Norma Nr.- din 31.03.2010

Capitolul IDispoziţii generale Articolul 1Verificarea îndeplinirii reglementărilor din prezentele norme revine şefilor operaţiilor militare, comandanţilor forţelor aflate în dislocare, persoanelor delegate de aceştia şi, după caz, persoanelor cu atribuţii de îndrumare şi control al activităţii de apărare împotriva incendiilor în Ministerul Apărării Naţionale. Articolul 2Răspunderea pentru asigurarea măsurilor Crash, Fire-Fighting and Rescue/prăbuşire, stingerea incendiului şi salvare, denumite în continuare CFR, revine comandaţilor/şefilor unităţilor şi formaţiunilor militare aflate în dislocare. Articolul 3Comandanţii/şefii unităţilor militare sunt obligaţi să asigure constituirea şi încadrarea formaţiunilor proprii de intervenţie în funcţie de natura şi nivelul riscurilor, particularităţile misiunilor şi gradul de protecţie ce trebuie asigurat personalului şi tehnicii, în componenţa acestora fiind incluse echipe specializate pentru evacuare, salvare, descarcerare, resuscitare, prevenirea, limitarea şi stingerea incendiilor. Articolul 4Personalul din cadrul formaţiunilor de intervenţie, denumit în continuare pompieri, care participă la operaţii militare trebuie să aibă pregătirea teoretică şi practică necesară îndeplinirii misiunilor specifice. Articolul 5Semnificaţia abrevierilor şi termenilor utilizaţi în prezentele norme este prevăzută în anexa nr. 1. Capitolul IICerinţe minime de competenţă pentru pompieri Articolul 6Nivelurile minime de competenţă sunt valabile pentru toţi pompierii şi se asigură prin instituirea unui sistem standardizat pentru pregătirea acestora, în scopul realizării unui nivel comun de experienţă şi dobândirii de abilităţi necesare pentru protecţia personalului, tehnicii de luptă, muniţiilor, facilităţilor esenţiale ale misiunii şi a altor resurse din zona acţiunii incendiului. Articolul 7(1) Formarea şi pregătirea pompierilor se realizează astfel încât aceştia să dobândească nivelurile minime de competenţă prevăzute în anexa nr. 2.(2) Sistemul standardizat de pregătire se aplică în funcţie de particularităţi şi personalului care, în afara misiunilor de bază, intervine şi în sprijinul pompierilor sau asigură prima intervenţie. Articolul 8(1) Tehnica militară de luptă, muniţiile, facilităţile esenţiale ale misiunii, precum şi alte resurse logistice pot fi incendiate din surse multiple, inclusiv din acţiuni ostile.(2) Pentru a nu afecta misiunea, trebuie ca toate incendiile să fie stinse rapid şi personalul rănit sau imobilizat să fie salvat şi să i se asigure îngrijire medicală de urgenţă. Articolul 9(1) Cerinţele minime de competenţă sunt standardizate pentru ca formaţiunile proprii/detaşamentele de intervenţie să desfăşoare acţiuni în comun cu pompierii celorlalte state partenere.(2) Prin pregătire se asigură formarea de echipe, care acţionează în toate potenţialele scenarii, furnizând suport pentru îndeplinirea misiunii.(3) Pentru respectarea strictă a cerinţelor de competenţă, pompierii trebuie să fie bine pregătiţi în vederea:a)intervenţiei împotriva incendiilor; b)folosirii comunicaţiilor; c)folosirii unui Protective Equipment and Self Contained Breathing Apparatus/echipament de protecţie şi aparat de respirat, denumite în continuare SCBA; d)executării operaţiunilor fundamentale de stingere a incendiilor; e)executării operaţiunilor de salvare şi stingere a incendiilor la aeronave. Articolul 10(1) Programul de pregătire pentru operaţiuni de salvare la aeronavele NATO trebuie să familiarizeze pompierii cu aterizarea forţată şi procedurile de siguranţă şi de salvare a personalului.(2) Pompierii trebuie să participe la antrenamente simulate pentru stingerea incendiilor cauzate de carburanţii şi lubrifianţii utilizaţi în aviaţie.(3) Exerciţiile de evacuare şi de salvare a echipajului dintr-o aeronavă sunt obligatorii, iar înainte de începerea acestora toate sistemele de ieşire ale aeronavei se asigură sau se dezactivează, în conformitate cu manualele tehnice, şi, atunci când este posibil, membrii echipajului aeronavei echipaţi în costumul complet de zbor ocupă poziţiile stabilite.(4) La aeronavele de dimensiuni mari sunt prioritare evacuarea unui număr mare de pasageri şi protejarea toboganelor.(5) Aplicarea unor scenarii de incendiu dinamice trebuie să reflecte cât mai fidel condiţiile reale de intervenţie.(6) Stingerea cu succes a focului presupune o exploatare adecvată a autospecialelor, utilizarea corespunzătoare a agentului de stingere, comanda şi controlul acţiunii şi lucrul în echipă.(7) În desfăşurarea intervenţiilor la incendiu este prioritară asigurarea securităţii persoanelor angrenate în această activitate. Articolul 11(1) Menţinerea abilităţilor pompierilor pentru intervenţia la fiecare tip de aeronavă se realizează prin exerciţii de antrenament executate astfel:a)de două ori pe an, pentru evacuarea/salvarea echipajului la fiecare aeronavă desemnată, inclusiv aterizarea forţată şi aplicarea procedurilor de siguranţă; b)permanent, pentru intervenţia la cabina de pilotaj, înainte de a intra în aeronavele echipate cu sisteme pirotehnice de catapultare; instructajul formaţiunii trebuie să fie executat de tehnicienii sistemului de catapultare; c)anual, pentru instruirea pompierilor în cazul apariţiei de modificări la sistemul de catapultare; d)de două ori pe an în timpul zilei şi anual pe timp de noapte, pentru antrenamentele simulate de incendiu. (2) Frecvenţa exerciţiilor de la alin. (1) lit. a) se măreşte dacă este cazul, la cererea şefului formaţiunii proprii de intervenţie. Articolul 12Facilităţile de antrenament pentru exerciţii trebuie să asigure cerinţele de protecţie a mediului şi condiţii realiste de instruire. Capitolul IIIBaremul minim pentru pregătirea fizică a pompierilor Articolul 13(1) Pentru ca un pompier să îşi îndeplinească misiunile şi responsabilităţile cu forţă, promptitudine şi rezistenţă trebuie să îşi dezvolte permanent condiţia fizică.(2) Programul de pregătire fizică prevede evaluări anuale la care sunt supuşi toţi pompierii.(3) Programul de pregătire fizică este un pachet complet, care asigură fiecărui pompier echipament, timp şi suport tehnic, pentru a-l determina să îşi îndeplinească obiectivele pregătirii fizice şi să îşi menţină starea de sănătate pe termen lung.(4) Pompierilor li se alocă minimum 60 de minute pe schimb pentru menţinerea sau îmbunătăţirea nivelului lor de pregătire fizică, şedinţele desfăşurându-se individual sau sub supravegherea directă a personalului calificat.(5) Pompierii au acces în timpul programului de 24 de ore la baza sportivă, seara sau dimineaţa, atunci când sunt asigurate condiţiile de securitate a bazei operaţionale.(6) În spaţiile destinate formaţiunilor proprii de intervenţie trebuie instalate echipamente de pregătire fizică şi supraveghere cardiovasculară, pentru a permite pompierilor să îşi menţină/îmbunătăţească pregătirea fizică. Articolul 14
(1) Condiţiile de proiectare a circuitului de antrenament şi condiţiile de evaluare a testului de pregătire fizică a pompierilor sunt prevăzute în anexa nr. 3.(2) Condiţiile de desfăşurare şi probele testului de evaluare a pregătirii fizice a pompierilor sunt prevăzute în anexa nr. 4. Articolul 15Pentru obţinerea şi menţinerea unei bune condiţii fizice, pompierii susţin semestrial şi probele de pregătire fizică prevăzute în programele de pregătire fizică specifice Ministerului Apărării Naţionale. Capitolul IVCerinţe minime pentru intervenţia în scopul evacuării, salvării personalului, limitării şi stingerii incendiilor, înlăturării urmărilor exploziilor, înainte şi după atac Secţiunea 1Generalităţi Articolul 16(1) Structurile cu responsabilităţi în planificarea şi conducerea operaţiunilor militare trebuie să iniţieze, să aprobe şi să coordoneze un plan de bază, care furnizează o forţă de răspuns rapidă, mobilă şi susţinută, pentru intervenţia în caz de incendii.(2) Planul de bază trebuie să asigure pentru forţa de salvare mobilitate rapidă şi ridicată, supravieţuirea, lupta susţinută împotriva focului într-un mediu ostil sau în timpul operaţiunilor de luptă.(3) Planul de bază se pune în aplicare în cazarma de bază sau la o locaţie dislocată înainte, în timpul sau după ostilităţi. Articolul 17(1) Operaţiunile de intervenţie împotriva incendiilor într-un mediu ostil diferă radical de acţiunile desfăşurate pe timp de pace, în cazul dezastrelor naturale, pentru asistenţa umanitară sau în cazul acţiunilor de ajutorare ori evacuare a cetăţenilor.(2) Procedurile trebuie să definească în mod clar rolurile, misiunile şi obiectivele formaţiunilor proprii de intervenţii. Articolul 18(1) Dezvoltarea capabilităţilor pentru lupta cu focul înainte şi după atac şi pentru salvare este obligatorie în cazul:a)aeronavelor; b)utilităţilor existente; c)stingerii focului în depozitul de carburanţi şi lubrifianţi; d)zonelor aglomerate de parcare ale aeronavelor; e)amplasării celorlalte resurse logistice; f)cartiruirii trupelor. (2) Autospecialele de stingere a incendiilor şi echipamentele de intervenţie sunt destinate, în principal, susţinerii operaţiunilor de decolare/aterizare a aeronavelor şi desfăşurării acţiunilor de salvare a personalului şi tehnicii. Articolul 19(1) Pe timpul desfăşurării operaţiilor militare într-un mediu ostil, protecţia împotriva incendiilor are un rol esenţial.(2) Dacă protecţia împotriva incendiilor nu este asigurată, efortul total de luptă al bazei este diminuat considerabil. Articolul 20Misiunea de protecţie la incendiu în operaţiunile de luptă constă în: a)protecţia înaintea unui atac prin eliminarea sau reducerea pericolului pentru personal, aeronave şi instalaţii; b)protecţia în timpul atacului prin asigurarea integrităţii mijloacelor tehnice de intervenţie; c)protecţia după atac prin intervenţia pentru stingerea incendiilor care afectează în mod grav operaţiunile aeriene şi capacitatea de luptă. Articolul 21Factorii care trebuie luaţi în considerare pe timpul unui atac convenţional sunt: a)extinderea incendiului; b)incendierea instalaţiilor avariate; c)reluarea atacului. Articolul 22Principalele măsuri ce se iau în timpul unui atac convenţional sunt: a)stabilirea vehiculelor care sunt în stare de funcţionare; b)neutralizarea şi distrugerea muniţiilor/dispozitivelor explozive; c)prevenirea contaminării; d)decontaminarea. Articolul 23Printr-un scenariu, pompierii sunt angajaţi într-un mediu operaţional de luptă cu focul în 4 perioade de timp: anticipată, înainte de atac, în timpul atacului şi după atac. Secţiunea a 2-aPerioada anticipată Articolul 24Perioada anticipată este perioada în care se identifică cerinţele şi se obţin resursele necesare pentru asigurarea intervenţiilor în situaţii ofensive sau defensive, după caz, şi aceasta include: a)dezvoltarea planurilor de pregătire şi execuţie; b)exersarea şi aprofundarea procedurilor; c)identificarea şi obţinerea echipamentului nou sau de rezervă; d)pregătirea pompierilor din formaţiunea proprie de intervenţie pentru desfăşurarea operaţiunilor; e)alte operaţiuni asemănătoare. Secţiunea a 3-aPerioada înainte de atac Articolul 25Perioada înainte de atac începe din momentul în care ameninţarea este detectată şi durează până la apariţia atacului sau până la încetarea ameninţării. Articolul 26Perioada înainte de atac include planificarea, pregătirea personalului şi tehnicii şi acţiunea propriu-zisă. Articolul 27(1) Planificarea scenariului şi mediului operaţional de luptă cu focul reprezintă elementul esenţial pentru o tranziţie de succes de la o perioadă la alta.(2) Amploarea ostilităţilor probabile se determină prin planificarea documentelor întocmite la toate nivelurile de comandă.(3) Planurile elaborate pentru perioada dinaintea atacului trebuie să fie disponibile la bazele operaţionale principale, ajutând semnificativ bazele operaţionale dislocate.(4) Planurile pentru locaţiile propuse pentru operaţionalizare se aplică odată cu operaţionalizarea forţelor.(5) Factorii limitatori la stingerea incendiilor în timpul operaţiunilor militare ce trebuie luaţi în considerare la elaborarea documentelor de planificare sunt prevăzuţi în anexa nr. 5.(6) Întocmirea documentelor de execuţie se face pe baza planificării iniţiale. Articolul 28La întocmirea planificărilor, pentru asigurarea rezervelor de apă se au în vedere: a)identificarea posibilităţilor de captare şi înmagazinare: bazine, turnuri de răcire, rezervoare, tancuri, pompe, sonde, puncte de furnizare şi sisteme mobile de distribuţie a apei; b)verificarea funcţionării dispozitivelor de deschidere/închidere ale rezervoarelor de apă; c)realizarea căilor de acces operativ sau realizarea căilor alternative la sursele de alimentare cu apă auxiliare; d)rutele alternative către sursele de apă; e)aprovizionarea cu pompe, furtunuri şi echipamente; f)instalarea de dispozitive pentru captarea apei din lacuri şi râuri. Articolul 29Pentru dispunerea dispersată a personalului şi a celorlalte elemente de logistică, la întocmirea planificărilor se au în vedere: a)terenul de bază în vederea localizării şi utilizării potenţialului natural al ariilor în scopul protejării personalului, vehiculelor, agenţilor de stingere şi echipamentelor; b)caracteristicile topografice ale terenului, cum ar fi: şanţurile, dealurile, care combinate cu plase de camuflaj permit asigurarea unui refugiu eficace, fără cheltuieli. Articolul 30
(1) Echipamentele, vehiculele, agenţii de stingere de rezervă şi echipamentul specializat se amplasează în locaţii ce asigură protecţia împotriva efectelor armelor şi agenţilor chimici.(2) Protecţia personalului este primordială şi se realizează prin folosirea biutelor de pământ, întăririlor, blocurilor protectoare şi sacilor de nisip.(3) Planificările includ şi planurile de cooperare/sprijin cu componentele sistemului de prevenire şi stingere a incendiilor al naţiunii-gazdă/oficiale.(4) În scopul evitării scurgerilor de combustibili, documentele de planificare prevăd şi activităţi care să asigure coordonarea cu elementele de sprijin logistic pentru carburanţi-lubrifianţi, precum şi întreţinerea şi repararea autospecialelor de stins incendii. Articolul 31Pompierii trebuie să fie pregătiţi pentru adaptarea rapidă la incendii, în timpul operaţiunilor de luptă, în scopul supravieţuirii şi acordării sprijinului direct operaţiunilor de zbor. Articolul 32(1) Pentru asigurarea prevenirii şi stingerii incendiului, forţele luptătoare şi formaţiunile de intervenţie trebuie să fie instruite temeinic în:a)tactici şi strategii pentru operaţiuni de luptă postatac, împotriva incendiului, în mediu infectat cu agenţi biologici, chimici sau în urma atacului cu arme convenţionale; b)procese de reabilitare şi decontaminare şi proceduri de răspuns la incendii pe timpul operaţiunilor defensive şi ofensive de luptă împotriva incendiului şi în condiţiile unor limitări ale echipamentului de protecţie; c)acţiuni la aeronavele desemnate din baza sau locaţia dislocată; d)acţiuni privind încărcarea/descărcarea muniţiei în/din aeronavă; e)acordarea primului ajutor personalului care desfăşoară misiuni în zone critice; f)acţiuni în caz de incendiu, folosirea stingătoarelor, hidranţilor şi instalaţiilor de stins incendii, în funcţie de riscurile generate de operaţiunile de luptă. (2) Conştientizarea, în scopul protejării resurselor de acţiunea focului, se realizează prin instructaje, exerciţii şi informări periodice.(3) Pentru evaluarea gradelor diferite de protecţie împotriva incendiului, la camparea forţelor combatante dislocate, coordonarea iniţială se realizează cu ofiţeri şi subofiţeri cu pregătire în domeniul apărării împotriva incendiilor din unităţile dislocate, asigurându-se:a)trasee protejate la foc pentru vehicule; b)locuri de depozitare a reziduurilor, locuri pentru fumat şi folosirea focului deschis. Articolul 33În cadrul perioadei dinaintea atacului, personalul cu misiuni de prevenire şi stingere a incendiilor desfăşoară acţiuni pentru: a)utilizarea echipamentelor de protecţie chimică; b)utilizarea echipamentelor pentru stins incendii; c)acordarea primului ajutor; d)asigurarea cu apă; e)asigurarea plinului tancurilor cu combustibil şi agenţi de stingere; f)asigurarea vehiculelor, echipamentelor, agenţilor, pieselor de schimb şi a altor echipamente necesare pentru protejarea zonelor; g)asigurarea agentului de stingere a focului necesar pentru intervenţie şi rezervă, care se poziţionează în aceeaşi zonă de protecţie ca şi vehiculele; h)utilizarea construcţiilor provizorii care prezintă siguranţă la incendiu pentru depozitarea agenţilor de stingere şi carburanţilor/lubrifianţilor care nu pot fi mutaţi şi adăpostirea reţelei radio de bază utilizate de formaţiunea de intervenţie împotriva incendiilor/prăbuşirilor. Articolul 34Amplasarea dispersată a vehiculelor se realizează îndeplinind următoarele condiţii: a)mascarea vehiculelor cu acoperire naturală unde este posibil; b)amplasarea, dar nu mai mult de un vehicul într-o locaţie; c)poziţionarea unui vehicul pentru a examina căile de rulare şi zonele de parcare a aeronavelor unde este posibil; d)menţinerea vehiculelor la o distanţă de cel puţin 100 m de clădiri, aeronave şi alte potenţiale ţinte; e)poziţionarea vehiculelor astfel încât să nu fie distruse în totalitate la o singură trecere a avionului inamic. Secţiunea a 4-aPerioada din timpul atacului Articolul 35(1) Perioada din timpul atacului este intervalul de timp care începe cu prima acţiune inamică asupra aerodromului şi se sfârşeşte când baza revine în starea în care se pot începe activităţile de refacere.(2) Pe timpul atacului, pompierii şi resursele sunt dispersate în locaţii protejate de la un capăt la altul al bazei, astfel încât să asigure vizibilitate optimă pentru raportarea în orice moment a stării aerodromului.(3) Întregul personal trebuie să fie protejat cu echipament corespunzător în funcţie de ameninţare.(4) Măsurile prezentate la alin. (2) şi (3) sunt întârziate dacă nu a fost avertizată iminenţa atacului.(5) În cazul unui atac surprinzător pompierii încetează instantaneu operaţiunile de stingere şi utilizează echipamentul de protecţie adecvat.(6) Pe timpul unui atac, supravieţuirea are prioritate faţă de toate celelalte activităţi, inclusiv lupta împotriva incendiului.(7) Pompierii nu se adăpostesc în/sub autospecialele de stins incendii, cu excepţia situaţiei în care acestea sunt dispuse într-o zonă protejată. Secţiunea a 5-aPerioada de după atac Articolul 36(1) Perioada de după atac este perioada imediat următoare atacului asupra bazei.(2) Operaţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor de după atac sunt cruciale pentru menţinerea operabilităţii bazei aeriene şi pentru generarea zborurilor/misiunilor de luptă.(3) Acţiunile formaţiunii de intervenţie trebuie să asigure o tranziţie lentă către operaţiile de recuperare de după atac.(4) Pe timpul recuperării capacităţii de intervenţie, pompierii desfăşoară acţiuni planificate care includ:a)refacerea măsurilor de protecţie deteriorate din locaţiile de dispersare; b)redefinirea responsabilităţilor personalului; c)identificarea posibilităţilor de aprovizionare cu apă şi agenţi; d)asigurarea stării de operativitate a echipamentelor de sprijin; e)formularea cererilor de completare a personalului; f)menţinerea în stare de funcţionare a vehiculelor; g)asigurarea funcţionării sistemului de comunicaţii. Articolul 37(1) Pompierii se pot confrunta cu numeroase incendii, distrugeri importante şi personal rănit care necesită acordarea primului ajutor.(2) Deplasarea spre zonele incendiate şi locaţiile unde se acordă ajutorul de urgenţă poate fi îngreunată de dispozitive neexplodate, cratere, deteriorări ale drumului şi dărâmături.(3) În unele situaţii stingerea incendiilor şi operaţiunile de salvare trebuie să se realizeze cu număr redus de persoane, echipamente şi materiale.(4) Operabilitatea tehnicii de intervenţie şi agenţilor de stingere este afectată de numărul limitat de pompieri. Articolul 38Comandanţii operaţiunilor militare împreună cu şefii pompierilor decid următoarele: a)focurile care sunt lăsate să ardă şi cele care se sting; b)personalul care urmează să salveze unităţile specializate; c)personalul care urmează să fie lăsat în grija camarazilor. Capitolul VAsigurarea protecţiei la foc a bunurilor în funcţie de importanţa acestora în desfăşurarea acţiunilor Secţiunea 1Generalităţi Articolul 39Realizarea evaluării riscului şi asigurarea managementului protecţiei la foc a bunurilor permit minimizarea probabilităţii de pierdere a acestora cauzate de începutul unui incendiu sau unei explozii în timpul operaţiilor militare. Articolul 40(1) Identificarea şi cuantificarea riscului operaţional al bunurilor NATO şi/sau naţionale se fac prin asigurarea unui management adecvat.(2) Criteriile de evaluare a riscului se aplică în mod prioritar pentru operaţiunile de stabilizare neofensive, fiind luate în considerare şi în timpul operaţiilor ofensive, reducând probabilitatea degradării bunurilor cauzate de acte de terorism. Articolul 41Clasificarea şi consideraţiile pentru evaluarea riscurilor sunt prevăzute în anexa nr. 6. Secţiunea a 2-aFactorul cerinţei militare Articolul 42Military Requirement Factor Based on Alternative Capabilites/Factorul cerinţei militare bazat pe capabilităţi alternative, denumit în continuare MRF, este un indicator utilizat pentru clasificarea fiecărei capabilităţi în acord cu impactul asupra operaţiunilor militare şi sustenabilităţii. Articolul 43(1) Aplicabilitatea MRF se face pe baza tabelelor prevăzute în anexa nr. 7.(2) Cuantificarea MRF este prevăzută în anexa nr. 8. Secţiunea a 3-aMinimizarea riscului Articolul 44(1) Minimizarea riscului se realizează prin angajarea uneia dintre următoarele măsuri:a)separarea bunurilor-cheie, prin care se asigură cea mai bună protecţie pentru riscurile strategice, ce presupune că una dintre locaţiile separate va fi pierdută, şi care are un impact scăzut în reducerea riscului financiar, supravegherea bunurilor dispersate creând responsabilităţi suplimentare serviciilor care asigură securitatea zonei; b)utilizarea elementelor de separare rezistente la foc în interiorul clădirilor - oferă cea mai bună protecţie pentru riscurile strategice; c)montarea de sisteme de detecţie şi stingere automată a incendiului în zonele de risc importante, pe arii reduse - acest tip de protecţie este cel mai potrivit pentru un risc financiar ridicat; d)montarea de sisteme de detecţie şi localizare pe arii mari; e)dislocarea în teatrul de operaţii militare a pompierilor din serviciile de intervenţii la dezastre, iar dacă aceste servicii au fost deja dislocate de către naţiunile NATO participante, comandanţii militari trebuie să încurajeze folosirea acestor resurse pentru analiză şi consultanţă, mai ales atunci când modificarea condiţiilor generale atrage un alt risc asociat focului. (2) Minimizarea riscului se realizează şi prin angajarea combinată a măsurilor enumerate la alin. (1). Capitolul VIPregătirea ghidurilor pentru răspuns la incendii Secţiunea 1Generalităţi Articolul 45(1) Ghidurile pentru răspuns la incendii reprezintă totalitatea operaţiunilor întreprinse de personalul cu responsabilităţi în protecţia la incendiu şi asigură realizarea acţiunilor de urgenţă, în scopul protejării vieţii şi bunurilor materiale.(2) Pompierii care participă la misiuni trebuie să aibă capacitatea de a acţiona în cazul incendiilor, în medii periculoase sau la calamităţi.(3) Fiecare unitate/formaţiune militară întocmeşte proceduri adaptate specificului şi condiţiilor de cartiruire, în scopul reducerii probabilităţii apariţiei incendiilor. Articolul 46Pompierii trebuie să fie pregătiţi să intervină conform ghidului de răspuns, organizaţi şi echipaţi pentru a minimaliza impactul şi consecinţele incendiilor. Articolul 47Ghidurile de răspuns pentru incendii se aplică în perimetrul zonei de dislocare, de către forţele proprii. Secţiunea a 2-aElaborarea ghidurilor de răspuns la incendii Articolul 48Ca urmare a apariţiei unui incendiu, comandantul forţelor dislocate numeşte un singur comandant/şef care execută următoarele activităţi: a)analizează riscurile; b)ia deciziile-cheie; c)controlează şi coordonează formaţiunea proprie de intervenţie şi alte forţe care vin în sprijin; d)îndeplineşte alte responsabilităţi de management al situaţiei; e)asigură controlul centralizat al incendiului prin structura sistemului de transmisiuni şi comunicaţii; f)asigură o singură direcţie pentru iniţierea şi gestionarea acţiunilor de răspuns ca urmare a apariţiei unui incendiu. Articolul 49Pentru asigurarea comunicaţiilor trebuie să se stabilească sisteme alternative la sistemele de bază, iar direcţionarea fluxului de informaţii să se realizeze de la comanda situaţiei, la formaţiunea de intervenţie care acţionează în prima linie. Articolul 50Sistemul de asigurare a asistenţei medicale trebuie să se realizeze prin următoarele activităţi: a)planificarea medicală pentru acţiunea la incendii trebuie să ia în considerare o mare varietate de situaţii, plecând de la inhalaţii de fum şi substanţe toxice până la situaţii grave: răniri cauzate de substanţe toxice, explozii, prăbuşiri, căderi de fragmente de materiale de construcţii, arsuri, fracturi şi expuneri la agenţi patogeni; b)întocmirea planurilor de răspuns, luându-se în considerare mutarea/transportarea unui număr mare de persoane accidentate, trierea răniţilor la locul incendiului şi servicii funerare temporare. Articolul 51Securitatea la locul incendiului trebuie să se realizeze prin următoarele activităţi: a)planificarea controlului mişcării personalului în zonă; b)stabilirea unui singur punct de acces verificat şi supravegheat; c)împrejmuirea amplasamentului şi controlul perimetrului pentru limitarea mişcării şi accesul personalului; d)folosirea, când situaţia impune, a echipelor speciale de impunere şi menţinere a ordinii înaintea accesului în incintă a pompierilor. Articolul 52(1) Sprijinul operaţiilor pentru Explosive Ordonance Disposal/neutralizarea şi distrugerea muniţiilor/dispozitivelor explozive, denumite în continuare EOD, trebuie să se realizeze prin:a)aplicarea planurilor de răspuns, astfel încât să existe siguranţa că orice dispozitiv exploziv este eliminat înainte ca personalul să intre în zona incendiului; b)verificarea existenţei dispozitivelor explozive de către un specialist EOD, în toate situaţiile în care se presupune existenţa acestora.
(2) Operaţiile EOD trebuie realizate în concordanţă cu STANAG-urile specifice. Articolul 53Acţiunea unităţilor de sprijin logistic după intervenţie presupune: a)realizarea unor servicii diverse, cum ar fi: curăţarea amplasamentului, servicii funerare, analize de mediu şi de siguranţă a construcţiilor; b)pregătirea informărilor detaliate asupra tuturor riscurilor, asociate cu sarcinile care le revin şi solicitarea echipamentului de protecţie adecvat. Articolul 54(1) Formaţiunea proprie de intervenţie trebuie să fie echipată şi pregătită pentru a răspunde la toate tipurile de riscuri generate de incendii.(2) Factorii de decizie trebuie să cunoască capabilităţile formaţiunii, nivelul de dotare cu echipament de protecţie şi intervenţie şi modul de utilizare a acestuia, acţiunea membrilor formaţiunii şi forţelor care acţionează în sprijinul acesteia ca o forţă unitară de reacţie.(3) Acţiunile formaţiunii se planifică înaintea, în timpul şi după situaţia apariţiei unui incendiu şi cuprind următoarele activităţi:a)selectarea vehiculelor şi echipamentelor de intervenţie; b)realizarea sistemului de evidenţă a personalului; c)stabilirea unui sistem de chemare din timpul liber a personalului şi a unui sistem specific de transmitere a instrucţiunilor; d)anticiparea modului de acţiune la incendiu în funcţie de natura situaţiei apărute; e)luarea în considerare a muniţiilor şi dispozitivelor neexplodate; f)stabilirea unui punct de control pentru accesul la locul situaţiei; g)coordonarea forţelor care asigură securitatea şi suportul pentru implementarea ordinii la fiecare punct de acces, controlul maselor, facilităţi sau metode de evacuare; h)coordonarea identificării, izolării, neutralizării şi eliminării dispozitivelor explozive; i)stabilirea unui amplasament medical în cazul calamităţilor; j)asigurarea asistenţei medicale şi coordonarea transportului răniţilor; k)solicitarea de echipament specializat şi asistenţă de la autorităţile locale; l)punerea la dispoziţie a facilităţilor de recuperare - odihnă, hrănire şi altele asemenea; m)obţinerea serviciilor de deservire şi întreţinere sau de reparare a vehiculelor la locul situaţiei; n)întocmirea procedurilor pentru aprovizionarea/realimentarea echipamentelor, rezervelor de aer, surselor de lumină şi solicitarea de personal suplimentar la locul situaţiei; o)obţinerea echipamentului specializat de la alte structuri, în scopul recuperării victimelor; p)stabilirea unui amplasament de decontaminare şi coordonarea depozitării materialelor contaminate; q)verificarea asigurării echipamentului de protecţie pentru toţi pompierii; r)coordonarea refacerii amplasamentului după incident, stabilizarea, decontaminarea, conservarea şi asigurarea pazei acestuia; s)coordonarea altor acţiuni în scopul securizării zonei. (4) Activităţile enumerate la alin. (3) nu sunt limitative. Capitolul VIISistemul de comandă în situaţia producerii incendiilor Secţiunea 1Generalităţi Articolul 55Pompierii care sprijină acţiunile NATO au un singur sistem de comandă pentru a acţiona în mod unitar şi eficient la incendiu. Articolul 56(1) Instalaţiile şi echipamentele sunt expuse la incendii potenţiale din cauza unor surse multiple, cum sunt:a)degajări de agenţi biologici şi/sau chimici provocate de terorişti atât accidental, cât şi intenţionat; b)degajări normale sau accidentale de substanţe chimice industriale; c)bombardamente; d)întreruperea utilităţilor la infrastructură cauzate de accidente şi dezastre; e)defecţiuni majore ale aeronavei sau instalaţiilor; f)alte evenimente. (2) Pentru reducerea la minim a impactului şi consecinţelor riscurilor menţionate la alin. (1), pompierii sunt organizaţi şi pregătiţi să intervină pe baza planurilor de răspuns întocmite la nivelul cazărmii de bază sau zonei de dislocare. Articolul 57(1) Sistemul de comandă organizat pentru intervenţii în caz de incendiu se stabileşte în limitele cazărmii sau zonei de dislocare.