propagare, ardere constantă, izbucnirea
flăcării, ardere lentă şi întoarcerea flăcării;
b) produsele rezultate în urma arderii: C02, CO, S02,
anhidridă sulfuroasă, cianuri şi altele;
c) modalităţile de transfer al căldurii:
conducţie, convecţie, radiaţie, contact direct cu
flacăra;
d) starea fizică a materiei: solidă, lichidă,
gazoasă;
e) concentraţiile de oxigen care afectează combustia:
20% - stadiu incipient, peste 20% - ardere constantă, 15% - ardere
lentă;
f) bariera termică.
|
Descrierea tipurilor şi caracteristicilor materialelor,
precum şi a substanţelor şi claselor de incendiu din care fac
parte:
|
a) combustibili obişnuiţi;
b) combustibili lichizi;
c) echipament electric activ;
d) metale combustibile.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Alegerea tipului de agent stingător să se realizeze în
funcţie de clasa incendiului:
|
a) apă;
b) dioxid de carbon;
c) gaz inert;
d) spumă mecanică.
|
Modul de acţiune cu stingătoare
portabile/transportabile pentru a stinge incendiile în fază
incipientă la:
|
a) combustibili obişnuiţi;
b) combustibili lichizi;
c) echipament electric activ;
d) metale combustibile.
|
2.
|
Abilităţi şi cunoştinţe
privind sistemul de
comunicaţii
|
Cunoaşterea activităţii centrului de
comunicaţii pentru a-l alarma în caz de incendiu:
|
a) descrierea procedurilor de raportare a incendiului sau a altor
urgenţe prin telefon, dispozitiv de alarmare la incendiu, dispozitiv
local de alarmare la incendiu sau linie directă de la
facilităţile de control al traficului aerian;
b) acţionarea în caz de primire a alarmei sau de raportare a
unei urgenţe prin sisteme publice de alertare, telefon, sistem-radio,
sisteme private de alarmare la incendiu sau linie directă de la
facilităţile de control al traficului aerian;
c) utilizarea sistemului de comunicaţii din dotarea
formaţiunii proprii de intervenţie se face acordându-se prioritate
mesajelor de urgenţă în orice situaţii;
d) menţinerea echipamentului de comunicaţii al
formaţiunii proprii de intervenţie în stare de funcţionare
pentru a permite utilizarea acestuia în orice situaţii;
e) iniţierea unui mesaj ca urmare a raportării unui
incendiu conţine toate informaţiile descrise în procedurile de
operare standard şi este transmis cu promptitudine şefului
formaţiunii;
f) iniţierea unui raport ca răspuns la un incendiu la
aeronavă conţine pe lângă informaţiile descrise în
procedurile de operare standard şi informaţii specifice folosind
formularele cu date de bază, hărţi şi diagrame,
informaţii esenţiale despre tipul aeronavei, pasagerii şi
membrii echipajului, combustibilii încărcaţi, tipuri de
muniţii şi materiale periculoase aflate la bord.
|
3.
|
Cunoaşterea şi modul de utilizare a echipamentului de
protecţie şi aparatelor de respirat
|
Modul de păstrare, folosire, verificare şi
întreţinere a fiecărui accesoriu al echipamentului de
protecţie format din:
|
a) cască şi guler;
b) cizme;
c) mănuşi;
d) haine şi pantaloni de protecţie;
e) ochelari/mască pentru protecţia ochilor;
f) sistem de alarmare a personalului - PASS.
|
Modul de îmbrăcare şi dezbrăcare a echipamentului
de protecţie se realizează în următoarea ordine:
|
a) cască şi guler;
b) cizme;
c) mănuşi;
d) haine şi pantaloni de protecţie;
e) ochelari/mască pentru protecţia ochilor;
f) sistem de alarmare a personalului - PASS.
|
Mediul în care este necesară folosirea aparatelor de
respirat:
|
a) aer fără oxigen;
b) temperaturi înalte; c) fum;
d) atmosferă toxică asociată cu foc;
e) atmosferă toxică fără foc.
|
Procedura corectă pentru inspecţia aparatelor de
respirat autonome se realizează în următoarea ordine:
|
a) tuburi de aer;
b) manometre;
c) alarma de presiune scăzută în stare de
funcţionare;
d) furtunurile de conectare;
e) masca;
f) sistemul de harnaşament;
g) funcţionarea supapelor principale şi de
by-pass/derivaţie.
|
Procedura corectă pentru a întreţine aparatele de
respirat autonome se realizează în următoarea ordine:
|
a) inspecţia;
b) curăţarea;
c) igienizarea;
d) reumplerea tubului cu aer.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Procedura corectă pentru a folosi în siguranţă
aparatele de respirat autonome se realizează:
|
a) în condiţii de vizibilitate redusă;
b) prin maximizarea aerului disponibil în tubul de aer.
|
Echiparea şi dezechiparea rezervoarelor/buteliilor cu oxigen
se realizează prin:
|
a) metoda peste cap;
b) metoda peste braţe;
c) metoda cu braţele în poziţie normală;
d) metoda echipării cu aparatul aşezat pe un suport.
|
Punerea şi scoaterea măştii pompierului se fac în
următoarea ordine:
|
a) sistemul de fixare al regulatorului;
b) fixarea regulatorului pe mască.
|
Modul de acţiune în cazul procedurilor de urgenţă
se realizează prin:
|
a) alegerea tehnicii de urgenţă;
b) asistarea pompierilor care au dificultăţi de
respiraţie;
c) deteriorarea măştii, harnaşamentului, tubului
de respirat sau valvei de expirare;
d) respiraţia alternativă cu un singur tub;
e) defectarea totală a aparatelor de respirat;
f) schimbarea tubului de aer.
|
4.
|
Cunoaşterea şi
aplicarea operaţiunilor structurale de stingere a
incendiilor
|
Pentru a intra în forţă într-o incintă, pompierul
trebuie:
|
a) să cunoască natura materialelor de
construcţie, realizarea uşilor, ferestrelor, pereţilor,
pardoselilor, planşeelor şi acoperişurilor;
b) să exemplifice pericolele unei intrări în
forţă prin uşi, ferestre, pereţi, pardoseli, planşee
şi acoperişuri;
c) să realizeze o intrare prin forţă prin
uşi, ferestre, pardoseli, planşee, acoperişuri şi să
neutralizeze sistemul de închidere;
d) să identifice, să mânuiască, să verifice,
să cureţe şi să întreţină sculele şi
utilajele necesare intrării prin forţă.
|
Pompierul trebuie să cunoască principiile, avantajele
şi efectele ventilării în scopul:
|
a) salvării;
b) identificării consecinţelor acţiunii focului
şi stingerii acestuia;
c) protejării bunurilor;
d) controlului răspândirii focului;
e) reducerii potenţialului flashover/incendierii totale;
f) reducerii potenţialului backdraft/de întoarcere a
flăcării;
g) securităţii pompierilor;
h) identificării pericolelor inerente în timpul
executării ventilaţiei;
i) determinării nevoii de ventilaţie.
|
Pompierul trebuie să fie familiarizat cu tipurile de
ventilaţie de bază şi să fie capabil să explice
avantajele/dezavantajele fiecărui tip de ventilaţie:
|
a) verticală;
b) orizontală;
c) deschidere trape;
d) mecanică;
e) presurizare mecanică - presurizare pozitivă;
f) hidraulică.
|
Pompierul trebuie să cunoască precondiţiile de
izbucnire a flăcării/întoarcerii flăcării, astfel:
|
a) semnele pentru izbucnirea flăcării/întoarcerea
flăcării;
b) cauzele care determină izbucnirea
flăcării/întoarcerea flăcării;
c) efectele izbucnirii flăcării/întoarcerii
flăcării;
d) evaluarea condiţiilor izbucnirii flăcării/întoarcerii
flăcării;
e) coordonarea acţiunilor în scopul preîntâmpinării
izbucnirii flăcării/întoarcerii flăcării;
f) ventilarea în scopul preîntâmpinării izbucnirii
flăcării/întoarcerii flăcării.
|
Determinarea integrităţii plafonului/planşeului se
realizează pe baza cunoaşterii:
|
a) naturii construcţiei;
b) observaţiilor pompierilor;
c) timpului scurs de la începerea incendiului.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Procedurile corecte trebuie cunoscute pentru diferitele metode de
ventilaţie:
|
a) verticală;
b) orizontală;
c) deschiderea trapelor;
d) mecanică;
e) presurizare mecanică;
f) hidraulică.
|
Aplicarea metodei corecte de deschidere a ferestrelor cu sau
fără unelte şi spargerea geamurilor şi uşilor de
sticlă se realizează:
|
a) din interior spre exterior;
b) din exterior spre interior.
