ORDIN Nr. 36
din 19 ianuarie 2010
privind aprobarea Normei
tehnice feroviare „Vehicule de cale ferata destinate transportului de calatori.
Instalatii de ventilatie/încalzire/climatizare. Cerinte pentru proiectare"
ACT EMIS DE:
MINISTERUL TRANSPORTURILOR SI INFRASTRUCTURII
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 72 din 1 februarie 2010
In temeiul prevederilor art. 3 alin. (2) lit. k) din
anexa nr. 2 „Regulament de organizare şi funcţionare al Organismului
Notificat Feroviar Român" la anexa nr. 1 „Regulament de organizare şi
funcţionare a Autorităţii Feroviare Române -AFER", la
Hotărârea Guvernului nr. 626/1998 privind organizarea şi funcţionarea
Autorităţii Feroviare Române -AFER, cu modificările şi
completările ulterioare, şi art. 5 alin (4) din Hotărârea
Guvernului nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea
Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările
şi completările ulterioare,
ministrul transporturilor şi infrastructurii emite următorul ordin:
Art. 1. - Se aprobă Norma tehnică
feroviară „Vehicule de cale ferată destinate transportului de
călători. Instalaţii de
ventilaţie/încălzire/climatizare. Cerinţe pentru
proiectare", prevăzută în anexa care face parte integrantă
din prezentul ordin.
Art. 2. - Prevederile normei tehnice feroviare
prevăzute la art. 1 se aplică de către operatorii de transport
feroviar de călători la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de
proiectare, care stabilesc cerinţele instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/ climatizare ce echipează vehiculele
feroviare care transportă călători, de către operatorii
economici care proiectează instalaţii de
ventilaţie/încălzire/climatizare pentru vehiculele de cale
ferată care transportă călători, precum şi de
către Autoritatea Feroviară Română - AFER în activitatea de
avizare a documentaţiei tehnice pentru instalaţiile de
ventilaţie/încălzire/climatizare.
Art. 3. - (1) Prezentul ordin se publică în
Monitorul Oficial al României, Partea I, şi intră în vigoare în
termen de 30 de zile de la data publicării.
(2) Prezentul ordin a fost emis cu respectarea
prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.016/2004 privind măsurile
pentru organizarea şi realizarea schimbului de informaţii în domeniul
standardelor şi reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor
referitoare la serviciile societăţii informaţionale dintre
România şi statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia
Europeană, cu modificările ulterioare.
Ministrul transporturilor şi infrastructurii,
Radu Mircea Berceanu
ANEXA
NORMĂ TEHNICĂ FEROVIARĂ
„Vehicule de cale ferată destinate
transportului de călători. Instalaţii de
ventilaţie/încălzire/climatizare.
Cerinţe pentru proiectare"
Preambul
Prezenta normă tehnică feroviară
precizează cerinţele minime de proiectare pentru instalaţiile de
ventilaţie/încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de
călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea
confortului şi sănătăţii călătorilor. Atât
instalaţiile de acest tip care se importă, cât şi
instalaţiile fabricate în România vor fi agrementate, respectiv omologate
dacă au cel puţin performanţe echivalente cu cerinţele din
această normă.
Prevederile acestei norme tehnice feroviare se
aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru
construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi
montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de
către deţinătorii de vehicule feroviare care transportă
călători şi de către
proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a
instalaţiilor de încălzire/climatizare.
La elaborarea normei tehnice feroviare s-au utilizat
prevederile standardelor române care au preluat integral normele europene,
standardele Comitetului Internaţional de Electrotehnică şi
prevederile din fişele Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate
precizate în anexă. Referirea directă la acestea se face prin
menţionarea între paranteze drepte a numărului de ordine al
documentului în lista documentelor de referinţă, anexă la
prezenta normă tehnică feroviară.
1. Generalităţi
1.1. Scop
Prezenta normă tehnică feroviară are ca
scop stabilirea cerinţelor minime pentru proiectarea instalaţiilor de
ventilaţie/ încălzire/ climatizare ce se vor monta pe vagoanele de
călători din reţeaua feroviară pentru asigurarea
confortului şi sănătăţii călătorilor.
1.2. Domeniul de aplicare
Prevederile prezentei norme tehnice feroviare se
aplică la întocmirea caietelor de sarcini/temelor de proiectare pentru
construcţia/modernizarea vehiculelor feroviare pe care urmează a fi
montate instalaţii de ventilaţie/încălzire/climatizare de
către deţinătorii de vehicule feroviare, care transportă
călători şi de către
proiectanţii/constructorii/reparatorii vehiculelor feroviare şi/sau a
instalaţiilor de încălzire/climatizare.
Prezenta norma tehnică feroviară nu se
aplică vehiculelor feroviare destinate transportului urban şi
suburban pe şine (metrou, tramvai).
Aplicarea prezentei norme tehnice feroviare la
produsele legal comercializate în alt stat membru al Uniunii Europene este
obiectul Regulamentului (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European şi al
Consiliului European din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare
a anumitor norme tehnice naţionale pentru produsele comercializate în mod
legal în alt stat membru şi de abrogare a Deciziei nr. 3.052/95/CE.
Cerinţele prezentei norme tehnice feroviare nu se
aplică produselor legal fabricate şi/sau comercializate în alt stat
membru al Uniunii Europene sau în Turcia ori legal fabricate într-un stat EFTA
care este parte contractantă a acordului EEA.
1.3. Clasa de risc
Instalaţia de
ventilaţie/încălzire/climatizare montată pe vehiculele feroviare
face parte din categoria produselor care prin defectare determină
diminuarea calităţii condiţiilor de transport şi pot afecta
sănătatea călătorilor.
1.4. Durata normală de funcţionare
Durata normală de funcţionare a
instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie
să fie 12-18 ani.
1.5. Simboluri şi abrevieri
Tir -
temperatura interioară reală [°C]
Tim -
temperatura interioară medie [°C]
Tem -
temperatura exterioară medie [°C]
k - coeficient de
transfer de căldură.
-
factorul de transfer pentru ferestre
UIC - Uniunea
Internaţională a Căilor Ferate
CEI- Comitetul
Internaţional de Electrotehnică
SR - standard român
EN- normă
europeană
SR EN - standard român
care preia o normă europeană
ISO - Organizaţia
Internaţională de Standardizare
SR CEI - standard român
care preia un standard internaţional de electrotehnică
TiC -
temperatura interioară prescrisă [°C]
°K- simbolul pentru
unitatea de măsură a temperaturii în sistem internaţional
MTBF- media timpului de
bună funcţionare
(t1,
t2) - rata de defectare medie
Z (t1, t2 )- intensitatea
medie de defectare
MTR - media timpului de
reparare
R (t1, t2 )- fiabilitatea
A - coeficientul de
disponibilitate.
1.6. Definiţii
Pentru scopul prezentei norme tehnice feroviare,
termenii de specialitate se definesc după cum urmează:
a) confort - senzaţie agreabilă
percepută de o persoană, referitoare la mediul său climatic [4];
b) instalaţie de aer condiţionat-
echipament destinat pentru ventilaţie, filtrare, încălzire,
răcire cu reducerea umidităţii aerului [4];
c) ventilaţie forţată -
circulaţie a aerului generată printr-o acţiune mecanică
[4];
d) ventilaţie naturală -
circulaţie a aerului generată fără o acţiune
mecanică;
e) preîncălzire - proces de creştere a
temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a
călătorilor [4];
f) prerăcire - proces de scădere a
temperaturii interioare fără prezenţa în vehicul a
călătorilor [4];
g) încălzire - proces de creştere sau
de menţinere a temperaturii interioare în intervalele prestabilite [4];
h) răcire - proces care face posibilă
coborârea sau menţinerea temperaturii interioare [4];
i) uscarea aerului - micşorarea
conţinutului de umiditate a aerului;
j) condiţionarea aerului - proces care
include ventilaţia, încălzirea, răcirea şi/sau uscarea
aerului (deumidificarea) [4];
k) încălzire şi ventilaţie -
sistem care include ventilaţia şi încălzirea [4];
l) unitate de tratare a aerului- grup de
componente care asigură realizarea amestecului de aer proaspăt cu aer
circulat, filtrarea amestecului de aer, răcirea cu eliminarea condensului
sau, după caz, încălzirea amestecului de aer filtrat [4];
m) grup de condensare - ansamblu de componente
care asigură antrenarea agentului frigorific (refrigerentului) în stare
gazoasă din evaporatorîn compresor, comprimarea şi refularea din
compresor, răcirea la temperatura mediului şi condensarea refrigerentului,
refularea refrigerentului în stare lichidă prin butelie şi filtru -
deshidrator înapoi în evaporator;
n) unitate de răcire - evaporator din
unitatea de tratare a aerului, care îndeplineşte funcţia de
răcire, în mod centralizat, în asociere cu ventilaţia forţată
[4];
o) unitate de încălzire principală -
ansamblu de elemente de încălzire (rezistoare electrice) care
îndeplineşte funcţia de încălzire, în mod centralizat, în
asociere cu ventilaţia forţată [4];
p) unitate de încălzire auxiliară -
element de încălzire descentralizată pentru adăugarea
diferenţiată a căldurii în spaţiile ocupate de
călători sau în spaţiile auxiliare [4];
q) aer proaspăt - aer preluat din exterior
[4];
r) aer interior - aer conţinut într-un
spaţiu specificat din vagon [4];
s) aer recirculat - aer preluat din interiorul
unui spaţiu specificat şi refolosit [4];
t) aer amestecat - aer rezultat din amestecul în
diferite proporţii dintre aerul proaspăt şi aerul recirculat
[4];
u) aer tratat (condiţionat) - aer care
poate fi filtrat şi/sau poate primi un aport de energie când trece prin
unitatea de tratare a aerului [4];
v) aer primar- aer tratat, care intră în
canalele de aer [4];
w) aer furnizat - aer tratat, care poate fi
combinat cu aerul indus pentru climatizarea unui spaţiu specificat [4];
x) aer indus - aerul dintr-un spaţiu
specificat, care este luat şi refolosit local [4];
y) aer transferat - aer care iese dintr-un
spaţiu specificat [4];
z) aer evacuat - aer eliminat în exteriorul
vehiculului [4];
aa) temperatura interioară reală (Tir)
- temperatura reală a aerului interior [4];
bb) temperatura interioară prescrisă (Tic)
- temperatura teoretică a aerului care se urmăreşte a fi
atinsă de aerul interior [4];
cc) temperatura interioară medie (Tim)
- media aritmetică a temperaturilor interioare măsurate la 1,1 m de
la podea [4];
Notă: Procedura de măsurare este
recomandată de [5].