(2) Sistemul de comandă poate fi extins dacă autorităţile civile solicită sprijin. Secţiunea a 2-aSisteme de comandă Articolul 58(1) În cadrul operaţiunilor militare se constituie un comandament pe baza ordinului emis de autoritatea de comandă şi control, care are următoarele responsabilităţi:a)analiza riscului; b)luarea deciziilor esenţiale; c)controlul la locul incendiului, prin stabilirea unui post de comandă la locul respectiv, care să permită obţinerea şi transmiterea centralizată a informaţiilor, în vederea conducerii unitare, iniţierii şi gestionării măsurilor de intervenţie în caz de urgenţă şi dirijării formaţiunii de intervenţie sau serviciilor subordonate; d)gestionarea situaţiilor apărute. (2) Controlul centralizat principal al incendiilor se asigură prin organizarea unor comandamente care, orientativ, au în componenţă următoarele elemente:a)sediu central; b)comandant; c)şefii echipelor specializate din cadrul formaţiunii proprii de intervenţie; d)şefii echipelor medicale de urgenţă. Articolul 59(1) Autoritatea centrală/locală poate solicita sprijin militar pe baza planurilor detaliate întocmite anterior.(2) În cazul în care are nevoie de sprijin militar, autoritatea locală poate prelua comanda în cazul situaţiei respective.(3) În situaţia în care comanda situaţiei se exercită de autoritatea centrală/locală, comandantul militar este responsabil doar pentru personalul militar din subordine şi materialele/echipamentele din dotare.(4) Comandantul formaţiunii de intervenţie asigură instruirea personalului subordonat privind sistemul de comandă local.(5) Comandantul formaţiunii de intervenţie trebuie să asigure ca personalul, atât desemnat/distribuit, cât şi dislocat, să fie instruit în sistemul de comandă naţional, dacă acesta diferă de sistemul de bază utilizat de forţele proprii pentru serviciile de urgenţă. Capitolul VIIIEchipament standard minim pentru operaţiuni de salvare şi stingere a incendiilor pentru navele maritime capabile să transporte tehnică de aviaţie Secţiunea 1Generalităţi Articolul 60Intervenţia pentru salvarea personalului şi stingerea incendiilor se face asigurându-se următoarele cerinţe: a)siguranţa navei maritime şi salvarea vieţii personalului; b)minimizarea pagubelor la nava maritimă şi aeronava transportată; c)controlul permanent al riscurilor generate de activităţile specifice. Articolul 61În cazul unei intervenţii la un incendiu produs la o aeronavă se iau în considerare următoarele aspecte: a)echipajul unei aeronave în flăcări poate supravieţui maximum 90 de secunde; b)timpul de stingere/control al incendiilor interne sau externe trebuie să fie de maximum 60 de secunde; c)intervenţiile împotriva incendiului trebuie să asigure arderea controlată a focului pe o durată de timp suficientă pentru a asigura executarea completă a operaţiunii de salvare, urmând ca incendiul să fie stins rapid pentru punerea în siguranţă a navei maritime. Articolul 62Organizarea, nivelul de dotare cu echipament, încadrarea şi pregătirea pompierilor trebuie să asigure intervenţia optimă pentru salvarea personalului, limitarea şi stingerea incendiului. Secţiunea a 2-aSuprafaţa critică Articolul 63(1) Suprafaţa critică este suprafaţa aeronavei care se protejează în timpul unui incendiu, pentru a facilita evacuarea în condiţii de securitate a personalului de la bordul aeronavei.(2) Pe baza acestei suprafeţe critice se calculează cantitatea minimă de agent de stingere necesară pentru a proteja aeronava, până când operaţiunile de salvare sunt terminate.(3) Suprafaţa incendiată adiacentă fuselajului, Critical Area/suprafaţa critică, denumită în continuare CA, în care se află personalul aeronavei, se controlează de către membrii formaţiunii de intervenţie şi se vizualizează ca două valori separate, Practical Critical Fire Area/suprafaţă critică practică de incendiu, denumită în continuare PCA, şi Theoretical Critical Fire Area/suprafaţă critică teoretică de incendiu, denumită în continuare TCA.(4) PCA reprezintă 2/3 din suprafaţa critică teoretică de incendiu.(5) TCA este rectangulară.(6) Debitul de refulare se calculează pentru fiecare tip de aerodrom/heliport conform tabelelor prevăzute în anexele nr. 9, 11 şi 13.(7) Debitele calculate au caracter minimal şi se suplimentează pentru asigurarea navei maritime în timpul unui incendiu la aeronavele transportate. Secţiunea a 3-aAgenţi de stingere Articolul 64Stingerea incendiului la aeronavă cauzat de combustibilii de hidrocarbură se face utilizând unul sau mai mulţi agenţi de stingere, prevăzuţi la art. 79 alin. (1). Articolul 65Agenţii de stingere se asigură prin dotarea navelor maritime cu cel puţin două din următoarele tipuri de stingătoare portabile: a)cu agent de stingere înăbuşitor/pulbere chimică pentru utilizarea împotriva incendiilor din clasa B - incendii incipiente cauzate de combustibili lichizi sau solizi lichefiaţi; b)cu dioxid de carbon sau gaz inert pentru utilizarea împotriva incendiilor din clasa B şi clasa C - incendii la motorul aeronavei şi la conductorii electrici interni. Articolul 66Pentru a permite folosirea simultană sau consecutivă trebuie asigurată compatibilitatea chimică între spumă şi agenţii de stingere. Articolul 67(1) Debitul de refulare trebuie să fie asigurat prin sistemele fixe sau mobile de producere a spumei.(2) Controlul pe 90% din suprafaţa critică trebuie să se realizeze sub un minut, această capabilitate asigurându-se tuturor suprafeţelor incendiului şi extinzându-se, la nevoie, pentru siguranţa navei maritime.(3) Pe nava maritimă trebuie păstrat agent de stingere suficient pentru executarea intervenţiei, precum şi o rezervă constituită în acest sens.(4) Apa necesară controlului incendiului la o aeronavă, pentru salvare, răcirea armelor şi finalizarea stingerii incendiului, trebuie să se furnizeze prin pompe şi sisteme de distribuţie.(5) Cantitatea suplimentară de apă trebuie asigurată pentru a susţine o perioadă scurtă de timp sistemele mobile de stingere a incendiilor. Secţiunea a 4-aProtecţia navei maritime Articolul 68(1) Navele maritime care transportă tehnică de aviaţie se echipează cu sisteme de stins incendii amplasate pe punte, care acoperă întreaga suprafaţă, în funcţie de debitele de refulare stabilite în urma analizelor de risc.(2) Navele maritime mari care transportă mai multe aeronave trebuie să fie prevăzute pe punte şi cu sisteme de stins incendii perimetrale.(3) Sistemele prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure stingerea rapidă a oricărui foc şi formarea unui strat de spumă pe puntea de zbor pentru a preveni reizbucnirea focului. Secţiunea a 5-aProtecţia armelor Articolul 69Prezenţa armelor trebuie luată în considerare, deşi nu reprezintă o prioritate în timpul operaţiunilor iniţiale de stingere a incendiului. Articolul 70(1) Comandanţii asigură echipamentul şi persoanele desemnate să acţioneze pentru răcirea armelor şi prevenirea supraîncălzirii acestora.(2) Operaţiunea de răcire este considerată finalizată când specialistul în tehnica de luptă consideră că armele sunt în siguranţă.(3) Operaţiunea de răcire se efectuează cu precauţie pentru a se evita ruperea păturii de spumă. Secţiunea a 6-aFormaţiunea proprie de intervenţie pentru operaţiuni maritime Articolul 71(1) Numărul pompierilor trebuie să fie suficient pentru a asigura controlul incendiului, manevrarea a cel puţin unui furtun şi scoaterea unei persoane afectate.(2) Când navele maritime transportă tehnică de luptă, numărul pompierilor trebuie să fie suplimentat.(3) Pentru salvarea echipajelor/pasagerilor, cel puţin 2 pompieri trebuie să poarte costum de protecţie la incendiu.(4) Pompierii trebuie să îndeplinească nivelurile minime de competenţă prevăzute în anexa nr. 2, în corelare cu procedurile de operare şi doctrina de instrucţie. Articolul 72Echipamentul de salvare, descarcerare şi aparatele de respirat se amplasează într-o magazie special destinată, situată pe puntea de zbor sau în apropierea acesteia, astfel încât accesul să fie facil şi prompt. Articolul 73Navele maritime capabile să transporte tehnică de aviaţie trebuie să fie echipate corespunzător şi să aibă instituite proceduri necesare prevenirii contaminării personalului şi navei. Secţiunea a 7-aSisteme de stins incendiul Articolul 74(1) Cantitatea de apă şi debitele de refulare necesare se asigură prin folosirea unei combinaţii de sisteme automate, monitoare, ajutaje şi hidranţi.(2) Proporţia dintre debitul total de refulare şi cantitatea de agent de stingere trebuie controlată manual. Articolul 75(1) Navele maritime care au accesul limitat sau restricţionat la puntea de zbor trebuie să aibă în dotare tunuri de apă sau ţevi de refulare pentru stingerea incendiilor.(2) În cazul în care puntea de zbor se află la pupa, echipamentele prevăzute la alin. (1) trebuie să poată fi activate automat, de la un punct de comandă, dar să permită şi acţionarea manuală sau prin telecomandă.(3) Tunurile de stins incendiu se amplasează astfel încât soluţia să fie pompată către zona critică a avionului din orice parte a punţii de zbor. Articolul 76La proiectarea şi instalarea hidranţilor trebuie să se respecte următoarele: a)pe navele maritime cu mai multe punţi de zbor se asigură minimum 2 hidranţi poziţionaţi la minim 20 m distanţă de fiecare parte a navei; fiecare hidrant se dotează cu un dispozitiv de producere a spumei sau cu un sistem centralizat dotat cu branşamente aspirante ori neaspirante pentru producerea spumei; b)la suprafeţele mari dintre punţi hidranţii se dispun pe fiecare parte a navei, la cel puţin 12-15 m distanţă, branşânduse la conductele care produc spumă; c)la navele maritime cu o singură punte de zbor, destinate salvării în caz de prăbuşire, hidranţii se amplasează la babord şi tribord adiacent punţii de zbor şi hangarului, branşându-se la conductele care produc spumă; d)pentru stingerea unui incendiu izolat pe puntea de zbor se prevăd 2 hidranţi cu furtunuri suficiente. Capitolul IXCategorii de identificare pentru servicii de stingere a incendiilor şi salvare pe aerodrom Secţiunea 1Clasificarea aerodromurilor pentru asigurarea serviciilor de stingere a incendiilor şi salvare Articolul 77(1) Autoritatea decizională determină nivelul de protecţie cerut în funcţie de cea mai mare aeronavă care operează pe aerodrom.(2) Aerodromurile se clasifică pentru asigurarea serviciilor de stingere a incendiilor şi salvare după lungimea totală şi lăţimea avionului, conform categoriilor prevăzute în anexa nr. 10. Articolul 78(1) Clasificarea aerodromului elimină calculele pentru stabilirea cantităţilor specifice de agenţi de stingere pentru fiecare tip de aeronavă.(2) Cantităţile de apă necesare pentru producerea de spumă şi asigurarea debitului de refulare se asigură în conformitate cu valorile prevăzute în tabelele din anexa nr. 11.(3) Dacă, după selectarea categoriei corespunzătoare lungimii totale, lăţimea fuselajului aeronavei este mai mare decât valorile maxime prevăzute în anexa nr. 10, se alege categoria imediat următoare, mai mare. Secţiunea a 2-aAgenţi de stingere Articolul 79(1) Incendiile la aeronavă provocate de combustibilii de hidrocarbură se sting folosindu-se unul sau mai multe tipuri de agenţi de stingere, cum ar fi:a)Aqueous Film-Forming Foam/spumă mecanică care formează peliculă pe bază de apă, denumită în continuare AFFF; b)Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică, denumită în continuare FP, sau Film-forming Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică ce formează peliculă, denumită în continuare FFFP; c)Protein Foam/spumă proteică, denumită în continuare PF. (2) Agenţii de stingere prevăzuţi la alin. (1) trebuie să îndeplinească cerinţele din specificaţia U.S. Military MIL - F24385 - Fire Extinguishing Agent Aqueous Film-Forming Foam (Afff) Liquid Concentrate, for Fresh and Sea Water/Agent de stingere a incendiilor - Concentrat lichid de tip film apos formator de spumă, pentru apă potabilă şi apă de mare şi cerinţele din Standardul UL-162 - Standard for Safety for Foam Equipment and Liquid Concentrates/Standard pentru siguranţa echipamentelor cu spumă şi concentratelor lichide.(3) Agentul de stingere utilizat în cantităţi minime şi debitul de refulare conform tabelelor din anexa nr. 11 trebuie să îndeplinească cerinţele de performanţă la stingerea incendiilor şi reaprindere aplicabile din standardul MIL - F-24385, excepţie făcându-se atunci când FFFP are un debit de utilizare de 5,5 (L/min.)/m².(4) Unul dintre următorii agenţi de stingere trebuie să fie disponibil pentru stingerea incendiilor la aeronavă:a)bicarbonat de potasiu sau bicarbonat de potasiu chimic uscat; b)agent halogenat. Articolul 80(1) Cantităţile minime de apă pentru producerea spumei şi cantităţile minime de agenţi complementari necesari se asigură conform tabelelor prevăzute în anexa nr. 11, pe baza sistemului de clasificare a aerodromurilor.(2) Pentru determinarea nivelului de agenţi de stingere, ca metodă alternativă, se foloseşte formula prevăzută în anexa nr. 13. Articolul 81În situaţia în care sunt utilizaţi simultan sau consecutiv spuma şi agenţii de stingere complementari, trebuie să fie asigurată compatibilitatea chimică dintre aceştia. Articolul 82Debitul de refulare a agentului de stingere trebuie să îndeplinească următoarele criterii: a)să nu fie mai mic decât debitele specificate în tabelele prevăzute în anexa nr. 11; b)la alte aeroporturi decât cele din categoriile 1, 2 şi 3, unde pot fi folosite ţevile de refulare manuale, debitele de refulare pentru spumă vor fi asigurate folosindu-se numai vehicule pentru Airfield Rescue and Fire-Fighting/misiuni de salvare pe aerodrom şi stingerea incendiilor, denumite în continuare ARFF, prevăzute în anexa nr. 12. Articolul 83(1) Rezervele de apă necesare pentru vehiculele de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească cerinţele din tabelele prevăzute în anexa nr. 13.(2) Rezervele de apă se păstrează în rezervoare sau echipamente structurale.(3) Pentru menţinerea capacităţii de luptă împotriva incendiilor trebuie să fie asigurate servicii de intervenţii pentru realimentarea cu apă a vehiculelor ARFF.(4) Când rezervele de apă sunt limitate sau inexistente este necesar să se asigure un rezervor de apă cu două furtunuri de stins incendiul. Capitolul XDispoziţii finale Articolul 84Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă din prezentele norme. Prezentele norme implementează la nivelul Ministerului Apărării Naţionale următoarele acorduri de standardizare NATO, astfel:

ANEXA Nr. 1la norme GLOSAR 1. AFFF - Aqueous Film-Forming Foam/spumă mecanică care formează peliculă pe bază de apă 2. FP - Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică sau FFFP/Film-Forming Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică ce formează peliculă 3. FFFP - Film-Forming Fluoroprotein Foam/spumă fluoroproteică ce formează peliculă 4. PF - Protein Foam/spumă proteică 5. ARFF - Airfield Rescue and Fire-Fighting/misiuni de salvare pe aerodrom şi stingerea incendiilor 6. CFR - Crash, Fire-Fighting and Rescue/prăbuşire, stingerea incendiului şi salvare 7. Scala Borg - sistem de autoevaluare a capacităţii de rezistenţă la efort fizic a pompierilor 8. RPE - Rating of Perceived Exertion/efortul maxim perceput de pompier în timpul parcurgerii testului de verificare a pregătirii fizice 9. EOD - Explosive Ordonance Disposal/neutralizarea şi distrugerea muniţiilor/dispozitivelor explozive 10. SCBA - Protective Equipment and Self Contained Breathing Apparatus/echipament de protecţie şi aparat de respirat 11. MRF - Military Requirement Factor Based on Alternative Capabilites/factor al cerinţei militare, bazat pe capabilităţi alternative 12. CWDE - Chemical Warfare Defense Equipment/echipament de protecţie antichimic 13. PCA - Practical Critical Fire Area/suprafaţă critică practică de incendiu 14. TCA - Theoretical Critical Fire Area/suprafaţă critică teoretică de incendiu 15. CA - Critical Area/suprafaţă critică ce poate fi afectată de un incendiu ANEXA Nr. 2la norme NIVELURILE minime de competenţă pentru pompieri