|
Asigurarea ventilaţiei orizontale a unei incinte, prin
acţiunea colectivă a echipei, folosindu-se echipament complet de
protecţie şi uneltele necesare, se realizează prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a uneltelor;
b) poziţionarea corectă a scărilor;
c) eliberarea ieşirilor de ventilaţie;
d) amplasarea corectă a dispozitivelor de ventilaţie;
e) eliberarea incintei de fum.
|
Asigurarea ventilaţiei verticale a unei incinte, prin
acţiunea colectivă a echipei, folosindu-se echipament complet de
protecţie şi uneltele necesare, se realizează prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a uneltelor;
b) poziţionarea corectă a scărilor;
c) crearea unui număr suficient de deschideri;
d) înlăturarea barierelor de ventilaţie;
e) evitarea compromiterii integrităţii structurii;
f) mutarea produselor de ardere din incintă;
g) retragerea în ordine a echipei când misiunea este
îndeplinită.
|
Utilizarea frânghiilor şi nodurilor pentru a lega scule
şi echipamente ca:
|
a) scări;
b) furtunuri şi ţevi de refulare;
c) stingătoare;
d) dispozitive şi unelte.
|
Utilizarea frânghiilor şi nodurilor pentru a securiza
scările, furtunurile sau alte unelte, prin:
|
a) identificarea diferitelor tipuri de frânghii folosite în
operaţiunile de stingerea incendiilor;
b) explicarea diferenţei dintre coarda de lucru şi
coarda de siguranţă.
|
Explicarea cazurilor în care este necesară înlocuirea
scării de incendiu şi a corzii de lucru sau de siguranţă
|
Cunoaşterea modului de înlocuire
|
Identificarea, definirea părţilor de bază şi
explicarea folosirii diferitelor tipuri de scări de serviciu la incendiu
se fac pentru:
|
a) scările culisante;
b) scările pentru acoperiş;
c) scările extensibile;
d) scările de perete/dreaptă;
e) scările suspendate.
|
Demonstrarea procedurilor corecte de transport, ridicare şi
coborâre a diferitelor scări de incendiu se realizează conform
exemplificării:
|
a) 4,27 metri sau 4,5/5 metri scară simplă sau
scară de perete/14 trepte;
b) 7,32 metri sau 8 metri scară extensibilă/24 trepte,
ridicare dreaptă cu un pompier, ridicarea grinzii cu 2 pompieri,
ridicarea scării cu 2 pompieri;
c) 10,675 metri sau 12 metri scară extensibilă/35
trepte, ridicare cu 3 pompieri;
d) scară culisantă, ridicare cu un pompier.
|
Demonstrarea procedurilor de urcare corectă,
sigură şi executarea operaţiunilor de pe scara
ridicată se fac prin:
|
a) urcarea scărilor; scări poziţionate pe sol,
scări suspendate, transportul uneltelor şi al echipamentului în
timpul urcării sau coborârii şi evacuarea pe scară a
persoanelor rănite;
b) ataşarea unei scări;
c) intervenţia pe scară, cu şi fără
corzi de siguranţă.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Demonstrarea instalării scărilor extensibile şi de
perete, în cadrul echipei, în timpul intervenţiei se face prin:
|
a) ridicarea şi stabilizarea scării;
b) alegerea unghiului corespunzător pentru urcare;
c) ridicarea şi fixarea scărilor extensibile
până la înălţimea corespunzătoare;
d) rezemarea/fixarea corespunzătoare părţii de sus
a scării.
|
Demonstrarea procedurilor corecte pentru poziţionarea
şi utilizarea unei scări pentru acoperiş se face prin:
|
a) deschiderea cârligelor scării pentru acoperiş;
b) aşezarea scării pentru acoperiş contra
scării principale;
c) urcarea scării principale cu scara pentru acoperiş
pe umăr;
d) urcarea până în vârful scării principale şi
asigurarea/blocarea ei;
e) ridicarea scării pentru acoperiş până când
cârligele sunt trecute de coama acoperişului.
|
Identificarea corectă, denumirea şi explicarea scopului
diferitelor tipuri şi dimensiuni de furtunuri, adaptoare, racorduri,
dispozitive, ţevi de refulare şi unelte adiacente furtunurilor se
fac prin:
|
Cunoaşterea materialelor din dotarea formaţiunii
proprii de intervenţie.
|
Explicarea măsurilor de precauţie luate pentru
poziţionarea
pompierului/ajutorului acestuia în apropierea incendiului trebuie
făcută prin:
|
a) arătarea pericolelor potenţiale pe timpul stingerii
incendiului;
b) poziţionarea pompierului de la ajutaj şi a ajutorului
acestuia;
c) eliminarea aerului din conducte;
d) orientarea permanentă în vederea evacuării în caz de
pericol;
e) menţinerea poziţiei de siguranţă -
aplecat.
|
Demonstrarea metodei corecte pentru avansarea liniei de atac
trebuie făcută:
|
a) într-o incintă;
b) prin ridicarea unei scări până la etajul al II-lea;
c) prin urcarea pe casa scării interioare până la un
etaj superior;
d) prin urcarea pe casa scării exterioare până la un
etaj superior;
e) prin coborârea pe casa scării interioare până la un
etaj inferior;
f) prin coborârea pe casa scării exterioare până la un
etaj inferior;
g) prin căţărarea până la un etaj superior.
|
Demonstrarea metodelor corecte pentru îndeplinirea
operaţiunilor de rutină cu furtunul se face prin:
|
a) rularea furtunului şi asigurarea lui cu
cordiţă;
b) rularea furtunului pentru depozitare;
c) cuplarea şi decuplarea furtunurilor;
d) extinderea furtunurilor;
e) înlocuirea furtunurilor sparte;
f) inspectarea, repararea, curăţarea, uscarea şi
întreţinerea furtunurilor.
|
Demonstrarea ducerii furtunului într-o clădire, conectarea
la un hidrant şi întinderea acestuia se fac astfel încât pompierul
să fie capabil:
|
a) să transporte un pachet standpipe/hidrant portativ
şi furtun;
b) să folosească tot echipamentul
conţinut în pachetul standpipe/hidrant portativ şi furtun;
c) să conecteze furtunul la o conexiune a standpipe/hidrant
portativ şi furtun;
d) să întindă furtunul de la standpipe şi să
deschidă valva de la standpipe/hidrant portativ şi furtun.
|
Demonstrarea procedurilor corecte pentru folosirea unei linii de
atac pe o scară se face prin:
|
a) intervenţia de pe scară cu o linie de atac;
b) mânuirea unui furtun sub presiune trecut peste o scară;
c) folosirea unui furtun sub presiune.
|
Demonstrarea procedurilor corecte pentru pomparea apei se face de
către pompier în ordinea:
|
a) hidrant - pompă - incendiu (linie directă);
b) hidrant - pompă - hidrant (configuraţia
inversă).
|
Demonstrarea practică a alimentării dintr-un rezervor
se face prin:
|
Aplicarea procedurilor operaţionale.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Demonstrarea amplasării unui rezervor de apă portabil
se face prin:
|
Aplicarea procedurilor operaţionale.
|
Identificarea şi descrierea diferitelor tipuri de
acţiune a focului se fac prin:
|
Aplicarea procedurilor operaţionale.
|
Exemplificarea metodelor de aplicare a jetului de apă
şi rezultatele aplicării corespunzătoare a apei la un focar se
fac prin:
|
Aplicarea procedurilor operaţionale.
|
Inţelegerea şi explicarea precauţiunilor în
avansarea furtunurilor se fac având în vedere:
|
a) pericolele potenţiale pe timpul stingerii incendiului;
b) poziţionarea pompierului de la ajutaj şi a
ajutorului acestuia;
c) eliminarea aerului din conducte înainte de intrarea în
clădire;
d) orientarea permanentă în vederea evacuării în caz de
pericol;
e) menţinerea poziţiei de siguranţă -
aplecat.
|
Demonstrarea intervenţiei şi stingerea focului interior
şi exterior care cuprinde materiale, precum: produse de lemn, haine,
hârtie, piele, mobilier de birou şi altele asemănătoare se fac
în scopul:
|
a) alegerii ţevii de refulare corecte şi a liniei de
atac în funcţie de model şi debitul de refulare;
b) protejării împotriva expunerilor;
c) opririi propagării incendiului;
d) evitării zonelor cu pericol de prăbuşiri
neprevăzute;
e) aplicării eficiente a jetului de apă;
f) stingerii focului.
