ORDIN   Nr. 36 din 19 ianuarie 2010

privind aprobarea Normei tehnice feroviare „Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori. Instalatii de ventilatie/încalzire/climatizare. Cerinte pentru proiectare"

ACT EMIS DE: MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 72 din 1 februarie 2010

In temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) din anexa nr. 2 „Regulament de organizare şi funcţionare al Organismului Notificat Feroviar Român" la anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi funcţionare a Autorităţii Feroviare Române -AFER", la Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Feroviare Române -AFER, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 5 alin (4) din Hotărârea Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările şi completările ulterioare,

ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:

Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică feroviară „Vehicule de cale ferată destinate transportului de călători. Instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare. Cerinţe pentru proiectare", prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. - Prevederile normei tehnice feroviare prevăzute la art. 1 se aplică de către operatorii de transport feroviar de călători la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare, care stabilesc cerinţele instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare ce echipează vehiculele feroviare care transportă călători, de către operatorii economici care proiectează instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare pentru vehiculele de cale ferată care transportă călători, precum şi de către Autoritatea Feroviară Română - AFER în activitatea de avizare a documentaţiei tehnice pentru instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare.

Art. 3. - (1) Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării.

(2) Prezentul ordin a fost emis cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la serviciile societăţii informaţionale dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu modificările ulterioare.

Ministrul transporturilor şi infrastructurii,

Radu Mircea Berceanu

ANEXA

NORMĂ   TEHNICĂ   FEROVIARĂ

„Vehicule de cale ferată destinate transportului de călători. Instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare.

Cerinţe pentru proiectare"

Preambul

Prezenta normă tehnică feroviară precizează cerinţele minime de proiectare pentru instalaţiile de ventilaţie/încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea confortului şi sănătăţii călătorilor. Atât instalaţiile de acest tip care se importă, cât şi instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate dacă au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele din această normă.

Prevederile acestei norme tehnice feroviare se aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de către deţinătorii de vehicule feroviare care transportă călători şi de către proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încălzire/climatizare.

La elaborarea normei tehnice feroviare s-au utilizat prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene, standardele Comitetului Internaţional de Electrotehnică şi prevederile din fişele Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate precizate în anexă. Referirea directă la acestea se face prin menţionarea între paranteze drepte a numărului de ordine al documentului în lista documentelor de referinţă, anexă la prezenta normă tehnică feroviară.

1. Generalităţi

1.1. Scop

Prezenta normă tehnică feroviară are ca scop stabilirea cerinţelor minime pentru proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea confortului şi sănătăţii călătorilor.

1.2. Domeniul de aplicare

Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de către deţinătorii de vehicule feroviare, care transportă călători şi de către proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a instalaţiilor de încălzire/climatizare.

Prezenta norma tehnică feroviară nu se aplică vehiculelor feroviare destinate transportului urban şi suburban pe şine (metrou, tramvai).

Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului European din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE.

Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA care este parte contractantă a acordului EEA.

1.3. Clasa de risc

Instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare montată pe vehiculele feroviare face parte din categoria produselor care prin defectare determină diminuarea calităţii condiţiilor de transport şi pot afecta sănătatea călătorilor.

1.4. Durata normală de funcţionare

Durata normală de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie să fie 12-18 ani.

1.5. Simboluri şi abrevieri

T_ir - temperatura interioară reală [°C]

T_im - temperatura interioară medie [°C]

T_em - temperatura exterioară medie [°C]

k - coeficient de transfer de căldură.

 - factorul de transfer pentru ferestre

UIC - Uniunea Internaţională a Căilor Ferate

CEI- Comitetul Internaţional de Electrotehnică

SR - standard român

EN- normă europeană

SR EN - standard român care preia o normă europeană

ISO - Organizaţia Internaţională de Standardizare

SR CEI - standard român care preia un standard internaţional de electrotehnică

T_iC - temperatura interioară prescrisă [°C]

°K- simbolul pentru unitatea de măsură a temperaturii în sistem internaţional

MTBF- media timpului de bună funcţionare

 (t_1, t₂) - rata de defectare medie

Z (t₁, t₂ )- intensitatea medie de defectare

MTR - media timpului de reparare

R (t₁, t₂ )- fiabilitatea

A - coeficientul de disponibilitate.

1.6. Definiţii

Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare, termenii de specialitate se definesc după cum urmează:

a)  confort - senzaţie agreabilă percepută de o persoană, referitoare la mediul său climatic [4];

b) instalaţie de aer condiţionat- echipament destinat pentru ventilaţie, filtrare, încălzire, răcire cu reducerea umidităţii aerului [4];

c)  ventilaţie forţată - circulaţie a aerului generată printr-o acţiune mecanică [4];

d)  ventilaţie naturală - circulaţie a aerului generată fără o acţiune mecanică;

e) preîncălzire - proces de creştere a temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a călătorilor [4];

f) prerăcire - proces de scădere a temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a călătorilor [4];

g)  încălzire - proces de creştere sau de menţinere a temperaturii interioare în intervalele prestabilite [4];

h) răcire - proces care face posibilă coborârea sau menţinerea temperaturii interioare [4];

i) uscarea aerului - micşorarea conţinutului de umiditate a aerului;

j) condiţionarea aerului - proces care include ventilaţia, încălzirea, răcirea şi/sau uscarea aerului (deumidificarea) [4];

k) încălzire şi ventilaţie - sistem care include ventilaţia şi încălzirea [4];

l) unitate de tratare a aerului- grup de componente care asigură realizarea amestecului de aer proaspăt cu aer circulat, filtrarea amestecului de aer, răcirea cu eliminarea condensului sau, după caz, încălzirea amestecului de aer filtrat [4];

m) grup de condensare - ansamblu de componente care asigură antrenarea agentului frigorific (refrigerentului) în stare gazoasă din evaporatorîn compresor, comprimarea şi refularea din compresor, răcirea la temperatura mediului şi condensarea refrigerentului, refularea refrigerentului în stare lichidă prin butelie şi filtru - deshidrator înapoi în evaporator;

n) unitate de răcire - evaporator din unitatea de tratare a aerului, care îndeplineşte funcţia de răcire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţată [4];

o) unitate de încălzire principală - ansamblu de elemente de încălzire (rezistoare electrice) care îndeplineşte funcţia de încălzire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţată [4];

p) unitate de încălzire auxiliară - element de încălzire descentralizată pentru adăugarea diferenţiată a căldurii în spaţiile ocupate de călători sau în spaţiile auxiliare [4];

q) aer proaspăt - aer preluat din exterior [4];

r) aer interior - aer conţinut într-un spaţiu specificat din vagon [4];

s) aer recirculat - aer preluat din interiorul unui spaţiu specificat şi refolosit [4];

t) aer amestecat - aer rezultat din amestecul în diferite proporţii dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat [4];

u) aer tratat (condiţionat) - aer care poate fi filtrat şi/sau poate primi un aport de energie când trece prin unitatea de tratare a aerului [4];

v) aer primar- aer tratat, care intră în canalele de aer [4];

w) aer furnizat - aer tratat, care poate fi combinat cu aerul indus pentru climatizarea unui spaţiu specificat [4];

x) aer indus - aerul dintr-un spaţiu specificat, care este luat şi refolosit local [4];

y) aer transferat - aer care iese dintr-un spaţiu specificat [4];

z) aer evacuat - aer eliminat în exteriorul vehiculului [4];

aa) temperatura interioară reală (T_ir) - temperatura reală a aerului interior [4];

bb) temperatura interioară prescrisă (T_ic) - temperatura teoretică a aerului care se urmăreşte a fi atinsă de aerul interior [4];

cc) temperatura interioară medie (T_im) - media aritmetică a temperaturilor interioare măsurate la 1,1 m de la podea [4];

Notă: Procedura de măsurare este recomandată de [5].

dd) temperatura exterioară medie (T_em) - media aritmetică a temperaturilor exterioare [4];

Notă: Procedura de măsurare este recomandată de [5].

ee) volumul de confort - volumul unui compartiment sau al unui salon situat la înălţimea cuprinsă între 0,10 şi 1,70 m deasupra podelei şi la cel mult 0,20 m de orice perete sau perete subţire despărţitor [4];

ff) zone de confort - zonele din compartiment sau din salon ocupate în mod normal de călători [4];

gg) spaţii anexe - locuri unde stau temporar călătorii sau personalul feroviar [4];

hh) coeficient de transfer de căldură (k) - raportul dintre densitatea de suprafaţă a fluxului termic (căldura în unitatea de timp) care traversează pereţii vehiculului şi diferenţa dintre temperatura interioară şi cea exterioară T_im şi T_em [4];

Notă 1: Coeficientul de transfer de căldură ţine seama de eficienţa izolării pereţilor exteriori şi de efectul infiltrării aerului pe la neetanşeităţile vehiculului aflat în mişcare (neetanşeităţile uşilor, ferestrelor, diverselor deschideri) şi se aplică întregului vehicul sau numai unei părţi a acestuia.