dd) temperatura exterioară medie (Tem)
- media aritmetică a temperaturilor exterioare [4];
Notă: Procedura de măsurare este
recomandată de [5].
ee) volumul de confort - volumul unui
compartiment sau al unui salon situat la înălţimea cuprinsă
între 0,10 şi 1,70 m deasupra podelei şi la cel mult 0,20 m de orice
perete sau perete subţire despărţitor [4];
ff) zone de confort - zonele din compartiment
sau din salon ocupate în mod normal de călători [4];
gg) spaţii anexe - locuri unde stau
temporar călătorii sau personalul feroviar [4];
hh) coeficient de transfer de căldură (k)
- raportul dintre densitatea de suprafaţă a fluxului termic
(căldura în unitatea de timp) care traversează pereţii
vehiculului şi diferenţa dintre temperatura interioară şi
cea exterioară Tim şi Tem [4];
Notă 1: Coeficientul de transfer de
căldură ţine seama de eficienţa izolării
pereţilor exteriori şi de efectul infiltrării aerului pe la neetanşeităţile
vehiculului aflat în mişcare (neetanşeităţile uşilor,
ferestrelor, diverselor deschideri) şi se aplică întregului vehicul
sau numai unei părţi a acestuia.
Nota 2: Valoarea coeficientului de transfer de
căldură se exprimă în [W/m2 °K]
ii) factorul de transfer pentru ferestre (
) - raportul dintre fluxul de
energie solară transmis spre interiorul vehiculului printr-o
fereastră şi fluxul incident [4];
jj) sarcina solară echivalentă -
căldura totală recepţionată de o suprafaţă de 1 m2
perpendiculară pe radiaţia emisă de o sursă luminoasă
(echivalent solar), când este înclinată la un unghi de 30° faţă
de orizontală;
kk) funcţionare stabilizată -
funcţionarea obţinută când Tim este în interiorul
toleranţei (- 1°K; + 1°K) faţă de Tic;
ll) fiabilitate - probabilitatea ca un produs
să îndeplinească o funcţie cerută în anumite condiţii,
într-un interval de timp dat (t1, t2) [13];
mm) mentenanţa - ansamblul tuturor
acţiunilor tehnice şi administrative, inclusiv cele de supervizare,
destinate menţinerii sau reintegrării unui produs într-o stare ce-i
permite să îndeplinească funcţiile cerute [13];
nn) mentenabilitate - probabilitatea ca o
acţiune de mentenanţa activă dată, pentru o entitate ce
poate fi folosită în condiţii date, să poată fi
efectuată într-un interval de timp dat când mentenanţa este
asigurată în condiţiile date prin utilizarea procedurilor şi
resurselor prescrise [13];
oo) disponibilitate - probabilitatea ca un
produs să poată îndeplini o funcţie cerută, în condiţii
date, la un moment de timp dat sau într-un interval de timp dat, admiţând
că mijloacele externe cerute sunt asigurate [13];
Termenii explicităţi la pct. 1.6. -
Definiţii sunt prezentaţi în figura nr. 1.
2. Componenţa instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/ climatizare. Rolul funcţional al
ansamblurilor şi subansamblurilor componente
2.1. Componenţa instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/ climatizare
Pentru îndeplinirea funcţiilor cerute,
instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare, ce
echipează vehiculele de cale ferată care transportă
călători, trebuie să aibă în componenţă, de
exemplu, ansamblurile, subansamblurile şi elementele de legătură
menţionate în figurile nr. 2 şi 3. Instalaţiile de
ventilaţie/încălzire/climatizare ale vehiculelor care transportă
călători pot avea în componenţă şi alte ansambluri
şi subansambluri, în funcţie de nivelul tehnic şi inovator al
realizărilor din domeniu, în condiţiile asigurării confortului
şi sănătăţii călătorilor.
notă: Această reprezentare este dată cu
titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea
instalaţiei.
Figura nr. 1*) - Schemă explicativă a
termenilor
2.2. Ansamblurile şi subansamblurile componente
- caracteristici funcţionale
2.2.1. Unitatea de tratare a aerului
Unitatea de tratare a aerului trebuie să
îndeplinească funcţiile de:
a) aspirare a aerului proaspăt (nou) şi a
celui recirculat (ambiant) în unitatea de tratare a aerului;
b) dozare a amestecului de aer proaspăt şi
aer recirculat, în funcţie de poziţia comandată voletului
(clapetei);
c) filtrare a amestecului de aer;
d) răcire a amestecului de aer în evaporator
(dacă există comanda pentru răcire);
e) colectare a apei din aer şi evacuare în
exterior;
f) încălzire a aerului amestecat (dacă
există comanda pentru încălzire);
*) Figura nr. 1 este reprodusă în facsimil.
g) direcţionare a aerului în conductele de aer de
sub şasiu;
h) măsurare a temperaturii aerului proaspăt;
i) măsurare a presiunii aerului din unitatea de
tratare a aerului.
2.2.2. Grupul de condensare
Grupul de condensare trebuie să îndeplinească
funcţiile de:
a) antrenare a agentului frigorific (refrigerentul) în
stare gazoasă, din evaporator în compresor, de comprimare şi refulare
a aerului din compresor;
b) răcire la temperatura mediului şi
condensare a refrigerentului;
c) refulare a refrigerentului în stare lichidă
prin butelie şi filtru -deshidrator înapoi în evaporator.
2.2.3. Canalele de aer de sub şasiu
Canalele de aer de sub şasiu asigură
vehicularea aerului spre canalele de aer din compartimente.
2.2.4. Canalele din interiorul vehiculului cu
dispozitivele de suflaj
Canalele din interiorul vehiculului cu dispozitivele de
suflaj asigură vehicularea aerului spre compartimente, toaletă
şi platforma vagonului.
2.2.5. Ejecto-convectoarele trebuie să îndeplinească
funcţiile de:
a) mărire a vitezei aerului condiţionat care
circulă înspre partea de sus a vagonului;
b) ghidare a aerului tratat până la intrarea
acestuia în compartiment;
c) aspirare a aerului proaspăt prin partea de jos
a vagonului;
d) asigurare a încălzirii suplimentare a aerului
(proaspăt şi recirculat), dacă este necesar, cu ajutorul
rezistenţelor adiţionale.
2.2.6. Unităţile de încălzire auxiliare
Unităţile de încălzire auxiliare
(încălzitoarele electrice) completează căldura din compartimente,
toalete şi platforme, asigurată prin aerul furnizat, până la
atingerea temperaturii prescrise pentru spaţiile respective, Tic.
2.2.7. Extractorul electric de aer
Extractorul electric de aer asigură o presiune a
aerului mai mică în toalete decât în spaţiile din jur prin eliminarea
unei cantităţi de aer egală cu cantitatea de aer proaspăt
primit, mai puţin pierderile datorate neetanşeităţilor.
2.2.8. Traductoarele pentru măsurarea temperaturii
aerului Traductoarele (sondele) pentru măsurarea temperaturii aerului
trebuie să îndeplinească funcţiile de:
a) măsurare a temperaturii aerului primar, a
aerului proaspăt şi a aerului recirculat din platformele de
capăt;
b) transmitere a semnalului măsurat la calculator.
2.2.9. Modulele de reglare locală
Modulele de reglare locală trebuie să
îndeplinească funcţiile de:
a) măsurare a temperaturii interioare reale a
aerului din compartiment, Tir;
b) asigurare a posibilităţii de alegere a
temperaturii prescrise Tic, pentru compartimentul respectiv, conform
[4];
c) comandă a funcţionării
încălzitorului de compartiment;
d) asigurare a interfeţei cu calculatorul de
reglare al instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare.
2.2.10. Calculatorul de reglare cu microprocesor
Calculatorul de reglare cu microprocesor trebuie să
îndeplinească minimum funcţiile de:
a) achiziţionare a datelor de intrare de la:
modulele de compartiment, sondele de temperatură, comutatorul de
comandă (ventilaţie/climatizare), butoanele de test (încălzire/
răcire), sursele de alimentare (24 Vcc, 230/400 Vca, înaltă tensiune
din conducta electrică principală), încărcătorul bateriei
de acumulatoare, protecţiile termice (încălzitor principal, motocompresor,
motoventilator principal din unitatea de tratare a aerului, motoventilatoare
condensator), presostatul diferenţial de aer al motoventilatorului
principal, presostatele de pe partea de absorbţie (joasă presiune)
şi refulare (înalta presiune) ale compresorului, limitatorul de cursă
de poziţionare a voletului de amestec aer proaspăt/aer recirculat;
b) prelucrare a datelor de intrare şi, pe baza
programului rezident în calculator, să comande funcţionarea
elementelor de execuţie ale instalaţiei de climatizare, în regim de
preîncălzire/încălzire sau prerăcire/răcire, astfel încât
să fie realizate cerinţele de confort prezentate în cap. 4.
Comanda elementelor de execuţie se referă la:
- funcţionarea ventilatorului principal pe una din
cele trei trepte de turaţie, în funcţie de regimul de lucru;
- poziţionarea voletului de amestec
corespunzător regimului de lucru, treptei de turaţie şi
temperaturii mediului exterior;
- funcţionarea încălzitorului principal (cu
50% sau 100% din puterea încălzitorului) şi a încălzitoarelor
auxiliare, în funcţie de necesarul de căldură;
- funcţionarea compresorului (cu 2, 4 sau 6
cilindri), în funcţie de sarcina de răcire;
- funcţionarea evaporatorului cu unul sau ambele
circuite ale agentului frigorific, în funcţie de sarcina de răcire;
- funcţionarea ventilatoarelor condensatorului
(1, 2 sau toate 3), în funcţie de sarcina de răcire;
c) asigurare a protecţiei echipamentelor
instalaţiei de climatizare în cazuri de avarie;
d) asigurare a semnalizării optice a
stărilor generale de avarie a instalaţiei de
ventilaţie/încălzire/răcire;
e) asigurare a diagnozei tehnice prin memorarea
evenimentelor (defecte, dereglări) şi stocarea lor într-o memorie
nevolatilă;
f) asigurare a monitorizării pe un display a
funcţionării elementelor de execuţie şi a principalilor
parametri ai regimului de lucru curent;
g) asigurare a posibilităţii de extragere a
datelor cu un calculator portabil.
2.2.11. Panoul cu aparate electrice de joasă
tensiune, inclusiv echipamentul de comandă, control şi securitate
Panoul cu aparate electrice de joasă tensiune
trebuie să îndeplinească funcţiile de:
a) punere în funcţiune şi oprire a
instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în caz de
urgenţă. Punerea în funcţiune/oprirea instalaţiei de
încălzire/climatizare se face automat în condiţiile
prezenţei/dispariţiei tensiunii în conducta de alimentare şi
punerea dispozitivului de manevrare a instalaţiei în poziţia de mers.
In cazul întreruperilor bruşte ale alimentării cu energie, repornirea
instalaţiei nu trebuie să provoace mişcări dezagreabile ale
aerului cald sau rece pentru călători;
b) asigurare a protecţiei (securităţii)
împotriva încălzirilor inadmisibile. Dispozitivul de protecţie
trebuie să fie independent de dispozitivul de reglaj şi de sursa de
energie pentru a asigura întreruperea sigură a alimentării cu
tensiune;
c) asigurare a protecţiei împotriva
creşterii inadmisibile a presiunii fluidului de răcire;
d) asigurare a protecţiei circuitelor electrice
prin siguranţe fuzibile;
e) comandă centralizată a instalaţiei de
ventilaţie/încălzire/ climatizare.
2.2.12. Sursa statică
Sursa statică asigură alimentarea
încălzitorului principal din unitatea de tratare a aerului.
2.2.13. Autotransformatorul
Autotransformatorul asigură alimentarea în frecvenţa
variabilă a motoventilatorului unităţii de tratare a aerului.
Figura nr. 2*) - Exemplu de componenţă a
instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare pentru un vagon
cu un singur nivel
1. Unitate de tratare a aerului (unitate de răcire,
unitate de încălzire principală şi auxiliară)
2. Grup de condensare
3. Canale sub şasiu conectate la ieşirile de
aer ale unităţii de tratare
4. Canale de compartiment cu dispozitive de suflaj
5. Ejecto-convectoare
6. Rezistenţe plasate pe fiecare ejecto-convector
7. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul
furnizat pe platformă
8. Rezistenţe plasate în canalele pentru aerul
furnizat în toalete
9. Extractoare electrice de aer
10. Traductor pentru aerul primar
11. Traductor pentru aerul proaspăt
12. Traductor pentru aerul interior
13. Module de reglare (câte unul
pentru fiecare compartiment)
14. Calculator de reglare cu microprocesor
15. Panou cu aparate electrice de
joasă tensiune (echipament de comandă, control şi securitate)
16. Sursa statică
17. Autotransformator
notă: Această reprezentare este dată cu
titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea
instalaţiei.
Figura nr. 3*) - Exemplu de componenţă a
instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare aer pentru un
vagon cu două niveluri
1. Agregat pentru
ventilaţie/încălzire/climatizare (unitate de tratare a aerului,
unitate de răcire/încălzire, grup de condensare etc.)
2. Camera de amestec
3. Ventilator condensor
4. Clapetă pentru reglare dozaj amestec
5. Ejecto-convectoare
6. Tubulatură
7. Unitate de încălzire auxiliară
Notă: Această reprezentare este dată cu
titlu informativ şi nu condiţionează proiectarea
instalaţiei.
*) Figurile nr. 2 şi 3 sunt reproduse în facsimil.
3. Condiţii de mediu
Prin condiţii de mediu se înţelege
condiţiile fizice, chimice sau biologice exterioare la care este supus un
produs la un moment dat.
Condiţiile de mediu sunt definite prin parametrii
de mediu.
Cunoaşterea valorii parametrilor de mediu este
necesară proiectantului vehiculului feroviar, precum şi
proiectantului instalaţiilor de încălzire/climatizare pentru a
stabili:
a) încercările necesare şi condiţiile
de încercare ale instalaţiilor, pentru a demonstra că acestea
funcţionează la parametrii proiectaţi;
b) tipul şi gradul de protecţie împotriva
coroziunii (de exemplu: acoperiri metalice, etanşări etc);
c) măsuri de limitare a efectelor unor parametri
de mediu (de exemplu: limitarea nivelului şocurilor şi
vibraţiilor utilizând elemente elastice de prindere/fixare);
d) datele de intrare necesare efectuării unor
calcule (breviare de calcul) pentru parametrii/caracteristicile de ieşire
ale instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare.
La proiectarea instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare ce se montează pe vehiculele
feroviare care transportă călători trebuie să se
ţină seama de parametrii de mediu:
• altitudinea (variaţia presiunii);
• temperatura;
• umiditatea;
• viteza de mişcare a aerului;
• acţiunile mecanice ale unor elemente (nisip,
pietriş, sedimente de praf, particule metalice şi nemetalice);
• vibraţii şi şocuri;
• interfeţe electromagnetice;
• caracteristicile sistemului de alimentare cu energie
electrică (variaţii ale tensiunii şi frecvenţei,
distorsiuni ale tensiunii de alimentare, supratensiune, impedanţă
şi inductanţă).
Condiţiile de mediu menţionate mai sus sunt
considerate ca fiind condiţii normale de exploatare. La solicitarea
beneficiarului final, proiectantul poate să prevadă şi
condiţii severe de mediu.
Clasele de condiţii de mediu şi valorile
parametrilor de mediu, în special pentru condiţiile de mediu climatic, se
vor stabili de către proiectant ţinând seama de:
a) zonele geografice în care va fi utilizat vehiculul
feroviar pe care se montează instalaţia de
ventilaţie/încălzire/climatizare, respectiv:
• utilizare pe reţeaua feroviară
internă;
• utilizare pe reţeaua feroviară
transeuropeană;
b) locul de montare a ansamblurilor şi
subansamblurilor componente ale instalaţiei:
• ansambluri, subansambluri montate sub şasiul
vehiculului;
• ansambluri, subansambluri montate în interiorul
vehiculului;
c) locul de depozitare şi păstrare, tipul
mijlocului de transport;
d) microclimatul din locul în care
funcţionează (dulapuri) şi influenţa unor ansambluri
şi subansambluri din proxima vecinătate (care pot constitui surse de
căldură, vibraţii etc).
Valorile pentru temperatura, umiditatea relativă
şi energia radiaţiilor solare vor fi stabilite în funcţie de
zonele climatice în care va circula vehiculul, pe baza prevederilor din [4].
Pentru stabilirea claselor de condiţii de mediu
şi a valorilor parametrilor de mediu, se recomandă utilizarea
prevederilor următoarelor documente de referinţă:
• pentru condiţii climatice: [8], [9], [17]
şi [18];
• pentru şocuri şi vibraţii: [10], [17]
şi [19];
• pentru interferenţele electromagnetice: [16],
[17], [20], [21] şi [22];
• pentru caracteristicile sistemului de alimentare:
[1], [17], [23] şi [24].
4. Cerinţe privind parametrii de confort
şi performanţele funcţionale ale instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare
4.1. Cerinţe privind parametrii de confort
Pentru perioada normală de funcţionare a
instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie
luaţi în considerare următorii parametri de confort:
- temperatura aerului în spaţiile de confort
şi spaţiile anexă;
- temperatura suprafeţelor care delimitează
spaţiile de confort;
- viteza aerului în spaţiul de confort;
- debitul de aer;
- umiditatea relativă a aerului în spaţiul de
confort şi spaţiile anexă.
4.1.1. Temperatura aerului în spaţiile de confort
a) Valoarea temperaturii interioare prescrise Tic
în spaţiile de confort destinate călătorilor trebuie să se
situeze în domeniul haşurat reprezentat în figura următoare.
Figura nr. 4*) - Curba de reglaj pentru temperatura
interioară prescrisă
Notă: Domeniul de reglare al temperaturii
interioare prescrise Tic în funcţie de temperatura medie
exterioară Tem trebuie să fie specificat de fiecare
operator de infrastructură şi va fi în interiorul domeniului definit
în figura nr. 4.
*) Figura nr. 4 este reprodusă în facsimil.
Vehiculele care transportă călători
şi nu sunt dotate cu instalaţii de climatizare vor satisface
condiţiile de mai sus privitoare la temperatura Tic a aerului
ambiant numai în măsura în care temperatura aerului exterior permite acest
lucru.
b) Diferenţa dintre temperatura interioară
medie Tim şi temperatura interioară prescrisă Tic
a aerului ambiant din locurile rezervate călătorilor nu trebuie
să fie mai mare de + 1 K, conform pct. 6.1.3 din [4].
c) Diferenţa dintre valorile extreme ale
temperaturii interioare a aerului ambiant în locurile destinate
călătorilor, măsurată la 1,1 m de la podea, nu trebuie
să depăşească 2 K la vagoanele de clasa I, clasa II şi
salon şi de 3 K în zonele echivalente din vagoanele-cuşetă
şi de dormit, unde K este unitatea de temperatură, conform pct. 6.1.4
din [4].
4.1.2. Temperatura aerului în spaţiile anexă
a) Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral
Temperatura medie a aerului pe culoarul lateral este definită ca media
aritmetică a temperaturii măsurate în condiţiile prevăzute
de [5], la 1,70 m distanţă de la podea.
Valoarea temperaturii medii a aerului pe culoarul
lateral nu trebuie să fie:
- mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura
interioară prescrisă Tic în zonele de confort, atunci când
instalaţia funcţionează în regim de încălzire;
- mai mare cu mai mult de 5 K decât temperatura
interioară prescrisă Tic în zonele de confort, atunci când
instalaţia funcţionează în regim de răcire.
b) Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor
Temperatura medie a aerului pe platformele vehiculelor ce transportă
călători este media aritmetică a temperaturii măsurate în
condiţiile prevăzute de [5], la o distanţă de 1,70 m
deasupra podelei.
- La încălzire, valoarea acestei temperaturi trebuie
să fie cuprinsă între +10°C şi temperatura interioară
prescrisă (Tic) în zonele de confort.
- La răcire, valoarea acestei temperaturi nu
trebuie să depăşească cu mai mult de 9°C temperatura
interioară prescrisă Tic în zonele de confort, dar nu trebuie
să fie mai mare de +35° C.
In plus, temperatura medie va fi totdeauna mai mare de
+ 4°C la distanţa de 0,10 m de la podeaua platformei.
c) Temperatura în toalete, WC-uri şi în cabine cu
telefoane Valoarea acestei temperaturi, măsurată într-un punct situat
la o înălţime de 1,10 m de la podea pe verticala ce trece prin
centrul geometric al podelei toaletei, WC-ului sau cabinei cu telefoane, nu
trebuie să fie:
- mai mică cu mai mult de 6 K decât temperatura
interioară prescrisă Tic pentru zonele de confort, în
regim de încălzire;
- mai mare cu mai mult de 6 K decât temperatura
interioară prescrisă Tic pentru zonele de confort, în
regim de răcire.
d) Temperatura aerului suflat în cabinele pentru
infirmerie şi în cabinele pentru copii
Valoarea temperaturii aerului suflat în aceste cabine,
măsurată într-un punct situat la o distanţă de 1,10 m
deasupra podelei, pe verticala centrului geometric al podelei, nu trebuie
să fie:
- mai mică decât temperatura interioară medie
Tim a zonelor de confort;
- mai mare cu mai mult de 4 K decât temperatura
interioară prescrisă Tic din zonele de confort.
e) Temperatura în spaţiile de lucru
Valoarea temperaturii în spaţiile de lucru,
măsurată în centrul geometric de pe orizontala zonei de lucru a
personalului şi la mai mult de 0,5 m de aparatele generatoare de
căldură (acestea fiind reglate în regim stabilizat la 50% din puterea
lor instalată), nu trebuie să fie inferioară valorii
temperaturii ambiante prescrise şi nici superioară cu mai mult de 6
K.
4.1.3. Temperatura suprafeţelor care
delimitează spaţiile de confort
a) Temperatura pereţilor şi plafoanelor
Temperatura suprafeţelor interioare care
delimitează spaţiile destinate călătorilor nu trebuie
să fie mai mică decât valoarea medie Tim a temperaturii în
spaţiile destinate călătorilor:
- cu mai mult de 7 K, pentru vagoanele neetajate;
- cu mai mult de 10 K, pentru vagoanele etajate,
atunci când instalaţia funcţionează în regim de încălzire.
b) Temperatura ferestrelor
Temperatura suprafeţelor interioare ale geamurilor
şi ramelor acestora, când instalaţia funcţionează în regim
de încălzire, nu trebuie să fie mai mică decât temperatura
interioară medie Tim cu mai mult de:
- 12 K pentru geamuri;
- 9 K pentru ramele geamurilor.
c) Temperatura podelelor
Temperatura suprafeţelor podelelor în spaţiul
destinat călătorilor nu trebuie să fie mai mică de 8°C, la
un interval de timp de o oră după terminarea preîncălzirii, iar
abaterea temperaturii nu trebuie să depăşească cu mai mult
de 10 K temperatura interioară medie Tim, la un interval de 3
ore după terminarea preîncălzirii, indiferent de temperatura
externă; în cazul când podeaua este încălzită, temperatura
suprafeţei nu trebuie să depăşească 27°C.
d) Temperatura orificiilor de suflare a aerului
Temperatura suprafeţelor orificiilor de suflare a aerului, accesibile, nu
trebuie să fie mai mare de 65°C, cu excepţia perioadelor de
preîncălzire.
4.1.4. Viteza aerului suflat
Viteza aerului suflat nu trebuie să
depăşească valorile maxime indicate în figura nr. 5. Abaterea
acesteia nu trebuie să fie mai mare de ± 20% din viteza medie a aerului
suflat.
4.1.5. Debitul de aer
a) Debitul de aer proaspăt
Cantitatea de aer proaspăt adusă de
ventilaţia forţată în spaţiile destinate
călătorilor trebuie să fie în conformitate cu valorile din
tabelul nr. 1.
Valorile din acest tabel se referă la un loc
ocupat de un călător (de stat aşezat sau întins).
b) Debitul de aer reciclat
Un sistem de reciclare a aerului trebuie să
asigure funcţionarea instalaţiilor de climatizare în caz de obturare
temporară a dispozitivului de aspiraţie a aerului proaspăt.
Tabelul nr. 1 -Vagoane clasă şi
cuşetă
|
Nr. crt.
|
Temperatura mediului ambiant
|
Debitul de aer [ms/h]
|
|
Vagoane climatizate
|
Vagoane încălzite cu aer
pulsat
|
|
1.
|
Te <-20°C
|
10
|
10
|
|
2.
|
-20°C < Te <
-5°C
|
15
|
15
|
|
3.
|
-5°C < Te < +
20°C
|
-
|
20
|
|
4.
|
-5°C < Te <+
26°C
|
20
|
-
|
|
5.
|
Te > + 20°C
şi Tim < + 24°C
|
-
|
>20
|
|
6.
|
Te > + 26°C
|
15
|
-
|
Tim: temperatura interioară
ambiantă medie
V: viteza admisibilă a aerului
1: curba valorilor maxime ale vitezei aerului
2: curba valorilor minime ale vitezei aerului
Figura nr. 5*) - Viteza admisibilă a aerului
c) Ventilaţia spaţiilor de lucru
Ventilaţia spaţiilor de lucru ale vehiculelor
care nu sunt dotate cu instalaţii de răcire a aerului trebuie să
asigure o reîmprospătare a aerului cu un debit de 100 m3/h
şi pe kilowatt al surselor generatoare de căldură instalate.
Pentru a se evita propagarea mirosurilor, spaţiile
de lucru trebuie să fie depresurizate în raport cu celelalte spaţii
ale vehiculelor.
d) Aerisirea WC-urilor
Pentru a garanta reîmprospătarea aerului în
WC-uri, trebuie „aduşi" cel puţin 20 m3/h de aer.
Pentru a se evita mirosurile trebuie asigurată o presiune mai mică în
WC-uri în raport cu culoarele şi/sau platformele.
*) Figura nr. 5 este reprodusă în facsimil
Volumul de aer provenit din zonele WC-urilor se
adaugă direct la aerul extras.
e) Aerisirea spaţiilor cu destinaţie
tehnică
Aerul care provine din spaţiile tehnice ale
vehiculelor (de exemplu, dulapurile cu aparatura electrică) se adaugă
direct la volumul de aer extras.
Trebuie să se prevadă o circulaţie a
aerului care să garanteze că aerul care provine din spaţiile cu
destinaţie tehnică (de exemplu, cabinele de conducere) nu intră
în spaţiile destinate călătorilor sau pe platforme.
4.1.6. Umiditatea relativă a aerului
Valorile umidităţii relative a aerului pentru
orice temperatură interioară din zonele de confort trebuie să se
încadreze în zona 1, aşa cum se prezintă în figura nr. 6.
Tim: temperatura interioară medie
Valorile admisibile ale umidităţii în
spaţiile de confort sunt situate în interiorul zonei 1.
Figura nr. 6*) - Umiditatea relativă a aerului în
spaţiile de confort
4.2. Alte cerinţe
a) Cerinţe privind filtrarea aerului
Capacitatea de absorbţie a filtrelor de aer
trebuie să satisfacă clasa de filtrare G4. Pentru stabilirea
caracteristicilor, a randamentului (eficienţei) şi a
încercărilor filtrelor se recomandă utilizarea prevederilor din [6].
b) Cerinţe privind alimentarea cu energie
electrică a instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare
Alimentarea cu energie electrică a
instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare se face de la
conducta de înaltă tensiune a trenului de 1.500 V - 50 Hz la vagoanele
care circulă în trafic intern, 1.000 V-16 2/3 Hz, 1.500 V -50 Hz, 1.500 Vcc,
3.000 Vcc la vagoanele care circulă în trafic
internaţional prin intermediul unei surse statice [1]. Sursa statică
va livra tensiuni de alimentare atât în curent continuu, cât şi în curent
alternativ pentru alimentarea tuturor echipamentelor electrice din
componenţa instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/
climatizare.