ANEXA Nr. 3la norme CONDIŢIILE de proiectare a circuitului de antrenament şi condiţiile de evaluare a testului de pregătire fizică a pompierilor 1. Proiectarea circuitului de antrenament - etape: a)se marchează linia de start cu o bandă colorată; b)se măsoară o distanţă de 20 m de la linia de start şi se marchează cu o bandă colorată - aceasta este linia de 20 m; c)se măsoară o distanţă de 20 m de la linia de start în direcţia opusă şi se marchează cu o bandă colorată - aceasta este linia de 40 m; d)la linia de start se poziţionează un distribuitor tip B/C cu Ø = 75/100 mm; e)lângă linia de start: se marchează un punct pe perete, unde se va ridica scara de 3,6m/4m; se stabileşte sarcina de intrare prin forţă; se montează şi se stabilizează scara de 7,3m/8 m; f)la linia de 20 m se aşează următorul echipament: scara de 3,6 m/4 m, două furtune de tip B/C Ø = 38 mm cu ajutaj, un manechin care cântăreşte 68,2 kg/70 kg, două furtunuri de 20 m cu diametrul Ø = 100 mm şi un furtun de 20 m cu secţiunea Ø = 65 mm.2. Condiţii de evaluare a testului de verificare a capacităţii fizice: a)la comanda „start“, evaluatorul porneşte cronometrul şi pompierul începe să efectueze prima probă; b)la sfârşitul acestei probe pompierului i se cere să puncteze un număr de pe scala Borg, conform tabelului de mai jos, care reflectă cât de dificilă i s-a părut proba respectivă; c)această procedură se repetă la finalul fiecărei probe; d)scara Borg de măsurare a Rating of Perceived Exertion/efortului maxim perceput, denumit în continuare RPE, în timpul parcurgerii testului de verificare a pregătirii fizice de către pompier a fost dezvoltată să permită participantului să îşi măsoare în mod subiectiv efortul depus în timpul exerciţiului, luând în considerare nivelul personal de pregătire fizică, condiţiile de mediu înconjurător şi nivelele generale de oboseală; e)scara Borg măsoară intensitatea exerciţiilor pe o scară de la 6 la 20 şi reprezintă un indicator important şi obiectiv în monitorizarea toleranţei la exerciţiile individuale; ratele efortului maxim perceput sunt strâns corelate cu bătăile inimii şi valorile calculate ale consumului de oxigen; f)în timpul executării probelor, evaluatorul poate încuraja pompierul, astfel încât acesta să poată termina circuitul, accentuând că „mersul“ de la 20 m şi 40 m între probe este introdus în circuit ca să permită pompierului să se odihnească; g)dacă un pompier indică pe scara Borg un nivel de percepere a exerciţiului „foarte greu“ sau „foarte, foarte greu“, atunci trebuie încurajat să utilizeze mersul pentru recuperarea adecvată înainte de începerea unei noi probe din circuit; h)după terminarea tuturor probelor circuitului şi de îndată ce pompierul atinge linia de final, se opreşte cronometrul şi se înregistrează timpul final al examinării.Scara Borg de măsurare a efortului maxim perceput (RPE)

ANEXA Nr. 4la norme CONDIŢIILE de desfăşurare şi probele testului de evaluare a pregătirii fizice a pompierilor Desfăşurarea şi evaluarea testului de verificare a capacităţii fizice: Circuitul constă în 10 probe simulate pentru pompieri, care trebuie să fie îndeplinite continuu şi consecutiv pe o suprafaţă betonată. Fiecare probă a circuitului trebuie să fie terminată înainte de începerea unei noi probe, iar probele trebuie să fie completate secvenţial. Intervalele de odihnă, constând în mersul pe distanţe de 20 m sau 40 m, sunt încorporate în fiecare probă, reprezentând îndeplinirea probelor la locul unui incendiu adevărat, mersul între probe permiţând pompierului să îşi redobândească respiraţia normală şi să se liniştească. Din motive de siguranţă este imperativ ca pompierii să nu alerge în timpul testului. Pentru realizarea circuitului, pompierii poartă şi folosesc întregul echipament specializat: ghete de pompieri, mănuşi, cască, pantalon şi SCBA. Circuitul a fost conceput să fie terminat cu un tub de oxigen, de aceea nu se solicită umplerea rapidă sau înlocuirea rezervei de aer. Înainte de începerea circuitului, evaluatorul verifică modul de echipare al pompierului şi rezerva de aer. Probele susţinute în vederea verificării capacităţii fizice sunt prezentate în tabelul de mai jos.