Nota 2: Valoarea coeficientului de transfer de căldură se exprimă în [W/m2 °K]

ii) factorul de transfer pentru ferestre () - raportul dintre fluxul de energie solară transmis spre interiorul vehiculului printr-o fereastră şi fluxul incident [4];

jj) sarcina solară echivalentă - căldura totală recepţionată de o suprafaţă de 1 m2 perpendiculară pe radiaţia emisă de o sursă luminoasă (echivalent solar), când este înclinată la un unghi de 30° faţă de orizontală;

kk) funcţionare stabilizată - funcţionarea obţinută când T_im este în interiorul toleranţei (- 1°K; + 1°K) faţă de T_ic;

ll) fiabilitate - probabilitatea ca un produs să îndeplinească o funcţie cerută în anumite condiţii, într-un interval de timp dat (t₁, t₂) [13];

mm) mentenanţa - ansamblul tuturor acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv cele de supervizare, destinate menţinerii sau reintegrării unui produs într-o stare ce-i permite să îndeplinească funcţiile cerute [13];

nn) mentenabilitate - probabilitatea ca o acţiune de mentenanţa activă dată, pentru o entitate ce poate fi folosită în condiţii date, să poată fi efectuată într-un interval de timp dat când mentenanţa este asigurată în condiţiile date prin utilizarea procedurilor şi resurselor prescrise [13];

oo) disponibilitate - probabilitatea ca un produs să poată îndeplini o funcţie cerută, în condiţii date, la un moment de timp dat sau într-un interval de timp dat, admiţând că mijloacele externe cerute sunt asigurate [13];

Termenii explicităţi la pct. 1.6. - Definiţii sunt prezentaţi în figura nr. 1.

2. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare. Rolul funcţional al ansamblurilor şi subansamblurilor componente

2.1. Componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare

Pentru îndeplinirea funcţiilor cerute, instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare, ce echipează vehiculele de cale ferată care transportă călători, trebuie să aibă în componenţă, de exemplu, ansamblurile, subansamblurile şi elementele de legătură menţionate în figurile nr. 2 şi 3. Instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare ale vehiculelor care transportă călători pot avea în componenţă şi alte ansambluri şi subansambluri, în funcţie de nivelul tehnic şi inovator al realizărilor din domeniu, în condiţiile asigurării confortului şi sănătăţii călătorilor.

notă: Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.

Figura nr. 1*) - Schemă explicativă a termenilor

2.2. Ansamblurile şi subansamblurile componente - caracteristici funcţionale

2.2.1. Unitatea de tratare a aerului

Unitatea de tratare a aerului trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a) aspirare a aerului proaspăt (nou) şi a celui recirculat (ambiant) în unitatea de tratare a aerului;

b) dozare a amestecului de aer proaspăt şi aer recirculat, în funcţie de poziţia comandată voletului (clapetei);

c) filtrare a amestecului de aer;

d)  răcire a amestecului de aer în evaporator (dacă există comanda pentru răcire);

e) colectare a apei din aer şi evacuare în exterior;

f) încălzire a aerului amestecat (dacă există comanda pentru încălzire);

*) Figura nr. 1 este reprodusă în facsimil.

g) direcţionare a aerului în conductele de aer de sub şasiu;

h) măsurare a temperaturii aerului proaspăt;

i) măsurare a presiunii aerului din unitatea de tratare a aerului.

2.2.2. Grupul de condensare

Grupul de condensare trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a)  antrenare a agentului frigorific (refrigerentul) în stare gazoasă, din evaporator în compresor, de comprimare şi refulare a aerului din compresor;

b)  răcire la temperatura mediului şi condensare a refrigerentului;

c) refulare a refrigerentului în stare lichidă prin butelie şi filtru -deshidrator înapoi în evaporator.

2.2.3. Canalele de aer de sub şasiu

Canalele de aer de sub şasiu asigură vehicularea aerului spre canalele de aer din compartimente.

2.2.4.  Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflaj

Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de suflaj asigură vehicularea aerului spre compartimente, toaletă şi platforma vagonului.

2.2.5.  Ejecto-convectoarele trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a)  mărire a vitezei aerului condiţionat care circulă înspre partea de sus a vagonului;

b)  ghidare a aerului tratat până la intrarea acestuia în compartiment;

c) aspirare a aerului proaspăt prin partea de jos a vagonului;

d)  asigurare a încălzirii suplimentare a aerului (proaspăt şi recirculat), dacă este necesar, cu ajutorul rezistenţelor adiţionale.

2.2.6.  Unităţile de încălzire auxiliare

Unităţile de încălzire auxiliare (încălzitoarele electrice) completează căldura din compartimente, toalete şi platforme, asigurată prin aerul furnizat, până la atingerea temperaturii prescrise pentru spaţiile respective, T_ic.

2.2.7.  Extractorul electric de aer

Extractorul electric de aer asigură o presiune a aerului mai mică în toalete decât în spaţiile din jur prin eliminarea unei cantităţi de aer egală cu cantitatea de aer proaspăt primit, mai puţin pierderile datorate neetanşeităţilor.

2.2.8. Traductoarele pentru măsurarea temperaturii aerului Traductoarele  (sondele)  pentru  măsurarea temperaturii aerului trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a) măsurare a temperaturii aerului primar, a aerului proaspăt şi a aerului recirculat din platformele de capăt;

b) transmitere a semnalului măsurat la calculator.

2.2.9.  Modulele de reglare locală

Modulele de reglare locală trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a)  măsurare a temperaturii interioare reale a aerului din compartiment, T_ir;

b) asigurare a posibilităţii de alegere a temperaturii prescrise T_ic, pentru compartimentul respectiv, conform [4];

c) comandă a funcţionării încălzitorului de compartiment;

d) asigurare a interfeţei cu calculatorul de reglare al instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare.

2.2.10. Calculatorul de reglare cu microprocesor Calculatorul   de   reglare   cu   microprocesor   trebuie   să îndeplinească minimum funcţiile de:

a) achiziţionare a datelor de intrare de la: modulele de compartiment, sondele de temperatură, comutatorul de comandă (ventilaţie/climatizare), butoanele de test (încălzire/ răcire), sursele de alimentare (24 Vcc, 230/400 Vca, înaltă tensiune din conducta electrică principală), încărcătorul bateriei de acumulatoare, protecţiile termice (încălzitor principal, motocompresor, motoventilator principal din unitatea de tratare a aerului, motoventilatoare condensator), presostatul diferenţial de aer al motoventilatorului principal, presostatele de pe partea de absorbţie (joasă presiune) şi refulare (înalta presiune) ale compresorului, limitatorul de cursă de poziţionare a voletului de amestec aer proaspăt/aer recirculat;

b)  prelucrare a datelor de intrare şi, pe baza programului rezident în calculator, să comande funcţionarea elementelor de execuţie ale instalaţiei de climatizare, în regim de preîncălzire/încălzire sau prerăcire/răcire, astfel încât să fie realizate cerinţele de confort prezentate în cap. 4.

Comanda elementelor de execuţie se referă la:

- funcţionarea ventilatorului principal pe una din cele trei trepte de turaţie, în funcţie de regimul de lucru;

- poziţionarea voletului de amestec corespunzător regimului de lucru, treptei de turaţie şi temperaturii mediului exterior;

- funcţionarea încălzitorului principal (cu 50% sau 100% din puterea încălzitorului) şi a încălzitoarelor auxiliare, în funcţie de necesarul de căldură;

-  funcţionarea compresorului (cu 2, 4 sau 6 cilindri), în funcţie de sarcina de răcire;

- funcţionarea evaporatorului cu unul sau ambele circuite ale agentului frigorific, în funcţie de sarcina de răcire;

-  funcţionarea ventilatoarelor condensatorului (1, 2 sau toate 3), în funcţie de sarcina de răcire;

c)   asigurare a protecţiei echipamentelor instalaţiei de climatizare în cazuri de avarie;

d)  asigurare a semnalizării optice a stărilor generale de avarie a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/răcire;

e)    asigurare a diagnozei tehnice prin memorarea evenimentelor (defecte, dereglări) şi stocarea lor într-o memorie nevolatilă;

f)  asigurare a monitorizării pe un display a funcţionării elementelor de execuţie şi a principalilor parametri ai regimului de lucru curent;

g)  asigurare a posibilităţii de extragere a datelor cu un calculator portabil.

2.2.11.   Panoul cu aparate electrice de joasă tensiune, inclusiv echipamentul de comandă, control şi securitate

Panoul cu aparate electrice de joasă tensiune trebuie să îndeplinească funcţiile de:

a)    punere în funcţiune şi oprire a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în caz de urgenţă. Punerea în funcţiune/oprirea instalaţiei de încălzire/climatizare se face automat în condiţiile prezenţei/dispariţiei tensiunii în conducta de alimentare şi punerea dispozitivului de manevrare a instalaţiei în poziţia de mers. In cazul întreruperilor bruşte ale alimentării cu energie, repornirea instalaţiei nu trebuie să provoace mişcări dezagreabile ale aerului cald sau rece pentru călători;

b)  asigurare a protecţiei (securităţii) împotriva încălzirilor inadmisibile. Dispozitivul de protecţie trebuie să fie independent de dispozitivul de reglaj şi de sursa de energie pentru a asigura întreruperea sigură a alimentării cu tensiune;

c)  asigurare a protecţiei împotriva creşterii inadmisibile a presiunii fluidului de răcire;

d)  asigurare a protecţiei circuitelor electrice prin siguranţe fuzibile;

e) comandă centralizată a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/ climatizare.

2.2.12. Sursa statică

Sursa statică asigură alimentarea încălzitorului principal din unitatea de tratare a aerului.

2.2.13. Autotransformatorul

Autotransformatorul asigură alimentarea în frecvenţa variabilă a motoventilatorului unităţii de tratare a aerului.

Figura nr. 2*) - Exemplu de componenţă a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare pentru un vagon cu un singur nivel

1.  Unitate de tratare a aerului (unitate de răcire, unitate de încălzire principală şi auxiliară)

2.  Grup de condensare

3. Canale sub şasiu conectate la ieşirile de aer ale unităţii de tratare

4.  Canale de compartiment cu dispozitive de suflaj

5.  Ejecto-convectoare

6.  Rezistenţe plasate pe fiecare ejecto-convector

7.  Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat pe platformă

8.  Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul furnizat în toalete

9.  Extractoare electrice de aer

10. Traductor pentru aerul primar

11. Traductor pentru aerul proaspăt

12. Traductor pentru aerul interior

13.    Module   de    reglare   (câte    unul    pentru   fiecare compartiment)

14. Calculator de reglare cu microprocesor

15.    Panou   cu   aparate   electrice   de   joasă   tensiune (echipament de comandă, control şi securitate)

16. Sursa statică

17. Autotransformator

notă: Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.

Figura nr. 3*) - Exemplu de componenţă a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare aer pentru un vagon cu două niveluri

1. Agregat pentru ventilaţie/încălzire/climatizare (unitate de tratare a aerului, unitate de răcire/încălzire, grup de condensare etc.)

2.  Camera de amestec

3. Ventilator condensor

4.  Clapetă pentru reglare dozaj amestec

5.  Ejecto-convectoare

6. Tubulatură

7.  Unitate de încălzire auxiliară

Notă: Această reprezentare este dată cu titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea instalaţiei.

*) Figurile nr. 2 şi 3 sunt reproduse în facsimil.

3. Condiţii de mediu

Prin condiţii de mediu se înţelege condiţiile fizice, chimice sau biologice exterioare la care este supus un produs la un moment dat.

Condiţiile de mediu sunt definite prin parametrii de mediu.

Cunoaşterea valorii parametrilor de mediu este necesară proiectantului vehiculului feroviar, precum şi proiectantului instalaţiilor de încălzire/climatizare pentru a stabili:

a)   încercările necesare şi condiţiile de încercare ale instalaţiilor, pentru a demonstra că acestea funcţionează la parametrii proiectaţi;

b)   tipul şi gradul de protecţie împotriva coroziunii (de exemplu: acoperiri metalice, etanşări etc);

c) măsuri de limitare a efectelor unor parametri de mediu (de exemplu: limitarea nivelului şocurilor şi vibraţiilor utilizând elemente elastice de prindere/fixare);

d) datele de intrare necesare efectuării unor calcule (breviare de calcul) pentru parametrii/caracteristicile de ieşire ale instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare.

La proiectarea instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare ce se montează pe vehiculele feroviare care transportă călători trebuie să se ţină seama de parametrii de mediu:

• altitudinea (variaţia presiunii);

• temperatura;

• umiditatea;

• viteza de mişcare a aerului;

• acţiunile mecanice ale unor elemente (nisip, pietriş, sedimente de praf, particule metalice şi nemetalice);

• vibraţii şi şocuri;

• interfeţe electromagnetice;

• caracteristicile sistemului de alimentare cu energie electrică (variaţii ale tensiunii şi frecvenţei, distorsiuni ale tensiunii de alimentare, supratensiune, impedanţă şi inductanţă).

Condiţiile de mediu menţionate mai sus sunt considerate ca fiind condiţii normale de exploatare. La solicitarea beneficiarului final, proiectantul poate să prevadă şi condiţii severe de mediu.

Clasele de condiţii de mediu şi valorile parametrilor de mediu, în special pentru condiţiile de mediu climatic, se vor stabili de către proiectant ţinând seama de:

a) zonele geografice în care va fi utilizat vehiculul feroviar pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare, respectiv:

• utilizare pe reţeaua feroviară internă;

• utilizare pe reţeaua feroviară transeuropeană;

b)  locul de montare a ansamblurilor şi subansamblurilor componente ale instalaţiei:

• ansambluri, subansambluri montate sub şasiul vehiculului;

• ansambluri, subansambluri montate în interiorul vehiculului;

c) locul de depozitare şi păstrare, tipul mijlocului de transport;

d)  microclimatul din locul în care funcţionează (dulapuri) şi influenţa unor ansambluri şi subansambluri din proxima vecinătate (care pot constitui surse de căldură, vibraţii etc).

Valorile pentru temperatura, umiditatea relativă şi energia radiaţiilor solare vor fi stabilite în funcţie de zonele climatice în care va circula vehiculul, pe baza prevederilor din [4].

Pentru stabilirea claselor de condiţii de mediu şi a valorilor parametrilor de mediu, se recomandă utilizarea prevederilor următoarelor documente de referinţă:

• pentru condiţii climatice: [8], [9], [17] şi [18];

• pentru şocuri şi vibraţii: [10], [17] şi [19];

• pentru interferenţele electromagnetice: [16], [17], [20], [21] şi [22];

•  pentru caracteristicile sistemului de alimentare: [1], [17], [23] şi [24].

4. Cerinţe privind parametrii de confort şi performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare

4.1. Cerinţe privind parametrii de confort

Pentru perioada normală de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie luaţi în considerare următorii parametri de confort:

- temperatura aerului în spaţiile de confort şi spaţiile anexă;

-  temperatura suprafeţelor care delimitează spaţiile de confort;

- viteza aerului în spaţiul de confort;

- debitul de aer;

- umiditatea relativă a aerului în spaţiul de confort şi spaţiile anexă.

4.1.1. Temperatura aerului în spaţiile de confort

a) Valoarea temperaturii interioare prescrise T_ic în spaţiile de confort destinate călătorilor trebuie să se situeze în domeniul haşurat reprezentat în figura următoare.

Figura nr. 4*) - Curba de reglaj pentru temperatura interioară prescrisă

Notă: Domeniul de reglare al temperaturii interioare prescrise T_ic în funcţie de temperatura medie exterioară T_em trebuie să fie specificat de fiecare operator de infrastructură şi va fi în interiorul domeniului definit în figura nr. 4.

*) Figura nr. 4 este reprodusă în facsimil.