|
Demonstrarea intervenţiei la un incendiu într-o
incintă, ca parte a echipei, se face în scopul:
|
a) alegerii ţevii de refulare corecte şi a liniei de
atac în funcţie de model şi debitul de refulare;
b) desfăşurării şi angajării corecte a
liniei de atac;
c) amplasării corecte a scărilor;
d) accesului în aria de incendiu;
e) aplicării eficiente a jetului de apă;
f) abordării în siguranţă a incendiului;
g) alegerii tehnicilor de atac care facilitează stingerea;
h) localizării şi controlării focurilor ascunse;
i) menţinerii poziţiei corecte a corpului;
j) evitării şi gestionării riscurilor;
k) controlării şi stingerii focului.
|
Demonstrarea intervenţiei şi stingerea incendiului la
un vehicul se fac prin:
|
a) alegerea ţevii de refulare corecte şi a liniei de
atac în funcţie de model şi debitul de refulare;
b) alegerea uneltelor de mână corespunzătoare;
c) identificarea şi controlul scurgerilor de lichide
inflamabile;
d) menţinerea protecţiei la explozie/inflamare
cauzată de incendiu;
e) verificarea compartimentelor vehiculului;
f) finalizarea acţiunii de stingere.
|
Conştientizarea şi explicarea importanţei
operaţiunii de salvare se realizează prin:
|
a) reducerea pierderilor bunurilor materiale;
b) localizarea şi stingerea focurilor ascunse;
c) responsabilizarea formaţiunii de pompieri;
d) informarea publică.
|
Definirea şi explicarea scopului examinării locului
incendiului se fac prin:
|
a) căutarea focurilor ascunse;
b) stingerea focurilor ascunse;
c) protejarea şi păstrarea dovezilor/probelor;
d) asigurarea clădirii.
|
Exemplificarea indicatorilor focurilor ascunse se face prin:
|
a) vizualizarea decolorării/decojirii vopselei, emisiilor
de fum, fisurării tencuielii şi tapetului;
b) atingerea pereţilor şi a pardoselilor cu dosul
mâinii;
c) sporirea atenţiei la sunetele de fisurare sau spargere
şi suflul vaporilor;
d) utilizarea senzorilor electronici de detectare a
căldurii.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Explicarea procedurilor pentru identificarea/descoperirea
focurilor ascunse se face prin:
|
a) identificarea dispozitivelor de verificare şi explicarea
modului de folosire a acestora;
b) desfacerea pereţilor, tavanelor şi pardoselilor;
c) îndepărtarea şi separarea materialelor arse.
|
Explicarea îndatoririlor pe care le au pompierii rămaşi
la locul incendiului pentru asigurarea şi controlul
securităţii se face prin:
|
a) raportarea tuturor faptelor;
b) securizarea locului incendiului;
c) protejarea şi păstrarea probelor.
|
Demonstrarea modului de verificare la locul incendiului se face
prin:
|
a) controlarea integrităţii structurii;
b) descoperirea tuturor focurilor ascunse;
c) identificarea cauzei incendiului;
d) stingerea focului.
|
Explicarea procedurilor medicale se realizează pentru:
|
a) resuscitarea cardiovasculară;
b) acordarea primului ajutor medical în caz de urgenţă
la adulţi şi copii.
|
Demonstrarea procedurilor corecte pentru conducerea
căutării primare şi secundare se face:
Demonstrarea transportării persoanelor rănite folosind
targa sau cărucioare se face prin:
|
Cu sau fără frânghii/furtun.
a) ridicarea şi transportarea de către un singur
salvator;
b) transportarea de la extremităţi;
c) transportarea cu placa de lemn sau litiera;
d) tragerea cu haina de protecţie şi cu pătura;
e) improvizarea unei litiere.
|
Demonstrarea descarcerării din vehicul a persoanelor
rănite se face prin:
|
a) acţionarea ca o echipă, folosind unelte de
descarcerare electrice sau neelectrice;
b) stabilizarea vehiculului, deconectarea bateriei, prevenirea
scurgerilor de combustibil;
c) folosirea uneltelor pentru eliberarea persoanelor rănite;
d) scoaterea persoanelor rănite fără provocarea
altor răni;
e) acordarea primului ajutor medical, dacă este necesar.
|
Demonstrarea practică a atacului şi a stingerii
incendiului din interior şi exterior se face în scopul explicării:
|
a) diferitelor tipuri de incendii la sol;
b) metodelor de stăpânire şi înăbuşire a
incendiilor la sol;
c) măsurilor de siguranţă asociate cu incendiile
la sol;
d) alegerii ţevii de refulare şi a furtunului
de alimentare corespunzător debitului şi formei de pulverizare;
e) protejării împotriva expunerilor;
f) împiedicării extinderii focului;
g) folosirii eficiente a apei;
h) stingerii focului.
|
5.
|
Acţiunea pompierului, ca
membru al echipei,
pentru evacuarea/salvarea
din aeronavă şi stingerea incendiilor
|
Să aibă cunoştinţe despre comportarea
incendiului cauzat de combustibilii de aviaţie privind:
|
a) caracteristicile fizice şi proprietăţile;
b) caracteristicile de ardere;
c) propagarea flăcării de la combustibil în aer liber;
d) debitul şi caracteristicile agentului pentru controlul
şi stingerea incendiului;
e) managementul şi conservarea agentului.
|
Să fie pregătit pentru:
|
a) folosirea echipamentului de protecţie în scopul
stingerii incendiului la aeronavă;
b) alegerea agentului de stingere a incendiului în funcţie
de incendiu şi combustibil;
c) utilizarea comunicaţiilor radio pe două benzi cu
turnul de control al aeronavei şi alte subunităţi;
d) utilizarea hărţilor şi a schemelor;
e) inspectarea şi folosirea stingătoarelor.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Să cunoască planul general al aerodromului, care
include:
|
a) pistele, căile de rulare şi bretele, parcările
aeronavelor;
b) localizarea punctelor de acces;
c) marcajele pe aerodrom, iluminatul şi semnalizarea;
d) ariile critice ale sistemului de dirijare la aterizare;
e) ariile izolate desemnate;
f) căile de circulaţie la sol;
g) locaţiile depozitelor de combustibil şi ale
reţelelor de distribuţie;
h) planul topografic al aerodromului şi sistemele de drenaj;
i) facilităţile de mentenanţă a avioanelor
şi facilităţile esenţiale pentru misiuni;
j) poziţionarea autospecialelor pentru aplicarea
eficientă a agentului de stingere;
k) zona topografică adiacentă sau din vecinătatea
aerodromului.
|
Să aibă cunoştinţe despre aeronavele NATO în
ceea ce priveşte:
|
a) materialele de construcţie a aeronavelor:
convenţionale şi compozite;
b) terminologia;
c) zonele de risc;
d) tipurile de carburant;
e) sistemele de frânare;
f) sistemele de stingere a incendiilor;
g) sistemele de oxigenare;
h) intrarea/ieşirea normală sau de urgenţă;
i) dispozitivele explozive, sistemele sub presiune şi
hidraulice;
j) procedurile de aterizare forţată;
k) muniţiile;
l) pericolele asociate cu materialele compozite.
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu de combustibil de avion în suprafaţă de cca. 40 m2
folosind un furtun de mână şi împrăştiind agent spumant
dintr-o autospecială/ARFF prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a SCBA;
b) folosirea tehnicii de aplicare corectă a agentului;
c) controlarea focului şi stingerea acestuia.
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu de combustibil de avion în suprafaţă de cca. 190 m2 folosind
tunul care împrăştie agent spumant dintr-o autospecială/ARFF
prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a SCBA;
b) folosirea tehnicii de aplicare corectă a agentului;
c) controlarea focului şi stingerea acestuia.
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu tridimensional de combustibil de avion folosind furtunuri manuale
care împrăştie agent spumant şi chimic uscat prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a SCBA;
b) folosirea tehnicii de aplicare corectă a agentului;
c) controlarea focului şi stingerea acestuia.
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu în interiorul unei aeronave folosind o autospecială/ARFF şi
agentul potrivit prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a a SCBA;
b) folosirea tehnicii corecte de intrare în avion;
c) selectarea agentului şi folosirea tehnicii de aplicare
corectă a acestuia;
d) controlarea focului şi stingerea acestuia.