ANEXA Nr. 5la norme FACTORI LIMITATORI la stingerea incendiilor în timpul operaţiunilor militare ce trebuie luaţi în considerare la elaborarea documentelor de planificare Factorii limitatori la stingerea incendiilor în timpul operaţiilor militare sunt: a)Stingerea incendiilor în timpul operaţiunilor de război nu se realizează ca pe timp de pace, pompierii confruntându-se cu mai multe probleme importante şi riscuri majore. b)Lipsa unui Chemical Warfare Defense Equipment/ echipament de protecţie antichimic adecvat, denumit în continuare CWDE, face ca protecţia împotriva focului în cazul unui atac chimic să fie minimă sau chiar inexistentă. Când CWDE existent este voluminos, induce disconfort termic şi limitează performanţele fizice ale pompierilor. Când utilizează CWDE, pompierii nu trebuie să se lupte cu focul şi nici să întreprindă acţiuni de salvare, mai puţin atunci când acolo este o probabilitate rezonabilă de salvare a unor vieţi omeneşti sau de păstrare a bunurilor importante pentru misiune, fără să îşi pună viaţa în pericol. c)Lipsa unei aprovizionări adecvate cu apă limitează semnificativ operaţiile de stingere a incendiilor şi de salvare. d)Condiţiile climaterice pot varia de la foarte rece la foarte cald, de la perioade umede la uscate şi de la umiditate scăzută la umiditate ridicată şi pot reduce performanţele. e)Protecţia la foc a personalului, vehiculelor şi a echipamentelor este un risc până când măsurile protective sunt stabilite. Vehiculele de stingere a incendiilor nu sunt blindate şi e posibil să fie serios avariate în timpul atacului. Riscuri asumate şi modalităţi de reducere a acestora în timpul operaţiunilor de stingere a incendiilor înainte şi după atac Eficacitatea pompierilor va fi afectată de factori de stres fizici şi psihici datorită operaţiilor de răspuns de urgenţă susţinute şi diminuării personalului. Atacurile adversarului pot să includă agenţi nucleari, biologici şi chimici/NBC. Sistemul principal de distribuţie a apei poate fi afectat în timpul atacului şi nu poate fi utilizabil în totalitate pentru scopurile pompierilor. Acţiunile de răspuns ale formaţiunii de intervenţie pot fi întârziate din cauza muniţiei neexplodate, craterelor/resturilor formate pe drumuri, căi de rulare, pistă, bretele şi dispozitivelor explozive improvizate proiectate să rănească oamenii. Formaţiunea de intervenţie la incendii nu va avea resursele să acţioneze în vederea stingerii focurilor din clădiri, să răspundă situaţiilor de salvare şi să sprijine toate acţiunile de stingere a incendiilor apărute la mai multe avioane în acelaşi timp. Autospecialele de stingere a incendiilor şi echipamentele trebuie să fie disponibile pentru faza iniţială a operaţiunilor de război. La aerodromurile mari, resursele de protecţie la foc împotriva incendiilor vor fi prepoziţionate înaintea atacului. ANEXA Nr. 6la norme Clasificarea riscului