Vehiculele care transportă călători şi nu sunt dotate cu instalaţii de climatizare vor satisface condiţiile de mai sus privitoare la temperatura T_ic a aerului ambiant numai în măsura în care temperatura aerului exterior permite acest lucru.

b)   Diferenţa dintre temperatura interioară medie T_im şi temperatura interioară prescrisă T_ic a aerului ambiant din locurile rezervate călătorilor nu trebuie să fie mai mare de + 1 K, conform pct. 6.1.3 din [4].

c) Diferenţa dintre valorile extreme ale temperaturii interioare a aerului ambiant în locurile destinate călătorilor, măsurată la 1,1 m de la podea, nu trebuie să depăşească 2 K la vagoanele de clasa I, clasa II şi salon şi de 3 K în zonele echivalente din vagoanele-cuşetă şi de dormit, unde K este unitatea de temperatură, conform pct. 6.1.4 din [4].

4.1.2. Temperatura aerului în spaţiile anexă

a) Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral este definită ca media aritmetică a temperaturii măsurate în condiţiile prevăzute de [5], la 1,70 m distanţă de la podea.

Valoarea temperaturii medii a aerului pe culoarul lateral nu trebuie să fie:

- mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T_ic în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţionează în regim de încălzire;

- mai mare cu mai mult de 5 K decât temperatura interioară prescrisă T_ic în zonele de confort, atunci când instalaţia funcţionează în regim de răcire.

b) Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor ce transportă călători este media aritmetică a temperaturii măsurate în condiţiile prevăzute de [5], la o distanţă de 1,70 m deasupra podelei.

-  La încălzire, valoarea acestei temperaturi trebuie să fie cuprinsă între +10°C şi temperatura interioară prescrisă (T_ic) în zonele de confort.

-  La răcire, valoarea acestei temperaturi nu trebuie să depăşească cu mai mult de 9°C temperatura interioară prescrisă T_ic în zonele de confort, dar nu trebuie să fie mai mare de +35° C.

In plus, temperatura medie va fi totdeauna mai mare de + 4°C la distanţa de 0,10 m de la podeaua platformei.

c) Temperatura în toalete, WC-uri şi în cabine cu telefoane Valoarea acestei temperaturi, măsurată într-un punct situat la o înălţime de 1,10 m de la podea pe verticala ce trece prin centrul geometric al podelei toaletei, WC-ului sau cabinei cu telefoane, nu trebuie să fie:

- mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T_ic pentru zonele de confort, în regim de încălzire;

- mai mare cu mai mult de 6 K decât temperatura interioară prescrisă T_ic pentru zonele de confort, în regim de răcire.

d) Temperatura aerului suflat în cabinele pentru infirmerie şi în cabinele pentru copii

Valoarea temperaturii aerului suflat în aceste cabine, măsurată într-un punct situat la o distanţă de 1,10 m deasupra podelei, pe verticala centrului geometric al podelei, nu trebuie să fie:

- mai mică decât temperatura interioară medie T_im a zonelor de confort;

- mai mare cu mai mult de 4 K decât temperatura interioară prescrisă T_ic din zonele de confort.

e) Temperatura în spaţiile de lucru

Valoarea temperaturii în spaţiile de lucru, măsurată în centrul geometric de pe orizontala zonei de lucru a personalului şi la mai mult de 0,5 m de aparatele generatoare de căldură (acestea fiind reglate în regim stabilizat la 50% din puterea lor instalată), nu trebuie să fie inferioară valorii temperaturii ambiante prescrise şi nici superioară cu mai mult de 6 K.

4.1.3. Temperatura suprafeţelor care delimitează spaţiile de confort

a) Temperatura pereţilor şi plafoanelor

Temperatura suprafeţelor interioare care delimitează spaţiile destinate călătorilor nu trebuie să fie mai mică decât valoarea medie T_im a temperaturii în spaţiile destinate călătorilor:

- cu mai mult de 7 K, pentru vagoanele neetajate;

-  cu mai mult de 10 K, pentru vagoanele etajate, atunci când instalaţia funcţionează în regim de încălzire.

b) Temperatura ferestrelor

Temperatura suprafeţelor interioare ale geamurilor şi ramelor acestora, când instalaţia funcţionează în regim de încălzire, nu trebuie să fie mai mică decât temperatura interioară medie T_im cu mai mult de:

- 12 K pentru geamuri;

- 9 K pentru ramele geamurilor.

c) Temperatura podelelor

Temperatura suprafeţelor podelelor în spaţiul destinat călătorilor nu trebuie să fie mai mică de 8°C, la un interval de timp de o oră după terminarea preîncălzirii, iar abaterea temperaturii nu trebuie să depăşească cu mai mult de 10 K temperatura interioară medie T_im, la un interval de 3 ore după terminarea preîncălzirii, indiferent de temperatura externă; în cazul când podeaua este încălzită, temperatura suprafeţei nu trebuie să depăşească 27°C.

d) Temperatura orificiilor de suflare a aerului Temperatura suprafeţelor orificiilor de suflare a aerului, accesibile, nu trebuie să fie mai mare de 65°C, cu excepţia perioadelor de preîncălzire.

4.1.4. Viteza aerului suflat

Viteza aerului suflat nu trebuie să depăşească valorile maxime indicate în figura nr. 5. Abaterea acesteia nu trebuie să fie mai mare de ± 20% din viteza medie a aerului suflat.

4.1.5.  Debitul de aer

a) Debitul de aer proaspăt

Cantitatea de aer proaspăt adusă de ventilaţia forţată în spaţiile destinate călătorilor trebuie să fie în conformitate cu valorile din tabelul nr. 1.

Valorile din acest tabel se referă la un loc ocupat de un călător (de stat aşezat sau întins).

b) Debitul de aer reciclat

Un sistem de reciclare a aerului trebuie să asigure funcţionarea instalaţiilor de climatizare în caz de obturare temporară a dispozitivului de aspiraţie a aerului proaspăt.

Tabelul nr. 1 -Vagoane clasă şi cuşetă

Nr. crt.	Temperatura mediului ambiant	Debitul de aer [ms/h]
		Vagoane climatizate	Vagoane încălzite cu aer pulsat
1.	Te <-20°C	10	10
2.	-20°C < Te < -5°C	15	15
3.	-5°C < Te < + 20°C	-	20
4.	-5°C < Te <+ 26°C	20	-
5.	Te > + 20°C şi Tim < + 24°C	-	>20
6.	Te > + 26°C	15	-

T_im: temperatura interioară ambiantă medie

V: viteza admisibilă a aerului

1: curba valorilor maxime ale vitezei aerului

2: curba valorilor minime ale vitezei aerului

Figura nr. 5*) - Viteza admisibilă a aerului

c) Ventilaţia spaţiilor de lucru

Ventilaţia spaţiilor de lucru ale vehiculelor care nu sunt dotate cu instalaţii de răcire a aerului trebuie să asigure o reîmprospătare a aerului cu un debit de 100 m3/h şi pe kilowatt al surselor generatoare de căldură instalate.

Pentru a se evita propagarea mirosurilor, spaţiile de lucru trebuie să fie depresurizate în raport cu celelalte spaţii ale vehiculelor.

d) Aerisirea WC-urilor

Pentru a garanta reîmprospătarea aerului în WC-uri, trebuie „aduşi" cel puţin 20 m3/h de aer. Pentru a se evita mirosurile trebuie asigurată o presiune mai mică în WC-uri în raport cu culoarele şi/sau platformele.

*) Figura nr. 5 este reprodusă în facsimil

Volumul de aer provenit din zonele WC-urilor se adaugă direct la aerul extras.

e) Aerisirea spaţiilor cu destinaţie tehnică

Aerul care provine din spaţiile tehnice ale vehiculelor (de exemplu, dulapurile cu aparatura electrică) se adaugă direct la volumul de aer extras.

Trebuie să se prevadă o circulaţie a aerului care să garanteze că aerul care provine din spaţiile cu destinaţie tehnică (de exemplu, cabinele de conducere) nu intră în spaţiile destinate călătorilor sau pe platforme.

4.1.6. Umiditatea relativă a aerului

Valorile umidităţii relative a aerului pentru orice temperatură interioară din zonele de confort trebuie să se încadreze în zona 1, aşa cum se prezintă în figura nr. 6.

T_im: temperatura interioară medie

Valorile admisibile ale umidităţii în spaţiile de confort sunt situate în interiorul zonei 1.