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu la motorul aeronavei şi un incendiu auxiliar folosind o
autospecială/ARFF şi agentul potrivit prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a SCBA;
b) selectarea agentului şi folosirea tehnicii de aplicare
corectă a acestuia;
c) controlarea focului şi stingerea incendiului.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
|
|
Să demonstreze că este capabil să stingă un
incendiu la ansamblul de anvelope al aeronavei folosind o
autospecială/ARFF şi agentul potrivit prin:
|
a) utilizarea corespunzătoare a echipamentului de
protecţie si a SCBA;
b) selectarea agentului şi folosirea tehnicii de aplicare
corectă a acestuia;
c) controlarea focului şi stingerea incendiului.
|
Să demonstreze că este capabil să realimenteze
autospecialele/ARFF la punctele de realimentare şi în timpul
operaţiunilor de stingere prin:
|
a) racordarea la punctul de realimentare dispus cât mai aproape
posibil de locul incendiului, la sursa adecvată de apă cu furtunuri
potrivite şi conectori sau la echipamentul adecvat pentru
furnizarea şi pomparea spumei, combustibililor şi lubrifianţilor
disponibili, după caz;
b) operaţiuni de susţinere de alimentare a
autospecialei de intervenţie ARFF cu ajutorul furtunurilor de la un
hidrant sau pompă capabil/capabilă să furnizeze volumul de
apă echivalent unei autospeciale la capacitate maximă
şi utilizarea echipamentului disponibil adecvat pentru furnizarea
spumei corespunzătoare şi a echipamentului de pompare pe baza
debitului de refulare şi capacităţii echipamentului de
pompare.
|
6.
|
Acţiunea echipei
pentru evacuarea/ salvarea
din aeronavă şi stingerea incendiilor
|
Demonstrarea capabilităţii pentru evacuarea unui membru
al echipajului dintr-o aeronavă de luptă/atac folosind metodele de
intrare normală şi de urgenţă se realizează în
scopul:
|
a) intrării normale, în următoarele etape:
- acces prin zona destinată;
- oprirea motorului;
- scoaterea echipajului folosind sistemul de ieşire de
siguranţă;
b) intrării de urgenţă, în următoarele etape:
- alegerea uneltelor potrivite pentru intrare prin
forţă;
- intrarea prin forţă;
- oprirea motorului;
- scoaterea echipajului.
|
Demonstrarea capabilităţii pentru evacuarea unui membru
al echipajului dintr-o aeronavă de bombardament folosind metodele de
intrare normală şi de urgenţă se realizează în
scopul:
|
a) intrării normale, în următoarele etape:
- acces prin uşa destinată echipajului;
- oprirea motorului;
- scoaterea echipajului folosind sistemul de ieşire de
siguranţă;
- coordonarea căutării principale şi secundare;
b) intrării de urgenţă, în următoarele etape:
- alegerea uneltelor potrivite pentru intrare prin
forţă;
- deschiderea trapei prin forţă sau largare;
- decuparea zonelor;
- intrarea;
- scoaterea echipajului;
- coordonarea căutării principale şi secundare;
- oprirea motorului.
|
7.
|
|
Demonstrarea capabilităţii pentru evacuarea echipajului
şi pasagerilor dintr-o aeronavă cargo folosind metodele de intrare
normală şi de urgenţă se realizează în scopul:
|
a) intrării normale, în următoarele etape:
- intrare normală prin uşi, uşile compartimentului
cargo, rampe şi trape;
- oprirea motorului;
- oprirea sistemului de oxigen pentru pasageri;
- desfăşurarea evacuării de urgenţă;
- evacuarea echipajului şi a pasagerilor prin cea mai
eficientă metodă;
- conducerea căutărilor principale şi secundare;
b) intrării de urgenţă, în următoarele etape:
- alegerea corectă a sculelor/uneltelor pentru intrarea prin
forţă;
- intrare de urgenţă prin uşi forţate,
trape, ferestre sau alte decupări din structură;
- oprirea motorului;
- desfăşurarea evacuării de urgenţă;
- oprirea sistemului de oxigen al pasagerilor;
- evacuarea echipajului şi a pasagerilor prin cea mai
eficientă metodă;
- conducerea căutărilor principale şi secundare.
|
Nr. crt.
|
Categoria de abilităţi
|
Procedura de îndeplinit
|
Scopul/Modul de însuşire sau
acţionare/exemplificare
|
8.
|
|
Demonstrarea capabilităţii echipei pentru stabilirea
ariei de triaj iniţial se face prin:
|
a) evaluarea fiecărui rănit;
b) stabilirea priorităţilor;
c) acordarea îngrijirilor medicale de urgenţă.
|
9.
|
|
Demonstrarea capabilităţii echipei pentru ventilarea
unei aeronave cargo de mari dimensiuni prin deschiderea uşilor, trapelor
şi prin mijloace mecanice se realizează prin:
|
a) utilizarea uşilor şi trapelor deschise în
funcţie de direcţia vântului;
b) utilizarea ejectorului mecanic de fum plasat corect pentru a
îndepărta fumul şi noxele;
c) realizarea ventilaţiei sub presiune pozitivă:
- alegerea, amplasarea şi utilizarea accesoriilor adecvate;
- alegerea corectă a trapei pentru îndepărtarea
optimă a fumului.
|
10.
|
|
Demonstrarea capabilităţii echipei pentru stingerea
şi înlăturarea incendiilor la aeronavă se realizează
prin:
|
a) alegerea corectă a mijloacelor tehnice;
b) localizarea şi stingerea tuturor focarelor;
c) păstrarea şi protejarea dovezilor;
d) evitarea deteriorării ulterioare a avionului sau a
conţinutului acestuia.
|
ANEXA Nr. 3 la norme
CONDIŢIILE
de proiectare a circuitului de antrenament şi
condiţiile de evaluare a testului de pregătire fizică a
pompierilor
1. Proiectarea circuitului de antrenament - etape:
a) se marchează linia de start cu o bandă
colorată;
b) se măsoară o distanţă de 20 m de
la linia de start şi se marchează cu o bandă colorată -
aceasta este linia de 20 m;
c) se măsoară o distanţă de 20 m
de la linia de start în direcţia opusă şi se marchează cu o
bandă colorată - aceasta este linia de 40 m;
d) la linia de start se poziţionează un
distribuitor tip B/C cu Ø = 75/100 mm;
e) lângă linia de start: se marchează un
punct pe perete, unde se va ridica scara de 3,6m/4m; se stabileşte sarcina
de intrare prin forţă; se montează şi se stabilizează
scara de 7,3m/8 m;
f) la linia de 20 m se aşează următorul
echipament: scara de 3,6 m/4 m, două furtune de tip B/C Ø = 38 mm cu ajutaj, un manechin care cântăreşte 68,2
kg/70 kg, două furtunuri de 20 m cu diametrul Ø =
100 mm şi un furtun de 20 m cu secţiunea Ø=
65 mm.
2. Condiţii de evaluare a testului de
verificare a capacităţii fizice:
a) la comanda „start", evaluatorul porneşte
cronometrul şi pompierul începe să efectueze prima probă;
b) la sfârşitul acestei probe pompierului i se
cere să puncteze un număr de pe scala Borg, conform tabelului de mai
jos, care reflectă cât de dificilă i s-a părut proba
respectivă;
c) această procedură se repetă la
finalul fiecărei probe;
d) scara Borg de măsurare a Rating of Perceived
Exertion/efortului maxim perceput, denumit în continuare RPE, în timpul
parcurgerii testului de verificare a pregătirii fizice de către
pompier a fost dezvoltată să permită participantului să
îşi măsoare în mod subiectiv efortul depus în timpul
exerciţiului, luând în considerare nivelul personal de pregătire
fizică, condiţiile de mediu înconjurător şi nivelele
generale de oboseală;
e) scara Borg măsoară intensitatea
exerciţiilor pe o scară de la 6 la 20 şi reprezintă un
indicator important şi obiectiv în monitorizarea toleranţei la
exerciţiile individuale; ratele efortului maxim perceput sunt strâns
corelate cu bătăile inimii şi valorile calculate ale consumului
de oxigen;
f) în timpul executării probelor, evaluatorul
poate încuraja pompierul, astfel încât acesta să poată termina
circuitul, accentuând că „mersul" de la 20 m şi 40 m între probe
este introdus în circuit ca să permită pompierului să se
odihnească;
g) dacă un pompier indică pe scara Borg un
nivel de percepere a exerciţiului „foarte greu" sau „foarte, foarte
greu", atunci trebuie încurajat să utilizeze mersul pentru
recuperarea adecvată înainte de începerea unei noi probe din circuit;
h) după terminarea tuturor probelor circuitului
şi de îndată ce pompierul atinge linia de final, se opreşte
cronometrul şi se înregistrează timpul final al examinării.
Scara Borg de măsurare a efortului maxim
perceput (RPE)
Scara
|
Măsurarea
|
6
|
Foarte, foarte uşor
|
7
|
8
|
9
|
Foarte uşor
|
10
|
11
|
Destul de uşor
|
12
|
13
|
Cumva greu
|
14
|
15
|
Greu
|
16
|
17
|
Foarte greu
|
18
|
19
|
Foarte, foarte greu
|
20
|
ANEXA Nr. 4 la norme
CONDIŢIILE
de desfăşurare şi probele testului de
evaluare a pregătirii fizice a pompierilor Desfăşurarea şi
evaluarea testului de verificare a capacităţii fizice:
Circuitul constă în 10 probe simulate pentru
pompieri, care trebuie să fie îndeplinite continuu şi consecutiv pe o
suprafaţă betonată.