Consideraţii pentru evaluarea riscului – mii USD -

* Valoarea de referinţă stabilită de autoritatea naţională desemnată. ANEXA Nr. 7la norme Factorul cerinţe militare/MRF – bazat pe capabilităţi alternative -

Acest tabel este folosit de autoritatea naţională desemnată pentru a determina aplicabilitatea factorilor MRF pentru fiecare capabilitate desfăşurată. O simplă secvenţă numerică de la 1 - maximum până la 4 - minimum este utilizată pentru clasificarea fiecărei capabilităţi în acord cu impactul asupra operaţiunilor militare şi sustenabilităţii. Factorul cerinţe militare/MRF – bazat pe gruparea bunurilor -

Acest tabel trebuie folosit de către autoritatea naţională desemnată pentru determinarea cerinţelor militare aplicabile bunurilor comune dislocate. De exemplu: starea de fixaţie din interiorul unei încăperi, definită ca zonă separată prin perete rezistent la foc, dintr-o clădire sau bunuri depozitate într-o locaţie unde izbucnirea focului poate conduce la pierderea acestora. O numerotare simplă de la 1 - mare la 4 - scăzut este folosită pentru a cataloga bunurile în conformitate cu impactul asupra operaţiilor şi capacităţii de susţinere a efortului militar. ANEXA Nr. 8la norme Cuantificarea factorului cerinţe militare/MRF

ANEXA Nr. 9la norme CALCULUL necesarului substanţei de stingere la navele militare care transportă tehnică de aviaţie - elicoptere - Cantităţi şi debite de refulare minime de agent de stingere

Categoria heliportului după lungimea şi lăţimea de gabarit ale elicopterului

Calculul cantităţii totale de apă 1. Cantităţile de agent de stingere au fost calculate folosind formule cunoscute. Totalul cantităţilor este bazat pe: a)cantitatea (Q1) folosită pentru a obţine un minut de control al suprafeţei critice practice; b)cantitatea (Q2) necesară pentru controlul focului după primul minut sau pentru stingerea lui ori pentru amândouă; c)cantitatea (Q3) necesară pentru controlul focului în interior şi operaţiuni de salvare.Cantitatea totală este suma cantităţilor enunţate. 2. Sunt folosite următoarele valori: a)AFFF=5,5 [l/min.]/mp; b)Fluoroproteină sau FFFP = 7,5 [l/min.]/mp; c)Spumă proteică = 8,2 [l/min.]/mp.3. Cantitatea totală de apă: Qt=Q1+Q2+Q3, unde: a)Q1 = PCA x AR x 1 [min.]; b)Q2 = 100% x Q1; c)Q3 = 225 [L] x 5 [min.].NOTE: 1. Lungimea totală a elicopterului = dimensiunea maximă cu rotoarele în funcţiune 2. Lăţimea fuselajului = lăţimea fuselajului fără trenul de aterizare, măsurată în exteriorul cabinei 3. PCA - Practical Critical Fire Area/Suprafaţă critică practică de incendiu = ½ din lungimea totală x 3 lăţimea fuselajului 4. Categoria heliportului pentru un anume elicopter este bazată pe lungimea totală a elicopterului sau pe lăţimea fuselajului. Dacă după selectarea categoriei corespunzătoare lungimii totale a elicopterului lăţimea totală este mai mare decât valorile maxime corespunzătoare din tabelul, atunci categoria heliportului este cea imediat următoare mai mare. 5. Pentru a asigura debitele şi cantităţile de refulare minime de agent de stingere indicate în tabelul, este necesar ca heliportul să fie dotat cu cel puţin o autospecială de stins incendiu. 6. Stingător portabil AFFF = stingător portabil cu spumă mecanică care formează peliculă pe bază de apă ANEXA Nr. 10la norme CATEGORIILE aerodromului după lungimea totală şi lăţimea avionului

NOTE: 1. NFPA = National Fire Protection Associations 2. FAA = Federal Aviation Administration 3. ICAO = International Civil Aviation Organization ANEXA Nr. 11la norme CANTITĂŢILE MINIME de agenţi de stingere şi debitele de refulare

NOTE: 1. FFFP = îndeplineşte cerinţele MIL specifice. 2. Halon 1211 = sau alte alternative halon aprobate.

NOTE: 1. FFFP = îndeplineşte cerinţele MIL specifice. 2. Halon 1211 = sau alte alternative halon aprobate. ANEXA Nr. 12la norme NUMĂRUL MINIM de vehicule ARFF asigurate la fiecare aerodrom

ANEXA Nr. 13 la norme FORMULA pentru determinarea nivelului de agenţi de stingere a incendiului şi echipamentul necesar pentru combaterea unui accident la un avion Nivelul de agenţi de stingere a incendiilor şi echipamentul necesar pentru combaterea unui incendiu la avion se determină pentru un avion dat folosindu-se următoarea formulă: Q = Q1 + Q2 + Q3, unde: Q1 este cantitatea de apă necesară pentru controlul PCA; Q2 este cantitatea de apă necesară pentru menţinerea controlului sau stingerea focului rămas ori amândouă; Q3 este cantitatea de apă necesară pentru stingerea incendiului în interior. Metoda de calculare a valorilor pentru fiecare componentă a lui Q este prezentată mai jos: Cantitatea Q1 - cantitatea necesară pentru a obţine controlul timp de un minut în PCA. Formula pentru apa necesară pentru controlul Q1 în suprafaţa PCA ca: Q1 = PCA x R x T se exprimă unde: PCA = (0,67) x TCA; TCA = L (K + W); L = lungimea avionului; W = lăţimea avionului; R = debit de refulare al agentului selectat; T = timpul de aplicare (1 minut); K = valori arătate mai jos:

NOTĂ: TCA - este un dreptunghi a cărui dimensiune longitudinală este lungimea totală a avionului, lăţimea include fuselajul şi se extinde suplimentar cu o distanţă predeterminată care depinde de lăţimea totală, astfel că lungimea avionului înmulţită cu lăţimea calculată este egală cu dimensiunea TCA. Cantitatea Q2 - cantitatea necesară pentru controlul focului după primul minut ori pentru stingerea completă a focului sau pentru amândouă. Valorile pentru Q2 ca procent din Q1

Cerinţele debitului de apă Q3 pentru operaţiunile de stingere a incendiului în interior Cerinţele debitului de apă Q3

Debitele de refulare cerute pentru 3 tipuri generice de spumă necesare pentru stingerea incendiului într-un m² sau un ft² de suprafaţă PCA sunt după cum urmează: a)AFFF = 5,5 (L/min.) m² x 0,13 gpm/ft²; b)FP¹ = 7,5 (L/min.) m² x 0,18 gpm/ft²; c)PF = 8,2 (L/min.) m² x 0,20 gpm/ft².NOTĂ: FP¹ = trebuie menţionat că unele FP sunt produse la 5,5 L/min. sau 0,13 gpm/ft². Model de calcul pentru aerodrom categoria 4 şi spumă AFFF TCA = L ( K + W ) = 77,8 (56+12,9) = 5.360 ft² PCA = 2/3 x TCA = 2/3 x 5.360 ft² = 3.573 ft² Q₁ = 0,13 gpm/ft² x 3.573 ft² x 1 = 464 gal Q₂ = 58% x Q₁ = 0,58 x 464= 269 gal Q₃ = 600 gal Q = Q₁ + Q₂ + Q₃ = 464 + 269 + 600 = 1.333 gal - rotunjit 1.335 gal. Toate tabelele prezentate în anexă au fost preluate din ediţia 1998 a N.F.P.A. 403 - Standard for Aircraft Resque and FireFighting Services at Airports.