Figura nr. 6*) - Umiditatea relativă a aerului în spaţiile de confort

4.2. Alte cerinţe

a) Cerinţe privind filtrarea aerului

Capacitatea de absorbţie a filtrelor de aer trebuie să satisfacă clasa de filtrare G4. Pentru stabilirea caracteristicilor, a randamentului (eficienţei) şi a încercărilor filtrelor se recomandă utilizarea prevederilor din [6].

b)   Cerinţe privind alimentarea cu energie electrică a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare

Alimentarea cu energie electrică a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare se face de la conducta de înaltă tensiune a trenului de 1.500 V - 50 Hz la vagoanele care circulă în trafic intern, 1.000 V-16 2/3 Hz, 1.500 V -50 Hz, 1.500 V_cc, 3.000 V_cc la vagoanele care circulă în trafic internaţional prin intermediul unei surse statice [1]. Sursa statică va livra tensiuni de alimentare atât în curent continuu, cât şi în curent alternativ pentru alimentarea tuturor echipamentelor electrice din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/ climatizare.

Forma de undă a tensiunii alternative poate fi sinusoidală, dreptunghiulară sau trapezoidală. De asemenea, sursa de alimentare poate livra tensiuni şi pentru alimentarea altor consumatori de pe vehiculele feroviare (alimentarea serviciilor auxiliare, instalaţiei de încărcare a bateriilor de acumulatoare a încălzirii principale a vehiculului etc).

Pentru stabilirea caracteristicilor surselor de alimentare se recomandă utilizarea prevederilor din [1], [2], [23] şi [24].

4.3. Performanţele funcţionale ale instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare

4.3.1. In funcţie de condiţiile şi aria geografică de utilizare a vehiculelor care transportă călători, performanţele instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie satisfăcute cel puţin pentru una dintre zonele climatice definite în [4].

4.3.2. In spaţiile destinate călătorilor, independent de viteza de mers a trenului şi ţinându-se seama de temperatura exterioară, debitul de aer exterior trebuie să fie conform pct. 4.1.5 lit. a).

4.3.3.  Performanţele instalaţiilor de încălzire: a) Faza de preîncălzire

Când vehiculul staţionează, la sfârşitul perioadei de preîncălzire, trebuie realizată o temperatură medie interioară de cel puţin +18°C.

Timpul de preîncălzire trebuie specificat de operator.

*) Figura nr. 6 este reprodusă în facsimil.

b) Faza de exploatare normală (încălzire)

La o temperatură exterioară minimă a zonei climatice alese conform [4] şi definită în specificaţiile contractuale, temperatura interioară medie trebuie să fie cel puţin egală cu +22°C în serviciul comercial, fără călători şi fără influenţă solară.

4.3.4.  Performanţele instalaţiilor de răcire:

a) Faza de prerăcire

In condiţiile exterioare menţionate la pct. 4.3.1, când vehiculul este oprit, temperatura interioară nu trebuie să depăşească cu mai mult de 2 K temperatura interioară prescrisă T_ic.

Timpul de prerăcire trebuie specificat de operator.

b) Faza de exploatare normală (răcire)

La o temperatură exterioară maximă, definită în specificaţiile contractuale, conform [4], temperatura interioară medie T_im trebuie să fie egală cu temperatura interioară prescrisă T_ic specificată la pct. 4.1.1, în serviciu comercial în care gradul de ocupare a locurilor este maxim (emisiile termice ale persoanelor conform [4] anexa D), iar iluminatul este oprit şi dispozitivele de reglare a temperaturii sunt în poziţie mediană.

4.3.5. Condiţii extreme:

a) Temperaturile exterioare maxime şi minime Echipamentele din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare trebuie să rămână în stare de funcţionare la următoarele valori extreme ale temperaturilor:

-  5 K sub valorile minime şi 5 K peste valorile maxime prevăzute în anexa C din [4] pentru echipamentele montate în interiorul vehiculului;

- 15 K peste valorile maxime prevăzute în anexa C din [4], pentru echipamentele situate sub şasiul vehiculului.

In condiţii de temperaturi extreme, nu se cere ca instalaţiile să realizeze condiţiile de confort menţionate la cap. 4.

b) Debitul de aer proaspăt

In situaţia când, din cauza defectării unei instalaţii a vehiculului, debitele de aer proaspăt prevăzute la pct. 4.1.5 lit. a) nu mai pot fi asigurate, trebuie realizată o aerisire de siguranţă cu debite de aer reduse.

In cazul unei aerisiri de siguranţă alimentată cu energie de la bateria de acumulatoare a vehiculului, trebuie asigurată o durată de funcţionare de 30 de minute.

5. Cerinţe privind încercările şi verificările instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare

Pentru demonstrarea capacităţii funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie supuse unor încercări şi verificări de conformitate.

Incercările şi verificările de conformitate se efectuează în două etape:

a) etapa I - se execută încercările şi verificările principalelor ansambluri şi subansambluri cu funcţii independente pentru determinarea puterii calorifice, respectiv frigorifice a instalaţiei, precum şi verificarea debitelor de aer (încercarea unităţii de tratare a aerului şi a grupului compresor-condensor). Aceste încercări se execută de către fabricantul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de încercări întocmite pe baza cerinţelor din caietul de sarcini şi prezentei norme tehnice feroviare avizate de beneficiarul final şi de către Autoritatea Feroviară Română - AFER. La livrare subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare vor fi însoţite de rapoarte de încercări/fişe de măsurători;

b) etapa II - se execută încercările pe vehicul ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în vederea verificării parametrilor de confort, a performanţelor, protecţiilor şi a execuţiei. Aceste încercări se execută de către constructorul/ reparatorul vehiculului în conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza cerinţelor din prezenta normă tehnică feroviară, avizate şi aprobate conform reglementărilor în vigoare. Aceste încercări pot fi de tip şi de serie. In cazul în care încercările se efectuează la alte valori ale parametrilor mediului ambiant decât cele stabilite de [4], se vor face corecţii ale rezultatelor obţinute, raportate la valorile parametrilor de referinţă din [4].

5.1. Incercări de tip

Incercările de tip se efectuează cu ocazia certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi ori de câte ori se aduc modificări constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente, care conduc la îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-funcţionale şi a performanţelor instalaţiilor.

In cazul efectuării unor modificări, se execută numai acele încercări care sunt în legătură cu modificările aduse.

Incercările de tip se execută conform [5] de către AFER sau de către laboratoare autorizate AFER şi sunt stabilite conform tabelului nr. 2. Rezultatele încercărilor de tip se consemnează într-un raport de încercare.

5.2. Incercări de serie

Incercările de serie se efectuează pe fiecare vehicul, pe care se montează instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi sunt prevăzute în tabelul hr. 2. Incercările de serie se efectuează în prezenţa recepţiei beneficiarului final, atunci când contractele de fabricaţie/reparaţie a vehiculului conţin prevederi în acest sens.

Rezultatele încercărilor de serie se consemnează în rapoarte de încercări/fişe de măsurători.

Pentru stabilirea condiţiilor de încercare, amplasarea punctelor de măsurare, programelor de încercări, precum şi a metodelor de încercare, se recomandă utilizarea prevederilor din [4], [5], [7], [19], [20], [21], [22] şi [33].