Fiecare probă a circuitului trebuie să fie
terminată înainte de începerea unei noi probe, iar probele trebuie să
fie completate secvenţial.
Intervalele de odihnă, constând în mersul pe
distanţe de 20 m sau 40 m, sunt încorporate în fiecare probă,
reprezentând îndeplinirea probelor la locul unui incendiu adevărat, mersul
între probe permiţând pompierului să îşi redobândească
respiraţia normală şi să se liniştească.
Din motive de siguranţă este imperativ ca
pompierii să nu alerge în timpul testului.
Pentru realizarea circuitului, pompierii poartă
şi folosesc întregul echipament specializat: ghete de pompieri,
mănuşi, cască, pantalon şi SCBA.
Circuitul a fost conceput să fie terminat cu un
tub de oxigen, de aceea nu se solicită umplerea rapidă sau înlocuirea
rezervei de aer.
Inainte de începerea circuitului, evaluatorul verifică
modul de echipare al pompierului şi rezerva de aer.
Probele susţinute în vederea verificării
capacităţii fizice sunt prezentate în tabelul de mai jos.
Nr. crt.
|
Proba
|
Activitatea, distanţa
|
Observaţii
|
1.
|
Furtunul
transportat cu o mână
|
Pentru această probă, pompierul duce într-o mână
un furtun de 20 m rulat, cu Ø = 65 mm în
secţiune, care cântăreşte 16,5 kg (20 kg) pe o
distanţă de 20 m, atingând linia cu cel puţin un picior,
şi se întoarce pe aceeaşi distanţă, ducând furtunul cu
cealaltă mână. Furtunul este lăsat jos la linia de start când
cel puţin un picior atinge linia.
|
Această probă simulează cerinţa de
transport al unui furtun rulat de la autospeciala de
intervenţie la hidrant sau la locul incendiului. Echipamentul trebuie
transportat de la maşină la locul incendiului,
deoarece maşina trebuie să fie parcată la distanţă
faţă de locul incendiului din motive de siguranţă.
Locul = linia de 20 m.
|
2.
|
Ridicarea scării de incendiu
|
Pentru această probă, pompierul ridică de la sol o
scară de 3,6 m/4m, greutate de 13,6 kg/15 kg, o transportă pe o
distanţă de 20 m şi o ridică pe un perete la o
poziţie prestabilită.
|
Această probă simulează cerinţa de
mutare a unei scări de la autospeciala de intervenţie la locul incendiului
şi ridicarea acesteia pe perete.
Distanţa = 20 m
|
3.
|
Intinderea
furtunului sub
presiune
|
Pentru această probă, pompierul trebuie să ridice
capătul cu ţeava de refulare a două furtune cuplate sub
presiune în lungime de 40 m şi cu secţiunea de Ø= 38 mm şi să îl întindă pe o distanţă
de 40 m. Pompierul plasează apoi ţeava de refulare a furtunului
încărcat la semnul de la 40 m când cel puţin un picior atinge
linia.
|
La locul incendiului, pompierul trebuie să tragă
furtunul încărcat de la hidrant la locul incendiului. Distanţa = 20
m.
|
4.
|
Prima escaladare a scării
|
Pentru această probă, pompierului i se cere să
urce şi să coboare 10 trepte ale unei scări de 7,3 m (8 m).
Acest proces este repetat de 3 ori pentru un total de 30 trepte în sus şi
30 de trepte în jos. Pompierul trebuie să aibă ambele picioare pe
treapta 10 înainte de coborâre. Pompierul trebuie să aibă ambele
picioare pe sol înainte de urcare. Evaluatorul trebuie să strige
pompierului cu voce tare numărul treptelor urcate şi coborâte. Este
important să îi strige cu voce tare numai după ce a terminat de
urcat sau coborât fiecare treaptă, fără să i se
impună ritmul. Pompierul trebuie să îşi impună propriul
ritm.
|
Aceasta probă reprezintă cerinţa de a urca şi
coborî 3 rânduri de scări. Această sarcină echivalează cu
urcarea şi coborârea a 10 trepte pe o scară de 7,3 m (8m) de 3 ori.
|
5.
|
Tragerea unui furtun
|
Pentru această probă, pompierul trebuie să
tragă în viteză două furtunuri cuplate în lungime de 40 m, cu
o secţiune de 100 mm, legate de alt furtun de 20 m, cu o secţiune
de 65 mm, pe o distanţă de 40 m. Pompierul trebuie să
folosească tehnica mână peste mână.
|
Această probă simulează cerinţa de a trage
echipament pe acoperiş sau într-o clădire în flăcări
utilizând tehnica mână peste mână. Din motive de
siguranţă în timpul evaluării este simulată o podea
găurită pentru ca pompierii să tragă
echipamentul pe acoperiş.
Distanţa = 40 m.
|
Nr. crt.
|
Proba
|
Activitatea, distanţa
|
Observaţii
|
6.
|
Intrarea prin forţă
|
Pentru această probă, pompierului i se cere să
mute o anvelopă, cântărind 100 kg, pe o distanţă de 40 cm
peste o platformă situată la o înălţime de 75 cm, lovind
anvelopa cu un ciocan/baros de 5 kg. Anvelopa este situată pe un stativ
de lemn care este aşezat pe platformă. Ciocanul (barosul) poate fi
ţinut în orice fel, iar pompierului i se permite să lovească
de câte ori este nevoie pentru a muta anvelopa 40 cm. Anvelopa trebuie
să treacă complet peste linia de final pentru a finaliza proba.
|
Această probă simulează intrarea prin
forţă într-o clădire fie prin doborârea uşii, fie prin
dărâmarea unui perete. Inălţimea reală a anvelopei de la
nivelul podelei reprezintă înălţimea la care în mod
normal un ciocan/baros este manevrat; înălţimea până la
drucărele uşi. Mişcarea anvelopei pe distanţa de 40 cm
este corelată ştiinţific cu forţele necesare pentru a
dărâma o structură în vederea accesului. Distanţa = 20 m.
|
7.
|
Scoaterea victimei
|
Pentru această probă, pompierului i se cere să
tragă un manechin cântărind 70 kg pe o distanţă
totală de 40 m. Manechinul nu poate fi tras de haine. Deplasarea
manechinului este făcută, ca şi pentru victimele umane,
ţinându-l de sub braţe. Este permisă folosirea unei curele pe
sub braţe. Manechinul este deplasat de la linia de 20 m la linia de
start. Odată ce pompierul atinge linia de start cu cel puţin un
picior, el trebuie să se întoarcă şi să tragă
manechinul înapoi la linia de 20 m. Manechinul este poziţionat la linia
de 20 m când pompierul pune cel puţin un picior pe linie.
|
Această probă simulează evacuarea
răniţilor dintr-o structură în flăcări.
Distanţa = 40 m.
|
8.
|
A doua escaladare a
scării
|
Pompierului i se cere să escaladeze 10 trepte în sus şi
10 trepte în jos de două ori. Această probă este identică
cu proba 4, cu deosebirea că pompierul urcă şi coboară
numai de două ori în loc de trei. Pompierul se poate opri şi odihni
de-a lungul îndeplinirii acestei sarcini; totuşi, din motive de siguranţă,
pompierul va fi încurajat să se odihnească înainte de a doua urcare
şi va fi descurajat să se odihnească pe treapta nr. 10. Ambele
picioare trebuie să fie puse pe treapta a 10-a şi pe pământ,
aşa cum este descris în proba 4.
|
|
9.
|
Coborârea scării de 3,6m (4m)
|
Pompierului i se cere să coboare de pe perete scara de 3,6
m/4 m, folosind orice tehnică. Lui/ei i se cere apoi să transporte
scara pe o distanţă de 20 m, să atingă linia cu cel
puţin un picior si apoi să pună jos scara la linia de 20 m.
|
Această probă simulează un scenariu real în care
un pompier mută o scară la scena incendiului de la altă
locaţie sau întoarcerea cu scara de la locul incendiului la autospeciala
de intervenţie.
|
10.
|
Transportul unui distribuitor
|
Pentru această probă, pompierului i se cere să
ridice un distribuitor de la linia de start şi să îl transporte la
linia de 20 m şi apoi să se întoarcă şi să
aducă distribuitorul la linia de start. Pompierul coboară
distribuitorul înapoi pe pământ.