Forma de undă a tensiunii alternative poate fi
sinusoidală, dreptunghiulară sau trapezoidală. De asemenea, sursa
de alimentare poate livra tensiuni şi pentru alimentarea altor consumatori
de pe vehiculele feroviare (alimentarea serviciilor auxiliare, instalaţiei
de încărcare a bateriilor de acumulatoare a încălzirii principale a
vehiculului etc).
Pentru stabilirea caracteristicilor surselor de
alimentare se recomandă utilizarea prevederilor din [1], [2], [23] şi
[24].
4.3. Performanţele funcţionale ale
instalaţiilor de ventilaţie/ încălzire/climatizare
4.3.1. In funcţie de condiţiile şi aria
geografică de utilizare a vehiculelor care transportă
călători, performanţele instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie satisfăcute cel
puţin pentru una dintre zonele climatice definite în [4].
4.3.2. In spaţiile destinate
călătorilor, independent de viteza de mers a trenului şi
ţinându-se seama de temperatura exterioară, debitul de aer exterior
trebuie să fie conform pct. 4.1.5 lit. a).
4.3.3. Performanţele instalaţiilor de
încălzire: a) Faza de preîncălzire
Când vehiculul staţionează, la sfârşitul
perioadei de preîncălzire, trebuie realizată o temperatură medie
interioară de cel puţin +18°C.
Timpul de preîncălzire trebuie specificat de
operator.
*) Figura nr. 6 este reprodusă în facsimil.
b) Faza de exploatare normală (încălzire)
La o temperatură exterioară minimă a
zonei climatice alese conform [4] şi definită în specificaţiile
contractuale, temperatura interioară medie trebuie să fie cel
puţin egală cu +22°C în serviciul comercial, fără
călători şi fără influenţă solară.
4.3.4. Performanţele instalaţiilor de
răcire:
a) Faza de prerăcire
In condiţiile exterioare menţionate la pct.
4.3.1, când vehiculul este oprit, temperatura interioară nu trebuie
să depăşească cu mai mult de 2 K temperatura
interioară prescrisă Tic.
Timpul de prerăcire trebuie specificat de operator.
b) Faza de exploatare normală (răcire)
La o temperatură exterioară maximă,
definită în specificaţiile contractuale, conform [4], temperatura
interioară medie Tim trebuie să fie egală cu
temperatura interioară prescrisă Tic specificată la
pct. 4.1.1, în serviciu comercial în care gradul de ocupare a locurilor este
maxim (emisiile termice ale persoanelor conform [4] anexa D), iar iluminatul
este oprit şi dispozitivele de reglare a temperaturii sunt în poziţie
mediană.
4.3.5. Condiţii extreme:
a) Temperaturile exterioare maxime şi minime
Echipamentele din componenţa instalaţiilor de ventilaţie/
încălzire/climatizare trebuie să rămână în stare de
funcţionare la următoarele valori extreme ale temperaturilor:
- 5 K sub valorile minime şi 5 K peste valorile
maxime prevăzute în anexa C din [4] pentru echipamentele montate în
interiorul vehiculului;
- 15 K peste valorile maxime prevăzute în anexa C
din [4], pentru echipamentele situate sub şasiul vehiculului.
In condiţii de temperaturi extreme, nu se cere ca
instalaţiile să realizeze condiţiile de confort menţionate
la cap. 4.
b) Debitul de aer proaspăt
In situaţia când, din cauza defectării unei
instalaţii a vehiculului, debitele de aer proaspăt prevăzute la
pct. 4.1.5 lit. a) nu mai pot fi asigurate, trebuie realizată o aerisire
de siguranţă cu debite de aer reduse.
In cazul unei aerisiri de siguranţă
alimentată cu energie de la bateria de acumulatoare a vehiculului, trebuie
asigurată o durată de funcţionare de 30 de minute.
5. Cerinţe privind încercările şi
verificările instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare
Pentru demonstrarea capacităţii
funcţionale la parametrii proiectaţi, instalaţiile de
ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie supuse unor încercări
şi verificări de conformitate.
Incercările şi verificările de
conformitate se efectuează în două etape:
a) etapa I - se execută încercările şi
verificările principalelor ansambluri şi subansambluri cu
funcţii independente pentru determinarea puterii calorifice, respectiv
frigorifice a instalaţiei, precum şi verificarea debitelor de aer
(încercarea unităţii de tratare a aerului şi a grupului
compresor-condensor). Aceste încercări se execută de către
fabricantul subansamblurilor în conformitate cu specificaţiile de
încercări întocmite pe baza cerinţelor din caietul de sarcini şi
prezentei norme tehnice feroviare avizate de beneficiarul final şi de
către Autoritatea Feroviară Română - AFER. La livrare
subansamblurile instalaţiilor de ventilaţie/încălzire/climatizare
vor fi însoţite de rapoarte de încercări/fişe de
măsurători;
b) etapa II - se execută încercările pe
vehicul ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare în
vederea verificării parametrilor de confort, a performanţelor,
protecţiilor şi a execuţiei. Aceste încercări se
execută de către constructorul/ reparatorul vehiculului în
conformitate cu specificaţiile de încercare întocmite pe baza
cerinţelor din prezenta normă tehnică feroviară, avizate
şi aprobate conform reglementărilor în vigoare. Aceste încercări
pot fi de tip şi de serie. In cazul în care încercările se
efectuează la alte valori ale parametrilor mediului ambiant decât cele
stabilite de [4], se vor face corecţii ale rezultatelor obţinute,
raportate la valorile parametrilor de referinţă din [4].
5.1. Incercări de tip
Incercările de tip se efectuează cu ocazia
certificării/omologării tehnice a unor noi tipuri de instalaţii
de ventilaţie/încălzire/climatizare şi ori de câte ori se aduc
modificări constructive, de materiale, înlocuiri de echipamente, care
conduc la îmbunătăţirea caracteristicilor
tehnico-funcţionale şi a performanţelor instalaţiilor.
In cazul efectuării unor modificări, se
execută numai acele încercări care sunt în legătură cu
modificările aduse.
Incercările de tip se execută conform [5] de
către AFER sau de către laboratoare autorizate AFER şi sunt
stabilite conform tabelului nr. 2. Rezultatele încercărilor de tip se
consemnează într-un raport de încercare.
5.2. Incercări de serie
Incercările de serie se efectuează pe fiecare
vehicul, pe care se montează instalaţii de
ventilaţie/încălzire/climatizare şi sunt prevăzute în
tabelul hr. 2. Incercările de serie se efectuează în prezenţa
recepţiei beneficiarului final, atunci când contractele de
fabricaţie/reparaţie a vehiculului conţin prevederi în acest
sens.
Rezultatele încercărilor de serie se
consemnează în rapoarte de încercări/fişe de
măsurători.
Pentru stabilirea condiţiilor de încercare,
amplasarea punctelor de măsurare, programelor de încercări, precum
şi a metodelor de încercare, se recomandă utilizarea prevederilor din
[4], [5], [7], [19], [20], [21], [22] şi [33].
Lista încercărilor de tip şi serie este
prezentată în tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
|
Grupa de
încercări/verificări
|
Nr. crt.
|
Denumirea
încercării/verificării
|
Categoria încercării
|
|
de tip
|
de serie
|
|
Verificări preliminare
|
1.
|
Verificarea ansamblurilor electrice şi electronice
(verificări funcţionale, legături electrice, rezistenţa
de izolaţie)
|
X
|
X
|
|
2.
|
Verificarea etanşeităţii circuitelor de aer
|
X
|
X
|
|
3.
|
Verificarea capacităţii termice a echipamentului de
tratare a aerului
|
X
|
X
|
|
4.
|
Verificarea funcţiilor logice ale sistemului de comandă
şi control
|
X
|
X
|
|
Incercări si verificări privind mişcarea aerului
|
5.
|
Incercări privind mişcarea aerului cu vehiculul în
staţionare
|
X
|
X
|
|
5.1.
|
Măsurarea debitelor de aer (aerul proaspăt, aerul
evacuat dacă este posibil, aerul recirculat şi/sau aerul tratat
şi/sau aerul amestecat)
|
X
|
X
|
|
5.2.
|
Verificarea existenţei unor diferenţe de presiune între
diferitele spaţii de confort
|
X
|
X
|
|
6.
|
Incercări dinamice privind mişcarea aerului
|
X
|
-
|
|
6.1.
|
Măsurarea vitezei şi/sau a presiunii în linie pentru
aerul proaspăt şi aerul evacuat
|
X
|
-
|
|
6.2.
|
Verificarea grupului de condensare
|
X
|
X
|
|
Grupa de
încercări/verificări
|
Nr. crt.
|
Denumirea
încercării/verificării
|
Categoria încercării
|
|
de tip
|
de serie
|
|
Incercări de confort
|
7.
|
Măsurarea vitezei critice a aerului
|
X
|
X
|
|
8.
|
Măsurarea vitezei critice a aerului fără simularea
ocupării locurilor
|
X
|
X
|
|
9.
|
Măsurarea vitezei critice a aerului cu simularea ocupării
locurilor
|
X
|
X
|
|
Incercări climatice
|
10.
|
Incercarea de preîncălzire
|
X
|
X
|
|
11.
|
Incercarea de prerăcire
|
X
|
X
|
|
12.
|
Incercări de reglare
|
X
|
X
|
|
12.1.
|
Incercări funcţionale ale instalaţiei în regim de
încălzire
|
X
|
X
|
|
12.2.
|
Incercări funcţionale ale instalaţiei în regim de
răcire
|
X
|
X
|
|
Incercări funcţionale în condiţii exterioare
extreme
|
12.3.