Lista încercărilor de tip şi serie este prezentată în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

Grupa de încercări/verificări	Nr. crt.	Denumirea încercării/verificării	Categoria încercării
			de tip	de serie
Verificări preliminare	1.	Verificarea ansamblurilor electrice şi electronice (verificări funcţionale, legături electrice, rezistenţa de izolaţie)	X	X
	2.	Verificarea etanşeităţii circuitelor de aer	X	X
	3.	Verificarea capacităţii termice a echipamentului de tratare a aerului	X	X
	4.	Verificarea funcţiilor logice ale sistemului de comandă şi control	X	X
Incercări si verificări privind mişcarea aerului	5.	Incercări privind mişcarea aerului cu vehiculul în staţionare	X	X
	5.1.	Măsurarea debitelor de aer (aerul proaspăt, aerul evacuat dacă este posibil, aerul recirculat şi/sau aerul tratat şi/sau aerul amestecat)	X	X
	5.2.	Verificarea existenţei unor diferenţe de presiune între diferitele spaţii de confort	X	X
	6.	Incercări dinamice privind mişcarea aerului	X	-
	6.1.	Măsurarea vitezei şi/sau a presiunii în linie pentru aerul proaspăt şi aerul evacuat	X	-
	6.2.	Verificarea grupului de condensare	X	X

Grupa de încercări/verificări	Nr. crt.	Denumirea încercării/verificării	Categoria încercării
			de tip	de serie
Incercări de confort	7.	Măsurarea vitezei critice a aerului	X	X
	8.	Măsurarea vitezei critice a aerului fără simularea ocupării locurilor	X	X
	9.	Măsurarea vitezei critice a aerului cu simularea ocupării locurilor	X	X
Incercări climatice	10.	Incercarea de preîncălzire	X	X
	11.	Incercarea de prerăcire	X	X
	12.	Incercări de reglare	X	X
	12.1.	Incercări funcţionale ale instalaţiei în regim de încălzire	X	X
	12.2.	Incercări funcţionale ale instalaţiei în regim de răcire	X	X
Incercări funcţionale în condiţii exterioare extreme	12.3.	Incercări la temperaturi exterioare variabile	X	-
	13.	Incercări funcţionale în condiţii exterioare extreme prevăzute în [4]	X	-
Incercări complementare	14.	Verificarea protecţiei la antiîngheţ	X	-
	15.	Incercări pentru determinarea coeficientului k	X	-
	16.	Incercări pentru evaluarea calităţii termice a vehiculului	X	-
	17.	Incercări la zgomot şi vibraţii	X	-
	18.	Incercări pentru verificarea consumului de energie şi putere electrică	X	-
Incercări pentru verificarea compatibilităţii electromagnetice	19.	Incercări   pentru   verificarea   interferenţelor   interne   şi   externe   asupra echipamentelor   electrice   şi   electronice   ale   instalaţiilor  de   ventilaţie/ încălzire/climatizare	X	-
	19.1.	Incercări pentru verificarea interferenţelor interne în cadrul vehiculului	X	-
	19.2.	Incercări pentru verificarea interferenţelor externe produse de vehicul	X	-
	19.3.	Incercări pentru verificarea interferenţelor externe asupra vehiculului	X	-
	19.4.	Incercări pentru verificarea interferenţelor de frecvenţă radio	X	-
	19.5.	Incercări la întrerupere şi salt de tensiune şi la scurtcircuit ale sursei de alimentare	X	-
Incercări pentru verificarea funcţionalităţii şi a aptitudinilor privind mentenanţa	20.	Incercări pentru verificarea supleţii utilizării şi mentenanţei (accesibilitate, uşurinţă   la  demontare,   ergonomie,   uşurinţa  în   efectuarea  curăţeniei, interschimbabilitate etc.)	X	-
Incercări de fiabilitate	21.	Incercări pentru verificarea indicatorilor preliminări de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate	X	-
Incercări privind protecţiile instalaţiei	22.	Verificarea protecţiilor şi a semnalizărilor	X	X
	22.1.	Verificarea protecţiei şi a semnalizării la scăderea debitului de aer	X	X
	22.2.	Verificarea protecţiei şi a semnalizării în caz de suprasarcină la motorul ventilatorului unităţii de tratare a aerului	X	X
	22.3.	Verificarea temperaturii aerului în regim de încălzire (90°C ± 5°C)	X	X
	22.4.	Verificarea protecţiei încălzitorului la supraîncălzire	X	X
	22.5.	Verificarea protecţiei instalaţiei de răcire la depăşirea limitelor presiunii de aspiraţie (Pmin.) şi presiunii de refulare (PmaX.)	X	X
	22.6.	Verificarea protecţiei la supratemperaturi a înfăşurărilor motorului electric de antrenare a compresorului	X	X
	22.7.	Verificarea protecţiei la suprasarcină a motorului electric de antrenare a compresorului	X	X
	22.8.	Verificarea limitării automate a temperaturii maxime (65°C) a aerului tratat pe durata preîncălzirii	X	X
Incercări în exploatare	23.	Incercări pentru verificarea aptitudinilor de utilizare	X	-

5.3. Incercări pentru determinarea fiabilităţii, mentenabilităţii şi disponibilităţii

Incercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate constau în:

a)    verificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate menţionaţi la cap. 7;

b) controlul periodic al conformităţii acestor indicatori. Incercările pentru determinarea indicatorilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare şi înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.

5.4. Incercări pentru verificarea aptitudinilor de funcţionare în exploatare

Aceste încercări se efectuează la solicitarea beneficiarului final pe baza unui program de urmărire în exploatare a unei instalaţii sau a unui lot de instalaţii.

Programul va cuprinde cel puţin următoarele elemente:

a) lista încercărilor/verificărilor ce urmează a fi efectuate;

b) condiţiile de exploatare;

c) durata programului (timp sau kilometri parcurşi);

d) mărimea lotului (atunci când este cazul);

e) planul de mentenanţă cu referire la documentaţia aferentă;

f) planul de inspecţie (frecvenţa, natura şi numărul acestora);

g)  criteriile pentru defecţiunile tolerabile în exploatare şi impactul acestora asupra programului;

h) informaţiile ce urmează a fi incluse în raportul cu rezultatul încercărilor în exploatare;

i) datele de identificare ale operatorului responsabil cu urmărirea în exploatare şi cu elaborarea raportului.

6. Cerinţe privind execuţia şi montajul pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare

6.1. Cerinţe privind montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor

Ansamblurile şi subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor amplasa pe vehicul în locurile stabilite de comun acord cu beneficiarul final prin documentaţia de execuţie.

Documentaţia de execuţie a montării ansamblurilor şi subansamblurilor pe vehicul trebuie să conţină prescripţii referitoare la:

a) identificarea clară a locului de montare;

b) modul de fixare;

c) modul de asigurare împotriva căderii;

d) eforturile de strângere a şuruburilor, în cazul ansamblurilor demontabile;

e)   modul de protejare şi etanşare împotriva acţiunilor mecanice ale unor elemente (de exemplu: praf, nisip, particule metalice, vapori de apă, apă etc);

f)  locurile şi modul de fixare a legăturilor electrice la masă (împământare);

g) modul de protejare a cablurilor electrice de legătură dintre diverse subansambluri;

h) asigurarea accesului la punctele de ungere, controlul nivelului diverselor fluide de lucru din instalaţie (ulei, lichid frigorific etc);

i) asigurarea accesului pentru demontare şi curăţare în cadrul acţiunilor de mentenanţă;

j) asigurarea electrică şi mecanică împotriva deschiderii uşilor şi trapelor de vizitare, pentru întreţinerea tablourilor electrice de înaltă tensiune.

In etapa de elaborare a documentaţiei pentru montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor respecta prevederile standardelor de produs ale acestora.

6.2. Cerinţe privind materialele utilizate la execuţia elementelor de legătură

La întocmirea documentaţiei tehnice pentru execuţia elementelor de legătură dintre diverse subansambluri ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare, trebuie respectate următoarele cerinţe:

a) pentru canalele şi tubulatura de aer:

- toate canalele de aer vor fi confecţionate din materiale rezistente la coroziune;

- canalele de sub şasiu vor fi protejate împotriva loviturilor cu unele corpuri dure (de exemplu: piatră de balast);

- secţiunea de curgere va fi dimensionată astfel încât să asigure aerului o viteză care să nu conducă la depăşirea nivelului de zgomot admis. Zonele de schimbare a direcţiei de curgere a aerului vor fi izolate cu materiale fonoabsorbante;

- canalele, în special zonele de îmbinare, trebuie să fie etanşe la presiunea maximă prescrisă a aerului;

- canalele pentru aer trebuie prevăzute cu locuri de acces pentru curăţarea de depunerile de praf în cadrul acţiunilor de mentenanţă;

b) pentru circuitul agentului frigorific:

- se va utiliza agent frigorific fără impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeităţile instalaţiei sau în caz de fisurare a conductelor şi a rezervorului;

- conductele de legătură vor fi din cupru cu conţinut redus de oxigen (pentru limitarea oxizilor de cupru) în vederea reducerii fragilizării;

- lipiturile/sudurile se vor realiza utilizând procedee calificate şi validate în conformitate cu prevederile normelor specifice în vigoare;

- elementele de legătură flexibile (de exemplu: între circuitul frigorific şi evaporator) vor avea o lungime care să corespundă spaţiilor existente pe vehicul;

c) pentru circuitele electrice şi electronice:

- realizarea legăturilor electrice între diversele agregate şi echipamente electrice se va face cu conductoare rezistente la foc şi care nu degajă fum şi gaze toxice în caz de incendiu;

- cutiile de racord (cutiile de borne) vor fi etanşe având un grad de protecţie IP 54;

- cuplele de legătură, rigletele, papucii vor fi standardizate şi similare cu cele utilizate în alte circuite electrice ale vehiculului.