|
Această probă reprezintă cerinţa pentru un
pompier să transporte un distribuitor la locul accidentului.
|
ANEXA Nr. 5 la norme
FACTORI LIMITATORI
la stingerea incendiilor în timpul
operaţiunilor militare ce trebuie luaţi în considerare la elaborarea
documentelor de planificare
Factorii limitatori la stingerea incendiilor în
timpul operaţiilor militare sunt:
a) Stingerea incendiilor în timpul operaţiunilor
de război nu se realizează ca pe timp de pace, pompierii
confruntându-se cu mai multe probleme importante şi riscuri majore.
b) Lipsa unui Chemical Warfare Defense Equipment/
echipament de protecţie antichimic adecvat, denumit în continuare CWDE,
face ca protecţia împotriva focului în cazul unui atac chimic să
fie minimă sau chiar inexistentă. Când CWDE existent este voluminos,
induce disconfort termic şi limitează performanţele fizice ale
pompierilor. Când utilizează CWDE, pompierii nu trebuie să se lupte
cu focul şi nici să întreprindă acţiuni de salvare, mai
puţin atunci când acolo este o probabilitate rezonabilă de salvare a
unor vieţi omeneşti sau de păstrare a bunurilor importante
pentru misiune, fără să îşi pună viaţa în
pericol.
c) Lipsa unei aprovizionări adecvate cu apă
limitează semnificativ operaţiile de stingere a incendiilor şi
de salvare.
d) Condiţiile climaterice pot varia de la foarte
rece la foarte cald, de la perioade umede la uscate şi de la umiditate
scăzută la umiditate ridicată şi pot reduce
performanţele.
e) Protecţia la foc a personalului, vehiculelor
şi a echipamentelor este un risc până când măsurile protective
sunt stabilite. Vehiculele de stingere a incendiilor nu sunt blindate şi e
posibil să fie serios avariate în timpul atacului.
Riscuri asumate şi modalităţi de
reducere a acestora în timpul operaţiunilor de stingere a incendiilor
înainte şi după atac
Eficacitatea pompierilor va fi afectată de factori
de stres fizici şi psihici datorită operaţiilor de răspuns
de urgenţă susţinute şi diminuării personalului.
Atacurile adversarului pot să includă
agenţi nucleari, biologici şi chimici/NBC.
Sistemul principal de distribuţie a apei poate fi
afectat în timpul atacului şi nu poate fi utilizabil în totalitate pentru
scopurile pompierilor.
Acţiunile de răspuns ale formaţiunii de
intervenţie pot fi întârziate din cauza muniţiei neexplodate,
craterelor/resturilor formate pe drumuri, căi de rulare, pistă,
bretele şi dispozitivelor explozive improvizate proiectate să
rănească oamenii.
Formaţiunea de intervenţie la incendii nu va
avea resursele să acţioneze în vederea stingerii focurilor din
clădiri, să răspundă situaţiilor de salvare şi
să sprijine toate acţiunile de stingere a incendiilor apărute la
mai multe avioane în acelaşi timp.
Autospecialele de stingere a incendiilor şi
echipamentele trebuie să fie disponibile pentru faza iniţială a
operaţiunilor de război.
La aerodromurile mari, resursele de protecţie la
foc împotriva incendiilor vor fi prepoziţionate înaintea atacului.
ANEXA Nr. 6 la norme
Clasificarea riscului
Nr. crt.
|
Categoria de risc
|
Caracteristici
|
1.
|
Risc de categoria 1
|
a) reprezintă cea mai mare categorie de risc;
b) are potenţialul de a compromite operaţiunile
militare şi sustenabilitatea;
c) prezintă potenţialul unor pierderi financiare
inacceptabile pentru o naţiune;
d) nivelul de toleranţă la riscul financiar se
determină de autoritatea care este capabilă să clarifice ce
pierderi financiare sunt acceptabile pentru o naţiune proporţional
cu riscul.
|
2.
|
Risc de categoria a 2-a
|
a) are potenţialul de a compromite operaţiunile
militare şi sustenabilitatea;
b) naţiunea consideră riscul financiar tolerabil.
|
3.
|
Risc de categoria a 3-a
|
a) are potenţial de pierderi financiare inacceptabile pentru
naţiune;
b) riscul pentru operabilitatea militară şi
sustenabilitate este considerat tolerabil;
c) autoritatea naţională este capabilă să
clarifice ce pierderi financiare sunt acceptabile pentru naţiune
proporţional cu nivelul riscului;
d) în anumite circumstanţe, obiectivele strategice generale
pot predomina în faţa unor riscuri financiare.
|
4.
|
Risc de categoria a 4-a
|
a) este riscul cel mai scăzut;
b) nu compromite capacitatea operaţională şi/sau
sustenabilitatea;
c) nu prezintă potenţial pentru pierderi financiare
inacceptabile naţiunii.
|
Consideraţii pentru evaluarea riscului
- mii USD -
Valoarea
|
MRF
|
Risc
|
Mai mare de *
|
3 sau mai puţin
|
Risc categoria 1
|
Mai puţin de *
|
3 sau mai puţin
|
Risc categoria 2
|
Mai mare de *
|
4
|
Risc categoria 3
|
Mai puţin de *
|
4
|
Risc categoria 4
|
* Valoarea de referinţă stabilită de
autoritatea naţională desemnată.
ANEXA Nr. 7 la norme
Factorul cerinţe militare/MRF
- bazat pe capabilităţi alternative -
MRF
|
Capabilitatea are
|
Capabilitatea are
|
Capabilitatea are
|
Capabilitatea are
|
1.
|
NICIO ALTERNATIVĂ
|
|
|
|
2.
|
|
0 ALTERNATIVĂ
|
|
|
3.
|
|
|
2 ALTERNATIVE
|
|
4.
|
|
|
|
MAI MULT DE 2 ALTERNATIVE
|
Acest tabel este folosit de autoritatea
naţională desemnată pentru a determina aplicabilitatea
factorilor MRF pentru fiecare capabilitate desfăşurată. O
simplă secvenţă numerică de la 1 - maximum până la 4 -
minimum este utilizată pentru clasificarea fiecărei capabilităţi
în acord cu impactul asupra operaţiunilor militare şi
sustenabilităţii.
Factorul cerinţe militare/MRF
- bazat pe gruparea bunurilor -
MRF
|
Pierderea a mai mult de 10% din
bunuri este
|
Pierderea a mai mult de 33% din
bunuri este
|
Pierderea a mai mult de 50% din
bunuri este
|
Pierderea a mai mult de 50% din
bunuri este
|
1.
|
ACCEPTABILĂ
|
|
|
|
2.
|
|
NEACCEPTABILĂ
|
|
|
3.
|
|
|
NEACCEPTABILĂ
|
|
4.
|
|
|
|
ACCEPTABILĂ
|
Acest tabel trebuie folosit de către autoritatea
naţională desemnată pentru determinarea cerinţelor militare
aplicabile bunurilor comune dislocate. De exemplu: starea de fixaţie din
interiorul unei încăperi, definită ca zonă separată prin
perete rezistent la foc, dintr-o clădire sau bunuri depozitate într-o
locaţie unde izbucnirea focului poate conduce la pierderea acestora. O
numerotare simplă de la 1 - mare la 4 - scăzut este folosită
pentru a cataloga bunurile în conformitate cu impactul asupra operaţiilor
şi capacităţii de susţinere a efortului militar.
ANEXA Nr. 8 la norme
Cuantificarea factorului cerinţe militare/MRF
Nivel MRF
|
Definiţie/detalieri
|
Impact
|
Observaţii
|
MRF 1 CRITIC
|
Funcţiune susţinută de un bun/o capabilitate
critică, pentru operaţiunile militare în dislocare.