|
Incercări la temperaturi exterioare variabile
|
X
|
-
|
|
13.
|
Incercări funcţionale în condiţii exterioare
extreme prevăzute în [4]
|
X
|
-
|
|
Incercări complementare
|
14.
|
Verificarea protecţiei la antiîngheţ
|
X
|
-
|
|
15.
|
Incercări pentru determinarea coeficientului k
|
X
|
-
|
|
16.
|
Incercări pentru evaluarea calităţii termice a
vehiculului
|
X
|
-
|
|
17.
|
Incercări la zgomot şi vibraţii
|
X
|
-
|
|
18.
|
Incercări pentru verificarea consumului de energie şi
putere electrică
|
X
|
-
|
|
Incercări pentru verificarea compatibilităţii
electromagnetice
|
19.
|
Incercări pentru verificarea interferenţelor
interne şi externe asupra echipamentelor electrice şi
electronice ale instalaţiilor de ventilaţie/
încălzire/climatizare
|
X
|
-
|
|
19.1.
|
Incercări pentru verificarea interferenţelor interne în
cadrul vehiculului
|
X
|
-
|
|
19.2.
|
Incercări pentru verificarea interferenţelor externe
produse de vehicul
|
X
|
-
|
|
19.3.
|
Incercări pentru verificarea interferenţelor externe
asupra vehiculului
|
X
|
-
|
|
19.4.
|
Incercări pentru verificarea interferenţelor de
frecvenţă radio
|
X
|
-
|
|
19.5.
|
Incercări la întrerupere şi salt de tensiune şi la
scurtcircuit ale sursei de alimentare
|
X
|
-
|
|
Incercări pentru verificarea funcţionalităţii
şi a aptitudinilor privind mentenanţa
|
20.
|
Incercări pentru verificarea supleţii utilizării
şi mentenanţei (accesibilitate, uşurinţă la
demontare, ergonomie, uşurinţa în efectuarea
curăţeniei, interschimbabilitate etc.)
|
X
|
-
|
|
Incercări de fiabilitate
|
21.
|
Incercări pentru verificarea indicatorilor preliminări
de fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate
|
X
|
-
|
|
Incercări privind protecţiile instalaţiei
|
22.
|
Verificarea protecţiilor şi a semnalizărilor
|
X
|
X
|
|
22.1.
|
Verificarea protecţiei şi a semnalizării la
scăderea debitului de aer
|
X
|
X
|
|
22.2.
|
Verificarea protecţiei şi a semnalizării în caz de
suprasarcină la motorul ventilatorului unităţii de tratare a
aerului
|
X
|
X
|
|
22.3.
|
Verificarea temperaturii aerului în regim de încălzire (90°C
± 5°C)
|
X
|
X
|
|
22.4.
|
Verificarea protecţiei încălzitorului la
supraîncălzire
|
X
|
X
|
|
22.5.
|
Verificarea protecţiei instalaţiei de răcire la
depăşirea limitelor presiunii de aspiraţie (Pmin.)
şi presiunii de refulare (PmaX.)
|
X
|
X
|
|
22.6.
|
Verificarea protecţiei la supratemperaturi a
înfăşurărilor motorului electric de antrenare a compresorului
|
X
|
X
|
|
22.7.
|
Verificarea protecţiei la suprasarcină a motorului
electric de antrenare a compresorului
|
X
|
X
|
|
22.8.
|
Verificarea limitării automate a temperaturii maxime (65°C)
a aerului tratat pe durata preîncălzirii
|
X
|
X
|
|
Incercări în exploatare
|
23.
|
Incercări pentru verificarea aptitudinilor de utilizare
|
X
|
-
|
5.3. Incercări pentru determinarea
fiabilităţii, mentenabilităţii şi
disponibilităţii
Incercările pentru determinarea indicatorilor de
fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate constau în:
a) verificarea indicatorilor previzionali de
fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate menţionaţi la
cap. 7;
b) controlul periodic al conformităţii
acestor indicatori. Incercările pentru determinarea indicatorilor de
fiabilitate, mentenabilitate şi disponibilitate se efectuează prin
urmărirea comportării în exploatare a unui lot de instalaţii de
ventilaţie/încălzire/climatizare şi înregistrarea
informaţiilor privind defectele şi modul de remediere.
5.4. Incercări pentru verificarea aptitudinilor
de funcţionare în exploatare
Aceste încercări se efectuează la solicitarea
beneficiarului final pe baza unui program de urmărire în exploatare a unei
instalaţii sau a unui lot de instalaţii.
Programul va cuprinde cel puţin următoarele
elemente:
a) lista încercărilor/verificărilor ce
urmează a fi efectuate;
b) condiţiile de exploatare;
c) durata programului (timp sau kilometri
parcurşi);
d) mărimea lotului (atunci când este cazul);
e) planul de mentenanţă cu referire la
documentaţia aferentă;
f) planul de inspecţie (frecvenţa, natura
şi numărul acestora);
g) criteriile pentru defecţiunile tolerabile în
exploatare şi impactul acestora asupra programului;
h) informaţiile ce urmează a fi incluse în
raportul cu rezultatul încercărilor în exploatare;
i) datele de identificare ale operatorului responsabil
cu urmărirea în exploatare şi cu elaborarea raportului.
6. Cerinţe privind execuţia şi
montajul pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor
de ventilaţie/încălzire/climatizare
6.1. Cerinţe privind montarea pe vehicul a
ansamblurilor şi subansamblurilor
Ansamblurile şi subansamblurile instalaţiilor
de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor amplasa pe vehicul în
locurile stabilite de comun acord cu beneficiarul final prin documentaţia
de execuţie.
Documentaţia de execuţie a montării
ansamblurilor şi subansamblurilor pe vehicul trebuie să
conţină prescripţii referitoare la:
a) identificarea clară a locului de montare;
b) modul de fixare;
c) modul de asigurare împotriva căderii;
d) eforturile de strângere a şuruburilor, în cazul
ansamblurilor demontabile;
e) modul de protejare şi etanşare împotriva
acţiunilor mecanice ale unor elemente (de exemplu: praf, nisip, particule
metalice, vapori de apă, apă etc);
f) locurile şi modul de fixare a legăturilor
electrice la masă (împământare);
g) modul de protejare a cablurilor electrice de
legătură dintre diverse subansambluri;
h) asigurarea accesului la punctele de ungere,
controlul nivelului diverselor fluide de lucru din instalaţie (ulei,
lichid frigorific etc);
i) asigurarea accesului pentru demontare şi
curăţare în cadrul acţiunilor de mentenanţă;
j) asigurarea electrică şi mecanică
împotriva deschiderii uşilor şi trapelor de vizitare, pentru
întreţinerea tablourilor electrice de înaltă tensiune.
In etapa de elaborare a documentaţiei pentru
montarea pe vehicul a ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiei
de ventilaţie/încălzire/climatizare se vor respecta prevederile
standardelor de produs ale acestora.
6.2. Cerinţe privind materialele utilizate la
execuţia elementelor de legătură
La întocmirea documentaţiei tehnice pentru
execuţia elementelor de legătură dintre diverse subansambluri
ale instalaţiei de ventilaţie/încălzire/climatizare, trebuie
respectate următoarele cerinţe:
a) pentru canalele şi tubulatura de aer:
- toate canalele de aer vor fi confecţionate din
materiale rezistente la coroziune;
- canalele de sub şasiu vor fi protejate împotriva
loviturilor cu unele corpuri dure (de exemplu: piatră de balast);
- secţiunea de curgere va fi dimensionată
astfel încât să asigure aerului o viteză care să nu conducă
la depăşirea nivelului de zgomot admis. Zonele de schimbare a
direcţiei de curgere a aerului vor fi izolate cu materiale fonoabsorbante;
- canalele, în special zonele de îmbinare, trebuie
să fie etanşe la presiunea maximă prescrisă a aerului;
- canalele pentru aer trebuie prevăzute cu locuri
de acces pentru curăţarea de depunerile de praf în cadrul
acţiunilor de mentenanţă;
b) pentru circuitul agentului frigorific:
- se va utiliza agent frigorific fără impact
ecologic în caz de pierdere pe la neetanşeităţile
instalaţiei sau în caz de fisurare a conductelor şi a rezervorului;
- conductele de legătură vor fi din cupru cu
conţinut redus de oxigen (pentru limitarea oxizilor de cupru) în vederea
reducerii fragilizării;
- lipiturile/sudurile se vor realiza utilizând procedee
calificate şi validate în conformitate cu prevederile normelor specifice
în vigoare;
- elementele de legătură flexibile (de
exemplu: între circuitul frigorific şi evaporator) vor avea o lungime care
să corespundă spaţiilor existente pe vehicul;
c) pentru circuitele electrice şi electronice:
- realizarea legăturilor electrice între diversele
agregate şi echipamente electrice se va face cu conductoare rezistente la
foc şi care nu degajă fum şi gaze toxice în caz de incendiu;
- cutiile de racord (cutiile de borne) vor fi
etanşe având un grad de protecţie IP 54;
- cuplele de legătură, rigletele, papucii vor
fi standardizate şi similare cu cele utilizate în alte circuite electrice
ale vehiculului.
6.3. Cerinţe privind alegerea materialelor
şi a substanţelor utilizate în instalaţiile de
încălzire/climatizare
a) materialele utilizate la izolaţia
termică a pereţilor, plafoanelor, podelelor, ferestrelor, uşilor
etc. trebuie să aibă coeficientul de transfer de căldură în
conformitate cu prevederile din [30], [31] şi [32];
b) filtrul de aer al unităţii de tratare a
aerului:
- va fi din materiale neţesute şi ignifuge;
- va avea gradul de filtrare corespunzător clasei
G4;
- va avea un marcaj care va trebui să
conţină cel puţin următoarele date: marca de identificare a
producătorului; numărul/seria de fabricaţie; documentul de
referinţă; clasa de filtrare; debitul volumic de aer nominal;
- trebuie să permită montarea şi
demontarea cu uşurinţă. Pentru alegerea filtrului de aer se
recomandă utilizarea prevederilor din [6], [14] şi [17];
c) agentul frigorific trebuie să fie
fără impact ecologic în caz de pierdere pe la
neetanşeităţile instalaţiei sau în caz de fisurare/spargere
a conductelor/rezervorului;
d) uleiul de ungere utilizat la ungerea subansamblurilor
din componenţa grupului compresor-condensor trebuie să aibă
calitatea de ungere la temperaturi joase (ulei frigorific).
7. Cerinţe privind fiabilitatea,
mentenabilitatea şi disponibilitatea previzională
7.1. Cerinţe privind fiabilitatea previzională
Pentru specificarea cerinţelor privind
fiabilitatea previzională a instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie definite şi cunoscute
următoarele:
- domeniul de utilizare al instalaţiilor de
încălzire/ climatizare;
- condiţiile de instalare şi exploatare;
- componentele critice;
- defectele posibile ce pot să apară la
principalele subansambluri şi, în special, la cele critice;
- criteriile de clasificare şi clasificarea
defectelor instalaţiei şi softului;
- obligaţiile şi responsabilităţile
furnizorului, beneficiarului şi ale unei terţe părţi,
atunci când este cazul;
- condiţiile de mediu înconjurător;
- metodele prevăzute pentru verificarea
conformităţii cu cerinţele;
- sistemul de mentenanţă aplicat,
instrucţiunile şi susţinerea logistică asociate;
- calificările şi
responsabilităţile personalului însărcinat cu exploatarea
şi mentenanţă.
7.1.1. Specificarea indicatorilor previzionali de
fiabilitate Pentru a caracteriza corect din punct de vedere al
fiabilităţii instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare
trebuie specificaţi cel puţin următorii indicatori:
- rata de defectare medie
(t1, t2);
- intensitatea medie de defectare Z (t1, t2);
- media timpului de bună funcţionare MTBF;
- fiabilitatea R(t1, t2);
- durata de viaţă,
unde: t1, t2 este intervalul
variabilei aleatoare (timp sau kilometri parcurşi) la care se doreşte
să se calculeze indicatorii previzionali de fiabilitate.
7.1.2. Specificarea metodelor de determinare a
indicatorilor previzionali de fiabilitate
7.1.2.1. Metoda de determinare a indicatorilor
previzionali de fiabilitate
Proiectantul vehiculului pe care se montează
instalaţia de ventilaţie/încălzire/climatizare va calcula,
pentru indicatorii de fiabilitate menţionaţi la pct.
7.1.1, valorile previzionale, utilizând, după caz,
valorile indicatorilor de fiabilitate prescrise de către furnizorii
principalelor ansambluri şi subansambluri ale instalaţiei sau
valorile oferite de literatura de specialitate pentru produse similare.
Calculele se vor face prin metoda analitică, pe baza
unei scheme bloc de fiabilitate, ţinând seama de configuraţia
instalaţiei.
Valorile indicatorilor previzionali de fiabilitate vor
fi însoţite de nivelul de încredere cu care au fost estimate.
7.1.2.2. Metodele pentru calculul de verificare a
indicatorilor previzionali de fiabilitate
După darea în exploatare a instalaţiilor de
ventilaţie/ încălzire/climatizare, beneficiarii finali/proiectantul
trebuie să verifice periodic, prin calcul, valorile indicatorilor
previzionali de fiabilitate.
Pentru calculul indicatorilor previzionali de
fiabilitate se va utiliza metoda analitică. Această metodă
presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) culegerea informaţiilor din exploatare privind
defectele înregistrate şi modul de remediere;
b) validarea informaţiilor (validări
formale, validări logice, eliminarea valorilor aberante);
c) alegerea distribuţiei statice pentru modelarea
legii de distribuţie a timpilor de bună funcţionare;
d) validarea cu un anumit nivel de încredere a
modelului ales (verificarea ipotezei statistice);
e) elaborarea algoritmilor pentru programele de calcul;
f) determinarea indicatorilor de fiabilitate.
Informaţiile despre defecte şi modul de
remediere trebuie să se refere cel puţin la:
a) identitatea ansamblului/subansamblului/pieselor
componente defecte;
b) data apariţiei defectului;
c) natura defectului (mecanic, electric etc);
d) gravitatea defectului (pe baza clasificării);
e) efectul defectului asupra
instalaţiei/vehiculului feroviar;
f) modul de remediere (înlocuire
piesă/subansamblu cu una/unul nouă/nou similară/similar sau
una/unul reparată/ reparat, reglare, ajustare etc);
g) durata reparaţiei;
h) imobilizarea în reparaţie.
Modul de culegere şi transmitere a
informaţiilor despre defecte şi remedierea acestora trebuie să
facă obiectul unui acord între proiectantul/constructorul/reparatorul
vehiculului pe care se montează instalaţia de
ventilaţie/încălzire/climatizare şi utilizatorul vehiculului (instalaţiei).
In scopul reducerii numărului de defectări şi a timpilor de
indisponibilitate, este necesar ca furnizorul şi utilizatorul
instalaţiei să aibă o colaborare strânsă pe toată
durata ciclului de viaţă a instalaţiei, cu respectarea de
către ambele părţi a obligaţiilor ce le revin.
7.2. Cerinţe privind mentenabilitatea şi
disponibilitatea previzională
Pentru obţinerea unor performanţe privind
mentenabilitatea şi disponibilitatea trebuie ca, de la faza de proiectare,
instalaţia să fie concepută astfel încât să fie uşor
de întreţinut şi reparat. Se pot utiliza tehnici automate pentru
controlul stării tehnice şi de mentenanţă.
Cerinţele privind mentenabilitatea şi
disponibilitatea previzională a instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare trebuie specificate, atunci când
sunt definite şi cunoscute următoarele:
a) politica de mentenanţă care trebuie
aplicată, procedurile/instrucţiunile care trebuie elaborate şi
aplicate;
b) conţinutul programului de mentenanţă
şi logistica de susţinere;
c) caracteristicile de mentenabilitate care trebuie
satisfăcute la proiectarea instalaţiei (accesibilitate, modularitate,
uşurinţă în demontare etc);
d) constrângerile care trebuie prevăzute la
utilizarea instalaţiei şi modul cum influenţează
mentenanţă;
e) cerinţele privind întocmirea programului de mentenanţă,
în scopul de a asigura caracteristicile de mentenanţă impuse;
f) competenţele şi
responsabilităţile personalului implicat în activităţile de
exploatare şi întreţinere a instalaţiei;
g) condiţiile de exploatare şi de mediu în
care este utilizată instalaţia;
h) încercările de demonstrare a satisfacerii unor
cerinţe privind mentenanţă.
7.2.1. Specificarea indicatorilor de mentenabilitate
şi disponibilitate previzională
Pentru caracterizarea mentenabilităţii
şi disponibilităţii previzionale a instalaţiilor de
ventilaţie/încălzire/climatizare este necesar să se specifice
cel puţin următorii indicatori:
a) timpul mediu de reparare MRT;
b) timpul mediu de defectare;
c) coeficientul de disponibilitate A;
d) funcţia de mentenabilitate M (t1, t2).
7.2.2. Metode de determinare a indicatorilor
previzionali de mentenabilitate
Pentru determinarea indicatorilor de la pct. 7.2.1 lit.
a), b) şi c) se vor utiliza metode statistice şi formulele de calcul
al mediilor şi al coeficientului de disponibilitate.
Pentru determinarea funcţiei de mentenabilitate se
va utiliza metoda analitică adoptând distribuţia
exponenţială e
(Laplace)
pentru modelarea matematică a timpilor de reparaţie.
Modelul de distribuţie va fi validat utilizând
unul dintre testele de validare oferite de literatura de specialitate.
7.2.3. Cerinţe privind sistemul de
mentenanţă (preventivă şi corectivă)
Instituirea unui sistem de mentenanţă pentru
instalaţiile de ventilaţie/încălzire/climatizare presupune
specificarea cerinţelor referitoare la:
- programul de mentenanţă preventivă
care să conţină frecvenţa şi ciclicitatea
acţiunilor de mentenanţă;
- lucrările ce trebuie efectuate la fiecare
categorie de revizie/inspecţie;
- piesele componente/subansamblurile ce trebuie
înlocuite cu altele noi similare şi periodicitatea înlocuirii, în special
pentru piesele componente critice;
- calificarea personalului de mentenanţă;
- echipamentele, sculele şi dispozitivele
utilizate pentru controlul stării tehnice şi pentru reparaţia
instalaţiei, inclusiv mijloacele de etalonare;
- documentele pentru mentenanţă (manualul
pentru mentenanţă, prescripţii pentru mentenanţă
conţinând criteriile de acceptare etc);
- resursele necesare susţinerii programului de
mentenanţă (utilităţi, personal, echipamente specifice
etc).
Pentru specificarea cerinţelor privind indicatorii
de fiabilitate, mentenabilitate si disponibilitate se recomandă
următoarele documente de referinţă: [11], [12], [13], [25],
[26], [27], [28] şi [33].
8. Cerinţe privind asigurarea
calităţii procesului de proiectare a instalaţiilor de
ventilaţie/încalzire/climatizare
Obţinerea unor rezultate bune în ceea ce
priveşte performanţele şi eficacitatea instalaţiilor de
climatizare se asigură din etapa de proiectare prin determinarea,
comunicarea, analiza şi înţelegerea tuturor cerinţelor şi
aşteptărilor referitoare la instalaţiile de
ventilaţie/încălzire/climatizare.