6.3.  Cerinţe privind alegerea materialelor şi a substanţelor utilizate în instalaţiile de încălzire/climatizare

a)   materialele utilizate la izolaţia termică a pereţilor, plafoanelor, podelelor, ferestrelor, uşilor etc. trebuie să aibă coeficientul de transfer de căldură în conformitate cu prevederile din [30], [31] şi [32];

b) filtrul de aer al unităţii de tratare a aerului:

- va fi din materiale neţesute şi ignifuge;

- va avea gradul de filtrare corespunzător clasei G₄;

-  va avea un marcaj care va trebui să conţină cel puţin următoarele date: marca de identificare a producătorului; numărul/seria de fabricaţie; documentul de referinţă; clasa de filtrare; debitul volumic de aer nominal;

- trebuie să permită montarea şi demontarea cu uşurinţă. Pentru alegerea filtrului de aer se recomandă utilizarea prevederilor din [6], [14] şi [17];

c) agentul frigorific trebuie să fie fără impact ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeităţile instalaţiei sau în caz de fisurare/spargere a conductelor/rezervorului;

d)  uleiul de ungere utilizat la ungerea subansamblurilor din componenţa grupului compresor-condensor trebuie să aibă calitatea de ungere la temperaturi joase (ulei frigorific).

7. Cerinţe privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională

7.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzională

Pentru specificarea cerinţelor privind fiabilitatea previzională a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie definite şi cunoscute următoarele:

- domeniul de utilizare al instalaţiilor de încălzire/ climatizare;

- condiţiile de instalare şi exploatare;

- componentele critice;

- defectele posibile ce pot să apară la principalele subansambluri şi, în special, la cele critice;

- criteriile de clasificare şi clasificarea defectelor instalaţiei şi softului;

- obligaţiile şi responsabilităţile furnizorului, beneficiarului şi ale unei terţe părţi, atunci când este cazul;

- condiţiile de mediu înconjurător;

- metodele prevăzute pentru verificarea conformităţii cu cerinţele;

- sistemul de mentenanţă aplicat, instrucţiunile şi susţinerea logistică asociate;

- calificările şi responsabilităţile personalului însărcinat cu exploatarea şi mentenanţă.

7.1.1. Specificarea indicatorilor previzionali de fiabilitate Pentru a caracteriza corect din punct de vedere al fiabilităţii instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie specificaţi cel puţin următorii indicatori:

- rata de defectare medie(t₁, t₂);

- intensitatea medie de defectare Z (t₁, t₂);

- media timpului de bună funcţionare MTBF;

- fiabilitatea R(t₁, t₂);

- durata de viaţă,

unde: t₁, t₂ este intervalul variabilei aleatoare (timp sau kilometri parcurşi) la care se doreşte să se calculeze indicatorii previzionali de fiabilitate.

7.1.2.  Specificarea metodelor de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitate

7.1.2.1. Metoda de determinare a indicatorilor previzionali de fiabilitate

Proiectantul vehiculului pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare va calcula, pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct.

7.1.1, valorile previzionale, utilizând, după caz, valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.

Calculele se vor face prin metoda analitică, pe baza unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia instalaţiei.

Valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate vor fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.

7.1.2.2. Metodele pentru calculul de verificare a indicatorilor previzionali de fiabilitate

După darea în exploatare a instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare, beneficiarii finali/proiectantul trebuie să verifice periodic, prin calcul, valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate.

Pentru calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate se va utiliza metoda analitică. Această metodă presupune parcurgerea următoarelor etape:

a)  culegerea informaţiilor din exploatare privind defectele înregistrate şi modul de remediere;

b)  validarea informaţiilor (validări formale, validări logice, eliminarea valorilor aberante);

c)  alegerea distribuţiei statice pentru modelarea legii de distribuţie a timpilor de bună funcţionare;

d) validarea cu un anumit nivel de încredere a modelului ales (verificarea ipotezei statistice);

e) elaborarea algoritmilor pentru programele de calcul;

f) determinarea indicatorilor de fiabilitate.

Informaţiile despre defecte şi modul de remediere trebuie să se refere cel puţin la:

a) identitatea ansamblului/subansamblului/pieselor componente defecte;

b) data apariţiei defectului;

c) natura defectului (mecanic, electric etc);

d) gravitatea defectului (pe baza clasificării);

e) efectul defectului asupra instalaţiei/vehiculului feroviar;

f)  modul de remediere (înlocuire piesă/subansamblu cu una/unul nouă/nou similară/similar sau una/unul reparată/ reparat, reglare, ajustare etc);

g) durata reparaţiei;

h) imobilizarea în reparaţie.

Modul de culegere şi transmitere a informaţiilor despre defecte şi remedierea acestora trebuie să facă obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul vehiculului pe care se montează instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare şi utilizatorul vehiculului (instalaţiei). In scopul reducerii numărului de defectări şi a timpilor de indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul instalaţiei să aibă o colaborare strânsă pe toată durata ciclului de viaţă a instalaţiei, cu respectarea de către ambele părţi a obligaţiilor ce le revin.

7.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională

Pentru obţinerea unor performanţe privind mentenabilitatea şi disponibilitatea trebuie ca, de la faza de proiectare, instalaţia să fie concepută astfel încât să fie uşor de întreţinut şi reparat. Se pot utiliza tehnici automate pentru controlul stării tehnice şi de mentenanţă.

Cerinţele privind mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie specificate, atunci când sunt definite şi cunoscute următoarele:

a)     politica de mentenanţă care trebuie aplicată, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi aplicate;

b)  conţinutul programului de mentenanţă şi logistica de susţinere;

c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie satisfăcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate, uşurinţă în demontare etc);

d)   constrângerile care trebuie prevăzute la utilizarea instalaţiei şi modul cum influenţează mentenanţă;

e)  cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţă, în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţă impuse;

f) competenţele şi responsabilităţile personalului implicat în activităţile de exploatare şi întreţinere a instalaţiei;

g) condiţiile de exploatare şi de mediu în care este utilizată instalaţia;

h) încercările de demonstrare a satisfacerii unor cerinţe privind mentenanţă.

7.2.1.   Specificarea indicatorilor de mentenabilitate şi disponibilitate previzională

Pentru caracterizarea mentenabilităţii şi disponibilităţii previzionale a instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare este necesar să se specifice cel puţin următorii indicatori:

a) timpul mediu de reparare MRT;

b) timpul mediu de defectare;

c) coeficientul de disponibilitate A;

d) funcţia de mentenabilitate M (t₁, t₂).

7.2.2.  Metode de determinare a indicatorilor previzionali de mentenabilitate

Pentru determinarea indicatorilor de la pct. 7.2.1 lit. a), b) şi c) se vor utiliza metode statistice şi formulele de calcul al mediilor şi al coeficientului de disponibilitate.

Pentru determinarea funcţiei de mentenabilitate se va utiliza metoda analitică adoptând distribuţia exponenţială e(Laplace) pentru modelarea matematică a timpilor de reparaţie.

Modelul de distribuţie va fi validat utilizând unul dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.

7.2.3. Cerinţe privind sistemul de mentenanţă (preventivă şi corectivă)

Instituirea unui sistem de mentenanţă pentru instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare presupune specificarea cerinţelor referitoare la:

- programul de mentenanţă preventivă care să conţină frecvenţa şi ciclicitatea acţiunilor de mentenanţă;

- lucrările ce trebuie efectuate la fiecare categorie de revizie/inspecţie;

- piesele componente/subansamblurile ce trebuie înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special pentru piesele componente critice;

- calificarea personalului de mentenanţă;

- echipamentele, sculele şi dispozitivele utilizate pentru controlul stării tehnice şi pentru reparaţia instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;

- documentele pentru mentenanţă (manualul pentru mentenanţă, prescripţii pentru mentenanţă conţinând criteriile de acceptare etc);

- resursele necesare susţinerii programului de mentenanţă (utilităţi, personal, echipamente specifice etc).