Bunul/Capabilitatea nu este dublat/dublată altundeva şi
odată pierdut/pierdută cauzează perturbări neacceptabile
ale operaţiunii.
|
a) pierderea bunului ar anula o capabilitate militară
indispensabilă;
b) pierderea a mai mult de 10% din bunurile-cheie într-un
incendiu este inacceptabilă.
|
Se încadrează câteva facilităţi (clădiri) sau
conţinutul lor cheie: facilităţi de reparaţii unice
şi alte bunuri care sunt critice pentru susţinerea
continuităţii operaţiunilor.
|
Nivel MRF
|
Definiţie/detalieri
|
Impact
|
Observaţii
|
MRF 2 MAJOR
|
Funcţiunea asigurată de un bun/o capabilitate este
dublată printr-o singură alternativă ce nu poate fi
folosită imediat.
|
a) pierderea bunului/ capabilităţii sau a unuia dintre
cele două compartimente rezistente la foc ar însemna că 50% din
bunurile militare ar fi pierdute;
b) pierderea a mai mult de 33% din totalul
bunurilor/capabilităţilor aflate în ambele
clădiri/facilităţi sau în ambele compartimente rezistente la
foc ar putea fi acceptabilă, neavând un impact major asupra
operaţiunii.
|
Mai multe facilităţi/clădiri şi/sau conţinutul
lor se includ în această categorie: facilităţi de comandă
şi control, producţie şi asamblare de explozivi şi
depozitele asociate.
|
MRF 3 IMPORTANT
|
Funcţiunea asigurată de un bun/o capabilitate sau
conţinutul acestora este dublată de către alte două
alternative. Acestea ar putea cuprinde: 3 clădiri separate sau două
clădiri separate, dintre care una are două compartimente rezistente
la foc, ori o clădire cu 3 compartimente rezistente la foc.
|
Prima consecinţă (ca urmare a incendiului) în termenii
pierderii conţinutului depinde de modalităţile de distribuire
între clădiri/compartimente. Următoarele afirmaţii sunt
reprezentative pentru criteriul MRF 3:
a) pierderea bunului/capabilităţii sau a unuia dintre
cele
3 compartimente rezistente la foc ar însemna că 33% din
bunurile militare ar fi pierdute;
b) pierderea a mai mult de 50% a bunurilor-cheie în orice
incendiu nu este acceptabilă.
|
Mai multe facilităţi/clădiri ar putea fi incluse
în această categorie: bunul/capabilitatea este una dintre cele 3 facilităţi
conţinând piese de schimb pentru un tip de navă, avion sau vehicul
blindat. Considerând pierderea totală a oricărei
facilităţi dintre cele 3, atunci disponibilitatea pieselor de
schimb nu depăşeşte 33% din cerinţele planificate.
|
MRF 4 NESEMNIFICATIV
|
Funcţiunea asigurată de bun/capabilitate sau
componentele-cheie este dublată de alternative multiple.
|
a) pierderea
bunului/capabilităţii sau a compartimentelor rezistente
la foc ar avea un efect minim asupra capabilităţilor militare;
b) pierderea a mai mult de 50% din totalul bunurilor este
tolerabilă, fără impact asupra operaţiunilor militare.
|
Majoritatea clădirilor/facilităţilor neimportante
ar putea fi incluse în această categorie: clădiri fără
rol militar, clădiri de antrenament, biserici, teatre, săli de
lectură.
|
ANEXA Nr. 9 la norme
CALCULUL
necesarului substanţei de stingere la navele
militare care transportă tehnică de aviaţie
- elicoptere -
Cantităţi şi debite de refulare
minime de agent de stingere
Categoria heliportului
|
AFFF sau FFFP folosit de 5,5 ori
|
Fluoroproteină sau spumă
fluoroproteică
|
Spumă proteică
|
Apă [litri]
|
Debit [litri/minut]
|
Apă [litri]
|
Debit [litri/minut]
|
Apă [litri]
|
Debit [litri/minut]
|
H-1
|
1.508
|
225
|
1.647
|
250
|
1.696
|
275
|
H-2
|
1.983
|
425
|
2.295
|
550
|
2.404
|
625
|
H-3
|
2.597
|
750
|
3.132
|
1.000
|
3.319
|
1.100
|
Categoria heliportului după lungimea şi
lăţimea de gabarit ale elicopterului
Categoria heliportului
|
Lungimea elicopterului [m]
|
Lăţimea fuselajului [m]
|
Suprafaţa critică
practică de incendiu (PCA)
[mp]
|
H-1
|
0...15.2
|
0...1.53
|
34,8
|
H-2
|
15,2...24,4
|
1,53...2,13
|
78,0
|
H-3
|
24,2...36,6
|
2,13...2,43
|
133,8
|
Calculul cantităţii totale de apă
1. Cantităţile de agent de stingere au fost
calculate folosind formule cunoscute. Totalul cantităţilor este bazat
pe:
a) cantitatea (Q1) folosită pentru a obţine
un minut de control al suprafeţei critice practice;
b) cantitatea (Q2) necesară pentru controlul
focului după primul minut sau pentru stingerea lui ori pentru
amândouă;
c) cantitatea (Q3) necesară pentru controlul
focului în interior şi operaţiuni de salvare. Cantitatea totală
este suma cantităţilor enunţate.
2. Sunt folosite următoarele valori:
a)AFFF=5,5[l/min.]/mp;
b) Fluoroproteină sau FFFP = 7,5 [l/min.]/mp;
c) Spumă proteică = 8,2 [l/min.]/mp.
3. Cantitatea totală de apă: Qt=Q1+Q2+Q3,
unde:
a)Q1 = PCAxARx 1 [min.];
b)Q2 = 100% xQ1;
c) Q3 = 225 [L] x 5 [min.].
NOTE:
1. Lungimea totală a elicopterului = dimensiunea
maximă cu rotoarele în funcţiune
2. Lăţimea fuselajului = lăţimea
fuselajului fără trenul de aterizare, măsurată în
exteriorul cabinei
3. PCA- Practicai Criticai Fire
Area/Suprafaţă critică practică de incendiu = 1/2 din
lungimea totală x 3 lăţimea fuselajului
4. Categoria heliportului pentru un anume elicopter
este bazată pe lungimea totală a elicopterului sau pe
lăţimea fuselajului. Dacă după selectarea categoriei
corespunzătoare lungimii totale a elicopterului lăţimea
totală este mai mare decât valorile maxime corespunzătoare din tabelul,
atunci categoria heliportului este cea imediat următoare mai mare.
5. Pentru a asigura debitele şi
cantităţile de refulare minime de agent de stingere indicate în
tabelul, este necesar ca heliportul să fie dotat cu cel puţin o
autospecială de stins incendiu.
6. Stingător portabil AFFF = stingător portabil
cu spumă mecanică care formează peliculă pe bază de
apă
ANEXA Nr. 10 la norme
CATEGORIILE
aerodromului după lungimea totală şi
lăţimea avionului
Categoria aerodromului
|
Lungimea totală a avionului,
exclusiv valoarea de:
|
Lăţimea totală a
avionului, exclusiv valoarea de:
|
NFPA
|
FAA
|
ICAO
|
ft
|
m
|
ft
|
m
|
1
|
GA-1
|
1
|
30
|
9
|
6,6
|
2
|
2
|
GA-1
|
2
|
39
|
12
|
6,6
|
2
|
3
|
GA-2
|
3
|
59
|
18
|
9,8
|
3
|
4
|
A
|
4
|
78
|
24
|
13
|
4
|
5
|
A
|
5
|
90
|
28
|
13
|
4
|
6
|
B
|
6
|
126
|
39
|
16,4
|
5
|
7
|
C
|
7
|
160
|
49
|
16,4
|
5
|
8
|
D
|
8
|
200
|
61
|
23
|
7
|
9
|
E
|
9
|
250
|
76
|
23
|
7
|
10
|
|
10
|
300
|
91
|
25
|
8
|
NOTE:
1. NFPA - National Fire Protection Associations
2. FAA - Federal Aviation Administration
3. ICAO - International Civil Aviation
Organization
ANEXA Nr. 11 la norme
CANTITĂŢILE MINIME
de agenţi de stingere şi debitele de
refulare
Categoria aerodromului
|
AFFF sau FFFP folosind un debit de
refulare de 5,5
|
Spumă fluoroproteinică
care formează pelicula
|
Spumă proteină
|
Potasiu bicarbonat
|
Halon 1211
|
apă
|
debit de refulare
|
apă
|
debit de refulare
|
apă
|
debit de refulare
|
debit de refulare
|
debit de refulare
|
litri
|
litri/min.
|
litri
|
litri/min.
|
litri
|
litri/min.
|
kg
|
kg/min.
|
kg
|
kg/min.
|
1
|
536,428
|
272,76
|
740,998
|
340,95
|
822,826
|
386,41
|
45,4
|
2,27
|
45,4
|
2,27
|
2
|
886,47
|
590,98
|
1.227,42
|
818,28
|
1.363,8
|
886,47
|
90,8
|
2,27
|
90,8
|
2,27
|
3
|
3.045,82
|
1.045,58
|
3.691,352
|
1.409,26
|
3.950,474
|
1.522,91
|
136,2
|
2,27
|
136,2
|
2,27
|
4
|
6.068,91
|
1.772,94
|
7.355,428
|
2.409,38
|
7.869,126
|
2.613,95
|
136,2
|
2,27
|
136,2
|
2,27
|
5
|
12.556,052
|
3.750,45
|
15.201,824
|
5.159,71
|
16.251,95
|
5.591,58
|
204,3
|
2,27
|
204,3
|
2,27
|
6
|
17.020,23
|
5.000,6
|
21.384,384
|
6.728,08
|
23.125,502
|
7.364,52
|
204,3
|
2,27
|
204,3
|
2,27
|
7
|
22.170,842
|
6.546,24
|
28.512,512
|
8.955,62
|
31.049,18
|
9.773,9
|
204,3
|
2,27
|
204,3
|
2,27
|
8
|
35.358,788
|
8.637,4
|
44.587,168
|
11.819,6
|
48.278,52
|
12.933,37
|
408,6
|
4,54
|
408,6
|
4,54
|
9
|
43.505,22
|
10.910,4
|
55.865,794
|
15.001,8
|
60.811,842
|
15.820,08
|
408,6
|
4,54
|
408,6
|
4,54
|
10
|
53.479,144
|
14.092,6
|
69.671,996
|
18.638,6
|
76.154,592
|
20.911,6
|
408,6
|
4,54
|
408,6
|
4,54
|
NOTE:
1. FFFP - îndeplineşte cerinţele MIL
specifice.