8.1. Elementele de intrare ale proiectării
Beneficiarul final/utilizatorul vehiculului trebuie
să stabilească şi să comunice proiectantului
următoarele elemente:
a) tipul vehiculului pe care se montează
instalaţia, precizând:
- caracteristicile constructive ce pot influenţa
instalaţia de încălzire/climatizare;
- modul de compartimentare şi destinaţia
spaţiilor anexă;
- materialele din care sunt alcătuiţi
pereţii, podeaua şi plafonul compartimentelor;
b) domeniul de utilizare a vehiculului;
c) aria geografică de utilizare;
d) cerinţele pentru instalaţia de
încălzire/climatizare (conform prezentei norme tehnice feroviare):
- cerinţe privind componenţa instalaţiei;
- caracteristici tehnice şi funcţionale;
- performanţe;
- condiţii de execuţie;
- condiţii privind fiabilitatea, mentenabilitatea
şi disponibilitatea;
- condiţii privind locul de amplasare a
ansamblurilor şi subansamblurilor instalaţiilor pe vehicul (în
interiorul vehiculului, în exterior etc);
e) cerinţe privind comunicarea cu beneficiarul
final (deţinătorul vehiculului feroviar), pe durata elaborării
proiectului:
- modul de tratare a cerinţelor nedocumentate,
precum şi a cerinţelor care conduc la modificarea proiectului;
- modul de participare a beneficiarului la validarea
proiectului sau a părţilor de proiect în diverse etape.
8.2. Elementele de ieşire ale proiectării:
a) planul proiectului (etape de elaborare a
proiectului, de verificare şi de validare);
b) documentaţia proiectului (scrisă şi
desenată):
- specificaţia tehnică conţine:
cerinţe, caracteristici, încercări, metode de încercare, cerinţe
de admisibilitate;
- desene de execuţie;
- breviare de calcul (calculul indicatorilor previzionali
de fiabilitate, bilanţuri energetice etc);
- lista furnizorilor ansamblurilor şi
subansamblurilor componente şi a serviciilor;
c) planul mentenanţei preventive:
- tipul reviziilor/inspecţiilor şi al
reparaţiilor planificate;
- intervalul de timp/km parcurşi la care se
execută;
- plan de etalonare/regiare;
d) manual pentru mentenanţă preventivă:
- lista ansamblurilor, subansamblurilor şi
pieselor critice;
- lista pieselor de schimb;
- lista pieselor de schimb care nu se repară (se
înlocuiesc cu altele noi similare) şi duratele de viaţă la care
se înlocuiesc;
- scheme (electrice, hidraulice, de ungere etc);
- nomenclatoare de lucrări pentru fiecare tip de
revizie/reparaţie;
- proceduri/instrucţiuni de lucru pentru căutarea
defectelor, demontare/montare, reparare, reglare, cerinţe referitoare la
securitatea personalului implicat;
- lista dispozitivelor de măsurare şi
control;
- lista persoanelor care necesită autorizaţii
speciale;
- modelul rapoartelor de încercare/verificare;
- lista certificatelor specifice referitoare la
securitate şi dispoziţiile legale (echipamente care lucrează sub
presiune, echipamente care poluează, aparate şi echipamente de
măsură) pe care trebuie să le obţină
fabricantul/utilizatorul;
- documentele pentru înregistrarea
activităţilor de mentenanţă;
- manualul pe exploatare;
- instrucţiuni de punere în funcţiune;
- instrucţiuni de exploatare;
- modelul documentelor pentru înregistrarea
informaţiilor privind defectele şi modul de remediere;
- diagrame (control MTBF, MTR, cauză-efect etc);
- planuri de ungere.
Atunci când beneficiarul final solicită ca
procesul de proiectare să se realizeze într-un sistem de management al
calităţii se recomandă utilizarea prevederilor din [29].
ANEXĂ la norma tehnică feroviară
DOCUMENTE DE REFERINŢĂ
Aplicarea standardelor cuprinse în această
listă reprezintă o modalitate recomandată pentru asigurarea
conformităţii cu cerinţele din prezenta normă tehnică
feroviară.
[1] Fişa UIC nr. 550 OR: ediţia a 11-a, aprilie
2005. Instalaţii pentru alimentarea cu energie electrică a
materialului rulant pentru transport de călători
[2] Fişa UIC nr. 550-1 OR: ediţia 1 din 1
ianuarie 1990. Dulapuri cu aparataj electric la bordul materialului rulant
pentru transport de călători
[3] Fişa UIC nr. 558 OR: ediţia 1 din 1
ianuarie 1996. Linia de telecomandă şi de informare - Caracteristici
tehnice unificate pentru echipamentul vagoanelor de călători RIC
[4] SR EN 13129-1:2004 -Aplicaţii feroviare. Aer
condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs. Partea 1: Parametri
de confort
[5] SR EN 13129-2:2005 -Aplicaţii feroviare -Aer
condiţionat pentru materialul rulant de lung parcurs - Partea 2:
Incercări de tip
[6] SR EN 779:2004 - Filtre de aer pentru
ventilaţia generală. Determinarea performanţelor de filtrare
[7]SR EN ISO 7726:2004 - Ergonomia ambianţelor
termice. Aparate de măsurat mărimile fizice
[8]SR EN 50125-1:2003 -Aplicaţii feroviare -
Condiţii de mediu pentru echipamente. Partea 1: Echipament la bordul
materialului rulant
[9]SR EN 60721-3-0:1997 - Clasificarea condiţiilor
de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de mediu şi a
gradelor de severitate ale acestora. Introducere
[10] SR EN 50155:2002 -Aplicaţii feroviare.
Echipamente electronice utilizate pe materialul rulant.
[11] SR CEI 60300-3-4:2001 - Managementul
siguranţei în funcţionare. Partea 3: Ghid de aplicare. Secţiunea
4: Ghid pentru specificarea cerinţelor siguranţei în funcţionare
[12] SR EN 13460:2003 - Mentenanţa. Documente
pentru mentenanţă
[13] SR EN 50126:2003 -Aplicaţii feroviare.
Specificarea şi demonstrarea fiabilităţii,
disponibilităţii, mentenanţei şi siguranţei (FDMS)
Partea 1: Prescripţii de bază şi procese generice
[14] SR EN 1822-1:2002 - Filtre de aer de înaltă
eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 1: Clasificare, încercări
de performanţă, marcare
[15] SR EN 1822-2:2003 - Filtre de aer de înaltă
eficienţă (HEPA şi ULPA) Partea 2: Producere aerosol, echipament
de măsurare şi statistica numărării particulelor
[16] SR EN 50121-2:2003 -Aplicaţii feroviare.
Compatibilitate electromagnetică. Partea 2: Emisii ale sistemului feroviar
în ansamblul său către lumea exterioară
[17] SR EN 60721-3-3:1997/A2:2004 - Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de
mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 3.
Utilizarea staţionară (la post fix) în spaţii protejate la
intemperii
[18] SR EN 60721-3-5:2004 - Clasificarea
condiţiilor de mediu. Partea 3 - Clasificarea grupelor de agenţi de
mediu şi a gradelor de severitate ale acestora. Secţiunea 5:
Instalaţii pe vehicule terestre
[19]SR EN 61373:2002 -Aplicaţii feroviare.
Echipament pentru material rulant - Incercări la şocuri şi
vibraţii
[20] SR EN 50121-3-2:2007 -Aplicaţii feroviare.
Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-2: Material rulant. Aparatura
[21] SR EN 50121-3-1:2007 -Aplicaţii feroviare.
Compatibilitate electromagnetică. Partea 3-1: Material rulant - Trenuri
şi vehicule complete
[22] SR EN 50121-1 -Aplicaţii feroviare -
Compatibilitate electromagnetică. Partea 1: Generalităţi
[23] SR EN 50163:2006 -Aplicaţii feroviare.
Tensiuni de alimentare a reţelelor de tracţiune electrică
[24]SR EN 50207:2007 -Aplicaţii feroviare.
Convertizoare electrice de putere pentru material rulant
[25] SR CEI 60300-3-2:2005 - Managementul
siguranţei în funcţionare - Partea 2: Ghid de aplicare. Culegerea
datelor privind siguranţa în funcţionare în condiţiile de
exploatare
[26] SR CEI 60863:1998 - Prezentarea rezultatelor
previziunii caracteristicilor de fiabilitate, mentenabilitate şi
disponibilitate
[27] SR EN 60706-3:2007 - Mentenabilitatea
echipamentelor. Partea 3: Verificarea şi culegerea, analiza şi
prezentarea datelor
[28] SR EN 60706-2:2007 - Mentenabilitatea
echipamentelor. Partea 2: Cerinţe şi studii de mentenabilitate în
timpul fazei de proiectare şi dezvoltare
[29] SR EN ISO 9001:2001 - Sisteme de management al
calităţii. Cerinţe.
[30] Fişa UIC nr. 567 OR, ediţia a 2-a
noiembrie 2004: Dispoziţii generale privind vagoanele de
călători
[31] Fişa UIC 567-1 OR, ediţia a 4-a din 1
ianuarie 1978 cu 7 modificări: Vagoane de călători unificate de
tip X şi Y în traficul internaţional - Caracteristici
[32] Fişa UIC 567-2, ediţia a 4-a din 1 iulie
1991 cu 2 modificări: Vagoane de călători unificate tip Z admise
în traficul internaţional - Caracteristici
[33] SR CEI 60706-4:1997 - Ghid pentru mentenabilitatea
echipamentelor. Partea 4: Secţiunea 8: Planificarea mentenanţei
şi logisticii de mentenanţă