Pentru specificarea cerinţelor privind indicatorii de fiabilitate, mentenabilitate si disponibilitate se recomandă următoarele documente de referinţă: [11], [12], [13], [25], [26], [27], [28] şi [33].

8. Cerinţe privind asigurarea calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de ventilaţie/încalzire/climatizare

Obţinerea unor rezultate bune în ceea ce priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de climatizare se asigură din etapa de proiectare prin determinarea, comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi aşteptărilor referitoare la instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare.

8.1. Elementele de intrare ale proiectării

Beneficiarul final/utilizatorul vehiculului trebuie să stabilească şi să comunice proiectantului următoarele elemente:

a) tipul vehiculului pe care se montează instalaţia, precizând:

- caracteristicile constructive ce pot influenţa instalaţia de încălzire/climatizare;

- modul de compartimentare şi destinaţia spaţiilor anexă;

- materialele din care sunt alcătuiţi pereţii, podeaua şi plafonul compartimentelor;

b) domeniul de utilizare a vehiculului;

c) aria geografică de utilizare;

d) cerinţele pentru instalaţia de încălzire/climatizare (conform prezentei norme tehnice feroviare):

- cerinţe privind componenţa instalaţiei;

- caracteristici tehnice şi funcţionale;

- performanţe;

- condiţii de execuţie;

- condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea şi disponibilitatea;

- condiţii privind locul de amplasare a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor pe vehicul (în interiorul vehiculului, în exterior etc);

e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul final (deţinătorul vehiculului feroviar), pe durata elaborării proiectului:

- modul de tratare a cerinţelor nedocumentate, precum şi a cerinţelor care conduc la modificarea proiectului;

-   modul de participare a beneficiarului la validarea proiectului sau a părţilor de proiect în diverse etape.

8.2. Elementele de ieşire ale proiectării:

a)  planul proiectului (etape de elaborare a proiectului, de verificare şi de validare);

b) documentaţia proiectului (scrisă şi desenată):

-   specificaţia tehnică conţine: cerinţe, caracteristici, încercări, metode de încercare, cerinţe de admisibilitate;

- desene de execuţie;

-  breviare de calcul (calculul indicatorilor previzionali de fiabilitate, bilanţuri energetice etc);

-   lista furnizorilor ansamblurilor şi subansamblurilor componente şi a serviciilor;

c) planul mentenanţei preventive:

- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al reparaţiilor planificate;

- intervalul de timp/km parcurşi la care se execută;

- plan de etalonare/regiare;

d) manual pentru mentenanţă preventivă:

- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi pieselor critice;

- lista pieselor de schimb;

- lista pieselor de schimb care nu se repară (se înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţă la care se înlocuiesc;

- scheme (electrice, hidraulice, de ungere etc);

- nomenclatoare de lucrări pentru fiecare tip de revizie/reparaţie;

- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru căutarea defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la securitatea personalului implicat;

- lista dispozitivelor de măsurare şi control;

- lista persoanelor care necesită autorizaţii speciale;

- modelul rapoartelor de încercare/verificare;

- lista certificatelor specifice referitoare la securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care lucrează sub presiune, echipamente care poluează, aparate şi echipamente de măsură) pe care trebuie să le obţină fabricantul/utilizatorul;

- documentele pentru înregistrarea activităţilor de mentenanţă;

- manualul pe exploatare;

- instrucţiuni de punere în funcţiune;

- instrucţiuni de exploatare;

-  modelul documentelor pentru înregistrarea informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;

- diagrame (control MTBF, MTR, cauză-efect etc);

- planuri de ungere.

Atunci când beneficiarul final solicită ca procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [29].

ANEXĂ la norma tehnică feroviară

DOCUMENTE   DE   REFERINŢĂ

Aplicarea standardelor cuprinse în această listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele din prezenta normă tehnică feroviară.

[1] Fişa UIC nr. 550 OR: ediţia a 11-a, aprilie 2005. Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a materialului rulant pentru transport de călători

[2] Fişa UIC nr. 550-1 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1990. Dulapuri cu aparataj electric la bordul materialului rulant pentru transport de călători

[3] Fişa UIC nr. 558 OR: ediţia 1 din 1 ianuarie 1996. Linia de telecomandă şi de informare - Caracteristici tehnice unificate pentru echipamentul vagoanelor de călători RIC

[4] SR EN 13129-1:2004 -Aplicaţii feroviare. Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs. Partea 1: Parametri de confort

[5] SR EN 13129-2:2005 -Aplicaţii feroviare -Aer condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs - Partea 2: Incercări de tip

[6] SR EN 779:2004 - Filtre de aer pentru ventilaţia generală. Determinarea performanţelor de filtrare

[7]SR EN ISO 7726:2004 - Ergonomia ambianţelor termice. Aparate de măsurat mărimile fizice

[8]SR EN 50125-1:2003 -Aplicaţii feroviare - Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1: Echipament la bordul materialului rulant

[9]SR EN 60721-3-0:1997 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Introducere

[10] SR EN 50155:2002 -Aplicaţii feroviare. Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant.

[11] SR CEI 60300-3-4:2001 - Managementul siguranţei în funcţionare. Partea 3: Ghid de aplicare. Secţiunea 4: Ghid pentru specificarea cerinţelor siguranţei în funcţionare

[12] SR EN 13460:2003 - Mentenanţa. Documente pentru mentenanţă

[13] SR EN 50126:2003 -Aplicaţii feroviare. Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii, disponibilităţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS) Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice

[14]  SR EN 1822-1:2002 - Filtre de aer de înaltă eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 1: Clasificare, încercări de performanţă, marcare

[15] SR EN 1822-2:2003 - Filtre de aer de înaltă eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 2: Producere aerosol, echipament de măsurare şi statistica numărării particulelor

[16] SR EN 50121-2:2003 -Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 2: Emisii ale sistemului feroviar în ansamblul său către lumea exterioară

[17] SR EN 60721-3-3:1997/A2:2004 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 3. Utilizarea staţionară (la post fix) în spaţii protejate la intemperii

[18] SR EN 60721-3-5:2004 - Clasificarea condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5: Instalaţii pe vehicule terestre

[19]SR EN 61373:2002 -Aplicaţii feroviare. Echipament pentru material rulant - Incercări la şocuri şi vibraţii

[20] SR EN 50121-3-2:2007 -Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant. Aparatura

[21] SR EN 50121-3-1:2007 -Aplicaţii feroviare. Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-1: Material rulant - Trenuri şi vehicule complete

[22] SR EN 50121-1 -Aplicaţii feroviare - Compatibilitate electromagnetică. Partea 1: Generalităţi

[23] SR EN 50163:2006 -Aplicaţii feroviare. Tensiuni de alimentare a reţelelor de tracţiune electrică

[24]SR EN 50207:2007 -Aplicaţii feroviare. Convertizoare electrice de putere pentru material rulant

[25] SR CEI 60300-3-2:2005 - Managementul siguranţei în funcţionare - Partea 2: Ghid de aplicare. Culegerea datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţiile de exploatare

[26] SR CEI 60863:1998 - Prezentarea rezultatelor previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate

[27] SR EN 60706-3:2007 - Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 3: Verificarea şi culegerea, analiza şi prezentarea datelor

[28]  SR EN 60706-2:2007 - Mentenabilitatea echipamentelor. Partea 2: Cerinţe şi studii de mentenabilitate în timpul fazei de proiectare şi dezvoltare

[29] SR EN ISO 9001:2001 - Sisteme de management al calităţii. Cerinţe.

[30]  Fişa UIC nr. 567 OR, ediţia a 2-a noiembrie 2004: Dispoziţii generale privind vagoanele de călători

[31]  Fişa UIC 567-1 OR, ediţia a 4-a din 1 ianuarie 1978 cu 7 modificări: Vagoane de călători unificate de tip X şi Y în traficul internaţional - Caracteristici

[32] Fişa UIC 567-2, ediţia a 4-a din 1 iulie 1991 cu 2 modificări: Vagoane de călători unificate tip Z admise în traficul internaţional - Caracteristici

[33] SR CEI 60706-4:1997 - Ghid pentru mentenabilitatea echipamentelor. Partea 4: Secţiunea 8: Planificarea mentenanţei şi logisticii de mentenanţă