2. Halon 1211 - sau alte alternative halon
aprobate.
Categoria aerodromului
|
AFFF sau FFFP folosind debit de
refulare de 5,5
|
Spumă fluoroproteinică
care formează pelicula
|
Spumă proteină
|
Potasiu bicarbonat
|
Halon 1211
|
apă
|
debit de refulare
|
apă
|
debit de refulare
|
apă
|
debit de refulare
|
debit de refulare
|
debit de refulare
|
litri
|
litri/min.
|
litri
|
litri/min.
|
litri
|
litri/min.
|
kg
|
kg/min.
|
kg
|
kg/min.
|
1
|
446,63
|
225
|
616,96
|
290
|
685
|
322
|
45
|
2,25
|
45
|
2,25
|
2
|
738
|
500
|
1.022
|
680
|
1.135,5
|
738
|
90
|
2,25
|
90
|
2,25
|
3
|
2.536
|
800
|
3.073,4
|
1.165
|
3.290
|
1.268
|
135
|
2,25
|
135
|
2,25
|
4
|
5.053
|
1.500
|
6.125
|
2.000
|
6.552
|
2.176
|
135
|
2,25
|
135
|
2,25
|
5
|
10.455
|
3.000
|
12.657
|
4.300
|
13.532
|
4.656
|
205
|
2,25
|
205
|
2,25
|
6
|
14.171
|
4.000
|
17.805
|
5.600
|
19.256
|
6.132
|
205
|
2,25
|
205
|
2,25
|
7
|
18.460
|
5.500
|
23.740
|
7.450
|
25.852
|
8.038
|
205
|
2,25
|
205
|
2,25
|
8
|
29.440
|
7.000
|
37.124
|
9.850
|
40.197
|
10.768
|
410
|
4,5
|
410
|
4,5
|
9
|
36.223
|
9.000
|
46.514
|
12.500
|
50.632
|
13.172
|
410
|
4,5
|
410
|
4,5
|
10
|
44.526
|
11.700
|
58.010
|
15.500
|
63.407
|
17.411
|
410
|
4,5
|
410
|
4,5
|
NOTE:
1. FFFP - îndeplineşte cerinţele MIL
specifice.
2. Halon 1211 - sau alte alternative halon
aprobate.
ANEXA Nr. 12 la norme
NUMĂRUL MINIM
de vehicule ARFF asigurate la fiecare aerodrom
Categoria aerodromului
|
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
Numărul de vehicule
|
1
|
1
|
1
|
1
|
2
|
2
|
3
|
3
|
4
|
4
|
ANEXA Nr. 13 la norme
FORMULA
pentru determinarea nivelului de agenţi de
stingere a incendiului şi echipamentul necesar pentru combaterea unui
accident la un avion
Nivelul de agenţi de stingere a incendiilor şi
echipamentul necesar pentru combaterea unui incendiu la avion se determină
pentru un avion dat folosindu-se următoarea formulă:
Q = Q1 + Q2 + Q3,
unde:
Q1 este cantitatea de
apă necesară pentru controlul PCA;
Q2 este cantitatea de
apă necesară pentru menţinerea controlului sau stingerea focului
rămas ori amândouă;
Q3 este cantitatea de
apă necesară pentru stingerea incendiului în interior.
Metoda de calculare a valorilor pentru fiecare
componentă a lui Q este prezentată mai jos:
Cantitatea Q1 - cantitatea necesară pentru a
obţine controlul timp de un minut în PCA.
Formula pentru apa necesară pentru controlul Q1 în
suprafaţa PCA ca: Q1 = PCA x R x T se exprimă
unde:
PCA = (0,67) x TCA; TCA
= L (K + W);
L = lungimea avionului;
W= lăţimea
avionului;
R = debit de refulare
al agentului selectat;
T= timpul de aplicare
(1 minut);
K= valori arătate
mai jos:
|
|
feet/picioare
|
|
|
metri
|
K
|
=
|
39, unde L< 39
|
K
|
=
|
12, unde L< 12
|
K
|
=
|
46, unde 39 < L<59
|
K
|
=
|
14, unde 12 < L< 18
|
K
|
=
|
56, unde 59 < L<79
|
K
|
=
|
17, unde 18 < L<24
|
K
|
=
|
98, unde L>79
|
K
|
=
|
30, unde L>24
|
NOTĂ:
TCA- este un dreptunghi a cărui dimensiune
longitudinală este lungimea totală a avionului, lăţimea
include fuselajul şi se extinde suplimentar cu o distanţă
predeterminată care depinde de lăţimea totală, astfel
că lungimea avionului înmulţită cu lăţimea
calculată este egală cu dimensiunea TCA.
Cantitatea Q2 - cantitatea necesară pentru
controlul focului după primul minut ori pentru stingerea completă a
focului sau pentru amândouă.
Valorile pentru Q2 ca procent din Q1
Categoria aerodromului
|
Q2%Q1
|
Categoria aerodromului
|
Q2%Q1
|
1
|
0
|
6
|
100
|
2
|
27
|
7
|
129
|
3
|
30
|
8
|
152
|
4
|
58
|
9
|
170
|
5
|
75
|
10
|
190
|
Cerinţele debitului de apă Q3 pentru
operaţiunile de stingere a incendiului în interior
Cerinţele debitului de apă Q3
Categoria aerodromului
|
Q3 Equals (U.S. gal)
|
Q3 Equals (Litri)
|
1
|
0
|
0
|
2
|
0
|
0
|
3
|
60 gpm 5 min. = 300 gal
|
228 litri 5 min. = 1.140 litri
|
4
|
60 gpm 10 min. = 600 gal
|
228 litri 10 min. = 2.280 litri
|
5
|
125 gpm 10 min. = 1.250 gal
|
475 litri 10 min. = 4.750 litri
|
6
|
125 gpm 10 min. = 1.250 gal
|
475 litri 10 min. = 4.750 litri
|
7
|
125 gpm 10 min. = 1.250 gal
|
475 litri 10 min. = 4.750 litri
|
8
|
250 gpm 10 min. = 2.500 gal
|
950 litri 10 min. = 9.500 litri
|
9
|
250 gpm 10 min. = 2.500 gal
|
950 litri 10 min. = 9.500 litri
|
10
|
250 gpm 10 min. = 2.500 gal
|
950 litri 10 min. = 9.500 litri
|
Debitele de refulare cerute pentru 3 tipuri generice de
spumă necesare pentru stingerea incendiului într-un m2 sau un
ft2 de suprafaţă PCA sunt după cum urmează:
a) AFFF = 5,5 (L/min.) m2 x 0,13 gpm/ft2;
b) FP1 = 7,5 (L/min.) m2 x 0,18
gpm/ft2;
c) PF = 8,2 (L/min.) m2 x 0,20 gpm/ft2.
NOTĂ:
FP1 = trebuie menţionat că unele
FP sunt produse la 5,5 L/min. sau 0,13 gpm/ft2.
Model de calcul pentru aerodrom categoria 4 şi
spumă AFFF
TCA = L ( K + W ) = 77,8 (56+12,9) = 5.360 ft2
PCA = 2/3 x TCA = 2/3 x 5.360 ft2 = 3.573 ft2
Q1 = 0,13 gpm/ft2 x 3.573 ft2
x 1 = 464 gal
Q2 = 58% x Q1= 0,58 x 464= 269
gal
Q3 = 600 gal
Q = Q1 + Q2 + Q3 = 464
+ 269 + 600 = 1.333 gal - rotunjit 1.335 gal.
Toate tabelele prezentate în anexă au fost
preluate din ediţia 1998 a N.F.P.A. 403 - Standard for Aircraft Resque and
Fire-Fighting Services at Airports.