DECIZIE Nr. 75
din 5 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 172 alin. 1 teza intai din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 152 din 28 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin
Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură
penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic
41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă
faptul că autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare pentru lipsă
de apărare şi pentru a depune acte în justificarea excepţiei.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
cererii, arătând că încheierea de sesizare a fost înregistrată la Curtea
Constituţională în septembrie 2007, existând, prin urmare, timp suficient
pentru angajarea unui apărător.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a
cauzei.
Având cuvântul, Ministerul Public solicită respingerea
excepţiei ca devenită inadmisibilă, întrucât, prin Decizia nr. 1.086 din 20
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a
constatat că prevederea „care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau
inculpatului căruia îi asigură apărarea", cuprinsă în art. 172 alin. 1
teza întâi din Codul de procedură penală, este neconstituţională.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 25 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. unic 41.070/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că „unul dintre indicatorii procesului echitabil -
principiul egalităţii armelor - nu poate fi atins prin actuala reglementare a
art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, atâta timp cât
organul de urmărire penală are acces nelimitat la toate datele cauzei, iar
inculpatul, prin apărător, are dreptul să cunoască numai acele acte ce implică
audierea sau prezenţa sa, legea restrângând dreptul la apărare garantat de
Constituţie, care consacră că, în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie
asistate, în vreme ce textul de lege limitează drepturile apărătorului, id est ale inculpatului, numai la acele
acte care implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului." Se
mai arată că, anterior modificării aduse prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, art. 172 alin. (1) din Codul de
procedură penală permitea apărătorului învinuitului sau inculpatului să asiste
la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală.
Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că în textul de lege criticat
se reglementează atât drepturile apărătorului, învinuitului sau inculpatului în
faza de urmărire penală, dar şi modalităţile de încunoştiinţare a acestuia, cu
producerea dovezilor în acest sens.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile
legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale referitoare la
accesul liber la justiţie şi garantarea dreptului la apărare.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 172 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt
neconstituţionale, deoarece încalcă prevederile art. 24 din Constituţie.
Părţile procesului penal au dreptul de a fi asistate de apărător la efectuarea
oricărui act de urmărire penală şi nu doar la efectuarea acelora care implică
audierea sau prezenţa părţii.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia
de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 172 alin. 1
din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală „Drepturile
apărătorului", aşa cum au fost modificate şi completate prin art. I pct. 99 din Legea nr. 356/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006. Din susţinerile autorului excepţiei
rezultă însă că acesta critică numai dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi
din Codul de procedură penală.
Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra
excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi
din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „In cursul urmăririi
penale, apărătorul învinuitului sau inculpatului are dreptul să asiste la
efectuarea oricărui act de urmărire penală care implică audierea sau prezenţa
învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea şi poate formula
cereri şi depune memorii".
Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat
încalcă prevederile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 24 privind dreptul la apărare, precum şi
dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea constată că dispoziţiile art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de
procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate.
Astfel, prin Decizia nr. 1.086 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 18 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederea „care
implică audierea sau prezenţa învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură
apărarea" cuprinsă în acest text de lege este neconstituţională.
Aşa fiind şi întrucât în prezenta cauză este criticată
aceeaşi prevedere, sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr.
47/1992, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile
constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii
Constituţionale", iar excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie
respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul de
procedură penală, excepţie invocată de Florentin Scaleţchi în Dosarul nr. unic
41.070/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penală.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. df. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta